Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-

Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1,14)

În această lucrare voi aborda adevărul de credință referitor la unirea ipostatică a

Domnului nostru Iisus Hristos, adevăr prin care, mărturisim că El este Dumnezeu Adevărat și
Fiul cel Adevărat. Fiu născut din veci din Tatăl, prin Fecioară fără de ispită bărbătească, El
Însuși fiind fără de păcat, vine în lume pentru a plini voia Tatălui și a mântui neamul
omenesc, cel cuprins de păcate și patimi. PersoanaFiuluiesteDumnezeuadevăratși om
adevărat, Dumnezeu-Om cu douăfiri, dumnezeiascășiomenească, unite într-o
singurăpersoanăsauipostas, PersoanaluiDumnezeu-Cuvântul.
AceastăunireîntreFiulsauCuvântulluiDumnezeușifireaomeneascăînIisusHristos se
numeșteunireipostaticăsaupersonală (ενωσις νποστατικη).
Am ales să abordez această temă deoarece ea are o însemnătatea dogmatică esențială,
dat fiind faptul că,adevărul neschimbabil al unirii ipostatice este esențial pentru credința
noastră, pentru că, prine, ea Iisus Hristos este adevărat Mântuitor. Pe de o parte, fiind
Dumnezeu, mântuirea în făptuită are putere și valoare absolută; totodată, ca om fiind și
reprezentând omenirea, înfățișează mântuirea ca operă în lume. Pe de altă parte, unirea
ipostatică este modelul unirii spirituale a omului cu Dumnezeu, căci după cum prinunirea
ipostatică Hristos și-a pus voința omenească în perfectă unire cu voința dumnezeiască, așa,
prin harul primit de la Dumnezeu, omul are menirea să-și unească voința sa cu voința lui
Dumnezeu, ca ,,să fie după chipul Fiului Său” (Romani 8, 29).
Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va
umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. „Cât timp aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să
fiţi fii ai Luminii”. (Ioan 8; 12; 36).
Dogma unirii ipostatice constituie o esență a în învățăturii Bisericii și ea a fost
formulată oficial la Sinoadele ecumenice după împrejurări și trebuințe (respectiv Sinoadele
III, IV, V, VI) combătându-se și condamnându-se totodată ereziile hristologice, îndeosebi
nestorianismul, monofizitismul și monotelismul.
Cele două firi: firea omnească și firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos sunt amândouă
reale și unite într-o singură persoană. Această unire se numește unire ipostatică , adică
personală (,,ipostas”- persoană). Numai prin această unire se arată că Iisus Hristos este cu
adevărat Mântuitor, pentru că fiind Dumnezeu are putere absolută iar fiind om poate
reprezenta și mântui întreaga omenire din interior, dinăuntrul ei.
Definirea unirii ipostatice