Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă

Locul de desfășurare a terapiei: Cabinet Individual de Psihologie Lomnăşan Lăcrămioara-Cati

….

Monitorizarea îngrijirii
A învăţat să facă diferenţa între o îngrijorare productivă, arătând printr-o schema ce se
poate controla şi ce nu se poate, îngrijorarea fiind neproductivă.
A fost de acord să îşi monitorizeze îngrijorările conform Anexei nr. 1 , învăţând să facă
asta. A devenit responsabilitatea lui şi a îndeplinit temele cu serozitate.

….
Să înceapă cu mintea lui, cu corpul său, cu acţiunile sale.

Cere explicaţii, fiind importante în crearea alianţei. Observ că este stimulat şi are încredere şi
mai multă în terapie. Se trece de la a suferi la acţiona.
Trainingul de relaxare a început prin informarea pacientului despre intervenţie, prezentată ca o
metodă prin care se pot contracara reacţiile de teamă, agitaţie, o abilitate pe care o învaţă şi o
poate aplica oriunde. Oferă încredere şi îşi gestionează eficient îngrijorarea. Succesiunea
exerciţiilor este descrisă în anexă. R. a învăţat relaxarea musculară progresivă conform Anexei
nr. 2, şi a fost încurajat să îşi examineze modul cum ar putea deveni mai asertiv cu mama.

A te gândi prea mult la ce nu poţi să faci te opreşte să faci ceea ce poţi!

Îi propun un exercițiu de activarea resurselor lui cu sensuri pentru fiecare mişcare, gând şi
sentiment.
Obiectiv: un sens, cu reîncadrarea pozitivă a gândurilor, trezirea conştiinţei cu identificarea
punctelor forte şi a limitelor.
Am stabilit împreună, obiectivul profesional cu un loc în cabinet, şi unul pentru unde este acum,
distanţa dintre ele fiind indicată printr-un fir albastru. I-am cerut să facă un salt către locul unde
îşi doreşte să fie, dar saltul, pare imposibil de mare şi de neatins.
T: Cum vă simţiţi?
1
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
C: Neputincios şi Furios. Jalnic şi dezamăgit.
Distanţa reprezintă obstacolul cu cea mai mare putere. Îl invit să găsească de ce are
nevoie pentru a depăşi acest obstacol şi să găsească o modalitate de a ajunge acolo să lase
obstacolul fără putere.
C: Ce vă trece prin minte?
T: A făcut primul pas.
T: Acum puneţi-l şi pe celălalt în ritmul dumneavoastră, când credeţi că este potrivit.
T: Cine a făcut asta? Cum ?
C: Eu, singur, pas cu pas m-am mişcat înainte, încet.
C: Cum vă simţi acum?
T: Încrezător şi puternic.
T: Ce v-a ajutat?
C: Gândurile, despre faptul că ştiu că sunt bun la ce fac.
T: Ce s-a mai schimbat?
C: Sentimentele mele, sunt de încredere şi reuşită.

Schema nouă:
Pot să fac asta singur.
Eu sunt responsabil şi aleg modul cum este potrivit pentru mine.
T: Acum să privim tot drumul parcurs. Atrag atenţia asupra lui, folosit ca punct de
referinţă pentru înţelegerea mai bună. Învaţă să devină obiectiv în ceea ce priveşte realitatea pe
care o trăieşte şi din perspectivă emoţională pentru că impulsurile şi simţămintele sale generate
de cei din jur sunt explozive.
T: Sunteţi suficient de puternic şi încrezător încât să găsiţi toate resursele necesare de
a merge mai departe în modul cel mai potrivit pentru dumneavoastră.
Resurse dezvoltate:
Testarea realităţii şi prin examinare observă că realitatea poate fi interpretată greşit.
Îşi vede reacţia şi răspunde altfel.

2
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Tema: Să privească la televizor sau să meargă la bazin pentru a observa cum înoată campioni.
Din discuţie şi experiment a înţeles că ei depun efort pentru a deveni cei mai buni şi exersează la
îmbunătăţirea distanţei şi a vitezei, pentru a-şi atinge recordul personal. Se concentrează pe
calităţile lor, cunoscute şi ştiu să le folosească.
T: A avut sens pentru dumneavoastră?
C: Se concentrează pe calităţile lor, cunoscute şi ştiu să le folosească.

…..
Continuarea restructurării cognitive
R. menţionează că se simte ceva mai bine, merge singur pe stradă, iese cu prieteni. că mai simte
furie şi teamă uneori. Am ajutat să-şi conceapă răspunsuri raţionale la aceste gânduri negative.
Gânduri automate Răspunsuri raţionale
Mă gândesc că nu voi reuşi şi
Mă voi bloca Nu m-am blocat niciodată până acum
Chiar dacă sunt nervos, pot să fac anumite lucruri.
Voi repeta de mai multe ori aşa, cum fac de obicei
înainte de concerte
Mama mă vede că sunt agitat, şi nu voi reuşi
să mă concentrez şi se va vedea asta şi în examen
De obicei mă descurc bine. Când mă
stresez încerc să aplic exerciţiile de
relaxare.
Părinţii sunt alături de mine,
prietenii mei sunt prezenţi şi mă
susţin.
Îmi vor pune diferite întrebări şi
poate nu ştiu să răspund şi va trebui să

3
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
mă pregătesc şi mai mult Mă pregătesc pentru
acest moment. Este în regulă dacă nu ştiu răspunsul
la ceva anume. Mă voi documenta şi studia.

Expunerea în vivo
În cadrul acestei şedinţe s-a discutat cu pacientul motivul expunerii. I-am sugerat o
clasă de elevi în care a susţinut lecţia, relatând că s-a simţit destul de bine.
Primul exerciţiu de expunere în imaginar
R. a fost rugat să conceapă o listă cu situaţiile legate de evenimentul ţintă, menţionând
nivelul de teamă pe care crede că îl va induce fiecare situaţie în parte pe o scală de la 0 la 10
USD,(unităţi subiective de disconfort).
Am sugerat să începem expunerea cu situaţia a 3-a din lista. L-am întrebat ce îl deranjează cel
mai mult, R. a răspuns că îi este teamă că poate să nu facă totul perfect, de calitate. Am început
să descriu următoarea situaţie, din listă. În cursul naraţiunii, nivelul de anxietate a crescut de la
8-10. Trăind situaţia, nivelul de teamă a scăzut la 5. R. a menţionat că nu se mai simte atât de
anxios şi că examenul nu poate fi atât de dificil.

Ierarhia situaţiilor de care se temea R.

Situaţie Nivelul de îngrijorare

1. Noaptea dinaintea prezentării ,când voi încerca să dorm 4

2. Incercarea de i dentifica ce mi-ar putea cădea la examen 3
3. Pregătirea mea 4
4. Examenul în sine 4
5. Să îmi astept rândul 8

Al doilea exerciţiu de expunere în imaginar

4
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
A fost rugat să îşi imagineze că aşteaptă rândul să intre în examen, după care să-şi imagineze
comisia şi subiectul primit. Aici scenariu includea temerile cele mai severe: să se încurce, să nu
poată să răspundă corect, să se blocheze în partea practică, să fie criticat şi să plece fără succes.
Analiza convingerii că nu va reuşi şi că trebuie sa fie perfect, ca să fie acceptat. Am explicat că
este imposibil să fii perfect.

Prevenirea căderii
De vreme ce pacientul a sugerat începerea terminării şedinţelor, m-am concentrat pe o prevenţie,
rugându-l pe R. să întocmească o listă cu tehnicile eficiente în cazul său, transformat într-un
card coping purtător din Anexa nr. 3.

……
Borcanul cu emoţii- icebeaker(instrument educativ)

C: Copleşită. Ajută la dezvoltarea emoţională. Prezintă 100 de cartonaşe ce exprimă diferite

emoţii şi trăiri, dar şi pentru explorarea modalităţilor de exprimare a stărilor (cum reacţionează în
momentul în care se simte aşa şi ce ai făcut). Favorizează intereacţiunea cu terapeutul, contribuie
la dezvoltarea capacităţii de a stăpâni evenimentele neplăcute –plăcute.

Explic prin problema celor 9 puncte. Fără să ne dăm seama, suntem prizonierii unor stereotipuri
mentale, unor credințe care ne orientează cautarea într-o altă direcție decât cea bună.

I se spune pacientului să unească cele 9 puncte cu 4 linii fără să ridice pixul de pe hârtie și fără să
parcurgă de 2 ori același traseu.

5
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă

Apoi i se spune să îşi imagineze că aceste 9 puncte sunt resursele lui dar nu le poate combina
într-o manieră eficientă pentru că, fără să vrea, el este prizonierul unor stereotipuri cognitive.

Catastrofizarea este specifică persoanei anxioase. Se agaţă cu disperare de orice dovadă care să-i
susţină convingerile, face presupuneri despre partener, intenţiile sale, expunându-se la tot felul
de neînţelegeri şi proiecţii paranoide, fără să ceară să-i spună direct partenerul

….
Tehnica pungii de gunoi - Restructurare cognitivă, eliberare.
Modificarea grijii prin izolarea şi modificarea gândurilor automate cu punerea în relaţie a
emoţiei,a comportamentului şi a grijii.
Încărcată de teamă, frică, având dificultăţi în exprimarea emoţilor şi eliberarea lor, răspunsul
fiind adesea nu ştiu, această tehnică ajută să se elibereze de problemele pe care le ţine în ea, să
continue să le exploreze în scopul găsirii unei rezolvări sau soluţii. Aşa cum golim gunoiul din
casă pentru că deranjează şi noi ca oameni avem lucruri care ne deranjează, ,,gunoiul din
interior”. Scriind gunoaiele personale, de acasă, de la locul de muncă sau din altă situaţie le pune
în pungă, şi o invit să le care peste tot pe unde este prezentă. Observă că sunt cărate peste tot în
fiecare zi, spundu-i că ar arata precum cocoşatul de la Notre Dame.
….
Modificarea cadrului de referinţă

6
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Uşurează şi recadrează experienţa. Modificarea cadrului de referinţă ȋnseamnă abordarea
situaţiei dintr-o nouă perspectivă, destructurând vechiul sistem de credinţe ce a dus la apariţia
problemei, metaforic vorbind, transformând paharul pe jumătate gol ȋntr-un plin(S1). Povestea
are şi o dimensiune regresivă, se ȋntoarce ȋn relaţie, cu personajele şi evenimentele poveştii.
Găseşte soluţii ȋn raport cu gândurile şi sentimentele sale, schimbând cadrele de referinţă,
dezvăluind noi semnificaţii. Lucrurile nu sunt bune sau rele, gândurile le fac astfel. Constată o
schimbare de perspectivă. Tot ce a simţit, a crezut, se dovedesc ȋn cele din urmă, calităţi surpriză
ce i-au asigurat existenţa. Evidenţiind aspectele pozitive ale situaţiei psihotraumatizante în care
clienta fixează imperativde tipul ,,trebuie, neapărat” prezintă intensitatea simptomului trăit, iar
în S2, se transformă într-un comportament deliberat, rezistenţa fiind transformată în cooperare.

Probleme abordate:
Gândirea negativă
Atribuiri de control extern
Sentimente de neajutorare şi lipsă de speranţă
Resurse dezvoltate:
Dezvoltarea abilităţii de a schimba percepţiile
A învăţa să ne punem la îndoială presupunerile
Obiective propuse:
Dezvoltaţi un afect pozitiv
Căutaţi să deţineţi forţa personală pentru o schimbare
Să accepte variabilitatea vieţii
Plan general:
 Rezolvarea problemei cu continuare în viaţa curentă
 Modificarea comunicărilor patologice(agresive, negative, aversive) prin joc de rol
cu feedback, exerciţii practice

7
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
 Modificarea gândurilor negative, scoase la lumină şi apoi modificate prin
discutarea socratică a gândurilor automate, utilizând scara de înregistrare a lui
Beck(Anexa nr. 6). Folosesc o emoţie negativă ca pe un semnal pentru a fi
constientă de gândurile sale automate sau de comportamentul disfuncţional.

Exerciţiu de întâmpinare (intermezzo)

Cu intenţia de a mă deschide în fata suferinţei cu compasiune şi întelepciune, de a

întâmpina tristetea cu bunatatea, înainte de a deschide uşa, îmi las un moment pentru a simţi cum
respiraţia mea se urcă şi coboară,vizualizez persoana din spatele uşii, o fiinta umană care suferă,
care a fost cândva copil, are visuri şi speranţă la fel ca mine, încearcă sa fie fericită, dar a reusit
parţial, se simte vulnerabilă, se teme şi vine la mine pentru a-i uşura suferinta. Deschid uşa şi
spun ,,bună ziua”

…..

Sarcină terapeutică ca joc cognitiv având ca obiectiv: declanşarea unei stări emoţionale
reconfortante trăită anterior în prezenţa unor persoane, conform ancorei vizuale .
Alcătuieşte o hartă a suporturilor tale, incluzând tipurile de relaţii, hobby-uri, activităţi,
provocări, retragere şi orice tip de sprijin. Acum gândeşte-te în ce situaţii primeşti din aceste
suporturi. Cine te susţine din punct de vedere fizic? Hrana, mersul pe jos, grădinăritul, gătitul,
liniştea din casă, de la locul nou de muncă, somnul odihnitor.
Ce ţi-ar spune mama, cine te-ar încuraja, ce ar zice copilul, cum ar reacţiona doamna X.
dacă te-ar vedea tristă, ce sfat ţi-ar da sora ta, ce nevoie ai de la soţul tău?, toate fiind persoane
de referinţă, atunci când este blocată, activând starea de încredere şi confort, în compania
acestor persoane securizante.
Identificarea nevoilor: de prietenie, de siguranţă, de iubire, de atenţie, de empatizare, de
încredere, de afecţiune, de sprijin, de valorizare de către clientă. Ca sugestie terapeutică, îi cer
clientei să noteze gesturile sau vorbele, venite din partea persoanelor importante din viața ei ce
8
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
îi hrănesc nevoile. Simte că este simte sprijinită şi conectată, fiind vitale în procesul de
vindecare.

Utilizând cele 4 arii ale modelului balanței i se cere să facă o sumarizare a celor mai
importante evenimente din viața sa. Apoi i se cere să explice cum face față și cum le rezolvă
aceste situaţii. De asemenea, ce a învăţat în urma lor (ce strategii de rezolvare au apărut).

În această etapă concentrarea se mută dinspre simptom înspre conflict. Se evaluează

punctele de vedere psiho-sociale și spirituale.

Modelul balanță – inițial, ca tehnică de inventariere

9
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă

MUNCA(50%)

%
100
%
80
%
60
%
40

CĂSNICIA(20%)
100%

80%

60%

40%

20%
100% 80% 60% 40% 20%

%
40
%
60
%
80
%
100
IMAGINEA(20%)

VIITORUL(10%)

Cum să te simti bine în fiecare zi? Cartonaşe inspiraţionale

10
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Ofer un cadou deosebit  prin extragerea a unui cartonaş, un gest prin care o persoană
poate să se simtă minunat, iar eu îi propun să îl poarte pentru a-i reaminti.
Începe să faci ceea ce ţi-ai propus de mult!

Provocările neobişnuite-joc facilitează exprimarea emoţiilor-Anexa nr. 11

Flexibilitate, aducând-o în situaţii de a se confrunta cu obstacole neobişnuite şi pentru a
găsi soluţii. Extrage un biletel în fiecare zi şi notează ce ai simţit în timp ce realizai provocarea.

11
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Anexa nr. 1

12
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Anexa nr. 2

Relaxarea musculară progresivă

Trainingul de relaxare ar trebui început prin informarea pacientului despre raţiunea
subiacentă a intervenţiei. Relaxarea este prezentată ca o metodă prin care se pot contracara
reacţiile fiziologie la anxietate ale pacientului (de exemplu, palpitaţii, transpiraţie, insomnie etc.).
Relaxarea va trebui descrisă ca fiind o abilitate pe care pacientul o poate învăţa pentru a avea un
control mai extins asupra reacţiilor sale fiziologice. Ca şi în cazul celorlalte abilităţi, performanţa
se dobândeşte prin exerciţiu. Pacientul va trebui informat că scopul intervenţiei este să îi ofere un
mijloc rapid şi de încredere prin care va putea gestiona eficient anxietatea. Succesiunea
exerciţiilor descrise mai jos se bazează pe cele concepute de Barlow şi Cerny (1988), Ost (1987)
şi Clark (1989).

Relaxarea celor 12 grupuri de muşchi

Înaintea începerii acestui exerciţiu, dumneavoastră, terapeutul, ar trebui să îi explicaţi
pacientului că, în continuare, îl veţi îndemna să îşi încordeze şi să îşi relaxeze diferite grupuri de
muşchi. Scopul acestui exerciţiu este să îl ajute pe pacient să observe diferenţa dintre încordare şi
relaxare. Descrieţi întregul exerciţiu şi definiţi cele 12 grupuri de muşchi după cum urmează:
1. Partea inferioară a braţului: încordarea şi ridicarea încheieturii mâinilor;
2. Partea superioară a braţului: încordarea muşchilor braţului lipit de corp;
3. Tălpile: întinderea piciorului şi orientarea tălpii în sus;
4. Coapsele: lipirea picioarelor unul de celălalt;
5. Stomac: tragerea stomacului spre coloană;
6. Partea superioară a pieptului şi a spatelui: inspirarea aerului în partea superioară a
plămânilor şi reţinerea respiraţiei până la 10;
7. Umeri: ridicarea umerilor spre ureche;
8. Partea posterioară a gâtului: lăsarea capului pe spate;
9. Buze: ţuguierea buzelor fără încleştarea dinţilor;
10. Ochi: închiderea ochilor pe jumătate;
11. Sprâncene: adunarea sprâncenelor;
13
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
12. Partea superioară a frunţii şi scalpul: ridicarea sprâncenelor.
În continuare, rugaţi pacientul să îşi găsească o poziţie comodă, cu ambele picioare pe
podea, în timp ce dumneavoastră naraţi exerciţiul de relaxare. Exerciţiul ar trebui înregistrat,
pentru ca pacientul să poată exersa această tehnică şi acasă. Pacientul poate să îşi ţină ochii
deschişi în cadrul trainingului ca să vă poată urmări, dar va trebui să şi-i ţină închişi atunci când
exersează tehnica.
Îndemnaţi pacientul să se concentreze pe respiraţie. După două-trei respiraţii, începeţi
instrucţiunile pentru tensionarea fiecărui grup de muşchi. Numiţi grupul de muşchi şi instruiţi
pacientul să îşi ţină încordat acest grup de muşchi până numără la 5, după care spuneţi
„Relaxaţi”. Puteţi face o demonstraţie în care să efectuaţi exerciţiul împreună cu pacientul. Ar
trebui să ţineţi o pauză de 15-20 de secunde între exersarea grupurilor de muşchi. În acest
răstimp, puteţi oferi sugestiile pentru relaxare, cum ar fi:
„Observaţi diferenţa dintre încordare şi relaxare.”
„Simţiţi cum se relaxează muşchii.”
„Lăsaţi să vi se relaxeze şi să se încălzească muşchii.”
„Continuaţi să respiraţi încet.”
După terminarea exerciţiului, pe toate cele 12 grupuri de muşchi, îndemnaţi pacientul să
se focalizeze din nou pe modul în care respiră, după care spuneţi „Acum voi număra înapoi de la
5 la 1. Cu fiecare număr, deveniţi mai relaxat.” Începeţi să număraţi, potrivind pe cât se poate
fiecare număr cu câte o expiraţie, lăsând pacientul să respire de două-trei ori între numărări. Între
numărări, oferiţi următoarele sugestii pentru relaxare:
„Simţiţi cum se răspândeşte relaxarea din vârful capului, spre obraji şi gât.”
„Simţiţi cum se răspândeşte relaxarea prin umeri, braţe şi piept.”
„Acum relaxarea se răspândeşte spre picioare, până în vârful degetelor.”
„Simţiţi cum se răspândeşte relaxarea în tot corpul. Deveniţi din ce în ce mai relaxat.”
După ce aţi ajuns să număraţi până la 1, instruiţi pacientul să se focalizeze din nou pe
relaxare şi să îşi spună „Sunt calm/relaxat” la fiecare expirare. După câteva minute, spuneţi-I
pacientului: „Acum voi începe să număr de la 1 a 5. Cu fiecare număr, veţi deveni din ce în ce
mai alert, dar veţi rămâne şi relaxat. Când ajung la 5, vă rog să vă deschideţi ochii.” În
14
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
consecinţă, număraţi de la 1 la 5, din nou ajustând numărarea la respiraţia pacientului. Când aţi
ajuns la 5, spuneţi-i pacientului să deschidă ochii.
Pacientul va fi îndemnat să exerseze de două ori pe zi acest tip de exerciţiu. Pacientul
trebuie atenţionat că la început aceste exerciţii nu pot fi practicate în situaţii stresante. Subliniaţi
faptul că relaxarea este o abilitate şi, ca în cazul tuturor abilităţilor, prin exerciţiu persoana o va
putea stăpâni din ce în ce mai bine. S-ar putea ca, la început, pacientul să nu reuşească să se
relaxeze foarte mult, dar, în timp şi prin exersare, va reuşi să inducă o stare de relaxare profundă.
Unii dintre pacienţi s-ar putea să întâmpine dificultăţi în efectuarea acestui exerciţiu,
deoarece, încercând din răsputeri să se relaxeze, vor ajunge să devină din ce în ce mai tensionaţi
şi încordaţi. În asemenea cazuri, ar putea fi util să le spuneţi pacienţilor că scopul lor nu este de
fapt relaxarea, ci, mai degrabă, urmărirea şi implementarea instrucţiunilor auzite pe înregistrare.
Alţii relatează febră musculară după exersarea relaxării. În aceste cazuri, probabil pacienţii au
exersat de prea multe ori încordarea. Acestor pacienţi li se poate spune să implementeze flexarea
pentru doar trei sferturi din timpul alocat încordării. Uneori, pacienţii cu istoric de abuz care au
probleme de relaxare pot fi instruiţi să exerseze această tehnică doar pentru câteva grupuri de
muşchi, după care vor putea trece la toate cele 12 grupuri de muşchi.
După exersarea timp de o săptămână a acestei tehnici, pacientul va fi instruit să
implementeze exerciţiul fără ajutorul înregistrării, în diverse poziţii şi de mai multe ori pe zi (de
exemplu, şezând cu picioarele ridicate, întins în pat, într-un scaun de birou).

Anexa nr. 3

15
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Card coping purtător R.G.
1. Să îmi notez gândurile negative şi să le analizez.
2. Să identific sursa fricilor mele şi să stabilesc o legătură cu ele.
3. Este normal să ne fie frică. Cu toţi ne temem din când în când.
4. Teama este de fapt, un nivel crescut de activare şi trece.
5. Am mai fost în această situaţie şi nu mi s-a întâmplat nimic neplăcut.
6. Nu trebuie să deţin controlul absolut asupra lucrurilor.
7. Nu uita să respiri normal-te ajută!
8. Făcusem multe preziceri negative care nu s-au adeverit şi îmi pot investiga gândurile negative.
9. Pot să mă detaşez şi accepta că nivelul meu de activare se modifică.
10. Pot observa modul în care senzaţiile mele se intensifică şi scad.

Anexa nr. 4

Metoda camerei interioare secrete.

16
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Instructajul administrat clientului ar putea îmbrăca următoarea formă:

,,Stai pe fotoliu calm şi relaxat…foarte relaxat…destins…liniştit… Treptat simţicum

corpul tău devine tot mai uşor, tot mai uşor…te ridici de pe fotoliu şi porneşte pe un culoar
întunecos, la capătul căruia se vede o lumină albă. Ajungi acolo şi vezi o uşă, o uşă pe care nu ai
mai văzut-o înainte… În spatele acelei uşi este camera ta secretă…sanctuarul tău, locul unde nu
există durere…

Deschizi uşa…intri în cameră şi închizi uşa la loc. Laşi în urma ta durerea, teama,
tristeţea, disconfortul… Te aşezi pe un fotoliu moale, de pluş verde deschis…şi observe că în
faţa ta este un ecran mare în care te vezi aşa cum ai fost cândva sau cum ai dori să devii, sănătos,
puternic, plin de energie, liber de orice durere sau discomfort… Imaginează-ţi acum că te ridici
din noul tău fotoliu şi intri în ecranul din faţa ta, devenind una cu persoana care doreşti să devii,
una cu imaginea ta ideală…”

17
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă
Anexa nr. 6

Scara de înregistrarea lui Beck. Pe trei coloane

Nume: Prenume: Sex:
Zi: Oră: Vârstă:
Situaţie Emoţie(Emoţii) Gânduri automate
Descriere 1. Specificare: trist, agresiv, 1. Scrierea gândului automat
anxios etc. care a precedat sau a urmat
1. Evenimentul precis care a
emoţia.
produs emoţia neplăcută.
2. Firul ideilor, gândurilor, 2. Evaluarea intensităţii 2. Evaluarea nivelului de
amintirilor sau imaginaţiilor emoţiei(de la 0 la 8). convingere în gândul
care au produs emoţia automat(de la 0 la 8).
neplăcută.

Anexa nr. 8

18
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă

MINIPAUZA PENTRU MINDFULNESS

 Şezi într-o poziţie dreaptă, cu picioarele aşezate pe podea şi corpul într-o postură dreaptă,
dar relaxată. Lasă ochii să se închidă dacă ţi se pare în regulă. Dacă nu, priveşte în jos
către podea la câţiva paşi în faţa ta.

 Orientează-ţi conştientizarea spre trup-minte şi recunoaşte orice senzaţii puternice sau

energie pe care o găseşti. Numeşte pe scurt experienţa, dacă poţi(spunându-ţi ceva de
genul ,,încordare în partea de jos a spatelui”, ,,sentiment de anxietate” sau ,,obsedat de
conferinţa telefonică de ieri”).

 Redirecţionează-ţi conştientizarea asupra senzaţiilor respiraţiei, concentrându-te asupra

abdomenului care se ridică şi coboară cu fiecare inspiraţie şi expiraţie. Atât cât poţi, fă
din respiraţie obiectul exclusiv al atenţiei, rămânând asupra ei cel puţin un minut sau
două. Când atenţia ţi se îndepărtează, lasă deoparte orice ar fi făcut-o să se îndepărteze şi
adu-o delicat înapoi la respiraţie.

 Rămânând conectat cu respiraţia, extinde-ţi treptat câmpul conştientizării pentru a include

întregul corp, astfel încât să existe o conştientizare a senzaţiilor respiraţiei alături de alte
senzaţii din corp.

 Continuă să extinzi câmpul conştientizării, adăugând sunetele şi experienţa auzului.

Observă doar sunetele cum apar şi trec.

 Când eşti gata, deschide ochii şi extinde conştientizarea asupra următorului lucru pe care
îl gândeşti, îl simţi, îl spui sau îl faci.

19
 Intervalul Eu-Tu o lentilă a sprijinului terapeutic în psihoterapia integrativă

Anexa nr. 11

Provocările neobişnuite-joc facilitează exprimarea emoţiilor

Flexibilitate, aducând-o în situaţii de a se confrunta cu obstacole neobişnuite şi pentru a

găsi soluţii.
Bileţele numerotate de la 1-6
1. Fă turul încăperii sărind cu picioarele apropiate şi cu ochii închişi.
2. Telefonează unei persoane pe care o îndrăgeşti pentru a vedea ce mai face şi pentru a-i
vorbi despre tine.
3. Cântă un cântec.
4. Strâmbă-te în oglindă cu copilul tău.
5. Fă o prăjitură şi oferă vecinilor.
6. Cumpără o floare şi dăruieşte unei persoane necunoscute.
Extrage un bileţel în fiecare zi şi notează ce ai simţit în timp ce realizai provocarea.

20