SLIDE 1

Defrișarea sau despădurirea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase

forestiere de pe o anumită suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia,
incluzând scoaterea și îndepărtarea radacinilor și arbuștilor, cu schimbarea
folosinței și a destinației terenului.

Înlăturare completă a pădurilor pe o anumită suprafață, prin tăierea lor, se face în

scopul folosirii terenului în alte scopuri (agricultură, pășunat, construcții) sau
utilizării materialul lemnos.

Rata despăduririlor este ridicată mai ales la tropice, unde slaba calitate a solului a
dus la practicarea defrișării pentru a face disponibile noi terenuri pentru
agricultură.

SLIDE 2

Defrisarea este, in unele cazuri utila, deoarece acea suprafata poate apoi fi folosita
in alte scopuri, ca agricultura, pasunat, constructii si de asemenea, materialul
lemnos rezultat este foarte util in multe industrii. Problemele apar cand
despaduririle se fac intr-un mod irational si lipsit de sustenabilitate.

Mai multe țări au inițiat proiecte de împădurire sau reîmpădurire pentru a combate
efectele despăduririlor sau pentru a crește cantitatea de lemn disponibil.

SLIDE 3

Printre cele mai negative efecte ale acesteia se numara distrugerea habitatului a
milioane de specii de flora si fauna. Aproximativ 70 la suta din plantele si
animalele terestre traiesc in paduri, iar majoritatea nu pot supravietui distrugerii
caselor lor. Copacii au un rol foarte important in absorbtia gazelor de sera, care
cauzeaza incalzirea globala. Cu cat avem mai putine paduri cu atat mai multe gaze
intra in atmosfera si cresc viteza si severitatea efectului de sera.

De asemenea, fara copaci – care in timpul zilei tin umbra, iar noaptea pastreaza
mai bine caldura – rezulta schimbari de temperaturi mari, care sunt daunatoarea
plantelor si animalelor din acea zona. Solul din paduri este mai umed, iar
indepartarea copacilor, care blocheaza razele soarelui, cauzeaza uscarea rapida a
acestuia. Copacii ajuta la perpeturarea ciclului apei. Prin distrugerea padurilor, se
creaza dezechilibre imense in natura, modificandu-se regimul de precipitatii si se
ajunge la seceta. De multe ori zonele despadurite ajung sa fie aride.

Alte efecte negative includ eroziunea solurilor, aparitia de alunecari de teren si

modificari in miscarea curentilor de aer.

SLIDE 4

Astfel de defrisari, la scara masiva, duc la deteriorarea calitatii solului si desi

padurile inca mai acopera undeva la 30% din suprafata planetei, in fiecare an
75.000 de km² de paduri dispar, conform National Geographic. Rata despaduririi
este foarte ridicata la tropice si daca nu se iau masuri drastice, in maxim 100 de ani
padurile tropicale vor disparea complet, spune aceeasi sursa.

SLIDE 5

Defrișarea pădurilor din România este un proces economic care s-a manifestat din
cele mai vechi timpuri, fiind una din principalele resurse ale populațiilor ce s-au
dezvoltat în spațiul actual al României. Lemnul, fiind o resursă regenerabilă, este
ideal pentru susținerea și dezvoltarea indivizilor, a civilizației umane în general,
fiind folosit ca materie primă energetică, material pentru construcții, unelte, arme,
hârtie, mobilier etc.

În anii 80' se tăiau aproximativ 25 milioane metri cubi masă lemnoasă anual față de
11,7 milioane metri cubi în 2006 și 18 milioane metri cubi în 2016. Ministerul
Mediului, Apelor și Pădurilor estimează că România poate exploata 22 milioane
metri cubi anual, față de o creștere anuală totală de peste 50 milioane metri cubi
masă lemnoasă, respectiv 7,8 metri cubi la hectar.

De menționat că de peste 50 ani România nu mai schimbă în masă regimul

terenurilor împădurite (în termeni populari defrișări), cea mai mare parte a
defrișărilor de pe teritoriul actual al României au avut loc în secolul al XIX-lea,
începutul secolul al XX-lea, când datorită exploziei demografice și
împroprietăririlor succesive ale țărănimii suprafața agricolă a crescut în defavoarea
suprafețelor împădurite, exponențial cu creșterea populației și creșterea economică,
România fiind până în a doua jumătate a secolul al XX-lea un stat preponderent
agrar în plină expansiune demografică. Conform publicației germane Die Zeit,
România este locul în care sunt distruse ultimele păduri ale Europei, aceasta fiind
amenințată de defrișările ilegale.

În absenţa unei legislaţii care să limiteze dispariţia „aurului verde”, cu autorităţi

preocupate doar la nivel declarativ de starea pădurilor, defrişările masive, legale
sau ilegale, s-au accentuat în ultimii ani. Cum business-ul este unul relativ simplu
şi insuficient reglementat, pădurea a atras tot mai mulţi investitori preocupaţi să
taie cât mai repede şi cât mai mult, în căutarea unor profituri. Aşa s-a ajuns ca
numărul firmelor active din domeniul exploatărilor forestiere şi prelucrării
lemnului să crească semnificativ din 2010 şi până în prezent.

SLIDE 6

Astfel, suprafețe de pădure cât trei stadioane de fotbal, sunt tăiate în fiecare oră în
România. O statistică recentă, dată publicităţii de Greenpeace, citată de o analiză
Frames, estima că România pierde în fiecare oră peste 3 hectare de pădure.

SLIDE 7

Cea mai rapidă soluție a tuturor problemelor ar fi oprirea tăierii capacilor, dar
realitățile lumii în care trăim (industriale, financiare, umane) ne arată că așa ceva
nu se poate întampla.

O solutie care poate funcționa este să avem un management mult mai atent al
resurselor forestiere. Defrișările pe suprafețe mari ar trebui oprite complet, astfel
asigurându-se că mediile forestiere vor rămâne relativ intacte. Tăierea copacilor
trebuie făcuta într-un mod sustenabil, înlocuindu-i pe cei tăiați cu lăstari.
Nu toate despadurile sunt intentionale, insa, unele fiind cauzate de incendii de
padure, sau de pasunatul excesiv care impiedica cresterea lastarilor.