CURS 1 MEDICINA INTERNA 1

INIMA
Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind
situată în cutia toracică, in mediastin (spatiul dintre plamani). Are un rol vital în
circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.
Inima este localizată la nivelul toracelui,în mediastinul mijlociu, o treime din
aceasta fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi fiind
localizate la stânga liniei mediene.
Configurație externă
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat spre spațiul 5 intercostal,
spre înainte și la stânga, dimensiunea ei fiind aproximativ egală cu pumnul
individului. Prezintă: - trei fețe - trei margini - o bază; - un vârf.
Configurația internă
Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi. Structura
atriilor este ușor diferită de cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici
generale.
Inima este un organ musculos ai cărui pereți au trei părți: miocardul, endocardul,
epicardul.
Inima omului, de altfel ca și inima tuturor mamiferelor, are patru camere: atriu
drept și stâng, și ventricul drept și stâng.
Conform ultimelor studii făcute de Karolinska-Institute din Stockholm, inima se
regenerează în proporție de ca. 50% pe parcursul vieții. La 25 de ani inima se
regenerează în proporție de ca. 1% ajungând la 75 de ani la un ritm de regenerare
de 0,45%.
Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm, cu un diametru de 11 –
12 cm, și poate cântări până la 275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei și
275g la bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre stânga, sprijinindu-se de
diafragmă.
Parametrii generali
Frecvența cardiacă normală este de 60-80 bătăi pe minut, cu un debit cardiac de 3-
4l/min.
Presiunea:
sistolică - 115-140 mmHg
diastolică - de 75-90 mmHg
Valorile sunt valabile pentru persoanele adulte!

1
 PLAMANII
Definitie: Plămânii sunt cele două organe implicate în aprovizionarea cu oxigen a
organismului și în eliminarea dioxidului de carbon din sânge, sau în schimbul de
gaze între aer și sânge (proces cunoscut sub numele de schimb de gaze).
Situați în cavitatea toracică, plămânii sunt înconjurați de o membrană seroasă,
pleura, care este esențială pentru îndeplinirea funcției lor.
Plămânii au un grad ridicat de elasticitate, care permite expulzarea aerului în
timpul expirării. Ca și în cazul rinichilor, un singur plămân este suficient pentru a
asigura funcționarea întregului proces.
Plămânul drept cuprinde trei lobi (superior, mijlociu și inferior), separați printr-
o fantă și o linie oblică orizontală, în timp ce plămânul stâng conține doi lobi
(superior și inferior) separați printr-o tăietură oblică. Lobii sunt în continuare
împărțiți în segmente bronhopulmonare, fiecare dintre acestea fiind servit de o
bronhie segmentară; bronhiile segmentare, la rândul lor, sunt împărțite în
structuri din ce în ce mai mici, până se ajunge la sacii alveolari, care sunt
responsabili pentru schimbul de gaze între aer și sânge.
Spațiile în care sunt localizați plămânii sunt numite loje pulmonare; acestea sunt
mărginite la capătul inferior de diafragmă, în partea superioară de structurile
situate în piept în partea de sus (ca plexul brahial), în lateral de cutia toracică și
mușchii intercostali, și intern de mediastin.
Plămânii sunt înveliți într-o membrană seroasă, pleura, formată din două straturi,
numite straturi pleurale: pleura parietală, care acoperă plămânii în exterior și îi
separă de peretele toracic; și pleura viscerală, care aderă la suprafața interioară a
plămânului.
Cele două straturi delimitează o cavitate virtuală, cavitatea pleurală, care nu
comunică cu exteriorul sau cu alte organe, și în care se formează o presiune
negativă, care le permite plămânilor să se extindă în timp ce inspirăm.
Forma plămânilor seamănă cu cea a două conuri. Dimensiunile lor variază în
funcție de evoluția organismului: la bărbații adulți, ei au în general o lungime de
cel mult 25 centimetri, în timp ce diametrul mediu este de aproximativ 16 cm.
Plămânul stâng este puțin mai mic decât cel drept. La femei, aceste valori sunt de
obicei mai mici. Greutatea plămânilor variază în mare măsură în funcție de stadiul
dezvoltării fizice: în sarcina ajunsă la termen, plămânii fătului cântăresc 60-65
grame, în timp ce la un copil ajunge la 80-100 grame. La vârsta adultă, plămânul
drept la om poate cântări în jur de 680 de grame, în timp ce cel stâng în jur de 620
de grame (la femei, greutatea variază în funcție de dimensiune).