Sunteți pe pagina 1din 14

ENDOCARD

ITA
INFECȚIOA

DEFINIȚIE
 Endocardita este o boală infecțioasă, cauzată, în majoritatea cazurilor, de bacterii
 provenite din alte părți ale organismului sau introduse în organism în cursul unor
manevre medicale, fiind numită și endocardită infecțioasă (EI). Deși este o boală
mai puțin frecventă, EI se situează printre primele infecții amenințătoare de viață.
Valvele cardiace lezate sau artificiale, bolile congenitale sau alte defecte cardiace,
precum și procentul tot mai mare al diverselor dispozitive cardiace reprezintă
factorii de risc cel mai des semnalați pentru dezvoltarea acestei boli.
EPIDEMIOLOGIE
 3-10/100.000 /an
 Cresterea varstei medii
 14,5/100 000-an in grupul 70-80 ani
 Barbati/femei 2:1
 Reducerea valvulopatiilor reumatismale
 Cresterea altor leziuni, degenerative, prolaps Mi, proteze valvulare, abuz
de droguri IV, infectii nosocomiale
AGENȚI ETIOLOGICI
•Staphylococcus aureus este agentul patogen cel mai frecvent izolat în endocarditele
bacteriene. Infecția cu S. aureus (cu diverse localizări: pneumonie, pielonefrită, dar cel mai
frecvent infecția gingivală) este una dintre cele mai frecvente cauze ale bacteriemiei
stafilococice nosocomiale; aproximativ 35-60% din bacteriemiile stafilococice se pot complica
cu endocardită, aceasta fiind favorizată, în principal, de boala valvulară. De menționat, 50%
din tulpinile de S. aureus sunt rezistente la meticilină (MRSA) - aceste tulpini fiind rezistente
la multe alte antibiotice, iar rata mortalității cauzate de endocardita stafilococică este de 40-
50%.
•Grupul Streptococcus viridans face parte din flora normală cutanată, orală, respiratorie și a
tractului gastrointestinal, cauzând aproximativ 50-60% din cazurile de EI subacută, asociată
valvelor native
•Grupul Streptococcus intermedius, Enterococii, Streptococii de grup A, B, C, D, G; Bartonella,
Fungi
Pătrunderea agentului patogen în fluxul sanguin (bacteriemia), urmată de
aderența acestora la nivelul unor arii lezate ale endocardului parietal, ale valvelor
cardiace, aparatului subvalvular sau ale unui vas de sânge, cu formare de leziuni
vegetante şi ulcerativ-necrotice, reprezintă etapele unui proces complex de
dezvoltare a EI

Endocardita pe valva
tricuspidă
Endocardita pe valva
aortica bicuspida cu
perforatie

Endocardita pe
proteza cu dehiscenta
www.escardio.org
Profilaxie
EI -DIAGNOSTIC
 Simptomele inițiale ale EI pot fi similare cu ale unei răceli (febră ≥38oC și frisoane, transpirații nocturne), urmate de alte semne și simptome,
precum:
 Alterarea stării generale, cu cefalee, mialgii, artralgii, dorsalgii joase, astenie, inapetenţă, scădere ponderală.

 Dificultăți în respirație, tuse persistentă.

 Sufluri cardiace.

 Paloare.

 Pete Roth (mici hemoragii retiniene).

 Hemoragii subunghinale liniare „în aşchie” (roşu închis).

 Noduli Osler - umflături subcutanate dureroase, care se dezvoltă la nivelul degetelor.

 Leziunile Janeway - sunt leziuni eritematoase, dureroase, de mici dimnensiuni (1-4 mm diametru), cu contur neregulat, ușor proeminente, dar cel
mai adesea plane, ce apar pe palme și tălpi.
 Hematurie (macroscopică sau microscopică).

 Edeme la nivelul membrelor și abdomenului.

 Confuzie
BIBLIOGRAFIE
Ungureanu, Vasilica. "Endocardita infecţioasă. Cauze, forme clinice,
diagnostic, tratament și prevenire." Medic. ro (2016).

Habib, G., P. Lancellotti, and M. J. Antunes. "Ghid de management al


endocarditei infecţioase 2015." Rev Rom Cardiol 26.3 (2016): 343-405.

S-ar putea să vă placă și