Sfântul Chiril mai afirma (desi forma de exprimare în locul respectiv este negativa, că

parte a raționamentului de <> pentru combaterea unor erori) că: <> 686 e).

Tot El, Fiul, s-a născut din Fecioara: <> (699 e). Deci, Chiril vorbește clar de doua
nașteri ale Fiului: una dinainte de veci din Tatăl, iar alta la <>, când s-a născut trupește din
Sfânta Fecioara. Îl numește <>, adică singurul născut din ființă Tatălui, dar totodată și <> (în
acord cu Rom. 8, 29), deoarece El a fost întâiul care a biruit moartea, trecând de la moarte la
viață, dandu-ne și noua puterea de a face aceasta.

Comentând locul de la Matei 17, 5 unde Dumnezeu le spune Apostolilor: <>, Chiril
remarca: <> (705 c). Numele de Iisus Hristos nu se poate da <> (698 b-c; cf. și 713 c-d).

În virtutea unirii celor doua naturi – divina și umana – în Iisus Hristos, Apostolul
Pavel spune: <> (Evrei 13,8). Sfântul Chiril, tâlcuind acest pasaj, spune că: <> (711 b).
aceasta afirmare clara a faptului că Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul se face tocmai
împotrivă acelor erezii care încercau să șuștină că Hristos e un simplu om 32. <> (679 a-b).

d. Iisus Hristos – Fiul Omului. <> 33. Ereziile care s-au născut în legătură cu aceasta
dogma au fost numeroase; printre ele sunt și cele care se refera la omenitatea lui Iisus Hristos.
Ele pot fi împărțite în trei categorii: a) cele privitoare la trupul Mântuitorului; b) cele
referitoare la sufletul Lui și c) cele referitoare la nașterea din Fecioara 34 Chiril s-a ocupat de
toate aceste trei categorii de erezii.

a) Împotrivă celor care susțin că trupul lui Hristos nu ar aparține Cuvântului într-o
unire indisolubila, Sfântul Chiril formulează Anatemele XI și XII: <> (Anatema XI). Și: <>
(Anatema XII) 35.

Când spune – împotrivă dochetilor – că trupul lui Hristos nu a fost o aparenta și o

umbra, Sfântul Chiril folosește cuvinte foarte precise: <> (681 c). Daca Hristos n-ar fi avut un
trup real, mântuirea noastră n-ar mai fi fost posibila. Trupul lui Hristos este deci real, nu fictiv
sau aparent, și El și l-a luat, odată cu întreagă natura umana, prin zămislire din Fecioara (694
d).
 b) Referitor la sufletul Hristos, Sfântul Chiril înfățișează pe larg apolinarismul (679 c-
d) – erezia care nega faptul că Iisus Hristos ar fi avut suflet rațional, și susținea că locul
acestuia a fost luat de Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu – prezentandu-l că pe o răzvrătire a
mintii omenești în dorință ei de a înțelege taina unirii celor doua naturi în Hristos (688 b – 692
d). Împotrivă apolinarismului, Sfântul Chiril susține că omenitatea lui Hristos este <> (688 c),
că <> (691 c-d). Și continua: <> (692 a).

c) Ereziile care neaga nașterea Mântuitorului din Fecioara sunt contradicții prea
evidente, chiar în raport cu Scriptura. Sfântul Chiril le clarifica drept <>, afirmând cu tărie <>
a Cuvântului lui Dumnezeu (681 a-c). firește că aceasta afirmație este în favoarea deplinătății
naturii umane în Hristos.