Tema1: Particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorului visual

1. Cele 3 segmente ale analizatorului vizual dupa Pavlov. Particularitatile structurii orbitei

Analizatorul vizual e un sistem multifunctional complexformat din 3 subsisteme:

1.Subsistemul periferic–de receptie,format din globul ocular si anexele acestuia
Segmentul periferic= receptioneaza excitatiile exterioare vizuale
Globii oculari + anexe: 1) protectie= orbita, pleoape, conjunctiva, ap lacrimal
2) motilitate= musculatura extrinseca
2.Subsistemul de transmiterea imaginii vizuale:-n.optic incrucisat partial la nivelul chiasmei
optice-radiatiile optice
Caile nervoase= conduce influxul ce porneste de la segmentul periferic spre scoarta cerebrala;
caile optice alcatuite din fibrele n.optic si o serie de ganglioni de legatura: corpii geniculati
externi, tuberculul cvadrigemen anterior

3.Subsistemul de integrare a imaginii vizuale-aria corticala ,campurile 17,18,19 ale lui Brodman

Segmentul cortical central= in regiunea occipitala a scoartei cerebrale de o parte si de alta a
fisurii calcariene unde se formeaza senzatia vizuala

Particularitatile structurii orbitei

Orbitele prezinta 2 cavitati osoase, situate in masivul facial, de forma unei piramide cu 4
laturi, ale carei baze sunt orientate anterior si exterior, iar varful posterior si interior. Ele
protejeaza globii oculari. Volumul orbitei =30cm2, iar profunzimea=50mm.
Axele orbitelor nu sunt paralele, deoarece, daca le-am prelungi, ele sar intalni la nivelul
marginei superioare a seii turcesti. Orbita este formata dintrun varf, o baza si 4 pereti, constituiti
din oasele craniului si ale masivului facial. Toti peretii orbitei sunt captusiti cu un periost subtire
si usor decolabil.
Peretele superior al orbitei este format din 2 oase- frontal si aripa mica a sfenoidului- si
prezinta un mic sant, prin care trec nervul, artera si vena orbitara superioara. La acest nivel exista
unul din punctele dureroase ale nevralgiei trigeminale. Prin acest perete osos orbita intra in
raport cu sinusul frontal.
Peretele inferior este alcatuit din partea sup a maxilarului si apofizele orbitare ale oaselor
molar si palatin. Prin acest perete osos orbita intra in raport cu sinusul maxilar. Pe peretele inf in
mijloc, la 15 mm de marg sa inf, se afla un mic orificiu, care se prelungeste printrun canal osos,
ce se deschide pe fata anterioara a maxilarului inferior, sub marginea inferioara a orbitei. Prin
acest orificiu numit gaura suborbitara, trec nervul si venele suborbitare. Aici este situat unul din
punctele dureroase ale nevralgiei faciale.
Peretele exterior este format din osul frontal, o parte din fata orbitara a aripei mari a
sfenoidului si fata orbitara a procesului zigomatic.
Peretele interior este alcatuitdintro apofiza a maxilarului superior, osul lacrimal, osul plan al
etmoidului si corpul sfenoidului. Prin acest perete orbita vine in raport cu celulele etmoidale si
sunusul sfenoidal. Intro mica scorbura de pe acets perete se afla fosa sacului lacrimal. De
asemenea din aceasta scorbura se deschide un mic canal osos, care comunica cu cavitatea nazala
si poarta numele de canal lacrimonazal.
Prin peretii sai orbita comunica cu toate sinusurile fetei, factor de o mare importanta practica,
intrucat orice proces inflamator sinuzal see poate lesne extinde in interiorul orbitei.
La virful orbitei se afla fisura sfenoidala, intre aripile mica si mare a sfenoidului,denumita fisura orbitara
superioara.Prin ea orbita comunica cu etajul mijlociu a cav craniene.
Fisura sfenoidala este transversata de urmatoarele formaiuni nervoase: n.oculomotor comun,
rr.oftalmica a trigemenuluisi rad simpatica a gangl ciliar,art.lacrimala, vena oftalmica superioara,
n.trohlear, n.abducens, n.nazociliar.
Canalul optic strabate aripa mica a sfenoidului avind lung de 8-9 mm si diametru de 4.5-6.5 mm. Prin el
trec n.optic si art,oftalmica. In unghiul format de peretele interior si exterior al orbitei se afla fanta
sfenomaxilara,numita fisura orbitarainferioara. Prin aceasta fisura , orbita comunica cufosa
pterigomaxilara. Fanta este acoperita de muschiul orbitar Muller. Prin ea trec nervul maxilar
superior(ram 2 a oftalmicului), n.orbitar, art suborbitara si vena oftalmica inferioara.

Orbita consta din globul ocular cu nervii si vasele, muschii sai si tesutul retrobulbar.

2. Raportul (comunicarea) dintre cav orbitei si sinusurile paranazale

 Prin peretele sup osos, orbita intra in raport cu sinusul frontal.

 Prin peretele inf, orbita intra in raport cu sinusul maxilar.
 Prin peretele interior, orbita intra in raport cu celulele etmoidale si sinusul sfenoidal.
 Din scorbura din peretele exterior= canal osos- care cominica cu cavitatea nazala-canal
nazolacrimal.
 Prin fisura orbitara sup (fanta sfenoida) orbita cominica cu etajul mijlociu al cavitatii
craniene.
 Prin fisura orbitara inf orbita comunica cu fosa pterogomaxilara.

3. Pleoapele ,anatomia,fiziologia

Pleoapele ( superioara si inferioara ) sunt falduri cutaneo-mucoase cu rol de protectie a globului ocular .
Ele sunt unite la extremitatile lor mediala si laterala in comisuri, iar pleoapa superioara este mai mare si
mai mobila ( datorita muschiului ridicator al pleoapei superioare ) decat cea inferioara . Pe marginea
pleoapelor in partea mediala exista o proeminenta , papila lacrimala , pe varful careia se afla orificiul
canaliculului lacrimal numit punct lacrimal . Din punct de vedere structural marginea pleoapei este
alcatuita dintr-o lamela anterioara ( tegument si m. orbicular al ochiului ) si o lamela posterioara ( tarsul
si conjunctiva ) . Pe marginea pleoapei sunt implantate genele ( cili ), care sunt fire de par groase, scurte
si curbate , in numar mai mare pe pleoapa superioara . Fiecare folicul ciliar contine 2 glande sebacee
Zeiss , iar in apropierea lor se afla glandele sudoripare Moll . Pe lamela posterioara a marginii palpebrale
se deschid glandele lui Meibomius ( glande sudoripare modificate ) .

Dinspre suprafata spre profunzime , pleoapele sunt alcatuite din piele ,m. constrictor ( care inchide
pleoapa ), sept orbital, m. ridicator ( care deschide pleoapa ), tars ( formatiune fibroasa cu rol de support
pt. pleoapa ) si conjunctiva. In interiorul tarsului se gasesc glandele lui Meibomius , care sunt glande
sebacee modificate , secretia lor contribuind la formarea stratului extern lipidic al filmului lacrimal , cu
rolul de a preveni evaporarea lacrimilor .

Desfasurat:

Pleoapele sunt constituite din şapte straturi care se succed în următoarea ordine de la suprafaţă spre
profurizîme: pielea, ţesutul celular subcutanat, stratul muscular striat, aldoilea strat de ţesut celular, stratul
fibros, stratul fibrelor musculâre netede si stratul mucos.(conjunctivâl}
- tegument
-Stratul ţesutului celular subcutanat e form dntr-un ţesut conjunctiv lax, care nu conţine grasime v Datorita
laxităţii sale, permite o mobilitate deosebită ţesutului supriacent şi este responsabil de acumularea la acest
nivel, a revărsatelor sanguine, purulente sau permite dezvoltarea edemelor masive
— Stratul muscular striat e reprezentat de un muşchi plat,, circular,, cu forma de sfincter, numit muşchiul
orbicular. Clasic se descriu 2 portiuni ale muşchiului: papebrala si orbitară. Unii' autori descriu si a treia
porţiune, lacrimălă. Porţi unea palpebrala a muşchiului prezintă o inserţie ligamentară, pe când porţiunea
orbitară prezintă o inserţie osoasă la nivelul marginii bazei orbitei. Nu există unanimitate de
păreri însă în ceea ce priveşte inserţia ligamentară a porţiunii palpebrale. în timp ce unii autori susţin
că această porţiune se insera exclusiv, pe ligamemtul intern palpebral, iar ligamentul palpebral extern nu
are nici un rol; în inserţia muşchiului, alţi autori afirmă că muşchiul se insera pe ambele ligamente.
Porţiunea palpebrală, este porţiunea centrală a muşchiului situată in jurul deschiderii palpebrale având
lăţime de aproximativ 1 cm. Această porţiune prezintă 4 părti:

 muşchiul Riolan care ocupă toată lăţimea marginii libere a pleoapelor, prezintă fascicule care trec
înaintea şi înapoia foliculilor cililor;
 porţiunea pretarsală este formată din fibre dispuse circular, situate înaintea tarsului. ,
 porţiunea preseptală se află dispusă circular în faţa septului orbitar, inserândurse intern pe
ligamentul palpebral şi pe domul sacului lăcrimat (muşchiul tensor al sacului lacrimal);
 muşchiul Horner sau muşchiul lacrimal posterior. Se dispune posterior de tendonul
reflectat al ligamentului palpebral, 'intern, porneşte de la nivelul crestei lacrimale posterioare a
apofizei ascendente a maxilarului si se îndreaptă lateral, spre extremitatea medială; a tarsului.
Fibrele muşchiului Horner înconjură canaliculele lacrimale, contractia si relaxarea muşchiuluі
realizând : un rоl de pompă aspiratoare a lacrimilor.

-Stratul .celular intermediar este situat sub stratul muscular, striat, ,este un ţesut lax, subţire, ce se
lasa infiltrate uşor de revărsările patologice, iar în cursul intervenţiilor chirurgicale pe pleoape permite
separarea fără dificultate a pleoapelor în două planuri: unul superficial musculocutanat şi unul profund
tarso-c onjunct і va I.

- Stratul fibros, impropriu numit fibrocartilaginos, realizează un veritabil schelet care menţine poziţia
corectă a pleoapelor şi conferă tonus corespunzător acestora. O porţiune centrală mai consistentă
poartă numele de tars. La periferie, tarsul este completat până la marginile orbitare de un strat mai
puţin ferm care separă conţinutul orbitei de pleoape şi este numit septul orbitar sau ligamentele largi.
Forma şi dimensiunile tarsurilor diferă la cele două pleoape, Tarsul pleoapei superioare are formă
semilunară cu convexitatea orientată superior şi având înălţimea maximă de 10-11 mm in partea mijlocie.
Tarsul inferior, de formă dreptunghiulară, are dimensiuni mai mici, de 10/5 mm. Fata posterioarâ a
tarsurilor este concavă, mulându-se pe globul ocular prin intermediul conjunctivei cu care vine intim în
contact. Anterior, prin intermediul ţesutului celular intermediar, tarsul vine în contact cu stratul muscular
striat. Una din marginile tarsului delimitează marginea liberă a pleoapelor şi prezintă 20-25 de orifie і і de
deschidere a glandelor Meibomius.Prin marginea opusă, tarsul se continuă cu ligamentele largi, dând în
acelaşi timp inserţie muşchiului ridicător al pleoapei superioare şi expansiunii muşchiului drept inferior,
pentru pleoapa inferioară. Cele două extremităţi externă şi internă se continuă cu câte o formaţiune
fibroasă alungită.
Câte două din aceste prelungiri se unesc formând ligamentul palpebral intern şj ligamentul palpebral
extern. Ligamentul palpebral extern se inseră pe marginea externă a bazei orbitei puţin inferior de sutura
frontozigomatică. Ligamentul palpebral intern prezintă o inserţie mai complexă. Porţiunea anterioară a
ligamentului palpebral intern este numită tendonul direct al muşchiului orbicu- lar şi se inseră pe creasta
lacrimală anterioară a apofizei frontale a maxilarului superior. Tendonul direct al ligamentului se distinge
cu uşurinţă sub pielea comisurii palpebrale interne şi reprezintă un reper chirurgical important in chirurgia
sacului lacrimal. Din acest ligament se desprinde tendonul reflectat al muşchiului orbicular care se
orientează medial şi posterior, trece posterior de sacul lacrimal şi se inseră pe creasta lacrimală
posterioarâ.
Structural, tarsurile sunt formate dintr-un ţesut conjunctiv dens acoperit pe ambele feţe de câte o lamă de
fibre elastice. Nu conţin celule cartilaginoase, motiv pentru care denumirea de ,,cartilaje tarsale“ este
improprie. în grosimea tarsurilor se găsesc glandele tarsale Meibomius şi glandele acinotarsale Wolfring-
Krause.
Septul orbitar (ligamentele largi) completează periferic tarsurile. Sunt formate din ţesut fibros mai puţin
consistent decât tarsul. Periferic, se inseră pe marginile osoase ale bazei orbitei. Lateral septul orbitar se
confundă cu ligamentul palpebral extern. Medial, septul orbitar se orientează posterior inserându-se
împreună cu tendonul reflectat al muşchiului orbicular pe creasta lacrimală posterioarâ. Rezultă deci că
sacul lacrimal şi canaliculele lacrimale sunt conţinute în pleoapă şi nu în orbită.

- Stratul muscular neted este prezentat de o lamă musculară fmă orientată vertical, numită muşchiul tarsal superior şi,
respectiv, inferior Muller, ambii muşchi se inseră cu unul din capete pe marginea orbitară a tarsului corespunzător şi se
îndreaptă rad і ar spre marginile orbitei. Muşchiul tarsal superior se inseră cu capătul proximal pe tendonul terminal al
muşehiului ridicător al pleoapei superioare. Muşchiul tarsal inferior se inseră proximul pe expansiunea orbitară a
muşchiului drept inferior. Muşchii tarsali sunt inervaţi de ramuri ale simpaticului cervical.

- Stratul mucos este reprezentat de conjunctiva palpebrală. Ea este intim aderentă de tars şi mai puţin aderentă ta
periferie, unde vine în contact cu stratul muscular.în grosimea pleoapelor se disting trei categorii de glande:

 glandele tarsale Meibomius. Sunt glande sebacee, tubulo-acinoase, alungite, situate în grosimea
tarsului. înnumăr de 25-30, se deschid la nivelul marginii libere a pleoapelor;
 glandele ciliare Zeiss. Sunt glande sebacee mici, care se deschid în teaca foliculară a cililor;
 glandele sudoripare Moli: Sunt glande apocrine situate în apropierea marginii libere a pleoapelor şi
se deschid fie între cili, fie în teaca foliculară a acestora.

Fiziologia pleoapelor
Integritatea anatomică şi funcţională normală a pleoapelor sunt factori indispensabili funcţiei segmentului
periferic al analizatorului vizual. Acest fapt este realizat prin actul important al clipitului care îndeplineşte
următoarele roluri:
- rol protector al polului anterior al globului ocular. Acest rol este realizat prin clipitul reflex sau voluntar,
pleoapele încercând să se opună, prin închidere, oricărui agent vulnerant;
- rol mecanic de întindere uniformă a lichidului format prin secreţia lacrimală şi conjunctivaiă. Se asigură în acest mod
o nutriţie corespunzătoare a corneei şi în acelaşi timp netezimea perfectă a acesteia. în acest fel se asigură calităţi optice
dioptrului ocular;
-influenţarea circulaţiei sanguine intraoculare şi conjunctivale a circulaţiei umorii apoase şi
prin aceasta influenţarea tensiunii intraoculare. Acest rol este realizat prin compresiunea
ritmică, odată cu fiecare clipit, a grăsimii orbi- tare şi indirect a globului ocular;
— rolul protector asupra retinei se exercită prin închiderea ritmică a pleoa pelor şi
întreruperea ritmică a imaginilor ce se formează pe retină. Se realizează deci o fragmentare a
travaliului retinei.
Starea de deschidere a pleoapelor este întreruptă prin contracţii intermitente ale celor doi
muşchi, realizându-se actul fiziologic al clipi tului.
Se disting clipitul: - spontan (normal, fiziologic); - voluntar; - provocat (re flex).
Clipitul spontan apare în stare de veghe, este bilateral şi simetric şi nu este provocat de stimul.
Frecvenţă clipitului variază între 10 şi 30 de mişcări/minut. Frecventa medie fiziologică este de
12mişcări/minut. Închiderea pleoapelor survine la interval de 2-4 sec. şi este o mişcare rapidă
care durează sub 0,5 sec. Durata scurtă a ocluziei palpebrale ex plică faptul că imaginea vizuală
nu este întreruptă prin clipit. Frecvenţa normală a clipitului este influenţată de fact individuali
şi factori de mediu ІІШ factorii individuali amintim:
 vârsta — clipitul nu există la nastere, apare la 4-6 luni şi frecventat creşte cu vârsta; a
 direcţia privirii. La privirea in sus frecvenţa creşte, iar la privirea în j os frecvenţa
clipitului scade. Mişcările capului modifică, de asemenea, ritmul clipitului;
 starea psihică. Emoţia, atenţia încordată cresc ritmul clipitului, pe când starea de
relaxare, de calm, răresc ritmul clipitului.
Factorii de mediu care pot influenţa frecvenţa clipitului sunt: fumul, variaţi ile intensităţii
luminoase, variaţiile de temperatură.
Asupra factorilor care declanşează clipitul fiziologic au fost emise o serie de ipoteze. Originea
corneană se referă la clipitul care apare în momentul în care filmul de lichid precornean rtu
umectează suficient acest segment, Această teorie se pretează la discuţii, deoarece clipitul
persistă şi după anestezia corneei. O alta teorie este cea care postulează originea retiniana a
clipitului. Conform acestei ipoteze, clipitul apare ca urmare a formării imaginilor pe retină,
dar, faptul că clipitul se menţine şi în obscuritate, este un argu ment de infirmare a teoriei. Cea
mai plauzibilă pare originea reflexa 4 clipitului. Oboseala muşchiului ridi cător al pleoapei
superioare este un stimul care este transmis pe calea afere ntă a sensibilităţii profunde până la
centrii nervoşi bulboprotuberanţiali. Prin conexiunile nervoase cu centrul motor al nervului
facial impulsul este condus spre calea eferentă reprezentată de nervii faciali care
inervează muş chiul orbicuiar. Modificări patologice ale frecvenţei clipitului apar în
diplegia facială si este abolit în paralizia facială periferică.

Clipind voluntar este un gest in tenţionat. Are o durată mai lungă şi poate fi asimetric şi
asincron cu mişcarea pleoapei opuse. In diplegii faciale, clipitul spontan poate fi
abolit în timp ce clipitul voluntar şi clipitul reflex rămân nemodificate. Calea aferentă
şi eferentă a arcului reflex care realizează clipitul voluntar sunt aceleaşi ca şi la
clipitul spontan. Centrii nervoşi care coordo nează această mişcare sunt situaţi la
nivelul genunchiului inferior al scizurii rolandice. Clipitul voluntar poate fi abolit în
unele stări patologice. In cornee şi coreoatetoză abolirea clipitu lui voluntar se
asociază cu paralizia mişcărilor asociate ale globilor oculari.
Clipitul provocat (reflex) este denu mit astfel deoarece este declanşat de ex citanţi cu
punct de plecare în aria de iiiervaţie senzitivă a nervului trigemen (reflex trigemino-
palpebral), excitanţi cu punct de plecare retinian (reflex opticopalpebral) sau
receptorul acustic sau vestibular din urechea internă (re flex acusticopalpebral.
cohleopalpebral).
Calea aferentă a acestui reflex în funcţie de stimulul provocator: nervul trigemen, în cazul
excitanţilor corneeni, conjuctivali, faciali; nervul optic, în cazul unor excitanţi vizuali neobişnuiţi,
cum ar fi lumina puternică, imaginile apărute brusc; nervul acusticovestibular, în cazul unor
zgomote intense sau în cazul unor stimuli termici sau me canici exercitaţi asupra
timpanului. Centrii nervoşi ai arcului reflex sunt situaţi la nivelul trunchiului
cerebral. Calea eferentă este nervul facial care transmite impulsurile efectoare la nive -
lul orbicularului.

Vascularizatia pleoapei este asigurata in principal de cele doua aa. palpebrale , a. palpebrala mediala
( ram din a. oftalmica ) si a. palpebrala laterala ( ram di n a. lacrimala ). Venele dreneaza in v.oftalmica si
v.faciala
Sistemul limfatic medial dreneaza in ganglionii limfatici submandibulari , iar sisteuml limfatic lateral in
ganglionii preauriculari.

Inervatia pleoapelor - pleoapa superioara primeste ramuri senzitive din ganglionul trigeminal Gasser
prin intermediul n.oftalmic. Pleoapa superioara este inervata senzitiv in 1/3 mediala de n. nazociliar ce
se desprinde din n. oftalmic , iar in 2/3 laterale de ramuri ale n. maxilar . M. orbicular este inervat de
ramura frontala a n. facial.

4. Aparatul lacrimal,structura si functiile lor

Este format dintr- un aparat secretor (glanda lacrimala principala, glandele accesorii Krause si
Wolfring si glandele exocrine din conjunctiva ) si caile lacrimale canalele care conduc lacrimile
in meatul nazal inferior din cavitatea nazala .

Glanda lacrimala se afla in fosa glandei lacrimale de la nivelul partii antero- laterale a
tavanului orbitei . Ea este formata din doua portiuni separate printr-o expansiune a
aponevrozei m. ridicator al pleoapei superioare . Partea orbitara este mai voluminoasa (20
mm/ 5 mm / 12 mm ) si este situata in fosa lacrimala deasupra aponevrozei m. ridicator al
pleoapei superioare. Partea palpebrala este mai mica si este formata din 2-3 lobuli glandulari .
Aceasta parte palpebrala se afla situata intre mm. drepti lateral si superior . De la nivelul
glandei lacrimale pornesc ductele lacrimale ( in numar de 12 ) care se deschid in fornixul
conjuctival superior. Glanda lacrimala este vascularizata de a. lacrimala ( ram din a. oftalmica )
si de v. lacrimala care dreneaza in v. oftalmica superioara . Inervatia glandei lacrimale este de
tip parasimpatic . Glanda lacrimala principala are rol in secretia lacrimala reflexa .

Glandele lacrimale accesorii ( Krause si Wolfring ) sunt raspandite in toata conjunctiva pleoapei
superioare si inferioare si produc secretia lacrimala de baza .

Filmul lacrimal . Lacrimile se răspândesc pe conjunctivă şi cornee pe un strat de 4 μînaintea conjunctivei

şi 8μ înaintea corneei, constituid filmul lacrimal. Filmul este mai gros în lungul marginii palpebrale
constituind riviera lacrimala.

Structură. Filmul lacrimal se pune din trei straturi succesive:

- strat profund mucos, unit intim cu microvilozităţile hidrofobe ale epiteliului corneean;
- strat intermediar apos (6-,8μ) in porţiunea sa profundă bogată în mucina şi cea superficială mai redusa;
- strat superficial lipidic format din esteri de colesterol, lecitină, acizi grasi si fosfolipide.
Aderenţa filmului lacrimal la comee este favorizată de microvilozităţi vizibile la microscopul electronic

Canaliculele lacrimale ( in numar de 2 ) se afla situate in partea mediala a pleoapelor si incep

de la nivelul punctelor lacrimale , dupa care se deschid in sacul lacrimal . Contractia m. orbicular
preseaza punctele lacrimale si in acest fel lichidul lacrimal patrunde in sacul lacrimal .

Sacul lacrimal reprezinta extremitatea superioara a canalului nazo-lacrimal si are dimensiuni de

12mm/6 mm/ 2 mm .

Ductul nazo-lacrimal are o lungime de cca. 18 mm si un diametru de 4 mm . El porneste din partea

inferioara a sacului lacrimal si se deschide in meatul nazal inferior printr-un orificiu acoperit de o plica
mucoasa

Functii:
Secreţia lacrimală apare din prima zi de viaţă, dar este redusă.Secreţia lacrimală cuprinde:
- secreţia reflexă produsă de glanda lacrimală principală stimulată prin iluminarea retinei. Ea dispare noaptea şi în
obscuritate prelungită. Este o secreţie reflexă: calea aferentă fiind cea optică, iar calea eferentă parasimpatică;

- secreţia de bază, constantă şi regulată, este produsă de glandele accesorii. Nu au o inervaţie autonomă şi se întâlneşte
la toate vertebratele. Este singura care persistă şi în timpul somnului.

Cantitatea de lacrimi produsă în 24 de ore este de 1,35 ml. Volumul lacrimilor secretate este de 12-20μl /minut. Compoziţia
chimică este de 98,2% apă Şi 1,8% elemente solide. Lacrimile conţin electroliţi ca bicarbonat de
sodiu,fosfor, potasiu, sodiu, hidraţi de carbon, acid citric, acid ascorbic, fosfataze acide şi alcaline.
Cantitatea de proteine este de 5 g/I, din care albumine 30% şi alfaglobuline 4-8%, beta şi gamma-
globuline 40%, lizozim 30%. Protecţia imunologică este asigurată de proteine cu acţiune antibacteriană
nespecifică: lizozim, transferază, lactotransferază, transferină, ce se găsesc în lacrimi în concentraţie mai
mare decât în alte secreţii externe. Apărarea imunitară specifică este asigurată de IgM, IgA, IgE şi IgD.

5. Tunicile globului ocular: anterioara(cornea,sclera);medie:(uveia);

posterioara(retina).Structura si functiile

Ochiul poseda trei tunici , care dinspre exterior spre interior sunt urmatoarele :

1. Tunica externa , fibroasa ( formata din cornee si sclera ).

2. Tunica medie , vasculara ( iris , corp ciliar si coroida ).
3. Tunica interna , nervoasa ( retina ) .
 1.Particularităţile anatomo-clinice ale tunicii externe şi funcţiile ei
Corneea formeaza 1/6 anterioara a tunicii externe si este o structura avasculara , transparenta si care
contribuie cu cca. 2/3 la puterea dioptrica a ochiului( +48D ) . Se continua posterior cu sclera , la
jonctiunea cu aceasta aflandu-se limbul sclero-cornean . Suprafata sa anterioara are o forma ovalara , cu
diametrul vertical mai mic decat cel orizontal ( 10,6 mm, respectiv 11,7 mm ) si cu o raza de curbura de
cca. 7,8 mm. Suprafata posterioara este rotunda . Grosimea ei nu este uniforma, este mai subtire in
centru ( 0,5 mm ) si mai groasa in periferie ( 0,7 mm).
Structura histologica a corneei – tesutul cornean prezinta dinspre suprafata spre profunzime
urmatoarele straturi : epiteliul cornean , membrana Bowman , stroma corneana , membrana Descemet
si endoteliul cornean .
Vascularizatia corneei – corneea nu poseda vase proprii sanguine sau limfatice , nutritia ei fiind
asigurata prin difuziunea substantelor nutritive si a oxigenului de la nivelul umorului apos .
Inervatia corneei – inervatia senzitiva a corneei este bine reprezentata si este constituita din prelungiri
periferice ale trigemenului .
Limbul sclero-cornean este o banda inelara de tranzitie intre cornee si sclera si se proiecteaza in
sectiune intre linia care trece prin marginile membranelor Bowman si Descemet si linia perpendiculara
pe canalul Schlemm .
Intre fata posterioara a corneei si cea anterioara a irisului se afla camera anterioara a ochiului care
contine cca. 0,25 ml umor apos , care este incolor si are un ph de 7,2 .

Sclera formeaza 5/6 posterioare ale tunicii externe si are rolul de a proteja continutul ocular si de a
mentine forma ochiului . Prezinta o culoare alb-sidefie si este foarte rezistenta . Ea vine in contact cu
tesutul adipos orbitar prin intermediul capsulei lui Tenon care este atasata de glob la nivelul limbului
sclero-cornean . La nivelel sclerei se insera anterior mm. oculomotori . La polul posterior al sclerei se
gaseste canalul scleral al nervului optic, zona in care sclera prezinta numeroase orificii ( lamina cribrosa )
prin care trec axonii celulelor ganglionare ce vor alcatui ulterior n. optic , precum si artera si vena
centrala a retinei

2.Particularităţile anatomo-clinice ale tunicii vasculare şi funcţiile ei

A. Irisul formeaza partea anterioara a tunicii vasculare si are aspectul unei diafragme care separa
camera anterioara de camera posterioara a globului ocular. In centru prezinta un orificiu circular ( cu
diametrul de 3-5 mm. )numit pupila , care are rolul de a regla cantitatea de lumina ce patrunde in ochi .
Structura histologica a irisului este reprezentata dinspre anterior spre posterior de urmatoarele straturi :

a. stratul anterior marginal ce contine melanocite si fibroblaste

b. stroma iriana , care in apropierea pupilei contine muschiul constrictor al pupilei ( cu fibre orientate
paralel cu marginea pupilei );
c. stratul muschiului dilatator al pupilei , cu fibre dispuse radiar ;
d. stratul epitelial pigmentar alcatuit din celule pigmentate .

Vascularizatia arteriala a irisului este reprezentata de artere ce provin din marele cerc arterial al
irisului situat in stroma corpului ciliar si care se dispun radiar prin stroma iriana si in vecinatatea pupilei
formeaza micul inel arterial al irisului .

Inervatia irisului este asigurata de nn. ciliari scurti ce provin din ganglionul ciliar si care contin fibre
senzitive ale n. trigemen si fibre vegetative parasimpatice ( care inerveaza m. dilatator al pupilei ).
Fibrele simpatice ce provin din ganglionul cervical superior inerveaza m. dilatator al pupilei .
 B. Corpul ciliar reprezinta partea intermediara a uveei si se intinde intre ora serrata si radacina
irisului . Limita sa posterioara se proiecteaza pe sclera la 6,5 mm posterior de limbul sclero-cornean .
Este format din doua zone : corpul ciliar anterior si corpul ciliar posterior ( pars plana ).

In spatele irisului pana la fata anterioara a cristalinului se afla camera posterioara in care se gaseste
umor apos , secretat aici de procesele ciliare .
Corpul ciliar anterior este format din m .ciliar ( situat anterior ) si procesele ciliare ( situate
posterior ) . Muschiul ciliar este un m. neted a carui contractie determina in procesul de acomodatie
relaxarea fibrelor zonulare si a capsulei cristaliniene facand posibila vederea de aproape. Procesele
ciliare sunt reprezentate de 70-80 franjuri foarte vascularizate , al caror rol este de a secreta umoarea
apoasa .
Corpul ciliar posterior sau pars plana este limitata posterior de ora serrata .
Corpul ciliar este vascularizat de aa. ciliare anterioare si de ramuri din aa. ciliare lungi posterioare .
C. Coroida formeaza segmental posterior al tunicii vasculare si este formata din urmatoarele straturi
dinspre exterior spre interior : stratul supracoroidian , stratul vascular si membrana Bruch ( adiacenta
retinei ) . Stratul vascular coroidian este compus din mai multe structuri vasculare arteriale , venoase si
capilare , precum si anastomoze ale lor .

Unghiul irido-cornean este reprezentat de o structura conjunctiva numita retea trabeculara , formata din
lamele trabeculare separate de spatii intertrabeculare si care are rol in evacuarea umorii apoase din camera
anterioara . Dupa ce traverseaza trabeculul umoarea apoasa ajunge in canalul Schlemm , iar de aici , prin vv.
apoase in circulatia venoasa si limfatica . De integritatea functionala a acestei cai depinde mentinerea presiunii
intraoculare in limite normale ( 14-21 mmHg ).

3.Particularităţile anatomo-clinice ale tunicii posterioare(retina) şi funcţiile ei.

Retina captuseste ¾ posterioare ale ochiului . Limita ei anterioara este la nivelul orei serrata , adica la
4,5 mm posterior de limbul sclerocornean. Are mai multe zone , care se diferentiaza din punct de vedere
structural si functional : regiunea maculara , retina periferica si ora serrata . In centrul regiunii maculare
se gaseste foveea , care este cea mai specializata zona retiniana , care asigura acuitatea vizuala maxima
si vederea colorata . Diametrul foveei este de cca. 1,5mm si in centru prezinta o depresiune de 0,33 mm.
numita foveola .Este o zona avasculara , cu doar 3 straturi si contine in exclusivitate doar celule cu
conuri ( 10000/mm2). Retina periferica este reprezentata de retina cuprinsa intre macula si ora serrata .

Retina este formata dinspre exterior spre interior din urmatoarele 10 straturi :

1. epiteliul pigmentar format dintr-un singur strat de celule hexagonale care adera la membrana
Bruch .
2. stratul celulelor fotoreceptoare este format din celule cu conuri si bastonase ( ~ 7 mil. conuri ,
responsabile de vederea diurna si `~140 mil. bastonase responsabile de vederea in amurg ).
3. membrana limitanta externa;
4. stratul nuclear extern format din nucleii celulelor fotoreceptoare;
5. stratul plexiform extern contine axonii celulelor fotoreceptoare care fac sinpsa aici cu
dendritele celulelor bipolare .
6. stratul nuclear intern contine nucleii celulelor bipolare ;
7. stratul plexiform intern contine axonii celulelor bipolare care fac aici sinapse cu dendritele
celulelor ganglionare ;
8. stratul celulelor ganglionare contine cca. 700000-15000000 celule . Fiecare celula ganglionara
primeste aferente indirecte de la 100 celule cu bastonas si de la 3-6 celule cu conuri
 9. stratul fibrelor nervoase este format din axonii celulelor ganglionare care au un traiect radiar
spre discul optic . Acestia parasesc globul ocular la nivelul laminei cribrosa a canalului scleral si devin
mielinizati .
10. membrana limitanta interna care adera doar la periferia globului de corpul vitros.
Vascularizatia retinei este asigurata de a. centrala a retinei cu origine in a. oftalmica si de coriocapilara

6. Structura unghiului camerei anterioare. Caile de producer si evacuare ale umorii apoase

Unghiul irido-cornean este ocupat de o structură conjunctivă - reţeaua trabeculară - situată între rădăcina
irisului şi linia Schwalbe, cu rol în evacuarea umorii apoase din camera anterioară. Reţeaua trabeculară
este formată din lamele trabeculare separate de spaţii intertrabeculare şi prezintă două porţiuni: partea
corneo-sclerală (care poate fi împărţită într-o parte iriană şi una uveală) şi partea juxtacanaliculară.
Reţeaua părţii iriene este situată intern şi este alcătuită din lamele lungi care separă spaţii intertrabeculare
de dimensiuni mari. În reţeaua uveală lamelele sunt neregulate, interconectate şi spaţiile sunt mai mici.
Reţeaua juxtacanaliculară este dispusă în exterior şi lamelele acesteia separă spaţii mici fusiforme de cca
10µ.

Umoarea apoasa este un lichid asemanator limfei, numit si limfa endoculara. Ea ocupa camerele ochiului;
nutreste corpul vitros si cristalinul. UA este un lichid transparent. Din punct de vedere chimic ea contine:
sunbstante minerale 8%; clorura de sodiu 7%; glucoza 1%; acid ascorbic de 10 ori mai mult decat serul
sangvin.
UA din camera anterioara trece prin unhgiul camerular in canalul Schlemm, iar din canal ajunge, prin
venele Leber, in circulatia venoasa subconjunctivala. O parte din UA trece din camera posterioara la
corpul vitros, pe care il iriga, ulterior curge prin tecile limfatice din jurul n.optic, ajungand in circulatia
venoasa.

7. Continutul globului ocular,cristalinul, corpul vitros, umoarea apoasa

Cristalinul are un rol important in refractia oculara , contribuind cu cca. 22 dioptrii la puterea de
refractie totala a ochiului ( 60 D ). Dimensiunile cristalinului cresc odata cu varsta , asfel incat la 60 de ani
cristalinul are un diametru de 9,5 mm si o greutate de 250 mg . Este o lentila biconvexa situata posterior
de iris si anterior de corpul vitros . El este suspendat de corpul ciliar cu ajutorul fibrelor zonulare ( zonula
lui Zinn ) care se insera anterior si posterior pe capsula cristaliniana in zona ecuatoriala.La exterior
acesta prezinta o capsula subtire iar la interior un nucleu inconjurat de cortexul cristalinian

Vitrosul este un ţesut conjunctiv, suplu, transparent cu rigiditate, vâscozitate şi elasticitate variabilă care
ocupă spaţiul situat intre cristalin si retină. Vitrosul este un tesut avascular bogat in acid
hialuronic,cintareste 4g,mentinind forma ochiului. Spatiu dintre cornee si cristalin ese despartit in 2
camere de catre diafragmul irisului. Camera anterioara,cuprinsa intre fata anterioara a irisului si fata
posterioara a corneei,are o profunzime de 2.5-3mm. camera posterioara cuprinsa intre fata posterioara
a irisului si fata anterioara,laterala a cristalinului are o profunzime de 0.6-0.8mm. ambele camera contin
umoare apoasa,comunica larg intre ele prin orificiul pupilar.prin sistemul trabecular din unghiul
iridocornean camera anterioara comunica cu canalul Schlemm.

Umoarea apoasa- lichid asemanator limfei,numit si limfa endoculara. Ocupa camerele ochiului,nutreste
corpul vitros si cristalinul. E un lichid transparent cecontinee: sbs minerale 8%, NaCl7%, glucoza 1%, acid
ascorbic de 10 oi mai mult decit in serul sanguine. Umoarea apoasadin camera anterioara trece prin
unghiul camerular in canalul Schlemm,iar din canal prin venele Leber in circulatia venoasa
subconjunctivala. O parte trece din camera posterioara in corpul vitros,pe care il iriga, ulterior curge
printecile limfaticedin jurul nervului optic, ajungind in circulatia venoasa.

8. Caile optice ale analizatorului visual

Nervul optic are o lungime de 20-30 mm si o grosime de 3-4 mm . El provine din cei 1,3 milioane de
axoni ai celulelor retiniene ganglionare care parasesc ochiul prin lamina cribrosa dupa care se
mielinizeaza . Apoi nervul optic strabate orbita , canalul optic si fosa craniana medie a endobazei , dupa
care cei doi nervi optici converg partial , formand chiasma . Aceasta are raporturi inferioare cu osul
sfenoid si glanda hipofiza si superioare cu a. comunicanta superioara si substanta perforata anterioara .
Aici fibrele ce provin din retina nazala se incruciseaza , iar cele temporale trec direct, nedecusate in
tracturile optice .Tracturile optice ajung in corpul geniculat lateral de unde se continua cu radiatiile optice
ce conduc informatiile culese de fotoreceptori in ariile corticale 17 , 18 , si 19 ale lobului occipital .

Traiect. Nervul optic străbate orbita, canalul optic şi fosa craniană medie a endobazei.

1. Partea intraorbitară. Nervul are are o lungime de 4 cm, un diametru de 4 mm şi o direcţie

postero-medială. El este uşor sinuos şi se află în axul conului muscular format din muşchii
drepţi superior, medial, inferior şi lateral.
2. Partea intracanaliculară. Nervul optic străbate canalul optic (lungime 6 mm) împreună cu
artera oftalmică.
3. Partea intracraniană. Nervul traversează fosa craniană mijlocie pe o lungime de cca 10 mm şi
se termină în unghiul antero-lateral al chiasmei optice .

9. Aparatul oculo-motor.nervii oculo-motori

Muschii extrinseci ai globului ocular

a. Mm. drepti ai globului ocular sunt in numar de 4 – m. drept superior, m. drept inferior, m.drept
intern si m. drept extern – si au originea pe un tendon circular comun (inelul lui Zinn) ce porneste din
varful orbitei . Ei se insera pe sclera la 6-8 mm de limbul sclero-cornean . Inervatia acestor mm . este
asigurata de n . cranian III ( oculomotor ) pentru mm .drepti superior, inferior si intern, iar m. drept
lateral este inervat de n.VI (abducens).

b. Mm. oblici ai globului ocular sunt in numar de doi – m. oblic mare, inervat de n.1V ( trohlear) si m.
oblic mic, inervat de n. VI (abducens).

Actiunea acestor mm. este urmatoarea :

m. drept superior ridica globul ocular si are secundar si efect de adductie si rotatie interna ;
m. drept inferior coboara ochiul si secundar determina adductie si rotatie externa ;
m. drept intern si drept extern asigura miscarile de lateralitate ( mediala si laterala ) ,
m. oblic mare produce torsiune interna si secundar abductia si coborarea ochiului,
m. oblic mic are efect rotator extern .
c. M. ridicator al pleoapei superioare are originea pe aripa mica a osului sphenoid , iar insertia se face
printr-o aponevroza care trece prin pleoapa superioara si se ataseaza pe fata anterioara a tarsului .

Inervatia motorie inerveaza intreaga musculatura a globului ocular, atat interna, cat si externa, prin 3
nervi cranieni: motorul ocular comun(perechea II); motorul ocular extern (perechea IV); pateticul
(perecheaIV).
N.motor ocular comun inerveaza muschii drept intern, drept superior, drept inferior, oblic mic inferior,
ridicator al pleoapei superioare si musculatura intraoculara (mm irisului: sfinter pupilar, ciliar).
N.motor ocular extern inerveaza numai muschiul drept extern, nervul patetic inerveaza muschiul oblic
mare superior, nervul facial, perechea VII, inerveaza muschiul orbicular si muschiul Horner, iar
simpaticul inerveaza muschiul dilatator al irisului.
Inervatia vegetativa este alcatuita dintrun sistem de fibre si ganglioni, care leaga ochiul de centrii
vegetativi cerebrali (parasimpaticul ocular) si de centrii vegetativi medulari (simpaticul ocular)

10. Inervatia globului ocular si anexelor lui

Oganul vizual este inzestrat cu o inervatie ft complexa, iar dereglarile ei prezinta un factor
important in patologia oculara si cea neurologica.
Inervatia analizatorului viz este constituita din 4 elemente: senzoriala, senzitiva, motorie,
vegetativa.
Inervatia senzoriala este formata in intregime de un singur nerv- n.optic- si caile optice.
Inervatia senzitiva este asigurata de un singur nerv- trigemen. Primele 2 ramuri ale acestuia
(oftalmic, maxilar) detremina sensibilitatea globului ocular si anexelor lui.
N.oftalmic este format din jonctiunea a 3 ramuri- n.nazal, frontal si lacrimal.
N. nazal este format la randul sau din 2 ramuri: nazalul extern, care detremina sensibilitatea
sacului lacrimal, canaliculelor lacrimale, jumatati interne a pleoapelor, precum si conjunctivei; si
ramura nazala interna, care este nervul senzitiv al regiunilor cutanate ale nasului.
N.frontal este format din 2 ramuri: frontalul intern, care inerveaza fruntea si conjunctiva pleoapei
superioare; si frontalul extern, care inerveaza restul pleoapei si al conjunctivei, precum si
mucoasa sinusului frontal.
N.lacrimal se constituie din mai multe ramuri palpebrale, conjunctivale si lacrimale.
N.maxilar inerveaza pleoapa si conjunctiva inferioara.
Sensibilitatea globului ocular se datoreaza celor 2 nervi ciliari lungi si nervilor ciliari scurti, in
numar de 8-10. Ciliarii lungi se unesc cu nervul nazal, iar ciliarii scurti ajung in ganglionul
oftalmic.

11. Vascularizarea globului ocular

Artera oftalmică se desprinde din artera carotidă internă în apropierea procesului clinoid anterior şi
trece împreună cu nervul optic prin canalul optic, în orbită. Iniţial este infero-lateral de nervul optic,
ulterior se dispune lateral. Apoi are un traiect spre medial, între nervul optic (situat inferior) şi muşchiul
drept superior (situat superior). Ajungând la nivelul peretelui medial al orbitei ajunge între muşchiul
drept intern (situat inferior) şi muşchiul oblic superior (situat superior). Ajunsă în partea anterioară a
orbitei, se împarte în artera supratrohleară şi artera supraorbitară. De-a lungul traiectului său, artera
este însoţită de nervul nazociliar. Ramurile arterei oftalmice sunt:

1.Artera centrală a retinei are un traiect scurt în interiorul tecii durale a nervului optic, iar la 1,25 cm
posterior de globul ocular pătrunde în nervul optic şi apoi prin lamina cribrosa sclerală în interiorul
globului ocular.
 2.Artera lacrimală are un traiect spre anterior împreună cu nervul lacrimal de-a lungul marginii
superioare a muşchiului drept lateral. Dă ramuri pentru glanda lacrimală, ramuri palpebrale laterale şi
ramura zigomatică (care poate pătrunde în canalul zigomaticului). Ramura recurentă a arterei lacrimale
se anastomozează la nivelul fisurii orbitare superioare cu o ramură din artera meningee medie.
3.Arterele ciliare scurte şi lungi posterioare însoţesc nervii ciliari lungi, perforează sclera paralel cu
nervul optic şi ajung să vascularizeze coroida.
4.Arterele ciliare anterioare se formează din ramurile musculare şi participă la formarea marelui cerc
arterial al irisului.
5.Ramurile musculare
6.Artera supraorbitară trece medial de muşchiul drept superior, superior de muşchiul ridicător al
pleoapei superioare şi apoi prin gaura supraorbitală ajunge în regiunea frontală, vascularizând împreună
cu artera supratrohleară planurile cutanat, musculo-aponevrotic şi periostul acestei regiuni. Se
anastomozează cu ramura frontală a arterei temporale superficiale şi cu artera supratrohleară.
7.Artera etmoidală posterioară pătrunde prin canalul etmoidal posterior în fosa craniană anterioară şi
apoi ramurile sale coboară prin lama ciuruită în cavitatea nazală. Artera vascularizează labirintul
etmoidal, dura mater a fosei craniene anterioare şi tavanul cavităţii nazale.
8.Artera etmoidală anterioară trece prin canalul etmoidal anterior în fosa craniană anterioară,
traversează lama ciuruită a etmoidului, ajunge împreună cu nervul omonim în şanţul de pe faţa
posterioară a osului nazal. Participă la vascularizaţia părţii anterioare a peretelui lateral al cavităţii
nazale şi a septului nazal.
9.Ramura meningeală ajunge în fosa craniană medie şi vascularizează dura mater.
10.Arterele palpebrale mediale (superioară şi medială) contribuie la formarea arcadelor arteriale
palpebrale prin anastomoze cu ramurile palpebrale ale arterei lacrimale.
11.Artera supratrohleară traversează regiunea frontală, medial de mănunchiul vasculo-nervos frontal.
12.Artera dorsală a nasului trece între trohleea muşchiului oblic superior şi ligamentul palpebral medial,
vascularizează sacul lacrimal şi apoi se anastomozează cu artera angulară (ramură a arterei faciale).
VENELE OFTALMICE ŞI VENA CENTRALĂ A RETINEI

Venele oftalmice (superioară şi inferioară). Vena oftalmică superioară se formează în partea medială a
pleoapei superioare. Urmează traiectul invers arterei oftalmice şi trece prin fisura orbitară superioară şi
se varsă în sinusul cavernos.Vena oftalmică inferioară are originea în partea antero-medială a podelei
orbitei. Primeşte ca afluenţi vene de la muşchii drept inferior şi oblic inferior, pleoapa inferioară şi sacul
lacrimal. Se varsă fie în sinusul cavernos, fie în vena oftalmică superioară. Vena centrală a retinei
străbăte nervul optic şi după ce trece prin spaţiul subarahnoidian drenează fie în vena oftalmică
superioară, fie în sinusul cavernos.