Fetita cu bricheta, de Victor Cilinca

PRIMA FLACĂRĂ - Şcolăriţa cu brichetă

Mona poartă sarafan şi o cunună de şcoală în păr. Stă ghemuită într-un colţ plânge fără vorbe. Aprinde
din când în când o brichetă privind cu spaimă sălbatică - care poate părea comică unor cinici - în jur şi o
stinge când se frige. Vorbeşte cu o păpuşă fără cap.

MONA: - Când ai să fii mare am să-ţi cumpăr un cap. La copiii pe unde-ai fost ai avut cap nu? Sau te-au
cumpărat aşa mai ieftin... Cred că erai o păpuşă-prinţesă cred eu. Ştii la păpuşi contează rochiţele că
contează! La păpuşi nici nu contează capul decât pentru păr cel mult - că e foarte bun la mângâiat. Tăticu
zice că nici la femei nu face bine prea mult cap că pe urmă „au ce pierde”! Dacă aveai cap mama nici nu
mă lăsa cu tine. Zice că-s prea mare pentru păpuşi cu cap zice că de-acum sunt elevă. Aşa fără cap îi zic că
fac anatomie. Ştie ea ceva ce-i aia anatomie. Cică a făcut şi ea la vremea ei anatomie pe broaşte. Pe
vremea ei era obligatoriu să te duci la şcoală să-ţi arate oase de oameni şi să laşi broaştele fără cap şi să
împungi fluturi cu acul! Împungi adică fluturele în burtă şi el mai dă de multe ori din aripi. El prostu´
crede că o să poată zbura cu tot cu ac cu tot cu poliesteru-n care-i înfipt cu masă. Cu Pământ cu tot – cu
străzi cu tramvaie cu semafoare! Pe urmă fluturele se usucă şi devine o coajă tare ca pâinea veche. Ceva
ca un monument mic de fluture. Da´ nu miroase ca la animăluţe când mor... Şi ei sunt săracii tot frumoşi
doar că la un moment dat se tot satură să încerce să zboare de-acolo cu bold cu masă şi cu Pământ cu
semafoare cu tot...

Vai cum poţi să spui păpuşico că vorbesc singură de frică?! Vorbesc cu tine. Ce şi tu credeai că numai
păpuşele vorbesc că oamenii nu pot vorbi dar se prefac ei săracii se prefac dau numai din buze aşa ca să
păcălească păpuşile să nu plângă de frică?
Auzi ai fi avut acum nişte buze vinete de frig dacă aveai cap şi nişte buze la cap. Şi de frică ar fi fost
vinete. Sau verzi. Norocu´ tău că n-ai căpşor! Vezi e mai bine fără cap. Nici nu te mai ascultă la mate că n-
au ce asculta... Dacă te-ntreabă de cât fac opt ori nouă spui că nu auzi dacă scrie pe tablă zici că n-ai
văzut. Şi nici n-o să-ţi spună că răspunzi obraznic că n-ai gură să răspunzi deloc...Ţie ţi-e frică pe
întuneric? Mie nu. Ştiu căţi-e frică nu fi mincinoasă ca o proastă! Să mai aprind o dată bricheta lu´ tăticu?
Ce caldă flacără face! Poţi să prăjeşti păpuşi la ea să le faci să ţipe. Să le faci să se roage. Cum îl rog eu pe
tăticu. Îi spun că nu mai fac. Parcă ce fac ceva rău? Auzi zice că de la jocul cu focul copiii mici fac în pat.
Da´ faci în pat şi de frică te rog să mă crezi. Parcă bricheta asta face mai mult întuneric decât lumină!

Or fi oprit ăştia lumina în tot blocul? Uite pe fereastră nu se vede nici luna! Or fi oprit şi luna dacă n-au
plătit nici ăştia de jos factura. Ştii ce-nseamnă „factură”? O să-ţi spun în clasa a cincea...

Şi plouă... Nu plouă pe factură că ăştia ar opri şi ploaia... Ce târziu e! Oare să fac lecţiile la brichetă? O să
mă frigă degetele. De la brichetă... Tăticu o să zică că de la matematică mă frige. Dacă mă prinde cu
bricheta mă pocneşte. Dacă nu fac tema doamna o să mă dea la şcoală cu capu´ de tablă. Prefer tabla că
tabla nu înjură... Mă ustură palma! M-a bătut şi doamna cu linia la palmă la meditaţie. Ca să ne vadă alţii
cât suntem de „intime” – spune doamna... Cică dacă tăticu n-are toţi banii pentru meditaţiile din martie
o să mă mai usture! Da´ ce vreau eu meditaţie? Hai să mai aprind. De n-o vedea tăticu că-i lipseşte gazul!
Are aşa un nas că simte şi mirosul de gaz ars demult. Cred că depistează şi brichete aprinse pe vremea
romanilor! Ştii ce înseamnă „depistează”? Îţi spun anul viitor dacă înveţi tabla înmulţirii cu unu. Chiar
sunt curioasă: o să fie prea obosit să mă bată azi? Tot o să mă bată că deja miroase a gaz... O să zică: „Ce
tu eşti aia plodoaica cu chibrite?! Aia a mierlit de proastă ce era. Da´ măcar n-a dat foc la casă c-a aprins
chibitele-n stradă! Că dacă le aprindea-n casă îi învineţea tat-su...” Nu vă spun cuvântu´ ăla ce-i învineţea
adică că doamna sune că numai oamenii mari au dreptu´ la „expresii” – noi „ghiaurii ăştia mici” folosim
numai propoziţii.

Uite se aprinde luna. Or fi plătit între timp ăştia factura? Se plăteşte adică şi noaptea? Aşteaptă şi
noaptea să plătim?! Or fi plătit fetiţele cu chibrituri de pe stradă ălea care n-au îngheţat încă. Şi ălea cu
brichete. Şi ălea care fumează. Şi fetele cu blană. Toate de pe stradă că doar pentru ele arde luna când
arde! Nu pentru noi: noi stăm în casă uneori la lumină alteori la brichetă şi luăm scatoalce bune ce la
tăticu - „de leac” zice el urecheli lungi de la mămica şi păzim ceaiul şi mămăliga să fiarbă – că gazul nu ni-l
taie încă. Cum să taie gazul? Trebuie să fie vreo vrăjitorie cu un farmec de tăiat capete la păpuşi. Mămica
zice că nicio grijă într-o zi o să ne ia şi aeru´ că prea respirăm în interes personal şi de plătit cotu´! Tăticu
cam are ciudă ciudată pe mine că deja sunt mică şi nu aduc nimic-nimic acasă. Că „nu mi se lipeşte nimic
de mână” că „oamenii mai uită oamenii mai lasă” şi că „n-o să omoare nimni un copil pentru un cartof
căzut oricum de pe tarabă”. Şi mămica are ciudă pe tăticu că n-aduce mai nimica acasă. Că „toţi bărbaţii
are câte două – cinci servicii şi mai munceştre ş-acasă şi duce şi gunoiu´ la gunoi!” Şi eu am ceva ciudă pe
ei că nu-mi aduc un frăţior să am şi eu pe cine să urăsc.

Oare flacăra asta a lunii n-o fi tot dintr-o brichetă? Cine-o ţine în mână să nu se stingă cred că se frige mai
tare. De aia o mai şi închide din când în când că n-o vezi tot timpul strălucind. Cum adoarme copilul ce să
mai ţină luna arzând dacă tot frige? Pentru păpuşi care oricum n-au nici ochi nici măcar cap fără ochi?! Ei
na!

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un halat larg peste sarafan şi aruncă panglica.
Bate un gong.

A DOUA FLACĂRĂ - Fetiţa cu brichetă

Mona stă pe un scaun înalt.

MONA: - Iar mă întrebi de mama! De-un an din chef în chef mă tot întrebi de afurisita de mama! Parcă
ziceai că „în casa asta nu se mai întreabă de mama!”. Tată în casa asta copilul are numai tată! Aşa ai spus
cu mândrie. A domnu´ a depăşit acum puţin marginea de sus la sticlă şi cam amestecă epocile: epoca
fierului cu tata tare ca fieru´ iute ca oţelu´ epoca scavagistă când s-a însurat prima oară cu mama şi
munceam ca sclavele epoca Renaşterii când s-au împăcat prima dată mama cu tine: atunci când ţi-au dat
ăia de la servici casa asta jegoasă. Mă rog acum e jegoasă... Epoca următoare: Revoluţia. Adică mama a
întors armele şi a plecat cu „ăla”. Şi epoca umedă cea actuală când corpu´ matale conţine mai mult lichid
decât media pe economie. Ia să te miros... se simte pân-aici! Tot coniac de ăla prostu´ la halbă?! D-ăla
făcut din şubă din izmene cum ziceai pe vremea Renaşterii când tu beiai „cu măsură”. Cu măsură mare da
´ mestecai izmă după aia să nu se prindă cică „scorpia”. De parcă nu vedea tot cartierul că te legănai!
Ziceai că strada a intrat în furtună şi se balansează... Gata tata nu mai zic de mama nu mai zic de tine;
oricum zic degeaba! Mai bine discut cu caloriferul. Măcar el mai icneşte iarna aşa câte-un răspuns. Pe
acolo unde curge-n casă şi-ai îndesat păpuşa aia fără cap să nu mai curgă tare. Da´ până la iarnă cine să-
mi icnească un răspuns? Nu nu te judec ziceam şi eu aşa de mama că mai sunt fete care au şi mamă. Nu-i
obligatoriu nu-i prevăzut în Constituţie dar merge şi cu mame. Măcar suntem două la dus gunoiul... OK
mă scol în picioare în faţa ta! (nu se dă jos de pe scaun) Daaa daaaa „nu te respect”! Ia auzi: cică nu-l eu
pe el respect! Nu-l respect! Nu-l respect!!! Nu te respect cică doar pentru că nu te primeasc în picioare
când binevoieşti să vii! Că nu fac adică frumos nu fac sluj! Păi cum să-ţi întâmpini unicul tătic în picioare
când dumnealui intră în casă în patru labe?! Uite greşesc eu exagerez? Uite: unu doi trei patru! Patru
labe transpirate hainele udate prin cine ştie ce mizerii năsucu´ roşu – şi nu-i decembrie afară e iulie...
Gata tac. Chiar că tac! O să tac până am să mor! Şi-am să mor până-n clasa a noua că nu vreau să
îmbătrânesc ca mama! Până-ntr-a noua o să mierlesc cum zice Juju: „Cum dracu să trăieşti cu profesorii
ăia cu moace de Gestapo?” Cum să suporţi toanele profilor când ai şi acasă un tată care nu te ajută la
matematică nu te ajută la franceză nu-ţi desenează nu te întreabă nu te scoate la munte nu te scoate la
balcon măcar?! Iar mama mămuţa – de care nici nu vrem să vorbim acum şi nu vorbim ni se pare că
vorbim că tăticu´ nu ne dă voie să ne amintim – nu m-ar fi ajutat nici cu gătitul... Dacă ar fi ştiut ce ştie o
mămică n-ar fi dispărut cu cel mai bun prieten al lui tata. Vezi ce buni sunt prietenii la casa omului? Te
ajută ei să duci gunoiul... Rămâi numai cu tata fără alte gunoaie...

Biiine tata o să tac. Ştiu „am s-o primesc” când ai să te trezeşti pentru că-ţi vorbesc ca un closet vechi.
Ştiu şi că tu uiţi întotdeauna. Pentru că nu mă cafteşti niciodată pentru ce-ţi spun când eşti mort ca acu´.
Tu oricum mă baţi de plăcere. Când eşti treaz când eu sunt mieroasă. „Ca mă-ta” cum observvi tu... Mă
baţi din obligaţie de tată fără motiv. E contribuţia ta la educaţie pentru că nu ştii engleză. Gata tata am
tăcut! (Tace. Scate o brichetă din buzunarul capotului prea lung – evident a fost al mamei.) Ce să-ţi dau?
Parcă dormeai acum vrei ţigară. De unde să ştiu eu unde ţii ţigările când nu le ţii în buzunar? Cum „ştiu
eu”? Adică îţi fur eu ţigările? Ce să fac eu cu duhnitoarele alea? A ai găsit aşa „rănit” cum eşti? Eu n-aş
fuma ţigară aia udă. Până n-aş şti în ce s-a udat... N-aş fuma adică dacă aş fuma. Fata ta e cuminte nu
seamănă cu mama. Da´ ştii? Nici mama nu fuma. Nu-i dădeai voie să fumeze şi n-a fumat când erai tu.
Nu i-ai dat voie nici să plece cu ăla... Sigur nu-ţi convine: era pretenaru´ tău tu ni l-ai băgat pe gât! Cu el
fumai acasă! Cu el pileai acasă; şi acasă da? Nu găseşti chibrituri? De unde să ştiu eu unde-ai pus
chibriturile? Ce sunt fetiţa cu chibrituri? Eu nu aprind aragazul cu chibrituri avem aprinzător rămas de pe
vremea mamei. Ce-s eu fetiţa ta cu chibrituri? (scoate din buzunarul capotului o brichetă şi aprinde o
ţigară invizibilă aproape de podea. Încearcă de mai multe ori.) Păi ţigara nu se aprinde singură trebuie să
tragi din ea. Nu ai putere? Da´ să mă ameninţi ai? Erai mai simpatic când mă înjurai numa´. Vezi că-ţi
umpli naibii pumnul ăla de sânge. Nu mai da cu pumnu-n ciment eu nu-a acolo! Dă să ţi-o aprind eu!
(Pune între dinţi ţigara invizibil’ cu silă) Scârboasă! Udă... Cum de unde ştiu să aprind? Am văzut asta la
televizor. În toate filmele e cineva care aprinde ţigări după ce-a terminat cu sexu´. Cineva care bea cineva
care fumează cineva care... ştii tu. Adică ştiai când se mai uita careva la tine... Şi bricheta? Cum de unde-
o am? Pentru una pentru alta... Uite-aşa te faci folositori oamenilor. Să mă jur că nu fumez? (Ridică din
umeri şi încrucişează arătorul şi mijlociul la spate.) Nu fumez şi fii antenă: n-am să fumez în viaţa-vieţilor
mele! Îi întinde ţigara invizibilă) Dacă fumezi pe spate crăpi cu fumu-n gât şi mă dă la cămin şi nici acolo
nu se fumează legal. Hai tată stai şi fumează ca băieţii în fund. Pe urmă faci nani şi eu nu te urc hopa sus
că tu faci oricum hopa jos da? Am să ţin minte să-ţi amintesc tot ce ţi-am zis acum. Când o să fii treaz o
să te doară capul: crezi că-i bine să-ţi amintesc ce prostii mai spune o ploadă la nervi? Hai relaxează-te!
(Tace) Hai să începem ora de Istorie ca să mai treacă timpu´ până faci dracului nani şi pot pleca şi eu în
oraş! Aşa... Epoca contemporană. Când eram fericiţi toţi şi puţin bătuţi între noi: eu mama tata şi
prietenul lu´ tata... Seara mai ales duminica dădeaţi paharele pe gât toţi trei! Ştii că eraţi nostimi! După a
doua sticlă nici nu mai era cazu´ să mă uit la „Sran şi Bran”. E drept Stan şi Bran nu mai aveau încă un
Bran sau încă un Stan şi nici o plodoaică nu aveau ca s-o înveţe să bea cu ei „la păhăruţ”! Că asta-i
„haraşo la sănătate” că „aşa s-a căcălit oţelu´!” Vezi că arde ţigara singură! Te fumează ea! Trage din tine
până nu ţi-o rămâne decât filtrul! Să-ţi pun o scobitoare să-ţi mai ţie ochiul deschis? Ca să mă auzi? Văd
că nu mă mai contrazici.

Da´ de ce să tac dracului şi să te urc pe canapea? Tac şi nu te ridic. Eşti greu de ridicat la opt ani! De la opt
ani ai mei când te ridicam în pat cu mama; aşa cum era ea – „curvă” da? - da´ nu te lăsa cu şoriciul pe
ciment să nu înţepeneşti. Făcuseşi deja burtă de la bere şi abia puteam să te împing – mama te trăgea.
Uneori te scăpa între pat şi prerete că patu´ era uşor şi se depătrta şi făceai buf. Pe atunci regretam că
aveam acolo perete. Fără perete te duceai direct la gunoi în stradă. Dimineaţa veneau ăia cu gunoiul te
încărcau în maşină – harşşşşti pac! – şi nu te mai vedea nimeni! Rămâneam cu mama mama nu se
întâlnea cu prietenul tău care n-o bate că-l bate mama pe el. Cică-i pămpălău nu ca tine! Ştiu dacă era
sfântă mă lua şi pe mine cu ei. Dar probabil că plozii se dau numai la pachet cu casă. Mama şi prietenul
tău n-au casă. Stau la fosta lui nevastă între hol şi bucătărie... Nu mă-ntreba de unde ştiu eu că ştii şi tu.
Hei te-ai culcat ca să mă car şi eu? Să-ţi pun vreo două cărămizi sub cap ca să nu-ţi vină sângele prea jos
şi să scrie ziarele că s-au chinuit să te dezlipească din băltoaca de sânge...

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi scoate halatul şi îşi pune o rochie vaporoasă dar
cuminte. Bate un gong.

A TREIA FLACĂRĂ - Romantica şi bricheta

Mona îşi strânge rochiţa la gât şi se aşează ca pe o bancă pe scaunul răsturnat pe o parte.
MONA: - Ai mei nu mă lasă Juju. Hai Juju nu mă fandosesc dar ai văzut vânătaia aia când am zis că m-am
lovit în autobuz! E de când ai zis să mai stăm şi tata s-a supărat... S-a supărat tata c-am ajuns la miezul
nopţii Juju. Tata e el băiat bun cel mai bun tată din UE dar e stresat acolo la minister...

Sigur că avem maşină dar e la reparat. Nu vin cu ea la şcoală că... Da e la reparat! Şi săptămâna trecută?
A tot la reparat! Se repară greu aşa-i cu maşinile ăstea naşpa făcute la comandă...

Da şi mama a fost fotomodel ca şi sora aia a ta. N-ai văzut-o pe mama la tv păi are nume de artistă acolo
la tv. N-o aduc la şcoală! Sinceră să fiu... S-a cam îngrăşat pentru un fotomodel aşa că joacă numai în
filme româneşti. Sigur n-ai văzut-o sunt filme care joacă numai în Germania. Şi mama ta a făcut teatru?
Sigur ca contabilă la bază ce-i trebuia să rămână la teatru? Eu zic că a procedat bine că l-a ascultat pe
tatăl tău. Ca artistă trebuie să te şi săruţi cu toţi. Ai văzut în filme trebuie să faci alea-alea că nu te pui cu
regizoru´! Nuuu mama nu-i în oraş filmează în munţi. Da şi tata-i în străinătate. Nu dorm singură tata vine
zilnic din străinătate aşa-i el patriot. Da´ vine numai noaptea ca să nu mă incomodeze la lecţii... Cum să
te duc la noi nu ţi-am zis că noaptea vine? Nu nu-ţi arăt televizorul nostru. Sigur că e enorm. Doar sunt
fată de adjunct de ministru. Pe adjuncţi nu-i dă la televizor. Da´ nici nu-i schimbă ca pe miniştri una-două!
Cine? Despina a spus ASTA?! Cum să spună tocmai ea că tata-i şomer când tatăl ei e şomer? Sigur şi al
meu mai e din când în când şomer ca toată lumea. Ştii Jojo la minister nu-i lasă să-şi ia concediu. Şi tata
vine atunci fiert acasă ca atunci când am întârziat cu tine se enervează pe mine şi-mi rupe o mână pe
urmă-şi ia puţin şomaj ca să se mai odihnească şi el. Cât să devină normal ş-atuncea nu mă mai bate mă
mângâie şi plânge ca un bărbat. Şi-mi explică: „Măi fata tatălui tău de pardon îmi mai manifest şi eu
nervii pe tine da´ asta numai şi numai ca să nu mă manifestez acolo la minister adică să ţip pe popor. Cu
poporu´ n-ai voie să fii nervos că-ndată iese în stradă şi rămâi şomer stradal! Scuză-mă dragă!” îmi zice...
Sau ceva pe-acolo... Şi atunci îmi ia păpuşi mari ca să-mi treacă. Păpuşi mari cu cap. Am unele cu două
sau chiar cu câte trei capete că tata a vrut să fie sigur! Mă rog eu sunt prea mare pentru păpuşi da´ pot
să mă pun cu tata? De mică mă răsfaţă cu păpuşi am tone de păpuşi! Dorm pe păpuşi. Mă gândesc la
bietele fete care n-au păpuşi sau au câte-o zdreanţă de păpuşă fără cap...

Eu adică îţi spun toate secretele noastre ascunse şi tu... Prea vezi prostii la fime cu acordul părinţilor şi...
Nu! Nu pune mâna ACOLO! Nu strig dar te muşc! Odată am muşcat o stradă întreagă că erau toţi ca tine
proşti şi se uitau la filme! Cum nu ştiu să sărut? Ştiu da´ nu vreau da?!

Mă rog asta poţi. Poţi să-mi ţii geanta. Mângâie geanta dacă vrei să-mi arăţi tandreţe cum zicea tata de
mama să nu arate tandreţe pe la alţii. Bine te las un pic da´ numai pe mână. Ce plăcere-i asta să mângâi
mâini?! Mângâie-te şi singur! Tu n-ai mâini? Te mângâi aşa cu stânga pe dreapta şi când oboseşti cu
dreapta pe stânga şi te gândeşti numai la mine. Eu nu mângâi băieţi doar pentru că-mi plac trebuie să fie
serioşi să ştie judo şi să aibă tata lor maşină. Adică nu-i obligator da´ nici nu strică...

Sau ar putea să-mi placă! Jojo! Stai la doi metri! Te-ai liniştit? N-am auzit ca băieţii să moară dacă stau la
doi metri de gagica lor. Fac explozie? Da am ţigări. Da´ ce voiai bine că au şi ăstea filtru. Tata câştigă mult
dar nu-mi lasă bani zice ca să mă las şi eu de fumat. Azi nu fumez am ceva în gât... Ia una (se întinde spre
el)! Dă-mi drumu´! Strig dacă nu-mi dai drumu´! Strig frumos? Şi tu. Da eşti dintre băieţii care s-ar putea
să-mi placă. Da´ nu merge pe ideea asta. De ce vrei să luăm Diazepam cu votcă ca Romeo şi Julieta? Pe ce
chestie? Eu sunt fericită-n dragoste. Am un aviator care mă iubeşte la Kogălniceanu da´ încă nu i-am dat
mâna. Ai mei vor să încerc mai întâi cu un american apoi cu cineva din UE chiar şi român. Numa´ dacă nu
merge cu americanul... Dacă nu mă crezi că tata e adjunct de ministru şi mama e artistă mă crezi măcar
cu americanul? Nu? Nuuu?

Hai sictir nu mă face proastă! Nu ştiu? Pot oricând să-ţi dau lecţii: cum se sărută funcţie de temperatură
de cum bate vântul de ora din zi... Ha tu vrei noaptea? Păi acum nu-i noapte? E chiar prea noapte şi eu
nu am ajuns acasă. Să vezi ce-mi face iar tata când o veni matol de la minister!

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un sutieo bluză stridentă foarte decoltată
peste rochia de voal. Bate un gong.
FLACĂRA A PATRA – Fetiţa prea mică

Mona se învârte în cerc ca un sculptor împrejurul statuii.

MONA: - Nici ieri n-ai venit! Ştii ceva? Îmi aminteşti de unul Jojo dintr-a cincea. Îmi făcea mereu curte dar
nu era deloc sincer cu mine. Tu mă minţi şi când nu spui nimic! De ce mai vii dacă tot te dai fără chef. La
disco nu vrei... Nu vrei cu mine! De parcă dansezi cu taică-miu! Şi ce vrei să-l părăsesc? Ţi-a dat şi el aşa
un pumn că şi tu ai făcut mişto de el! Păi te prinde la noi în lipsa lui orşicât... Ce doar nu-i ministru să te
înjure prin alţii e şi el un şomer acolo... Auzi lui Jojo ăsta îi spusesem că tata-i ministru şi mama artistă –
mi-era ruşine să-i spun că-s divorţaţi şi că tata-i alcoolic. M-am întâlnit cu el vara treecută: el e deja
însurat are şi copii... Le luase păpuşi avea un braţ plin! Credeam că-s fructe aşa cum le ţinea... Auzi am
stat puţin de vorbă: cică m-a lăsat pentru că nu corespundeam! Nu putea să se cupleze auzi cu fată de
adjunct de ministru cu maşină scumpă cu fiţe... Boul!

Hai că nu te-am curentat! Înainte te urcai pe mine unde găseai puţină umbră puţină răcoare doar în
frigider mă „iertai”! Şi ziceai că sunt frumuşică că salivezi la gândul meu că ai să-mi cumperi cândva
desuuri roşii... Acum mă întrebi când o fi meciul dacă am ceva de haleală în poşetă dacă n-am ţigări...
Acuma ai migrene... De ce n-ai avut migrene când n-aveam eu migrene până m-ai pus atunci jos? Eu sunt
vulgară? Domnu´ a devenit poetic. Vreau şi eu ce m-ai pisat o lună să-ţi dau şi tu... Zi măcar că sunt
frumuşică! Sau... zi că-mi vine bine bluzaasta! Nu-i sexy? Vânzătoarea s-a uitat mult după mine. Şi a dat
din cap... Aici era chiar scandaloasă de dezgolită i-am mai pus un petec colorat dar mic. Aveam o rochiţă
de la o păpuţă veche. Ştii una fără cap. Şi l-a pierdut după vreun golan care s-a ţinut după ea cu limba
scoasă de cinci centimetri şi pe urmă a avut migrene.

Pot să stau la doi metri de tine? Cum „te sufoc”? A din lipsa aerului nu că-ţi prea reproşez şi-ţi prea
reproşez... Bine uite stau jos. (Se aşează pe podea cu cotul în aer ca sprijinit de o canapea.) Păcat că nu ţii
măcar un pic la mine! Cum o să stăm noi la doi metri şi ceva toată viaţa până ce moartea amantele sau
părinţii de vor despăţi? La ce fac aluzie? Voiam să-ţi fac o surpriză dar în mod sigur n-o să-i iei măcar o
păpuşă! Ce te-ai albit aşa de la aer? Mă iei dacă-ţi spun c-o să avem un plod?
(Către public) Eu mă cam duc să mă plimb. Am să trec pe la câţiva prieteni mai de caracter să le spun
chestia cu plodu´... Primul reflex la un bărbat este să se întrebe dacă nu-i al lui. Al doilea reflex să se
gândească dacă nu putea să se culce şi altul cu tine. Asta-i din bancurile cu blonzi...

Se aud bătăile unui ceas grăbit. Stroboscop. Mona îşi pune un şorţ ia de pe bar o sticlă de coniac şi un
pachet de ţigări. Aprinde una şi o lasă să ardă singură ţinând-o ca pe o lumânare. Bate un gong.

FLACĂRA A CINCEA – Fetiţa tatălui ei

Mona bea din sticlă. Se opreşte cu ochii închişi.

MONA: - Iar vorbesc singură Doamne-iartă-mă! Dar altfel uit ce-am de făcut. Trebuie să mă duc la tata
să-l scot pe terasă. Pe urmă trebuie să-i iau din pensie şi să pun la poştă. Ca şomeră n-aş avea cum să
plătesc pensia aia alimentară! Şi vreau s-o plătesc măcar de-al dracului să nu-mi reproşeze cândva aia
mică! Normal fetiţa mea trebuia să rămână la mine. Ai lui cu avocaţii lor cu minciunile lor! Eu beţivă?
(Ascunde sticla la spate.) Dar într-un fel e mai bine. Tat´ su e ceva pe la un minister acolko mă-sa-i artistă
la televiziunea locală. Rahat! Doar dragostea se pune. Şi ea micuţa (plânge) acolo printre străini printre
păpuşi... Socru-meu – fostul meu drag socru un bou! – o îngroapă-n păpuşi! O dată m-am dus în lipsa lor
şi ea mi-a dat o păpuşă. A ei! Draga de ea cum s-a îndurat ea să-mi dea o păpuşă întreagă! Am plâns! Şi
acuma-i udă păpuşa! Draga mea fetiţă! Dragă... Cum o fi chemând-o? Se poate eu mama ei să nu mai ţin
minte? Beau ca să uit! Mă uit la păpuşa aia frumoasăşi mă văd pe mine cu păpuşa aia fără cap. (Îşi ridică
şorţul astfel încât nu-i mai vedem capul.) Dar oare eu mai am cap? Sunt o păpuşă fără cap!

Da am cap! (Lasă şorţul încet jos şi se pipăie atent.) Dacă visez complet înseamnă că am cap. Ce visez?
Nu visez visurile altora. Îi visez tot pe ei pe socri. Dacă e visul meu înseamnă nu-i aşa că e şi capul meu cu
care visez. Sau păpuşa mea fără cap s-a îmbătat şi visează visurile din capul meu?

Nu mai port numele tău bărbate! Dar tot nu scap... Mă visez mereu judecată de ai tăi. Eu stau într-o boxă
şi ei mă tot acuză. Mă întreabă dacă l-aş fi omorât pe tata în caz că era voie. Eu – că m-au pus înainte să
jur – zic „da” ca proasta. „Nu eşti bună pentru fiul nostru” spune mama ta cu o sprânceană ceva mai sus.
„Se vedea şi de la distanţă că nu corespunzi” spunea şi tatăl tău în robă neagră de minister cu o perucă
flocoasă din alea ca la tribunalele englezeşti...

„Condamnată!” – aud voceata. Apoi mă lega bine la ochi da´ eu vedeam tot tot! Mă împingeau la zid. Iar
eu aşa de-al dracului mă întorceam cu fundu´ la plutonul de execuţie. Se-nţelege plutonul era format tot
din ai tăi: mai era şi mătuşa Clara care ţine la mine dar se vede că nu putea să se opună. Şi era şi vără-tău
ăla cu ceva obligaţii de când cu împrumutul... Tu stăteai pitit după ei îţi tremura puşca... Îmi zic: n-au
curajul ca laşii să tragă pe la spate. Şi aud cum îşi încearcă armele dar nu cred să tragă aşa pe la spate. N-
am văzut asta în niciun film! Strâng păpuşa aia veche în mâini. Păpuşa plânge fără cap. Am mâinile ude...
Îmi sprijin fruntea de zid să mă răcoresc măcar şi ce să vezi: era un zid cu totul şi cu totul de turtă dulce.
Da´ cu totu´! Şi încep să ling măcar că era bun mortarul... Era ca la „Eugenia” bunuţ ca pe vremuri şi nu
prea scump... Apoi văd acolo unde am lins mai mult zidu´ văd totu´ ca prin sticlă. De partea cealaltă a
zidului în faţa mea adică era un alt pluton de cecxecuţie – ăia oameni serioşi îmbrăcaţi militar. Unu chiar
zice: „Hai să tragem în zidul ăsta că-i Zidul de Turtă Dulce al Berlinului! Hai să-l dărâmăm dracului ca să
putem trece dincolo şi ăia de dincolo să poată veni la noi!” „Şi noi ce dracu´ mai crăpăm?” întreabă altul.
„Că noi mai veneam când ne era foame şi mai lingeam zidu´ ne mai făceam că ne vfrecăm de el că ne
interesează...” „Lasă mă că mai rămân ele bucăţi de zid ca să avem ce hali! Totu´ e să tragem în zid să-l
dărâmăm odată să vedem cum e fără să fim liberi să lingem zidul şi de pe partea ailaltă!” Apoi am văzut
c-au tras... Normal cred c-am murit dar tot atunci m-am trezit din somn cu vis cu tot şi-am văzut zidul de
la camera mea şi un gândac pe el. Era negru şi cred că visa c-am să-l execut ca să-i mănânc zidul...

Se stinge lumina. Când se reaprinde vedem doar o păpuşă cu cap spânzurată de plafon cu un ştreang
mic.

Sfârşit