Sunteți pe pagina 1din 3

Influența lui Churchill asupra integrării europene

Vlad Pavel Dragoș

Portretele lui Churchill și Stalin afișate la un congres pentru susținerea alianței ruso-britanice împotriva nazismului, Brisbane, Australia, 1941
(sursa: Wikipedia)

În anul octombrie 1944, Churchill și Stalin au decis soarta a zeci de milioane de europeni, care au fost
plasați pentru câteva decenii sub dominație sovietică. Acordul de la Moscova a fost propus tocmai de Winston
Churchill, unul dintre cei mai cinici lideri occidentali.

În octombrie 1944, Cel de-al Doilea Război Mondial era în plină desfășurare, iar victoria Națiunilor Unite
împotriva Germaniei naziste și a Japoniei imperialiste se reliefa cu claritate.

În aceste condiții, prim-ministrul Marii Britanii, Winston Churchill, i-a propus dictatorului sovietic
Stalin să își împartă sferele de influență din Europa. Cu cinism, Winston Churchill i-a scris pe un șervețel modul în
care îi propunea lui Stalin acest lucru. Winston Churchill i-a propus lui Stalin ca Marea Britanie să aibă 90 la sută
influență în Grecia, iar URSS 10 la sută. În România, procentul era inversat: sovieticii urmau să aibă 90 la sută
influență, iar Marea Britanie 10 la sută. În Bulgaria, Uniunea Sovietică avea 75 la sută influență, iar Marea Britanie
25 la sută, în timp ce în Ungaria și în Iugoslavia, sferele de influență urmau să fie împărțite 50 - 50 la sută.
(sursa:Wikipedia)
Copia notiței lui Churchill (sursa:Wikipedia)

Istoricul britanic Ian Buruma mai descrie în cartea sa, ”1945. Anul zero” încă o înțelegere la fel de cinică
între Churchill și Stalin. De data aceasta, Stalin i-a spus liderului britanic că dorește să deporteze în Germania 10
milioane de germani care trăiau în țările Europei Centrale. Churchill i-ar fi răspuns că există loc pentru deportarea
acestora, pentru că, deja, Aliații au ucis în război opt milioane de germani și că, până la finalul conflagrației vor mai
ucide unul sau două milioane de germani. Stalin a cerut precizări și l-a întrebat: unul sau două milioane? La care
Churchill i-ar fi spus că e doar un exemplu, nu există o limită, astfel că Stalin a putut să ucidă câți germani a dorit.
(sursa:Wikipedia)

La nivel de declaraţii publice, nici Marea Britanie şi nici URSS nu recunoşteau că sunt interesate  de un
plan de împărţire a Europei în zone de influenţă. La Conferinţa Miniştrilor de Externe din octombrie 1943, atât
Comisarul poporului pentru Afaceri Externe, Viaceslav Molotov, cât şi Ministrul de Externe, Antony Eden, nu
recunoşteau că ar avea vreo intenţie de fixare a zonelor de dominaţie din Europa.

Consecinţele imediate ale delimitării sferelor de influenţă a fost instaurarea regimurilor comuniste cu
ajutorul Armatei Roşii în statele Europei centrale şi de sud-est.  Următoarea etapă a fost apariţia celor două alianţe
militare antagonice:NATO în Europa Occidentală(1949) şi Pactul de la Varşovia(1953) în Europa Răsăriteană. Statele
din Blocul socialiast condus de URSS sunt obligate să adopte inclusiv modelul economic stalinist promovat de
URSS. 

Bibliografie:

 Martin McCauley, Origins of the Cold War 1941-49:Revised 3rd Edition.


 Albert Resis, Spheres of Influence in Soviet Wartime Diplomacy, ”The Journal of Modern History”
 Ian Buruma, Year Zero: A History of 1945.

S-ar putea să vă placă și