cât și opera Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna reprezintă o filă de istorie românească.

Numele ilustului ierarh înseamnă o nouă epocă de înflorire în viața poporului nostru și a
Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania.

Tatăl sfântului mitropolit Andrei Șaguna, se numea Naum Șaguna, fiind descendent,
cel mai probabil, dintr-o familie de negustori aromâni. Mama sa, Anastasia, asemenea soțului
ei, făcea parte tot dintr-o familie de negustori aromâni, numită Mutsa. Așadar, provenind
ambii din familii de negustori, nu ar fi existat nici un indiciu care să ne ducă cu gândul că
unul dintre membrii acestei familii avea să ajungă într-o bună zi conducătorul religios și chiar
politic al românilor din Transilvania.

Referitor la familia sa ale cărei origini sunt databile din anul 1606 1, în general, se știe
cu certitudine că la începutul secolului al XVIII-lea erau negustori bine înzestrați, așezați în
orașul Moscopole, un centru economic și cultural foarte înfloritor în sudul Albaniei de astăzi.
Cu preponderență, ei se ocupau cu transportul mărfurilor dintre Veneția și porturile din zona
coastei Mediteranei de Răsărit.

Părinții lui Șaguna, Naum și Anastasia, au avut trei copii: Avreta, Catharina și
Anastasiu. Cel mai mic, Anastasiu, născându-se la data de 1 ianuarie 1809, a primit numele
după cel al bunicului și al mamei sale.

Începuturile acestei familii, nu au fost atât de fericite. Naum, având un caracter

imprevizibil, emotiv și impresionabil, nu era atât de priceput la afaceri, reușind să irosească
zestrea soției sale, cât și propria lui moștenire, ajungând ca după nașterea celui de al treilea
copil, familia să fie în plină sărăcie. În urma acestor fapte, Anastasia Șaguna, mama viitorului
mitopolitului, își părăsește soțul și se stabilește să trăiască în casa tatălui ei la Mișcolț.
Precizăm că tatăl ei, se convertise de la ortodoxie la catolicism în martie 1814. Nu se cunosc
cauzele convertirii sale, cel mai probabil s-a gândit că doar în acest mod poate asigura viitorul
material al copiilor săi, deoarece este bine cunoscut faptul că Biserica Catolică avea grija de
educația copiilor convertiți de parte bărbătească, suportând toate cheltuielile pentru buna lor
pregătire.

Această practică a ordonat Anastasiei Șaguna în octombrie 1814 să-și dea copiii în
grija directă a arhidiaconului romano-catolic de la Mișcolț, care și-a asumat răspunderea față
de educația lor. Însă, în octombrie 1815, pentru a evita aceasta hotărâre, se mută împreună cu

1
copiii la Pesta, locuind în casa unchiului ei, Anastasie Grabovszky, de asemenea și el negustor
bogat și chiar conducătorul unei comunități aromâne.

Locuind la unchiul lor, copiii Anastasiei Șaguna, au urmat școala grecească, mergând
la biserica greco-vlahă în tot acest timp și rămânând pe mai departe să fie crecuți în credința
ortodoxă. Decizia tribunalului nu a putut fi anuluată cu toate insistențele Anastasiei și ale
tatălui ei, prin urmare a fost nevoită să se întoarcă la Mișcolț. Cei doi frați mai mari ai
viitorului mitropolit au fost înscriși la școli catolice, dar Anastasiu, având o vârstă fragedă,
urmează o școală primară ortodoxă până în momentul la care va intra la un gimnaziu catolic.

În anul 1823, la împlinirea vârstei de 14 ani, Anastasiu Șaguna a părăsit pentru

totdeauna Mișcolțul și s-a stabilit la Pesta, unde va locui cu familia Grabovszky. Urmează
gimnaziul catolic absolvind în anul 1826, obținând aprecieri deosebite pentru rezultatele
deosebite la teologie, cât și la limba maghiară. Diploma primită îl prezenta ca fiind de
naționalitate maghiară și de religie catolică, însă în realitate devotamentul și dragostea sa
pentru ortodoxie, cât și pentru tradițiile naționale ale familiei sale a rămas statornic și ferm în
ciuda instruirii sale în teologia catolică, cât și a utilizării limbii maghiare. Formarea sa
religioasă se datorează mamei sale, care acasă l-a învățat să respecte învățăturile morale ale
Ortodoxiei și l-a ajutat să înțeleagă, iar mai apoi să aprofundeze frumusețea liturgică a dreptei
credințe

În anul 1829, Șaguna încheie cursurile de trei ani de la Universitatea din Pesta în domeniul
filosofiei și al dreptului, fiind nevoit apoi să ia decizia în vederea unei cariere spre mirarea
multor cunoștințe el ia decizia să devină slujitor al altarului. Șaguna respectă sfatul și intră în
Mănăstirea Hopovo, din apropierea Carlovițului, primind numele de Andrei, avându-l
ocrotitor pe primul Apostol Andrei. Se află sub mantia protectoare a mitopolitului
Stratimirovici, care îl numește profesor de teologie la Seminarul din Carloviț, iar în 1835
primește funcția de consiler pentru problemele bisericești ale românilor. Zece ani mai tîrziu