educației morale (Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2006), Coordonate ale

cercetării pedagogice în domeniul educației religioase (Alba-Iulia, Editura Reîntregirea,

2009).

Tematica abordată gravitează asupra subiectului „educației” și lucrarea de față

pornește de la premiza că Pedagogia modernă a fost adaptată la teoriile și a modelelor
educaționale oferite de educația creștină. În acest sens se arată valoarea omului care este
expusă prin posibilitatea fiecărei persoane de a-L cunoaște pe Dumnezeu, printr-un efort al
acestuia care includ demersuri religioase-educative.

Capitolul al II-lea care se intutulează Elemente de pedagogie și reflectarea lor în

scrierile fundamentale ale creștinismului este cel care doresc să acord o atenție mai sporită
deoarece aici sunt prezenți Sfinții Părinți și scriitori bisericești care pus accentul în viața lor pe
educația religioasă. Sfinții Părinți au căutat sa explice și să clarifice aspectele care privesc
învățătura de credință, astfel încât aceasta să fie transmisă pe calea educației religioase și să
aibă ca efect schimbarea comportamentului religios moral. Dificultățile întâlnite de aceștia au
fost dezbătute de către Sfântul Grigorie de Nazianz în secolul al IV-lea, prin afirmația
următoare: „Arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă și cea mai aplicată ființă
dintre viețuitoare”. Acest citat este unul de mare valoare, iar pentru această trebuie efectuată o
analiză asupra în care educația religioasă răspunde așteptărilor învățăceilor de diferite vârste.

Clement Alexandrinul este unul dintre reprezentanții de seamă ale pedagogiei creștine din
secolul al II-lea. De numele său se leagă și înființarea de școli catehetice din Alexandria și
contribuția proprie la dezvoltarea teoretică a do