A treia componentă a stimei de sine, cu care este deseori confundată, este încrederea în sine.

A  avea încredere în sine înseamnă a considera că ai capacitatea să acționezi într-o manieră

adecvată și că ești adecvat în orice situație.

De multe ori încrederea în sine este confundată cu extraversia. Omul poate fi încrezător în el
însuși fără să fie extravertit. El preferă intimitatea, refuză să converseze fără a fi neapărat
nesigur, afirmându-se, dimpotrivă, prin această acțiune și nu se poartă altfel decât îi dictează
vocea interioară, fiind autentic și neintimidat de așteptările nimănui. De cealaltă parte,
extraversia nu implică încredere în sine ci, dimpotrivă, poate fi o mască pentru o nesiguranță
bine ascunsă. Ceea ce pare încredere și exuberanță poate fi nesiguranță și disperare, asociate
cu dorința de recunoaștere pentru negarea îndoielii de sine.

Încrederea în sine se clădește pe sentimentul omului că este important și că merită tot ce-i mai
bun, singurul obstacol în calea încrederii în sine fiind gândul care îi spune că nu este
valoros.

Spre deosebire de iubirea de sine, dar și față de acceptarea de sine, încrederea în sine nu este
prea dificil de identificat. Este suficientă simpla observare, mai ales din partea unei persoane