Imperiul de Apus cu capitala la Roma, înțelegând că există o lume orientală, cu

concepțiile și mentalitatea ei, deosebită de cea occidentală. 1

Acelaşi lucru l-a determinat pe Constantin cel Mare (306-337), să mute capitala
de la Roma la Bizanț, în data de 11 mai 330. Din acest moment Bizanţul devine
„Roma cea nouă”. Datorită acestui fapt, Roma a rămas izolată pe al doilea plan, pradă
năvălirii popoarelor migratoare, în comparaţie cu Orientul, care era mai bine apărat.
Împărţirea imperiului de către Teodosie cel Mare(379-395) în anul 395 între
fiii săi Arcadiu(395-408), care primeşte Orientul şi Honoriu(395-423), care ia
Occidentul, poate fi socotită încă o cauză politică a schismei. 2
După anul 476 izolarea şi coborârea Romei pe al doilea plan se accentuează .
Astfel, ultimul împărat roman, Romulus Augustus (475-476) este înlăturat de
regele tribului german al herulilor, Odoacru(434-493). De acum înainte, Imperiul
roman de Răsărit, numit din secolul al VII-lea „Imperiul Bizantin”, e considerat unicul
continuator legitim al fostului imperiu roman universal din trecut, iar acestă faptă
făcută să crească şi mai mult resentimentul apusenilor faţă de răsăriteni.
Deşi Imperiul s-a reunificat în parte, sub împăratul Iustinian cel Mare(527-565),
aceasta n-a putut dura. După moartea sa, Roma rămâne mai departe expusă loviturilor
popoarelor migratoare, îndeosebi ale longobarzilor, care, din anul 568, reuşesc să
răpescă o mare parte din Italia, formând un regat puternic. Consecinţa acestei situaţii a
fost că episcopii Romei, în grija cărora rămăsese Italia şi Roma, în calitatea lor de
episcopus civitatis, au început să -şi îndrepte ochii către popoarele din Apus, îndeosebi
către franci, cerându-le ajutorul. Prin acest fapt însă, se produce o schismă politică .
În anul 752, papa Ștefan II(752-757) face apel la regele francilor Pipin cel
Scurt (741-768), care trece cu armata sa în Italia şi distruge între anii 754-756 regatul
longobarzilor din Italia centrală, unde bizantinii aveau exarhul de Ravena. În anul
751, exarhul de Ravena trece sub stă pânirea longobarzilor, de la care papa Ștefan l-a
luat cu ajutorul francilor, trecându-l sub jurisdicţia Romei.
Teritoriul cucerit de franci de la longobarzi a fost dăruit de Pipin cel Scurt în
754-755 papei. Cerându-şi astfel un stat terestru, papa se emancipează de sub puterea

1
Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2004, p.254.
2
Ibidem.
politică a Bizanţului, ba mai mult, face concurenţă imperiului bizantin, în calitatea de
şef al unui stat numit „Republica Romanorum”. Aceasta a durat până în 1870, când a
fost desfiinţat de statul italian, pentru a-şi reface unitatea sa politică , apoi a fost
reânfiinţat în anul 1929, fiind cunoscut astăzi sub numele de Vatican.
Pentru susţinerea creării unui stat papal terestru, papii au apelat la două documente
neautentice: „Donaţio Constantini” prin care, pretindeau ei, împăratul Constantin cel
Mare ar fi dăruit papei Silvestru I(314-335) Italia şi cetăţile ei, drept recompensă
pentru că l-ar fi vindecat de lepră prin baia botezului. Actul a fost dove