CURS 4 MEDICINA INTERNA 1- Endocardita infecţioasă

Endocardita infecţioasă constă în inflamarea endocardului – stratul care

căptuşeşte inima la interior –, ca urmare a unei infecţii bacteriene sau fungice.
Anemia, embolismul, accidentul vascular şi insuficienţa cardiacă sunt principalele
consecinţe ale endocarditei infecţioase netratate.
Simptome: febra, prezentă la peste 90% din pacienţii care suferă de această
afecţiune; murmurul cardiac – termenul medical care denumeşte sunetele anormale
făcute de sângele care trece prin valvele şi vasele de sânge din inimă –, prezent la
aproximativ 85% din pacienţi; peteşii (pete mici roşii, cauzate de sângerarea
capilarelor)
-Modificări de culoare ale unghiilor (hemoragii subunghiale care determină
apariţia unor linii fine roşu-violaceu sau maro sub unghie)
-Dureri în piept: Slăbiciune musculară, Urină cu sânge sau tulbure,Frisoane
-Transpiraţie excesivă: Pete albe pe limbă, Dureri articulare sau musculare,
Oboseală
-Tuse persistentă: Respiraţie scurtă, Dureri în gât
-Congestie nazală: Dureri de cap, Greaţă şi vărsături, Scădere nejustificată în
greutate, Durere în cadranul drept superior al abdomenului, Senzaţie de gât
înţepenit, Hemipareză
-Afazie: Paloare, Raluri pulmonare
-Aritmie: Senzaţie de greutate în regiunea superioară stângă a abdomenului şi
dureri (simptome specifice splenomegaliei – creşterea în volum a splinei)
Cauze: Endocardită este cauzată frecvent de infecţiile cu stafilococul auriu,
pneumococci şi gonococci, dar şi de stafilococul beta hemolitic grup A.
Alţi factori care pot creşte riscul de endocardită infecţioasă sunt: Boala congenitală
cardiac, Cardiomiopatia hipertrofică, Endocardita, Prolapsul de valvă mitrală,
Administrarea intravenoasă de droguri, Defectul septal atrial, Diabetul,
Administrarea de anticoagulante sau cortocosteroizi pe cale injectabilă
Diagnosticul hemoleucogramei, pot indica această afecţiune (număr scăzut de
celule roşii, de exemplu).
Teste: ecocardiograma, electrocardiograma, radiografia toracică, computer
tomografia (CT), imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).
Tratament: administrarea de antibiotice (oral şi intravenos), pe o perioadă de cel
puţin 4 săptămâni, care opresc în evoluţie infecţia şi previn eventualele complicaţii.
Antibioticele se administrează doar la recomadnarea medicului şă numai după
efectuarea antibiogramei – o tehnică de laborator care testează sensibilitatea
bacteriilor la antibiotice şi care este considerată un tratament ţintit cu rezultate.