Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul Marketing și Logistică

Lucru Individual
la disciplina
Logistica

Etapele dezvoltării științei logistice

A elaborat Arabadji Andrei

Busuioc Eugeniu
Chiosa Ion
Grupa MK1901

A verificat Bulat Veronica

dr.,lect. univ.

Chișinău, 2020
Introducere
Obiectivul de studiu al lucrării este reprezentat de logistică, care înscrie activ în condițiile
economiei de piață a multor țări. Nu întâmplător există multiple definiții referitoare la logistică.
Logistica – domeniu al cărui obiect de studiu îl reprezintă dirijarea fluxurilor materiale și legate
cu ele fluxurile informaționale. Interesul pentru pregătirea specialiștilor în domeniul logistic
crește în continuu, rezultând din necesitatea perfecționării eficienței funcționării sistemului de
distribuție a bunurilor materiale de la producător la consumator.

Logistica permite reducerea esențială a intervalului de timp dintre procurarea materiei prime
(semifabricatelor) și livrarea produsului fabricat consumatorului, contribuind la reducerea
stocurilor materiale. Aplicarea logisticii în practică accelerează procesul obținerii informației,
perfecționează nivelul deservirii cumpărătorilor.

Activitatea în domeniul logisticii e multilaterală. Ea include dirijarea transportului, gospodăriei

de depozite, stocurilor, cadrelor, organizarea sistemelor informaționale, activitatea comercială
etc. Noutatea principală a metodei logistice constă în integrarea domeniilor enumerate mai sus
într-un sistem unic cu tehnologiile comerciale.

Experiența internațională ne demonstrează că lider în lupta cu concurența va ieși acel care va

avea un avantaj în procesele tehnologice și logistice, strâns legate de sistemul transportului,
aprovizionării, desfacerii producție, stocurilor și alte domenii.

Logistica reprezintă un domeniu de activitate a cunoscut o puternică evoluție după cel de al

doilea război mondial și mai ales în ultimele 3 decenii, în privința rolului și formelor de
desfășurare în economie.

Astăzi, sectorul logistic s-a dezvoltat, devenind un sector de activitate de sine-stătător. Acest
avânt viguros este în principal dotat fenomenelor de externalizare a logisticii de către
întreprinderile industriale și de complexitatea crescută prestației de transport și logistice. A
devenit un nou domeniu economic, care în afară de transport înglobează depozitarea,
manipularea, gestiunea imobiliară, serviciile informatice și de consultanță etc.

Dacă se face analogie între o organizare logistică și o casă, atunci fiecare activitate logistică
poate fi asemănătoare cu o cameră. Fiecare cameră conține 3 elemente: procese, oameni, și
sisteme. Procesele sunt asemănate cu pereții, plafoanele și podelele și definesc relațiile dintre
activități, oamenii sunt locatarii care lucrează cu procesele și sistemele sunt instalațiile tehnice și
electrice care contează și sprijină camerele. Procesul determină dacă sunt făcute lucrurile care
trebuie. Sistemul însă determină dacă sunt făcute lucrurile cum trebuie.

2
 Tema 1. ESENŢA LOGISTICII: PREMISELE ŞI
ETAPELE DEZVOLTĂRII LOGISTICII.
1.1. Scurt istoric privind apariția logistici.

Termenul logistică, cunoscut până nu de mult numai de un cerc restrâns de specialiștii, capătă în
prezent amploare deosebită. Cauza principală a acestui fenomen constă în faptul că conceptul
logistic a început să fie utilizat în economie.

Din punct de vedere istoric logistica s-a dezvoltat ca disciplină militară. Acest termen e cunoscut
încă din sec. IX e.n., însemnând o activitate clară, coordonată în spatele frontului vizând
aprovizionarea armatelor cu toate cele necesare.

Comandanții talentați înțelegeau întotdeauna rolul strategic pe care îl joacă munițiile,

combustibilul, produsele alimentare, echipamentul, aflate la timpul oportun și în locul necesar.
De-a lungul istoriei omenirii se cunosc cazuri când războaie întregi erau câștigate sau pierdute în
dependență de organizarea aprovizionării armatelor.

În primul mileniu al erei noastre, în lexiconul militar, prin logistică se subînțelegea activitatea de
asigurare a forțelor armate cu resurse materiale și întreținerea stocurilor. Astfel, în perioada
împăratului bizantin Leon VI (865-912 e.n.) se considera că sarcinile logisticii constau în
înarmarea armatei, aprovizionarea ei cu patrimoniu militar, în preocuparea, în măsura completă
și la timpul oportun, de necesitățile ei și, corespunzător, pregătirea fiecărui act al campaniei
militare.

Conform părerii unui șir de savanți europeni, logistica a devenit știință datorită artei militare.
Creatorul primelor lucrări științifice vizând logistica este considerat specialistul în artele tehnicii
militare Henry Jomini (1779-1869) care la începutul sec. XIX, a formulat următoarea definiție a
logisticii: arta manevrării cu ostași în armată.

El confirmă că logistica include nu numai transportarea, dar și o sferă amplă de activități ca:
planificarea, dirijarea și aprovizionarea, determinarea locurilor de dislocare a armatelor și, de
asemenea, construcția podurilor, drumurilor etc. Unele principii ale logisticii au fost utilizate de
armatele lui Napoleon. Însă, ca știință militară, logistica a fost constituită abia la mijlocul sec.
XIX.

Logistica a început să fie aplicată activ în perioada celui de al doilea război mondial și, mai întâi
de toate, la aprovizionarea tehnico-materială a armatei SUA în acțiunile militare. Interacțiunea
dintre industria de război, bazele de aprovizionare a frontului și din spatele frontului și a

3
transportului a permis asigurarea sistemică și la timpul oportun a armatei americane cu livrări de
armament, materiale combustibile și lubrifiant, produse alimentare în cantități necesare.

Logistica ca artă a complexului de dirijare cu fluxurile informaționale și materiale, începând cu

materia primă și terminând cu consumatorul final, a apărut în economie la finele anului 1960,
începutul anului 1970 în SUA, când apare necesitatea de repartizare a produselor. Aceasta e
legata de schimbările de pe piață și de rolul principal al consumatorului în strategia
marketingului. Faptul că întreprinderile nu puteau obține profit numai din procesul de producție,
i-a impus pe conducătorii de întreprinderi să acorde prioritate problemelor lărgirii suprafețelor
depozitelor, dezvoltării mijloacelor de transport, metodelor de dirijare cu fluxurile materiale și
informaționale s. a., legate de manipularea fizică a mărfurilor.

4
1.2. Premisele și etapele de dezvoltare a logisticii.

Să examinăm de ce a fost cauzată necesitatea și prin ce a fost condiționată posibilitatea aplicării

largi a logisticii în economia contemporană.

Necesitatea aplicării logisticii se explică prin mai multe motive, dintre care evidențiem două
principale.

 Primul motiv – dezvoltarea concurenței, provocată de trecerea de la piața

vânzătorului la piața cumpărătorului.
 Un alt motiv, care explică necesitatea aplicării logisticii în economie este criza
energetică din anii 70, care n-a fost depășită nici până în prezent.

Etapele dezvoltării logisticii pot fi divizate în felul următor.

 Prima etapă - corespunde perioadei anilor 60, care se caracterizează prin utilizarea
abordării logisticii la dirijarea fluxurilor materiale în domeniul circulației. În această
perioadă au apărut două situații-cheie:
1. Fluxurile materiale sunt separate în producție, stocare și transportare, fiind legate
reciproc printr-un sistem unic de dirijare.
2. Integrarea funcțiilor distribuției fizice a materialelor poate avea un efect economic
considerabil.
 Etapa a doua - în dezvoltarea logisticii revine perioadei anilor 80, sec. XX. În această
perioadă integrarea logistică s-a extins și a început să cuprindă procesul de producție.

Din punctul de vedere al dezvoltării logisticii perioada anilor 80 se caracterizează prin

următoarele:

1. creșterea rapidă a costului distribuției fizice;

2. creșterea profesionalismului managerilor, care realizează dirijarea proceselor logisticii;

3. planificarea pe termen lung în domeniul logisticii;

4. utilizarea largă a computerelor pentru colectarea informațiilor și controlului asupra
proceselor logistice;
5. centralizarea distribuției fizice;
6. reducerea bruscă a stocurilor în lanțurile de promovare a materialelor;
7. determinarea exactă a cheltuielilor reale de distribuție;
8. determinarea și realizarea măsurilor cu privire la micșorarea costului legat de circuitul
fluxului material la consumatorul final.

5
Prin urmare, interacțiunea dintre depozitare și transportare este completată cu planificarea
producției.

Acest fapt a permis reducerea stocurilor, majorarea calității de deservire a cumpărătorilor prin
executarea comenzilor la timpul oportun, îmbunătățirea folosirii utilajului.

 Etapa a treia - corespunde fazei actuale de dezvoltare a logisticii și se caracterizează

prin următoarele:
1. tehnologiile comunicaționale contemporane, care asigură circuitul rapid al fluxurilor
materiale și informaționale, permit monitorizarea tuturor fazelor de circulație a
produsului: de la sursa primară a materiei prime până la consumatorul final;
2. dezvoltarea ramurilor din domeniul serviciilor logistice;
3. concepția logisticii, fundamentul căreia îl constituie necesitatea integrării, începe să
fie recunoscută de majoritatea participanților lanțului de aprovizionare, producție și
distribuție;
4. integrarea participanților în circuitul mărfurilor.

6
 Tema 2. Aparatul conceptual, principiile și cerințele
fundamentale ale logisticii.
2.1. Evoluția abordărilor conceptuale ale logisticii.

În literatura de specialitate se evidențiază trei perioade de dezvoltare a sistemelor de circulație a

mărfurilor în sfera producției materiale:
1. perioada prelogistică;
2. perioada logisticii clasice;
3. perioada neologistică.

Fiecare din aceste perioade se caracterizează prin anumite abordări conceptuale legate de crearea

și dirijarea sistemelor de circulație a mărfurilor:

 Perioada prelogistică – până la anii 50, dirijarea distribuirii materiale avea un caracter
fragmentar. Transportul și asigurarea tehnico-materială erau considerate ca două sfere de
activitate între care nu există nici legătură.
 Perioada logisticii clasice – începutul anilor 60, a constat în faptul că în locul organizării
traficurilor optimale la firmă s-a început crearea sistemelor logistice.
 Perioada neologistice – începutul anilor 80, în această perioadă logistica se
caracterizează prin extinderea sferei de acțiune a compromiselor. Necesitatea acestei
expansiuni este motivată prin aceea că nici o subdiviziune funcțională din interiorul
firmei, inclusiv secția logistica luată în parte nu dispune de resursele și potențialul
necesar pentru a reacționa la schimbările condițiilor externe și a putea activa în mod
independent. Pentru o eficiență mai mare erau necesare eforturi comune ale tuturor
subdiviziunilor structurale ale firmei sau întreprinderii. În plus, ar fi fost necesară
folosirea experienței managerilor care examinează activitatea firmei ca un sistem.

7
 2.2. Principiile logistice.

Esența abordării sistemice a dirijării fluxurilor materiale se examinează mai detaliat în baza
analizei principiilor logisticii.

Principiile logisticii sunt: complexitatea, caracterul științific, caracterul concret,

constructivitatea, siguranța și varietatea.

1. Complexitatea:
- formarea unei infrastructuri dezvoltate pentru realizarea circulației fluxurilor în condiții
concrete;
- coordonarea acțiunilor participanților și intermediarilor la circulația resurselor și
produselor;
- efectuarea controlului centralizat asupra îndeplinirii sarcinilor de către structurile
logistice ale firmelor;
- tendința firmelor pentru o colaborare strânsă cu partenerii externi ai lanțului comercial și
stabilirea legăturilor dintre diferite subdiviziuni ale firmei.
2. Caracterul științific:
- aplicarea intensivă a calculului inițial la toate etapele de dirijare a fluxului material de la
planificare până la analiză, îndeplinirea calculelor detaliate a tuturor parametrilor
traiectoriei de circulație a fluxului;
- recunoașterea din partea cadrelor calificate a statutului celei mai importante resurse din
structurile logistice ale firmei.
3. Caracterul concret:
- determinarea clară a rezultatului cu scopul dirijării fluxului în corespundere cu cerințele
tehnice, economice și altele;
- realizarea circulației tuturor formelor de resurse cu cheltuieli minime;
- administrarea/controlul logisticii din partea subdiviziunilor de evidență și calcul sau a
organelor structurale, rezultatele activității cărora sunt reflectate în profitul firmei.
4. Caracterul constructiv:
- dispecerizarea fluxului, observarea permanentă a deplasării și transformării fiecărui
obiect al fluxului și măsurile operative de corectare a circulației lui, evidențierea
minuțioasă a detaliilor tuturor operațiilor de asigurare tehnico-materială și a transportării
mărfurilor.

8
5. Siguranța:
- asigurarea permanentă și inofensivă a circulației, rezervarea comunicațiilor și mijloacelor
tehnice pentru introducerea modificărilor în cazul necesității de schimbare a traiectoriei
circulației fluxului;
- utilizarea largă a mijloacelor tehnice moderne de suport și dirijarea circulației: asigurarea
unei viteze înalte și calității informației obținute, precum și a tehnologiei de prelucrare a
ei.
6. Caracterul variat:
- posibilitatea reacției adaptării rapide a firmei la oscilațiile cererii;
- crearea rațională a unor rezerve (stocuri) raționale capacităților întreprinderii, încărcarea
cărora se poate efectua în corespundere cu planurile firmei, elaborate preliminar.

9
 2.3. Cerințele fundamentele ale logisticii.
Logistica contribuie la majorarea eficacității activității firmei, cu condiția respectării
următoarelor cerințe:

 Interferența logisticii cu strategia corporativă;

 Perfecționarea organizării circulației fluxului material;
 Acumularea informației necesare și aplicarea tehnologiilor moderne de prelucrare a ei;
 Dirijarea efectivă a resurselor de muncă;
 Instaurarea relațiilor reciproce cu alte firme în domeniul elaborării strategiei;
 Evidența profitului din activitatea logistică în sistemul indicatorilor financiari;
 Determinarea nivelului optimal al deservirii logistice, cu scopul majorării rentabilității;
 Elaborarea minuțioasă a operațiilor logistice.

1. Influența logisticii cu strategie comportativă - Este unanim acceptat faptul că toate

aspectele operațiilor logisticii trebuie să fie legate direct de planul strategic al
corporației sau al firmei. Aceasta este prima și cea mai importantă condiție a realizării
profitului de la aplicarea logisticii.
2. Perfecționarea organizării circulației fluxului material - presupune o astfel de
organizare a operațiilor logisticii, care ar da posibilitate de a controla toate funcțiile,
legate de achiziția, transportarea, depozitarea, stocarea și desfacerea direcției
comerciale a întreprinderii. Cu alte cuvinte, toate funcțiile logistice vor fi controlate
de către o subdiviziune a întreprinderii în vederea luării deciziilor optime.
3. Acumularea informației necesare și aplicarea tehnologiilor moderne de
prelucrare a ei - Îndeplinirea cerinței date în sistemele logistice permite firmelor de a
obține avantaje semnificative. Înțelegând că asigurarea informațională este una din
condițiile importante pentru obținerea profitului, companiile au început să investească
în sistemele informaționale de dirijare, micșorând cheltuielile cu sistemele
tradiționale.
4. Dirijarea efectivă a resurselor de muncă - joacă rolul decisiv în reglarea
mecanismului de dirijare a fluxurilor materiale. Firmele care consideră personalul
calificat drept cea mai importantă resursă, pot conta pe funcționarea efectivă a
sistemului logistic. Anume din acest motiv administrația firmelor atribuie o

10
 importanță deosebită problemelor referitoare la selecția personalului, instruirea și
pregătirea profesională a acestuia.
5. Instaurarea relațiilor reciproce în domeniul elaborării strategiei - de asemenea,
prezintă una dintre cerințe pentru perfecționarea logisticii. Aceste relații permit,
companiilor să stabilească o colaborare strânsă cu partenerii lor (brocheri, furnizori,
firme angro, consumatori, etc.).
6. Evidența profitului de activitate logistică în sistemul indicatorilor financiari -
Experiența firmelor arată că operațiile logistice, transportarea, depozitarea și altele,
sunt apreciate cel mai obiectiv de către subdiviziunile de evidență sau alte structuri
care măsoară rezultatele activității prin profitul obținut. O asemenea tactică este
aplicată cu succes de unele firme americane. Una din firmele care a reușit să-și
consolideze pozițiile financiare, este firma "Xerox Corporation".
7. Determinarea nivelului optimal al deservirii logistice, cu scopul majorării
rentabilității - reprezintă unul din elementele strategice ale firmelor. Pentru stabilirea
nivelului optim al calității deservirilor se determină veniturile suplimentare, obținute
de la acordarea serviciului de calitate superioară, și se raportează la profitul obținut, la
cheltuielile efectuate pentru menținerea acestui nivel calitativ.
8. Elaborarea minuțioasă a operațiilor logistice - după cum s-a menționat mai sus,
este una din cerințele de bază ale logisticii, care contribuie la o economie importantă a
costurilor.

Specialiștii americani John R. Busher și Gene R. Tyndall sunt de părerea că executarea celor opt
cerințe mai sus-menționate asigură legătura reciprocă a logisticii cu marketingul și producția,
asigură nu numai desfășurarea tuturor operațiilor logistice de o calitate superioară, dar și
prestarea serviciilor eficiente la un preț minim pentru cumpărători.

11
 Tema 3. Domeniile funcționale ale logisticii.
3.1. Caracteristica domeniilor funcționale ale logisticii.

Obiectul de studiu al logisticii este fluxul material, iar fiecare din sectoarele responsabile de
fluxul material posedă specificul său. Pot fi evidențiate cinci domenii funcționale ale logisticii:
aprovizionarea, producția, distribuția, transportarea și domeniul informațional, specificul cărora
îl vom reda în continuare.

1. Logistica aprovizionării – se ocupă de procesul de aprovizionare a întreprinderii cu

materie primă și materiale. La această etapă se studiază și se aleg furnizorii, se încheie
contractele și se controlează executarea lor, se adoptă măsuri în caz de încălcare a
condițiilor de livrare. În practică, sectorul activității logisticii de aprovizionare este
determinat de condițiile contractului cu furnizorii și funcțiile serviciului de aprovizionare
în cadrul întreprinderii.

Întreprinderea de producție

Aprovizionarea Secția de producție Desfacerea

Fig.1. Sectoarele fluxului material, ce revin serviciilor de aprovizionare, de producție și de

distribuție.

2. Logistica de producție - Specificul acestei etape constă în aceea că activitatea de

circulație a fluxului se execută în limitele teritoriului unei întreprinderi. Participanții la
12
 procesul logistic, de regulă, nu participă la schimbul mărfii contra bani. Fluxul se
deplasează nu în urma contractelor încheiate, ci ca rezultat al deciziilor adoptate de
conducerea întreprinderii. Logistica de producție interacționează strâns cu sfera
aprovizionării și distribuirii produselor finite
3. Logistica de distribuție – se ocupă de dirijarea fluxurilor materiale în procesul realizării
produselor finite. Acest domeniu al logisticii constituie o preocupare atât a
întreprinderilor producătoare, cât și a întreprinderile comerciale. La această activitate
participă structurile autoritare, deoarece de organizarea distribuției depinde starea
economică a regiunii. De exemplu, în cazul organizării insuficiente a sistemei de
distribuire a produselor alimentare în regiune situația autorităților locale va fi foarte
instabilă.

În figura 1 este arătat că în sfera atenției logisticii de distribuție fluxul material nimerește
aflându-se încă în secțiile de producție. Aceasta înseamnă că problemele referitoare la ambalaj,
dimensiunea lotului fabricat și timpul, în care acest lot trebuie executat, precum și alte probleme
importante pentru procesul realizării încep să fie soluționate la etapele anterioare ale dirijării
fluxului material.

4. Logistica de transport - Volumul total al activității de transport, executate în procesul

de aducere a fluxului material de la sursa inițială a materiei prime până la consumatorul
final poate fi împărțit în două grupe mari:
 activitatea executată de transportul, care aparține unităților de transport specializate
(transportul public);
 activitatea executată de transportul propriu al celorlalte întreprinderi, care nu sunt
specializate în operațiuni de transport.

Logistica informațională - Rezultatele circulației fluxurilor materiale se află în

legătură directă cu raționalitatea organizării circulației fluxurilor informaționale. În ultimul
deceniu anume posibilitatea dirijării efective a fluxurilor informaționale a permis
soluționarea problemei dirijării fluxului material. Importanța mare a componentei
informaționale în procesele logistice a determinat crearea domeniului logisticii
informaționale. Obiectul cercetării logisticii informaționale îl reprezintă sistemele
informaționale, care asigură dirijarea fluxurilor materiale folosind microprocesoarele,
tehnologiile informaționale. Logistica informațională este legată strâns de celelalte
domenii funcționale ale logisticii. Acest compartiment studiază organizarea fluxurilor
informaționale în interiorul întreprinderii, precum și schimbul de informații între diferiți
participanți la procesele logistice, aflați la distanțe considerabile unul față de altul (de
13
 exemplu, cu ajutorul mijloacelor de comunicare prin satelit).

3.2. Interacțiunea logisticii de distribuție cu logistica de aprovizionare.

Să examinăm procesul dirijării fluxurilor materiale între două întreprinderi, una dintre care este
furnizorul mărfurilor, iar cealaltă cumpărătorul angrosist. De pe poziția primei întreprinderi,
dirijarea fluxului material trebuie să fie realizată prin metodele logisticii de distribuție. De pe
poziția întreprinderii a doua, același flux trebuie să fie dirijat prin metodele logisticii de
aprovizionare. Această contradicție aparentă poate fi ușor soluționată.

Să analizăm dirijarea fluxului material în cazul când cumpărătorul a achitat furnizorului

cheltuielile pentru livrarea mărfurilor la depozitul său. În acest caz profitul furnizorului, în mare
măsură depinde eficiența cu care va fi organizată livrarea comenzii la depozitul cumpărătorului.
Atunci responsabil pentru dirijarea fluxurilor materiale este furnizorul și metoda utilizată se
referă la logistica de distribuție.

Metodele logisticii de aprovizionare în procesul dirijării fluxurilor materiale se vor utiliza

atunci când cumpărătorul, conform condițiilor contractului de sine stătător, va încărca marfa de
la depozitul furnizorului. Dacă serviciul de aprovizionare va acționa eficient, va fi posibilă
îmbunătățirea rezultatelor economice ale cumpărătorului.

Agenții economici se pot înțelege și pentru alte condiții de livrare. Astfel, furnizorul dintr-un alt
oraș poate transporta marfa până la stația feroviară din orașul său, la care participa serviciul de
distribuție al furnizorului. Ulterior pentru organizarea mișcării mărfii de la stația feroviară până
la depozitul cumpărătorului va fi responsabil serviciul de aprovizionare al cumpărătorului.

Punctul în care serviciul de distribuție al furnizorului transmite dirijarea cu fluxul material

serviciului de aprovizionare al cumpărătorului se determină de condițiile francării încărcăturii,
prevăzute în contractul de livrare.

Termenul "franco" înseamnă includerea în prețul produsului a cheltuielilor pentru livrarea

producției consumatorului. În contractul de livrare termenul "franco" indică până la care punct,
pe traseul circulației produselor spre cumpărător, cheltuielile legate de transport și asigurare le va
suporta furnizorul.

Condițiile francării încărcăturii delimitează sfera de activitate a serviciului de desfacere a

furnizorului și serviciul aprovizionării cumpărătorului.

14
Însă nu trebuie să uităm că atât logistica aprovizionării, cât și logistica de distribuție sunt
domenii funcționale ale activității logistice. Această activitate se realizează în comun atât de
serviciul de aprovizionare al cumpărătorului, cât și de serviciul de distribuție al furnizorului. De
aceea toate deciziile în domeniul logisticii de distribuție trebuie să fie adoptate în legătură
reciprocă cu deciziile logisticii de aprovizionare a cumpărătorului. Numai o astfel de conlucrare
va asigura realizarea concepției logistice a dirijării fluxurilor materiale.

15
 Concluzie
În concluzie se poate aprecia faptul că logistica poate juca un rol important în economie, care
însă nu întotdeauna este apreciat pozitiv. Astfel, desfășurarea unor activități logistice poate să
displacă populației, în măsura în care aceasta are caracter deteriorator pentru viață –
congestionarea traficului, zgomot, probleme de vecinătate, poluare, stocarea materialelor
periculoase etc. Cu toate acestea, factorii pozitivi și favorabili domină, acestea sunt favorizate
prin crearea a noi locuri de muncă directe, pentru persoanele din sfera activităților logistice, și
indirecte, de exemplu, subcontractanții, întreprinderi de construcții etc., care conduc la creșterea
populației și implicit, la antrenarea cererii de servicii publice, de exemplu, școli, spitale etc.

16
 Cuprins

Tema 1. ESENŢA LOGISTICII: PREMISELE ŞI ETAPELE DEZVOLTĂRII LOGISTICII.........3

1.1. Scurt istoric privind apariția logistici......................................................................................3
1.2. Premisele și etapele de dezvoltare a logisticii...........................................................................5
Tema 2. Aparatul conceptual, principiile și cerințele fundamentale ale logisticii................................7
2.1. Evoluția abordărilor conceptuale ale logisticii........................................................................7
2.2. Principiile logistice.....................................................................................................................8
2.3. Cerințele fundamentele ale logisticii.......................................................................................10
Tema 3. Domeniile funcționale ale logisticii..........................................................................................12
3.1. Caracteristica domeniilor funcționale ale logisticii...............................................................12
3.2. Interacțiunea logisticii de distribuție cu logistica de aprovizionare.........................................14
Concluzie..................................................................................................................................................16

17