Universitatea de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemițanu”

DEPARTAMENTUL MEDICINĂ INTERNĂ

Disciplina cardiologie

REFERAT
Pentru recuperarea absenței

Endocardita infecțioasă

Student: Safaa Sarsur

Gr: M1602
Profesor: Conferențiar universitara, Filimon Silvia

Chișinău 2020
 REFERAT ENDOCARDITA INFECTIOASA

ENDOCARDITA INFECTIOASA este un proces inflamator endocardic care

apare în cadrul unor infectii generale cu diversi germeni.

Exista doua principale forme clinice, evolutive:

- endocardita bacteriana subacuta (endocardita lenta), cu evolutie îndelungata,
patogenic secundara, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior
lezat (valvulopatie dobândita sau congenitala);
- endocardita bacteriana acuta (endocardita maligna acuta) cu evolutie rapida,
patogenic primitiva, deoarece grefa septica se constituie pe un endocard anterior
normal. Cu exceptia situatiilor extreme, între cele doua forme, nu se mai poate face
astazi o delimitare neta, existând numeroase forme de trecere, similitudini
etiologice si terapeutice.

PATOGENIE
Desi în scadere, în ultimii ani, endocardita lenta este o boala destul de frecventa.
Se întâlneste mai ales între 20 si 40 de ani, cu toate ca nici celelalte vârste nu sunt
crutate. Cel mai frecvent agent etiologic este Str. viridans (aproximativ 75%), mai
rar enterococul, stafilococul alb sau auriu, gonococul, pneumococul etc. Existenta
unei cardiopatii anterioare, de obicei reumatismale (stenoza mitrala sau
insuficienta aortica), mai rar congenitala, se întâlneste aproape totdeauna la aceasta
categorie de bolnavi.

Se cunosc si forme clinice în care infectia se grefeaza pe un cord sanatos.

Aparitia bolii este favorizata de o serie de factori declansatori, ca extractii dentare,
amigdalectomii, investigatii genito-urinare (cateterism vezical, cistoscopie),
bronhoscopii, avorturi etc., care fac ca germenii existenti în diferite focare de
infectie (dentare, amigdaliene, genito-urinare, cutanate, pulmonare etc.) sa
patrunda în sânge si sa se grefeze pe valvula lezata. In producerea bolii joaca un rol
important raportul dintre virulenta germenilor si puterea de aparare a organismului.

Când puterea de aparare este scazuta si germenii sunt foarte virulenti, apare
endocardita maligna acuta; când fortele de aparare ale organismului sunt mari si
virulenta germenilor scazuta apar endocarditele abacteriene, iar când fortele de
aparare si virulenta sunt în echilibru, apare endocardita lenta.

Exista o serie de pacienti vulnerabili al caror risc de a dezvolta endocardita

infectioasa este mai mare datorita unor afectiuni preexistente.

1.pacienti cu risc inalt de endocardita infectioasa:

- purtatori de proteze valvulare;
- insuficienta sau stenoza aortica;
- insuficienta mitrala ;
- defectul septal ventricular ;
- persistenta de canal arterial;
2.pacienti cu risc mediu de endcardita infectioasa:
- prolap de valva mitrala cu insuficienta mitrala;
- stenoza mitrala si stenoza pulmonara;
- insuficienta/stenoza tricuspidiana;
3.pacienti cu risc minim de endocardita infectioasa:
- prolaps de valva mitrala fara insuficienta mitrala;
- defect septal atrial;
- ateroscleroza;
- pacemaker;
Endocardita infectioasa poate fi determinata de un numar mare de bacterii, dar
cele mai frecvent implicate sunt:
- streptococul viridans (35% din cazuri);
- enterococul;
- stafilococul auriu (in special la cei protezati valvular);
- stafilococul epidermidis;
- grupul HACEK (Haemophilus, Actinobacillus, Cardiobacterium hominis,
Eikenella, Kingella).

ANATOMIE PATOLOGICA
Leziunile caracteristice constau în vegetatii localizate pe valvulele mitrale sau
aortice, alcatuite din hematii, leucocite si fibrina. Vegetatiile contin microbi, sunt
friabile, se desprind usor si provoaca embolii septice în circulatia mare (splina,
rinichi, creier). Desprinderea vegetatiilor duce la ulceratii si perforatii, cu
accentuarea deformarilor valvulare.
 SIMPTOME
Debutul este aproape totdeauna insidios si se caracterizeaza prin febra
neregulata, astenie, paloare, anorexie si transpiratii - semne care apar la un vechi
valvular. Semnul revelator este febra - care persista un timp îndelungat - saptamâni
si chiar luni - pâna ce diagnosticul se precizeaza.

In perioada de stare se întâlnesc:

- semne generale toxiinfectioase: febra neregulata, cu frisoane si transpiratii,
astenie marcata, anorexie cu pierdere în greutate, splina moderat marita si
dureroasa, dureri musculare si articulare;
- simptome cardiace: semnele leziunii valvulare pe care s-a grefat boala; uneori,
semne de atingere miocardica (galop, tulburari de ritm) sau coronariana (crize de
angor sau infarct miocardic), hipotensiune arteriala si agravare sau instalarea
insuficientei cardiace;
- manifestari cutanate: paliditate de un galben-murdar, petesii, eruptii hemoragice
pe membre, nodozitati mici si dureroase rosii-violacee care apar în pulpa degetelor
(noduli Osler), hipocratism digital;
- semne de embolie în arterele membrelor (durere, paloare, hipotermie si disparitia
pulsului), în arterele cerebrale (hemiplegie), în artera pulmonara (infarct pulmonar)
etc.;
- semne renale constând în embolii renale (coli violente si hematurie) sau leziuni
de glomerulonefrita (hematurie, albuminurie etc.).

DIAGNOSTIC POZITIV
Diagnosticul pozitiv de endocardita lenta este sugerat de o stare febrila sau
subfebrila - uneori evidentiata doar prin termometrizare din 2 în 2 ore - asociata cu
paloare, sufluri organice cardiace microembolii septice cutanate (noduli Osler),
pulmonare (spute hemoptoice) sau renale (hematurie microscopica), însotit de
splenomegalie.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Diagnosticul diferential se face în special cu febra dintr-o cardiopatie valvulara.
în acest scop trebuie eliminate afectiunile febrile intercurente, mai ales endocardita
reumatismala, pentru care pledeaza vârsta mai tânara, poliartritele, absenta
splenomegaliei, a emboliilor si a hemoculturii pozitive. Tratamentul de proba cu
acid acetilsalicilic, Aminofenazona da rezultate bune si rapide în diagnosticul
diferential.

Diagnosticul endocarditei infectioase

Cand suspectam o endocardita infectioasa, este important sa facem un control
cardiologic. La examenul clinic, se pot evidentia:
- la ascultatia cordului, sufluri determinate de leziunea valvulara care a favorizat
producerea endocarditei infectioase sau de afectiunea congenitala pe care aceasta s-
a grefat;
- poate asocia splenomegalie (cresterea in volum a splinei), modificari la nivelul
pielii si paloare.

Confirmarea diagnosticului de endocardita infectioasa se face prin:

1.Hemocultura:
- este pozitiva daca se izoleaza acelasi germen in 2 hemoculturi recoltate la 12 ore
interval;
- sau 3-4 hemoculturi recoltate la o ora interval;
2.Ecocardiografia:
- evidentiaza vegetatii atasate valvelor, protezelor sau pe alte structuri cadiace;
- permite vizualizarea afectiunilor preexistente ce au favorizat boala;
- apreciaza dilatarea cavitatilor;
- evalueaza functia sistolica a inimii;
- poate indica/ contraindica momentul operator.
3.Electrocardiograma:
- cavitatile sunt suprasolicitate;
- apar tulburari de ritm si conducere.
4.Radiografia toracica pentru:
- cardiomegalie;
- modificari pulmonare.
5.Examenul sangelui:
- evidentiaza inflamatia;
- anemie;
- afectare renala.
6.Examenul urinii:
- albuminurie;
- hematurie.
Complicatiile endocarditei infectioase
Endocardita infectioasa determina complicatii atat la nivelul inimii, cat si a
celoralte organe.

1.Complicatii cardiace:
- insuficienta cardiaca;
- tulburari de ritm;
2.complicatii extracardiace:
- renale: insuficienta renala, glomerulonefrita;
- embolice: infarctul diferitelor organe, inclusiv la nivel cerebral;
- neurologice: abces cerebral, meningoencefalita, homoragie cerebrala;
- hematologice: anemie, trombocitopenie.

TRATAMENTUL ENDOCARDITEI INFECTIOASE

Tratamentul endocarditei infectioase este medicamentos sau chirurgical.

1.Tratamentul medicamentos este un tratament antiinfectios si un tratament al

complicatiilor:
- tratamentul antiinfectios se face cu antibiotic administrat in doze mari, preferabil
intravenos, in perfuzii scurte de 15-20 minute, din 6 in 6 ore. Medicamentul de
electie pentru majoritatea agentilor etiologici este Penicilina G, deseori asociata cu
Gentamicina. Tratamentul se mentine in jur de 4 saptamani.
Eficienta tratamentului antiinfectios este apreciata prin:
- disparitia febrei dupa 48 ore;
- scaderea markerilor de inflamatie din sange;
- negativarea homoculturilor.
Tratamentul complicatiilor se adapteaza situatiilor: insuficienta cardiaca,
insuficienta renala, embolii sistemice, putand include in acest ultim caz, tratament
anticoagulant.

2.Tratamentul chirurgical se recomanda in anumite situatii clare:

- prezenta vegetatiilor de peste 10 mm, mobile;
- episoade tromembolice;
- sepsis sub tratament antiinfectios corect;
- disfunctie de proteza;
- insuficienta cardiaca greu de tratat medicamentos;
- insuficienta renala acuta.
Preventia endocarditei infectioase
La persoanele cu risc de endocardita infectioasa, ea poate fi prevenita printr-o serie
de masuri adoptate inaintea procedeelor:
- dentare;
- orale;
- respiratorii;
- genito-urinare;
- gastrointestinale.

Tratamentul profilactic se face cu Amoxicilina sau Ampicilina in doze variabile in

functie de riscul de endocardita infectioasa pe care il are pacientul. Infectiile
trebuiesc tratate intodeauna, mai ales daca ele se localizeaza la nivelul cordului.