Comunicarea Umană. Pragmatică, Paradox Şi Patologie - Paul Watzlawick, Janet Beavin Bavelas, Don D. Jackson

Paul Watzlawick
Janet Beavin Bavelas

Don D. Jackson
Comunicarea umană
Pragmatică, paradox și patologie
Cu o prefață de
Bill O'Hanlon
Traducere din engleză de

Bogdan Boghițoi
TRei
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Director editorial:
MAGDALENA MÄRCULESCU
Redactor:
VICTOR POPESCU
Coperta:
FABER STUDIO (Magda Radu)
Director producție:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN
Dtp:
EUGENIA URSU
Corectură:
ELENA BIȚU
RODICA PETCU
Descrierea QP a Bibliotecii Naționale a României

WATZLAWICK, PAUL
Comunicarea umană: pragmatică, paradox și patologie / Paul
Watzlawick, Janet Beavin Bavelas, Don J. Jackson; trad.: Bogdan
Boghițoi. - București: Editura Trei, 2014
Bibliogr.
ISBN 978-606-719-019-9
I. Beavin Bavelas, Janet

II. Jackson, Don J.
III. Boghițoi, Bogdan (trad.)
316.77
Titlul original: Pragmatics of Human Communication. A Study of Interactional

Patterns, Pathologies, and Paradoxes
Autori: Paul Watzlawick, Janet Beavin Bavelas, Don D. Jackson
Copyright © 2011,1967 by W.W. Norton & Company, Inc.
Copyright © Editura Trei, 2014

pentru prezenta ediție
O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

TeL: +4 021300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.editu ratrei. ro
ISBN: 978-6O6-719-O19-9
Lui Gregory Bateson,
prieten și mentor
Cuprins
9 Prefață (la ediția din 2011)

13 Introducere
19 Capitolul unu. Sistemul de referință

53 Capitolul doi. Câteva axiome provizorii ale comunicării
80 Capitolul trei. Comunicarea patologică
133 Capitolul patru. Organizarea interacțiunii umane
169 Capitolul cinci. O abordare comunicațională a piesei „Cui
i-e frică de Virginia Woolf?"
214 Capitolul șase. Comunicarea paradoxală
265 Capitolul șapte. Paradoxul în psihoterapie
297 Epilog. Existențialismul și teoria comunicării umane
315 Glosar
320 Bibliografie
Prefață (la ediția din 2011)
de BILLO'HANLON
Paul Watzlawick s-a născut în orașul Villach din Austria, în

1921, și a fost fiul unui director de bancă. A călătorit mult, vor
bea fluent câteva limbi și a influențat profund domeniul psiho-
terapiei. A murit în martie 2007.
M-am întâlnit pentru prima oară cu ideile și opera lui
Watzlawick la un curs de terapie familială pe care l-am frec
ventat ca student la Arizona State University. Profesoara, Loma
Molinaire, folosea structura din Comunicarea umană: pragmatică,
paradox și patologie pentru a-și organiza primul trimestru al unui
curs de un an. A fost primul meu contact cu o abordare diferită a
problemelor care aduc oamenii la terapeut. Iar ea m-a așezat pe
drumul pe care aveam să îl urmez pentru tot restul vieții mele.
Deși Paul Watzlawick, ca psiholog, a fost format în psihote
rapie (avea o formare jungiană), el și-a găsit propria cale către
o nouă perspectivă. Ulterior, el a contribuit la integrarea aces
tei abordări, pe atunci radicale, în practica obișnuită a psiho
terapie!.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Prefață

10 Captivat de acest punct de vedere radical și curios să aflq
multe, am descoperit o comoară ascunsă în secțiunea deb^
audio a bibliotecii universității mele și am petrecut ore
gi ascultând o înregistrare cu Watzlawick despre comuni^
umană (An Anthology of Human Communication: Text and Tape)_ ?
ea, el povestea o istorioară fermecătoare despre cum, odată,
prezentat la un cabinet psihiatric. Voia să discute rolul pe cgrț
comunicarea îl juca în evoluția schizofreniei cu respectivul psihj.
atru, care se specializase în tratarea acestei maladii. Insă datorită
accentului austriac al lui Watzlawick și faptului că numele său
nu se găsea în agenda cu programări, s-a produs pur și simplu
o neînțelegere, foarte grăitoare cu privire la rolul comunicării în
dezvoltarea diverselor probleme.
Când Paul s-a prezentat destul de formal secretarei, el a spus
pur și simplu: „Sunt Watzlawick" („I am Watzlawick"). Ea a bănuit
că e un nou pacient psihiatric, ce a greșit ora la care a fost progra
mat, și i-a înțeles introducerea sub forma alterată, dar apropiată
ca pronunție în engleză: „Nu sunt slav" („I am not Slavic"). Aceas
ta i-a replicat: „Nu am spus niciodată că ați fi". Atunci, ușor nedu
merit și iritat, el a insistat: „Dar chiar eu sunt!" Câteva schimburi
de replici ulterioare au adâncit neînțelegerea, până în punctul în
care au început să țipe unul la altul. în acest moment, auzind din
birou discuția nervoasă, psihiatrul a scos capul prin ușa între
deschisă. „Ce naiba se întâmplă aici? Paul, de ce urli la secretara
mea și tu de ce urli la domnul Watzlawick?", își întrebă el secre
tara. Neînțelegerea s-a risipit de îndată, iar Watzlawick a folosit
anecdota pentru a ilustra importanța contextului, interacțiunii și
comunicării umane în dezvoltarea diverselor probleme.
Am avut cu domnul Watzlawick și discuții divergente: m-a
admonestat la o conferință, unde am sugerat că și clienții dețin
PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

soluții la propriile probleme, care pot fi invocate în vederea unei n
schimbări rapide. „Dacă pacienții ar avea soluții, nu ar mai veni
la terapeut. Ei caută un ajutor tocmai pentru că soluțule loFnu
sau simt chiar-căuzanf0blernelor"7a tunateTcatre
mine. Am declarat cu respect că nu sunt de acord, iar astăzi tera
pia centrată pe soluții este larg acceptată și folosită. Majoritatea
dinicienilor acceptă că, adesea, clienții sunt în posesia soluțiilor
la propriile probleme, care pot fi astfel rezolvate.
însă punctul de vedere al lui Watzlawick reflecta cunoașterea
greu dobândită că „soluțiile atractive" adesea agravau proble-
^plelau le întrețineau. E un punct de vedere pe care, de-âlun-
■guTâhilor, 1-ăm găsit extrem de folositor în cazul multor clienți,
așa că pot aprecia fidelitatea pe care i-o arăta.
Sper ca noua ediție a acestei cărți (apărută inițial în 1967) va
găsi noi cititori și îi va determina pe cei mai vechi să o lectureze
din nou.
Comunicarea umană a declanșat o revoluție în domeniul psi-
hoterapiei. Anterior, majoritatea abordărilor terapeutice s-au
concentrat asupra individului (monadic, așa cum îi spune car
tea). Abordarea pe care volumul o aduce a fost una extrem de
radicală la vremea sa, însă acum nu mai e, deoarece mesajul
său, că simptomele și comportamentul nu pot fi înțelese în
domeniul sănătății mentale fără a lua în considerare contextul,
interacțiunea și comunicarea, a fost absorbit între timp de către
majoritate.
Ideile cărții izvorăsc în bună parte din discuțiile ce au avut
loc în cadrul grupului de cercetare al lui Bateson, care inves
tiga tiparele comportamentale. Acest grup includea (din când
in când) printre participanți pe Jay Haley, John Weakland,
Paul Watzlawick, pe psihiatrul Don Jackson și pe analistul
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Prefață

comunicării Janet Beavin (Jackson și Beavin au sfârșit prin a
deveni coautorii volumului). Ideea că probkmele nu suni wol.
deauna generate de aspecte psihologice subraeente profunde, ci
se ivesc din tipare interacționale și comunrcațronale, iși gaseșle
originile în discuțiile fertile purtate ara.
Lucrarea de față, alături de Straiele PsncMher^y a lui
Haley, publicată și ea în anii 1960, a dat semna u trecerii de la
o înțelegere individuală a problemelor ș. soluțnlor din cadrul
terapiei la una interpersonală (va trebui să remarcam aici glisa-
rea lingvistică de la „simptom" la „problemă", ce indică înde
părtarea de cadrul psihodinamic și patologic). Curentul ecolo-
gist tocmai se năștea când a apărut Comunicarea umană.,., însă
înțelegerea că suntem cu toții încastrați în contexte nu era deloc
evidentă pentru mulți.
Structura cărții reflecta preferințele către formalizare ale
lui Watzlawick — e împărțită m secțiuni numerotate. E cam
impetuoasă și filosofica, insa pentru cei ce au citit-o, mesajul
său a fost unul puternic și transformator. Și mea e. Chiar daca
Watzlawick a scris ulterior multe alte cărți, singur sau împreună
cu alții, Comunicarea umană... l-a consacrat ca pe un gânditor și
teoretician deschizător de drumuri și ca pe o forță în domeniul
psihoterapie!.
Citiți-o din scoarță în scoarță, asimilați-o cu grijă! Veți găsi
un mesaj puternic, de natură să revoluționeze modul în care
clinicienii percep oamenii și problemele.

Introducere
Această carte tratează problema efectelor pragmatice (com

portamentale) ale comunicării omenești, acordând o atenție spe
cială tulburărilor de comportament. într-un moment în care nici
măcar codurile gramaticale și sintactice ale comunicării verbale
nu au fost încă formalizate, și se face simțit un scepticism din ce
în ce mai mare față de posibilitatea de a oferi semanticii comuni
cării omenești un cadru atotcuprinzător, sistematizarea pragma
ticii trebuie să pară o dovadă de ignoranță sau infatuare. Dacă,
dată fiind starea actuală a cunoașterii, nu există nici măcar o
explicație adecvată pentru însușirea (achiziția) limbajului natu
ral, nu cu atât mai îndepărtată este oare speranța de a abstracti
za relațiile formale dintre comunicare și comportament?
Pe de altă parte, evident, comunicarea este o condiție sine
qua non a vieții omenești și a ordinii sociale. E la fel de evi
dent că, de la începuturile existenței sale, fiecare ființă omeneas
că este implicată într-un proces complex de însușire a reguli
lor de comunicare, fiind conștientă însă doar minimal din ce
anume este alcătuit acest corp de reguli, acest calcul al comuni
cării umane.
Cartea de față nu va avansa mult dincolo de această
conștientizare minimală. Ea nu se pretinde a fi nimic mai mult
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Introducere

14 decât o încercare de a construi un model și de a prezenta fapte
le care par a-i veni în sprijin. Disciplina pragmaticii comunicării
umane e o știință recentă, care abia e capabilă să-și citească și
să-și scrie propriul nume, fiind departe de a-și fi constituit un
limbaj propriu consistent. Iar integrarea sa cu multe alte domenii
științifice este de domeniul viitorului. Totuși, sperând într-o ast
fel de integrare, cartea de față li se adresează celor care lucrează
în domeniile ce se confruntă cu problematica interacțiunii siste-
mice, în sensul cel mai larg.
Se poate spune că lucrarea de față ignoră studii importante
legate de subiectul său. Numărul mic de citări ale unor lucrări
despre comunicarea nonverbală poate fi un astfel de reproș,
iar lipsa citării unor lucrări de semantică generală e un altul,
însă această carte nu poate fi mai mult decât o introducere în
sfera pragmaticii comunicării umane (un domeniu care până
acum a primit surprinzător de puțină atenție) și de aceea nu
poate evidenția toate afinitățile cu alte domenii de cercetare fără
a deveni „enciclopedică" în sensul negativ al cuvântului. Din
același motiv, a trebuit să limităm numărul referințelor ca și al
numeroaselor lucrări despre comunicarea omenească, mai ales
când astfel de lucrări se mulțumesc să studieze comunicarea ca
un fenomen unilateral (de la vorbitor către cel care îl ascultă), și
nu ca pe un proces de interacțiune.
Implicațiile interdisciplinare ale subiectului se reflectă în
modalitatea de expunere. Exemplele și analogiile au fost alese
dintr-un număr mare de domenii, în funcție de relevanță, deși
ponderea cea mai mare o au cele ce vin din domeniul psihopa
tologiei. Mai ales acolo unde analogiile provin din matematică,
va trebui să fie clar că au fost alese doar pentru că ea utilizează
un limbaj extrem de capabil să exprime relațiile, dar că nu avem
paul WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

impresia ca datele noastre sunt gata să fie cuantificate. Invers, 15
folosirea destul de liberală a exemplelor din literatură ne poate
atrage de la mulți cititori reproșul de neștiințificitate, deoarece
o demonstrație care se bazează pe născocirile imaginației artis
tice nu pare foarte solidă. Totuși, aceste citări literare nu vizează
demonstrația, ci ilustrarea și clarificarea unei chestiuni teore
tice prin prezentarea ei într-un limbaj mai accesibil; nu dorim
să susținem că ele însele demonstrează ceva. Pe scurt, aceste
exemple și analogii sunt modele definitorii, și nu asertive (pre
dicative).
în diverse puncte din această carte, a trebuit să definim
varii concepte dintr-o multitudine de alte domenii, chiar dacă
definițiile le sunt inutile specialiștilor din acea disciplină. Pentru
a-i preveni, dar și pentru comoditatea cititorului obișnuit, vom
oferi un rezumat al capitolelor și secțiunilor.
Capitolul 1 încearcă să traseze cadrul de referință. El intro
duce noțiuni fundamentale precum cele de funcție (s. 1.21),
informație și feedback (s. 1.3), ca și cea de redundanță (s. 1.4),
și postulează existența unui cod neformalizat încă, a unui calcul
(s. 1.5) pentru comunicarea umană, ale cărui reguli sunt respec
tate de comunicarea de succes, dar care sunt încălcate atunci
când comunicarea este perturbată.
Capitolul 2 postulează câteva axiome pentru acest calcul
ipotetic, iar în capitolul 3 sunt investigate patologiile potențiale
implicate de aceste axiome.
Capitolul 4 extinde această teorie a comunicării la nivel
organizațional și structural, pornind de la un model al relațiilor
1 împărțirea zecimală a capitolelor nu a fost introdusă pentru a produce confuzie sau a

impresiona cititorul, ci pentru a indica în mod clar structura după care sunt organizate
capitolele și a facilita referințele încrucișate din interiorul acestei cărți.

16 interumane luate ca sistem; astfel, cea mai mare parte a aces
tui capitol este dedicată discuției și aplicării principiilor teoriei
generale a sistemelor.
Capitolul 5 furnizează doar exemple de sisteme, dorind să
insufle puțină viață și specificitate acestei teorii, al cărei obiect,
la urma urmei, îl constituie efectele pe care oamenii le au unul
asupra celuilalt.
Capitolul 6 tratează efectele comportamentale ale paradoxu
lui. Aceasta impune mai întâi definirea conceptului (s. 6.1,6.2 și
6.3) — aceste pasaje pot fi sărite de cititorii familiarizați cu lite
ratura despre antinomii și mai ales cu cea despre paradoxul lui
Russell. Secțiunea 6.4 introduce mai puțin cunoscuta noțiune de
„paradox pragmatic", și mai ales teoria dublei constrângeri și
contribuția sa la înțelegerea comunicării schizofrenice.
Capitolul 7 este dedicat efectelor terapeutice ale paradoxului.
Cu excepția considerațiilor teoretice din s. 7.1 și 7.2, capitolul a
fost scris având în vedere mai ales aplicarea clinică a structurilor
paradoxale de comunicare. Capitolul se încheie cu un scurt excurs
despre rolul paradoxului în joc, umor și creativitate (s. 7.6).
Epilogul, care tratează comunicarea omului cu realitatea
într-un sens mai larg, nu pretinde că e mai mult decât o schiță.
EI postulează că o anumită ordine, analoagă structurii ierarhi
ce a tipurilor logice, se regăsește peste tot în conștientizarea de
către om a existenței și determină cognoscibilitatea ultimă a uni
versului.
Pe măsură ce manuscrisul a fost evaluat critic de către o vari
etate de experți, de la psihiatri și biologi la ingineri în electro
nică, a devenit limpede că oricare dintre secțiuni poate fi con
siderată ca „de bază" de către unii și ca prea „de specialitate
de către alții. La fel, includerea definițiilor — fie în text, fie

notele de subsol poate fi considerată ca având un aer ofensa- 17
tor de superioritate de către cei pentru care termenul face parte
din limbajul profesional de zi cu zi, în vreme ce pentru un citi
tor obișnuit lipsa definițiilor pare să lase să se înțeleagă, supă
rător, că „dacă nu știi ce înseamnă, nu merită să ne obosim să-ți
spunem". De aceea am inclus la sfârșitul cărții un glosar care
conține acei termeni ce nu se regăsesc în dicționarele obișnuite
și care nu sunt definiți nici în text.
Autorii doresc să le mulțumească multelor persoane care au
citit manuscrisul, integral sau parțial, oferindu-ne ajutor, încura
jări și sfaturi și mai ales lui Paul S. Achilles, John H. Weakland,
Carlos E. Sluzki, A. Russell Lee, Richard Fisch și Arthur Bodin,
cu toții colegi ai noștri la Mental Research Institute; le mulțumim
de asemenea lui Alfred E. Scheflen, de la Eastern Pennsylvania
Psyhiatric Institute și Temple University School of Medicine;
lui Karl H. Pribram, Ralph I. Jacobs și William C. Dement, de
la Stanford University School of Medicine; lui Henry Longley,
inginer proiectant la Western Development Laboratories (Phil-
co); lui Noel P. Thompson, șeful departamentului de electronică
medicală al Palo Alto Medical Research Foundation; și lui John
P. Spiegel, medic la Center for Research in Personality, Harvard
University. Responsabilitatea pentru punctele de vedere adopta
te și pentru erori revine desigur, în exclusivitate, autorilor.
Această carte a fost sprijinită de National Institute of Mental
Health (Grant MH 07459-01), de Robert Wheeler Foundation, de
James McKeen Cattell Fund și de National Association for Men
tal Health, al căror ajutor îl apreciem cu gratitudine.
Palo Alto, martie 1966

CAPITOLUL unu
Sistemul de referință
1.1.
Sa ne gândim la câteva situații diferite, precum cele care

urmeaza:
Populația de vulpi dintr-o zonă din nordul Canadei mani

festă o periodicitate remarcabilă în ceea ce privește creșterea și
descreșterea efectivelor sale. Pe parcursul unui ciclu ce durează
patru ani, atinge un maxim după care descrește până aproape
de dispariție, pentru ca mai apoi să crească iar. Dacă atenția bio
logului s-ar limita la vulpi, aceste cicluri ar rămâne inexplica
bile, deoarece nimic din natura vulpilor sau chiar a speciei înseși
nu ar putea da seama de aceste schimbări. Totuși, de îndată ce
realizăm că vulpile vânează aproape în exclusivitate iepuri săl
batici și că aceștia nu au aproape niciun alt prădător natural,
relația dintre cele două specii ne va oferi o explicație suficientă
pentru un fenomen care altfel ar rămâne misterios. Rațiunea
e că iepurii manifestă un ciclu identic, însă având creșterea și
descreșterea în timpi diferiți: cu cât sunt mai multe vulpi, cu atât
niai mulți iepuri sunt ucișiz așa că hrana vulpilor se împuținează
foarte mult. Numărul lor scade, ceea ce le dă iepurilor care
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie - Sistemul de referință

20 au supraviețuit șansa să se înmulțească și să le meargă iar
bine. Noua abundență de iepuri favorizează supraviețuirea și
înmulțirea vulpilor și așa mai departe.
Un om se prăbușește și e dus la spital. Medicul care îl exa
minează constată că e în stare de inconștiență, că are presiunea
sângelui foarte scăzută și că în general prezintă tabloul clinic al
unei intoxicații acute cu alcool sau droguri. Totuși, analizele nu
pun în evidență nici măcar o urmă a unor astfel de substanțe.
Starea pacientului rămâne inexplicabilă până când acesta își
recapătă conștiința, mărturisind că este un inginer de mine care
tocmai s-a întors de la o mină de cupru din Anzi, situată la 5 000
de metri, unde a lucrat doi ani. Devine clar că starea pacientu
lui nu e patologică, în sensul obișnuit al unei deficiențe a unui
organ sau a unui țesut, ci e o problemă de adaptare cu care
se confruntă un organism sănătos clinic la un mediu care s-a
schimbat drastic. Dacă atenția medicilor rămâne focalizată doar
pe pacient și e luată în calcul doar ecologia mediului obișnuit al
doctorului, starea pacientului va rămâne inexplicabilă.
în grădina unei vile de țară, în văzul trecătorilor de pe trotua
rul din față, poate fi observat un om bărbos care, ghemuit, își
târâie picioarele, făcând bucle în 8 pe toată suprafața de iarbă, și
asta în timp ce se uită înapoi, măcănind neîncetat. Așa își descrie
etologul Konrad Lorenz comportamentul pe care a trebuit să-l
adopte în cadrul experimentelor sale de întipărire, realizate cu
boboci de rață, după ce s-a substituit mamei-rață. „Mă felici
tam — scrie el — pentru ascultarea și precizia cu care bobo
cii mă urmăreau, clătinându-se de pe un picior pe altul, când,
uitându-mă peste gard, am zărit un șir de fețe albe ca varul: un
grup de turiști stăteau la gard și se holbau oripilați către mine."
Rățuștele erau mascate de iarba înaltă și tot ce puteau vedea

turiștii era complet inexplicabil, părând chiar un comportament 21
nebunesc. (96, p. 43)
Aceste exemple, aparent fără legătură, au un numitor comun:

fenomenul rămâne inexplicabil pană nu lărgim raza de acțiune
a observației, astfel incaț^ sa-i includă contextul. Observatorul
care nu va conștientiza relațiile complexe dintre un eveniment și
matricea în care se produce, dintre organism și mediu, fie se va
confrunta cu ceva „misterios", fie va atribuLobiectului cercetat
proprietăți pe care nu le posedă. în comparație cu acceptarea pe
scară lârgFa acestui fapt în biologie, științele comportamentale
par a se baza pe o viziune monadică asupra individului și pe
clasica și respectata metodă a izolării variabilelor. Lucrul devine
evident mai ales când obiectul investigației este comportamental
anormal (psihopatologia). Dacă persoana cu tulburări de com
portament este studiată în izolare, cercetarea va trebui să vizeze
natura maladiei și, într-un sens mai larg, natura minții omenești.
Dacă granițele investigației sunt lărgite, astfel încât să includă
efectele comportamentului asupra altora, reacțiile lor, ca și con
textul în care toate acestea se petrec, centrul de atenție se va
muta de pe monada izolată artificial către relațiile dintre părțile
unui sistem mai vast. Observatorul comportamentului omenesc
se va reorienta, de la un studiu inferențial al minții, către studiul
manifestărilor observabile ale relațiilor.
♦ Vehiculul acestor manifestări este comunicarea»
Vrem să qiigpram.<.ă_studiul comunicăruômenești po^t^fj
împărțit-înaceleași trei domenii — ale sintacticii, semanticii.și
pragmaticii — evidențiate mai întâi de Morr^(106) în stu u
semioticii (teoria generală a semnelor și limbajului), și mai ap
deCarnapJ33, p. 9)., Aplicat la domeniul comunicării umane,
4.- < narsdox si oatologie ■ Sistemul de referință

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patoiog
22 primul domeniu va acoperi, așadar, problemele transmiterii
informației, fiind tema de căpătâi a teoreticianului informației,
Acesta este preocupat de codare, canale, redundantă, zgomot
șideorice altă proprietate statistică a limbajului. Toațe_acesțe
probleme sunt înainte de toate sintactice, iar el nu e interesat
de sensul simbolurilor ce alcătuiesc mesajul. Sensul e preocu-
parea centrală a semanticii. Deși din punct de vedere sintactic
transmiterea exactă a unui șir de simboluri e perfect posibilă-,
acestea vor fi lipsite de sens câtă vreme emițătorul și recepto
rul nu vor fi căzut de acord în prealabil asupra semnificației
lor. Prin urmare, orice împărtășire a unei informații presupune
o convenție semantică. în fine, comunicarea influențează_CQin-
portamentul, iar acesta dă aspectul său pragmatic. Deși cele trei
arii pot fi separate din punct de vedere conceptual în mod clar,
ele sunt totuși interdependente. Așa cum subliniază George (55,
p. 41) „din multe puncte de vedere putem spune, fără a greși, că
sintaxa este logică matematică, semantica este filosofie sau filo-
sofie a științei, iar pragmatica este psihologie, însă aceste dome
nii nu sunt în realitate cu totul diferite".
Cartea de față va intersecta toate cele trei domenii, însă se va
ocupa mai ales de pragmatică^ adică de efectele comportamenta
le ale comunicării. Cu privire la acest aspect, vâ trebui să preci
zăm de la început că termenii comunicare și comportament vor
fi folosiți practic în mod sinonim. Aceasta pentru că datele prag
maticii nu constau doar în cuvinte, în configurațiile și în sensuri
le lor, care reprezintă datele sintacticii și semanticii, ci constau și
în ceea ce se petrece simultan în plan nonverbal, ca și în limba
jul corporal. în plus, putem adăuga acestor acțiuni personale și
indiciile comumcaționale inerente contextului comunicării. Prin
urmare, din punctul de vedere al pragmaticii, nu doar vorbirga<^.

ci orice comportament reprezintă comunicare, și orice comuni- 23
— chiar și indiciile de comumcareHincontexte nripersona-
l^ȚjjpȘează comportamentul.
Totodată, nu suntem interesați, așa cum e pragmatica în
general, doar de efectele unui act de comunicare asupra recep
torului, ci și de inseparabilul efect al reacției receptorului asu
pra emițătorului. De aceea, vom prefera să ne concentrăm mai
puțin asupra relațiilor dintre semn și emițător ori dintre semn și
receptor, și mai degrabă asupra relației dintre emițător și receptor,
așa cum e ea mediată de comunicare.
Deoarece abordarea comunicațională a fenomenelor ce țin de
comportamentul uman normal sau anormal are la bază mani
festările observabile ale relațiilor, în sensul cel mai larg, ea e mai
apropiată din punct de vedere conceptual de matematică decât
de psihologia tradițională, deoarece matematica este disciplina
cea mai îndeaproape preocupată nu de natura entităților, ci de
relațiile dintre ele. Pe de altă parte, tradițional, psihologia a avut
tendința de a vedea omul ca pe o monadă, reificând astfel ceea
ce acum ni se arată din ce în ce mai mult ca niște tipare comple
xe de relații și interacțiuni.
Afinitățile ipotezei noastre cu matematica vor fi subliniate
oriunde ni se va ivi posibilitatea. Aceasta nu ar trebui să spe
rie cititorul lipsit de cunoștințe de specialitate, întrucât nu va
întâlni formule sau simbolisme specifice. Deși comportamen
tul uman ar putea într-o zi să fie exprimat printr-un simbolism
matematic, în niciun caz nu vom încerca o astfel de cuantifica
re. Vom apela în schimb la materialul amplu de cercetare din
anumite ramuri ale matematicii ori de câte ori acestea promit să
ne ofere un limbaj util pentru descrierea fenomenelor de comu
nicare umană.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Sistemul de referință

24 1.2 Conceptele de funcție și relație
Principala rațiune pentru care e necesar să invocăm mate

matica în calitate de analogie sau principiu explicativ e dată de
utilitatea conceptului matematic de funcție. Explicația acestei
noțiuni are nevoie de un mic excurs în teoria numerelor.
Filosofii științei par a fi de acord că pasul cel mai impor
tant din dezvoltarea gândirii matematice moderne a fost con
stituirea treptată, de la Descartes până azi, a unui nou concept
de număr. Pentru matematicienii greci, numerele erau mărimi
reale, concrete și perceptibile, înțelese ca proprietăți ale unor
obiecte la fel de reale. Astfel, geometria era preocupată de măsu
rare, iar aritmetica de numărare. Oswald Spengler, în lucidul
său capitol „Sensul numerelor" (146), arată cum nu doar ideea
de zero ca număr era de neconceput, dar nici mărimile negati
ve nu-și găseau locul în realitatea lumii autentice: „Numerele
negative (...) sunt imposibile pentru matematica antică. Expre
sia (-2) x (-3) = +6 nu este nici concretă, nici reprezentativă ca
ordin de mărime" (p. 162). Ideea că numerele exprimă mărimi
a rămas dominantă timp de două mii de ani, după cum subli
niază Spengler:
N-a mai existat o altă cultură care să arate, ca a noastră,

atâta respect față de Antichitate și a cărei știință să fie într-atâta
influențată de o cultură stinsă de multă vreme. Ne-a trebuit
mult timp pentru a ne găsi curajul de a gândi asupra propriei
noastre gândiri. La bază se află dorința constantă de a egala
Antichitatea. în ciuda acestui lucru, fiecare pas făcut în acest
sens ne îndepărta, în realitate, de idealul dorit. De aceea, isto*
ria științei occidentale este una a emancipării noastre trepte

de gândirea antică, emancipare ce n-a fost nici măcar dorită, 25
însă care s-a desprins cu forța din adâncurile inconștientului.

în acest fel, evoluția matematicii moderne s-a transformat în luptă
clandestină, lungă, în cele din urmă victorioasă, contra conceptului
de mărime (p. 116).
Nu e nevoie să intrăm în detalii cu privire la modul în care a

fost câștigată această bătălie. E suficient să menționăm că eveni
mentul decisiv s-a produs în 1591, când Vieta a introdus notația
care folosea litere ce stăteau pentru numere. Odată cu aceasta,
ideea de număr ca mărime discretă a fost pusă în planul doi,
născându-se puternicul concept de variabilă, un concept pe care
matematicianul din Grecia clasică l-ar fi găsit la fel de ireal ca o
halucinație. în contrast cu numărul, ce desemna o mărime per
ceptibilă, variabilele nu au un sens propriu, ci doar un sens în
relațiile cu celelalte variabile. Prin introducerea variabilelor a
fost deschisă o nouă dimensiune informațională și astfel a luat
naștere noua matematică. Relațiile dintre variabile (de regulă,
dar nu întotdeauna, exprimate de ecuații) constituie conceptul
de funcție. Funcțiile, pentru a-1 cita iar pe Spengler:
nu sunt nicidecum numere în înțeles metaforic, ci semne

pentru a exprima o combinație ale cărei caracteristici: mărime,
formă și exactitate lipsesc, sau o infinitate de situații posibile
de același fel care nu sunt numere decât concepute împreună
ca unități. în acest sistem de notare, care folosește din păcate
semne numeroase și înșelătoare, întreaga ecuație formează,
în realitate, un singur număr, iar x, y, z nu mai au caracteris
tici cantitative, devenind aidoma semnelor + și = care le leagă
(pp. 116-117).
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Sistemul de referință

26 Astfel, de exemplu, ecuația y2=4ax, stabilind anumite relații
între x și y, descrie de fapt proprietățile unei curbe.2
între apariția conceptului matematic de funcție și modul în
care psihologia a devenit sensibilă la conceptul de relație există
un paralelism sugestiv. Pentru o lungă vreme — într-un anumit
sens încă de la Aristotel — mintea a fost concepută ca o sumă
de proprietăți cu care individul era înzestrat într-o măsură mai
mare sau mai mică, la fel cum el putea avea un corp ușor sau
greu, un păr roșu sau blond etc. Sfârșitul secolului al XlX-lea a
fost martorul apariției psihologiei experimentale și, odată cu ea,
al introducerii unui vocabular mai sofisticat, care totuși nu dife
rea cu mult dintr-un anumit punct de vedere: era alcătuit din
concepte individuale și oarecum nelegate între ele. Aceste con
cepte erau numite „funcții psihice", o titulatură nefericită deoa
rece nu are nicio legătură cu conceptul matematic de funcție,
și nici nu se intenționa vreo raportare la el. După cum se știe,
senzațiile, percepțiile, apercepția, atenția, memoria și alte con
cepte au fost definite drept astfel de funcții, și un efort enorm
a fost și este încă depus pentru a le studia într-o izolare arti
ficială. însă, de exemplu, Ashby a arătat că ipoteza existenței
unei facultăți a memoriei e direct legată de observabilitatea unui
anumit sistem. Acesta subliniază că, pentru im observator ce ar
2 Cât de înșelător poate fi sensul numerelor luate ca mărimi, chiar când se intenționează
în primul rând ca prin acestea să se semnifice acele mărimi, cum e de pildă în econo
mie, este pus în evidență de un articol recent al lui J. David Stern (149). Scriind despre
datoria publică, el arată că, examinată în mod izolat, și deci ca mărime absolută, dato
ria publică a Statelor Unite a cunoscut o creștere spectaculoasă, de la 257 de miliarde
de dolari în 1947 la 304 miliarde de dolari în 1962. Totuși, plasată în contextul adecvat,
adică exprimată în raport cu venitul net aflat la dispoziția unei persoane, devine evident
că ea a suferit o scădere de la 151% la 80% în acest răstimp. Profanii și oamenii politici
sunt cu deosebire înclinați să comită această eroare economică, chiar dacă e ceva vreme
de când economiștii folosesc doar sisteme de variabile economice, și nu elemente abso
Iute izolate.

poseda întreaga informație de care are nevoie orice referință la 27
trecut devine inutilă (și prin urmare orice referire la existența
unei memorii devine caducă în cadrul sistemului). în aceste
condiții, observatorul va putea explica modul în care se com
porta sistemul doar pe baza stării sale actuale. Ashby ne prezintă
următorul exemplu practic:
... să presupunem că mă aflu în casa unui prieten când, la

trecerea unui autocamion, câinele său se repede într-un colț al
camerei, unde se pitește. Pentru mine, această comportare este
fără cauză și inexplicabilă. Atunci, prietenul meu îmi spune: „A
fost lovit de un autocamion acum șase luni". Comportarea este
explicată acum cu referire la un eveniment care avusese loc cu
șase luni mai înainte. Dacă vom spune că animalul dă dovadă
de „memorie", nu vom face altceva decât să ne referim cam la
același lucru — și anume că putem explica această comportare,
dar nu raportându-ne la starea sa actuală, ci la ceea ce era starea
sa cu șase luni în urmă. Dacă nu suntem atenți, vom spune că
animalul „are" memorie, ca și cum câinele ar poseda un obiect
material, așa cum ar putea să aibă o pată de păr negru. Am putea
fi tentați, apoi, să căutăm acest obiect; am putea, de asemenea,
să descoperim că acest „obiect" are câteva proprietăți foarte
curioase.
Este clar că „memoria" nu este ceva obiectiv cu care un sis
tem poate să fie sau să nu fie înzestrat; memoria este un concept
pe care ofegrmforuLÎUnvocă pentruâainiple golul ce se produce
atunci când o parte din sistem nu poate să fie observață. Cu
cât vor fi mai puține la număr variabilele care pot să fie obser
vate, cu atât mai mult va fi obligat observatorul să considere că
evenimentele din trecut joacă un rol în comportarea actuală a

28 sistemului. Astfel, în creier, „memoria" este numai parțial obiec
tivă. Nu este de mirare că, uneori, proprietățile ei au fost con
siderate neobișnuite sau chiar paradoxale. Indiscutabil că acest
subiect cere să fie reexaminat, pornind de la noțiunile de bază
(5, p. 144).
La modul în care le interpretăm, afirmațiile de mai sus nu

neagă în niciun fel progresele impresionante ale cercetării neu-
ropsihologice ce vizează felul în care informația este stocată în
creier. Evident, starea animalului e alta după accident; trebuie
să se fi produs o schimbare la nivel molecular, să fi apărut un
nou circuit, pe scurt, „ceva" pe care câinele îl „are" acum. însă
Ashby nu e de acord cu constructul și reificarea sa. O altă ana
logie, furnizată de Bateson (17), e cea cu un joc de șah aflat în
desfășurare. în orice moment, starea jocului poate fi înțeleasă
doar pornind de la configurația prezentă a pieselor de pe tablă
(șahul fiind un joc unde informația e completă), independent de
orice consemnare sau „amintire" a mutărilor trecute. Chiar dacă
am considera că această configurație este memoria jocului, am
avea o interpretare a termenului ca ceva pur prezent, observabil.
Deși într-un final vocabularul psihologiei experimentale a
fost extins astfel încât să acopere contextele interpersonale, lim
bajul psihologiei a rămas unul monadic. Concepte precum cel de
leadership, dependență, introversiune, extraversiune sau îngriji
re maternă au devenit subiectele unor studii detaliate. Pericolul
este ca astfel de termeni, dacă ne gândim doar la ei și îi repetăm
suficient de insistent, să dobândească o realitate proprie, și &
„leadership", un construct, să devină, Leadership, o cantitate
determinată din mintea omenească, văzută ca un fenomen izo*
lat. Odată ce o astfel de reificare se produce, termenul nu mm

e recunoscut ca o expresie prescurtată a unei forme precise de 29
relație aflată în plină desfășurare.
Toți copiii înva|ă_la școală-căjnișcarea_el relativă, putând
fi percepută doar mjâport cu un punct de_referință- Insă nu
toată lumea realizează că principiul rămâne valabil și pentru
orice altă percepție, adică pentru întreaga experiență ome
nească a realului. Cercetări asupra creierului și cimțnrilnr
demonstrat riguros faptul că doar relațiile și tiparele de relații
pot fi percepute, ele dând esența experienței. Astfel, când dato-
nta unui aparat ingenios, mișcarea oculară este împiedicată,
așa încât aceeași imagine să fie percepută de aceeași zonă de
pe retină, percepția vizuală clară devine imposibilă. La fel, un
sunet continuu și constant e greu de perceput, putând deveni
chiar imposibil de remarcat. De asemenea, când dorim să explo
răm duritatea și textura unei suprafețe, nu ne vom ține dege
tul într-un loc, ci îl vom mișca încolo și încoace, deoarece, dacă
rămâne nemișcat, nu vom putea extrage nicio informație utilă,
exceptând-o pe cea despre temperatură, care și ea se va datora
diferențelor dintre temperatura obiectului și cea a degetului.
Aceste exemple pot fi multiplicate, toate atrăgându-ne atenția
că, într-un fel sau altul, în percepție este implicat un proces de
schimbare, mișcare sau scanare (132, p. 173). Cu alte cuvinte, se
stabilește o relație, care e testată, cât o permit circumstanțele,
obținându-se o abstracție care în opinia noastră este aidoma
conceptului matematic de funcție. Astfel, nu,Jucnjirile, ^ci
funcțiile cnnîfiiip ^gpnta perceudei noastrei iar funcțiile^cuni
am văzut, nu sunt măriniUzQl^^
^nSxiune. .. o infinitate dp poziții de natură așpmănăto»^ g
aceea, nu vajnai-faebui.să găsim surprinzător faptujgapaiia-și
S9nștiința^propriei persoane este una^^ncțnlo£t_aj^ țiilor

care individul este implicat, indiferent cât de mult va reifica el
această conștiință maitârziu. E remarcabil că toate acestelțj^
de fapt, de la dișțurbările din sensoriumpână laprobîeni^
conștiinței de sine, sunt preluate din vasta literatură dedica^
în prezent privării senzoriale^
1.3 Informație și feedback
Freud a repudiat multe din reificările psihologiei tradiționale

în momentul în care a avansat teoria sa psihodinamică asupra
comportamentului uman. Ar fi de prisos să-i subliniem reali
zările aici. Totuși un aspect rămâne extrem de relevant pentru
tema noastră.
Teoria psihanalitică folosește un model conceptual aflat în
siajul epistemologiei dominante în momentul formulării sale.
Ea postulează că un comportament este în primul rând rezul
tanta interacțiunii forțelor intrapsihice, despre care se credea
că sunt similare cu legile conservării și transformării energiei
din fizică, unde, pentru a-1 cita pe Norbert Wiener referindu-se
la acea epocă, „materialismul părea să-și fi pus în ordine gra
matica, aceasta fiind dominată de conceptul de energie" (166,
p. 199). în ansamblu, psihanaliza clasică a rămas o teorie a pro
ceselor intrapsihice, așa că până și acolo unde interacțiunea cu
forțele externe devenea evidentă, ea era considerată secundară,
cum e cazul cu conceptul de „beneficiu secundar".3 Per total,
-interdependența dintre individ-și-mediu.a..rămas o zonă riegli'
]ata_de investigația pjih^nalițică^jșnocmai aici devine indispgȘ'
săbii conceptul de^ schimb de informație, adică de comunicare;
3 Așa-numiții „neofreudieni" au pus, desigur, mult mai mult accentul pe interacțiunii®

individ-mediu.

între modelul pșniodmam^Cpsihanalițic) și. conceptuali^
31
interacțiunii organism mediu există o diferență crucială... caro
"poate ,4eY£^ dara in lumina următoarei analogii (12). Dacă
piciorul unui om care merge lovește o pietricică, ei i se transferă
energie, pietricica va fi mutată și va ajunge în stare de repaus
într-o poziție care este întru totul determinată de factori precum
cantitatea de energie transferata, forma și masa pietrei ori natu
ra și suprafața pe care se rostogolește. Dacă, în schimb, omul
lovește un câine, acesta va sări să-l muște. în acest caz, relația
dintre lovitură și mușcătură e una de un cu totul alt ordin. E
evident că energia necesară reacției e extrasă de câine din pro
priul metabolism, și nu din lovitură. Transferul nu mai e, așadar,
de energie, ci de informație. Cu alte cuvinte, lovitura este un
element de comportament care îi comunică patrupedului ceva,
iar la această comunicare câinele reacționează cu un alt element
de comportament comunicativ. In esență, aceasta este diferența
dintre psihodinamica freudiană și teoria comunicării, în calitate
de principii explicative ale comportamentului. După cum poate
fi constatat, cele două abordări aparțin unor ordine de comple
xitate diferite; prima nu poate fi extrapolată la a doua și nici a
doua nu poate fi derivată din prima: relația lor e una de discon
tinuitate conceptuală.
Această schimbare conceptuală, de la energie la informație,
este esențială pentru dezvoltarea vertiginoasă a filosofici științei
de după cel de-al Doilea Război Mondial și are un impact deose
bit asupra cunoașterii pe care o putem avea despre om. es
perirea faptului că, dacă informația despre efect este
înapoi efectorului, îi va asigura ultimului adaptareaias
rile din mediu Și stabilitate a permis construcția u« -de
ordin superior (adică unele care își verifica emnle, onentate spre
32 scop) și instituirea ciberneticii ca o nouă epistemologie. In plus, a
oferit și o modalitate întru totul nouă de a înțelege funcționarea
unor sisteme interacționale foarte complexe din biologie, psiho
logie, economie și din alte domenii. Deși semnificația ciberne
ticii nu poate fi supusă aici evaluării, principiile fundamentale
de care se slujește sunt surprinzător de simple și le vom trece în
revistă în cele ce urmează.
Câtă vreme știința s-a ocupat cu studiul unor relații cauza
le lineare, unidirecțional progresive, un număr de fenomene
extrem de importante au rămas pe dinafara imensului teritoriu
cucerit de știință în ultimele trei secole. A spune că aceste feno
mene au ca numitor comun conceptele înrudite de dezvoltare și
schimbare poate însemna o simplificare extremă, dar e una foarte
utilă. Pentru a include aceste fenomene într-o viziune unificată
asupra lumii, chiar din Grecia antică, știința a trebuit să recur
gă la concepte definite în mod variat, dar întotdeauna obscur și
greoi, pornind de la ideea că există o finalitate în mersul lumii
și că acel scop final determină „cumva" pașii care au condus la
el; în alte cazuri, respectivele fenomene erau caracterizate de o
formă de „vitalism", motiv pentru care au și fost eliminate din
știință. Astfel, acum 2 500 de ani, erau deja prezente toate date
le pentru una dintre cele mai mari controverse epistemologice,
care a continuat până în vremurile noastre: cearta dintre deter
minism și teleologie. Revenind la studiul omului, psihanaliza
aparține în mod clar școlii deterministe, în vreme ce, de exem
plu, psihologia analitică a lui Jung se bazează într-o mare măsu
ră pe presupunerea că în om putem găsi o „entelehie".
Apariția ciberneticii a însemnat o schimbare, deoarece a ara-
tat că ambele principii pot fi îmbinate într-un cadru de referință
mai larg. Această perspectivă a devenit posibilă datori^
PAULWATZLAWICKJANETBEAVIN BAVELAS, DON D.JACKSON

descoperirii feedbackulut.Unl^ cau2al în care evenimPnh,l a
33
afectează evenimentulj, iar ț> pe c,c produce țgj etc. este ca^c"
terizat de proprietățile unui șistemdeterminist linear, însă dară
d conduce înapoi la a, sistemul devine circular și funcționează
de o manieră complet diferită. El va manifesta nn rnmprjitămont
care este în esență analog celor care au rezistat analizei în terme-
nii determinismului linear strict.
JFeedbackul e considerat a.fLsau-pozitix^. sau negațiv, ultimul
va fi menționat mai frecvent în această carte deoarece e carac-
tensHcTiomeostazei (starea de constanță), jucând astfel un rol
jmporțant_m_ațingerea și menținerea stabilității în relații
backul pozitiv, pe de altă parte, conduce la schimbare, mai precis
la_pierderea stabilității sau a echilibrului. în ambele cazuri, parte
din outputul sistemului este reintrodus în sistem ca informație
despre output. Diferența constă în aceea că, în cazul feedbacku-
lui negativ, această informație este folosită pentru a reduce
deviația outputului în raport cu o normă sau cu o tendință pre
stabilită — de aici și calificativul de „negativ" — în timp ce, în
cazul feedbackului pozitiv, aceeași informație funcționează ca o
măsură pentru amplificarea deviației outputului și, de aceea, e
pozitivă în raport cu o tendință preexistentă către stabilitate sau
transformare.
Deși conceptul de homeostază în domeniul relațiilor umane
va fi prezentat mai în detaliu în secțiunea 4.4, va trebui să spu
nem clar încă de pe acum că ar fi prematur și conc 1
dem pur și simplu că feedbackul negativ este ezira im
ce feedbackul pozitiv este distructiv. Principa a noa
- ■ , r cminurile de străini, perecm
ca sistemele interpersonale -_ gr P ihoterapeutice și
le de oameni căsătoriți, fi ^nsiderate ca bucle
chiar relațiile internaționale etc. P
. ..___ ■ Sis“~lde re"",n,â

Comunicarea umana, nag
34 de feedback, deoarece comportamentul fiecărei persoane afec
tează și e afectat de comportamentul oricărei alteia. Inputul
într-un astfel de sistem poate fi amplificat în direcția schimbării
sau poate fi contracarat pentru a menține stabilitatea, după cum
mecanismele de feedback sunt pozitive sau negative. Studiile
care vizau familiile având un membru schizofrenic au arătat fără
tăgadă că existența acestui pacient era esențială pentru stabili
tatea sistemului familial, care reacționa rapid și eficace la orice
încercare internă sau externă de a-i schimba organizarea. Clar,
acesta este un tip de stabilitate nedezirabil. Deoarece manifestă
rile vieții au ca notă distinctivă stabilitatea și schimbarea deopo
trivă, acestea trebuie să posede mecanisme de feedback negativ
și pozitiv aflate în forme specifice de interdependență sau com
plementaritate. Pribram (117) a demonstrat recent că obținerea
stabilității generează noi sensibilități și de aceea se diferențiază
noi mecanisme care să se ajusteze la acestea. Astfel, stabilitatea
nu e un punct terminus steril nici măcar într-un mediu relativ
constant, ci, reluând cuvintele cunoscute ale lui Claude Bemard,
„stabilitatea mediului intern e condiția pentru existența vieții
independente".
Feedbackul a fost calificat în mod corect drept secre
tul activității în natură. Sistemele cu feedback se disting nu
numai cantitativ, printr-un grad mai mai mare de complexi
tate; ele sunt și calitativ diferite de orice sistem din domeniul
mecanicii clasice. Studiul lor necesită noi cadre conceptuale;
logica și epistemologia lor sunt discontinue în raport cu prin
cipiile tradiționale ale analizei științifice, cum ar fi cel care ne
cere să „izolăm câte o variabilă" sau cu credința laplaceana
că o cunoaștere completă a tuturor faptelor de la un moment
dat ne oferă posibilitatea de a cunoaște toate stările ulterioare.

Sistemele autoregulative sisteme cu feedback — cer o filoso
fic proprie în care conceptele de tipar (pattern) și informație sunt
la fel de esențiale cum erau cele de materie și energie la începu
tul acestui secol. Investigarea acestor sisteme, cel puțin acum, e
foarte mult îngreunată de inexistența unui limbaj suficient de
sofisticat pentru a fi vehiculul explicării lor și a fost avansată
ideea, de pildă de Wieser (167, p. 33), că sistemele constituie ele
însele cea mai bună explicație a lor însele.
1.4 Redundanța
Accentul pe care îl punem pe discontinuitatea dintre teoria

» teoriile tradiționale
sistemelor si 5 monadice sau lineare nu trebu-
ie văzut ca un semn de resemnare. Dacă subliniem dificultățile
conceptuale e pentru a accentua nevoia de noi abordări, deoa
rece cadrele tradiționale sunt în mod limpede nepotrivite.
Investigația ne va arăta că există progrese în alte domenii care
sunt imediat relevante pentru studiul comunicării umane, iar
aceste izomorfii vor fi principalele subiecte tratate în acest capi
tol. Homeostatul lui Ashby (4, pp. 93 și urm.) e un excelent
exemplu în acest sens și de aceea ne vom referi la el aici, fie și
sumar. Dispozitivul constă din patru subsisteme autoregulati
ve identice, complet interconectate astfel încât o perturbare în
unul dintre ele afectează și are parte de un răspuns din par
tea celorlalte. Aceasta înseamnă că niciun subsistem nu poate
să ajungă la echilibru în izolare de restul, iar Ashby a reușit să
demonstreze că mașina sa prezintă remarcabile caracteristici
//Comportamentale". Deși circuitele homeostatului sunt sim
ple m comparație cu creierul uman și chiar cu alte dispoziti
Ve construite de oameni, dispozitivul e capabil de 390 625 de

36 combinații ale valorilor parametrilor sau, pentru a reformula
în termeni mai antropomorfici, are același număr de atitudini
adaptative la schimbările care pot surveni în mediul intern sau
extern. Homeostatul ajunge la stabilitate printr-o căutare alea
torie a combinațiilor, continuând până când atinge configurația
internă potrivită. Faptul este echivalent cu comportamentul de
tip încercare și eroare al multor organisme aflate sub presiu
ne. în cazul homeostatului, timpul necesar căutării variază de
la secunde la ore. E ușor de constatat că, în cazul ființelor vii,
intervalul ar fi aproape invariabil prea mare și de aceea ar repre
zenta un impediment major pentru supraviețuire. Ashby a ales
să ducă raționamentul până la capăt și conchide:
Dacă am fi asemeni unor homeostate și am aștepta ca un

domeniu să ne dea, printr-o singură stimulare, întreaga adap
tare de care dispune un adult, atunci am aștepta o veșnicie. Insă
copilul nu așteaptă la infinit; dimpotrivă, probabilitatea ca el să
dezvolte o adaptare adultă în douăzeci de ani este aproape de 1
(4, p. 136).
Mai apoi, el continuă prin a arăta că sistemele naturale

reușesc să-și conserve oarecum adaptarea câștigată. Aceasta
înseamnă că adaptările mai vechi nu sunt distruse când se ajun
ge la unele noi, ceea le scutește de nevoia de a relua căutarea de
la capăt ca și cum soluția nu ar fi fost găsită anterior.
Ce are asta de-a face cu problema pragmaticii comunicării
omenești va deveni mai clar după ce vom sublinia următoarele
aspecte. în homeostat, oricare din cele 390 625 de configurații
interne are în orice moment o probabilitate egală de a fi actua
lizată de interacțiunea unuia din cele patru subsisteme. Astfel

prezența unei anumite configurații nu are absolut niciun efect 37
asupra apariției următoarei configurații sau serii de configurații.
O înlănțuire de evenimente în care fiecare element are £ orice
moment șanse egale de apariție e numită aleatorie. Pornind de la
ea, nu poate fi trasă nicio concluzie și nu poate fi formulată nicio
predicție despre suta viitoare de configurații. Cu alte cuvinte, nu
este purtătoarea niciunei informații. Totuși, dacă un sistem ase
mănător unui homeostat va fi înzestrat cu capacitatea de a stoca
adaptările în vederea unor utilizări ulterioare, probabilitățile
asociate seriei de configurații interne se vor schimba drastic, în
sensul că anumite grupări de configurații vor deveni repetitive
și, de aceea, mai probabile decât altele. în acest punct, va tre
bui să remarcăm că nu e necesar să atribuim niciun sens aces
tor grupaje; existența lor în sine e cea mai bună explicație. O
înlănțuire de genul celei pe care tocmai am descris-o e una din
tre cele mai fundamentale noțiuni din teoria informației, fiind
numită proces stocastic. Astfel, procesul stocastic desemnează
jegitateă~inerentă unei serii de simboluri sau evenimente, fie că
ea e o simplă_gxtragere a unor bile albe.și negre dintr-o-umărsau
arep_complexitate mai mare, ca de pildă în cazul tiparelor tonaz
Je sau elementelor de orchestrație folosite de un compozitor, .al,
folosirii particulare a elementelor delimbajînstilulunui_autor,
sau al tiparului dintr-o electroencefalogramă, care e gxțrgm de
important pentru diagnostic. Potrivit teoriei informației, proce-
selestocasfîce manifestă redundanță sau constrângerij doi termeni
~carepdt fi utffizățnîî^ împreună cuconcepr
tal de tipar, pe care l-am folosit deja gu,larghețe; Cu riscul unui
exces de redundanță, va trebui să subliniem din nou că tiparele
nu au și nici nu trebuie să aibă un sens explicativ sau sim o ic
Aceasta nu exclude, desigur, posibilitatea de a fi core ate cu a
• Sistemul de referință
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și pato g
38 evenimente, cum e cazul legăturii electroencefalogramei cu anu
mite maladii.
Redundanța a fost studiată pe larg în două sau trei sfere ale
comunicării umane, în cea sintactică și în cea semantică; cerce
tările de pionierat ale lui Shannon, Camap și Bar-Hillel ar tre
bui menționate aici. Una din concluziile trase de aceste studii e
că fiecare dintre noi posedă o cantitate enormă de cunoaștere
despre legitatea și probabilitatea statistică inerentă în sintaxa
și semantica din comunicarea omenească. Din punct de vede
re psihologic, o astfel de cunoaștere este una extrem de intere
santă, deoarece se situează aproape în totalitate dincolo de ceea
ce oamenii sunt conștienți. Nimeni, poate exceptând specialiștii
în informație, nu poate formula probabilitățile secvențiale sau
frecvența relativă a literelor sau cuvintelor unei limbi, însă cu
toții putem repera și corecta o greșeală de tipar, suntem în stare
să indicăm un cuvânt lipsă și să exasperăm pe cineva care se
bâlbâie completând în locul lui propozițiile. însă a ști o limbă
și a ști ceva despre acea limbă sunt două registre diferite ale
cunoașterii. De aceea, o persoană poate să-și utilizeze corect și
fluent limba maternă, dar să nu-i cunoască gramatica și sintaxa,
adică regulile pe care le respectă când o vorbește. Dacă respecti
va persoană ar învăța o altă limbă — exceptând cazurile în care
și-o însușește empiric, cum a făcut-o și cu limba maternă — el
va trebui să învețe în mod explicit despre limbă.4
Benjamin Whorf, marele lingvist, a subliniat repetat acest fenomen, de exemplu în capi"
toiul „Știință și lingvistică": „Oamenii de știință din domeniul lingvisticii au înțeles de
multă vreme că o capacitate de a vorbi în mod fluent o limbă nu conferă necesarmente
o cunoaștere lingvistică a sa — adică o cunoaștere a fenomenelor sale de fundal, ca ?
a structurii și proceselor sale sistematice — la fel cum nici faptul de a juca biliard n
conferă sau solicită o cunoaștere a legilor mecanicii care acționează pe masa de binar

Revenind la problematica redundanței și constrângerii în 39
domeniul pragmaticii comunicării umane, o trecere în revistă
a literaturii de specialitate arată că s-a publicat foarte puțin pe
acest subiect, mai ales când e vorba de abordarea pragmaticii ca
fenomen interacțional. Vrem să spunem prin aceasta că majorita-
tea studiilor existente par a se limita la efectele pe care persoana
TVtȚâfe asupra persoanei B, fără a lua în calcul și că orice face B
va influența următoarea mutare a lui A^jar că ambele sunt cât
se poate de influențate de contextul în care are loc interacțiunea,
și îl influențeazăla rândul lor.
Nu e greu de văzut că redundanța pragmatică este în esență
similară redundanței sintactice și semantice. Și aici avem o can
titate imensă de cunoaștere care ne dă posibilitatea de a eva
lua, influența și a prezice comportamentul. De fapt, în acest
domeniu suntem extrem de sensibili la neconcordante: corn-
portamentul care e scos din context sau care manifestă alt gen
de caracter aleatoriu ori lipsă de constrângeri ne va frapa de
îndată mult mai nepotrivit decât erorile semantice și sintacti
ce din comunicare. Și totuși, mai ales în această arie nu sun
tem conștienți de regulile care guvernează comunicarea efica
ce, perturbată sau scurtcircuitată; așa cum am sugerat anterior,
până_și conștiința dp sinp dppindp dp cnm1.1ni42a.rp E Un luCIU
pe care Hora l-a formulat cu elocvență: „Pentru a se înțplpgo po
sine, omul trebuie să fieînțeles de celălalt. Pentru a. fi înțeleși
celălalt, e nevoie săd înțelegi pe celălajt" (65, p. 237). însă dacă
înțelegerea lingvistică se bazează pe regulile gramaticale, sin
tactice, semantice etc., în ce vor consta regulile care guvernează
genul de înțelegere la care se referea Hora? Din nou, se pare că ( /
le cunoaștem fără să știm că le cunoaștem. Suntem în constantă. \ /
comunicare,jți totuși aproape complet incapabili să comunicam y

40 despre comunicare. E o problemă care va da_una din temelejnari
ale cărții de față.
Căutarea tiparelor stă la baza oricărui demers de cercetare
științifică. Acolo unde există tipar, există și semnificație aceas
tă maximă epistemologică e valabilă și în studiul interacțiunii
umane. Studiul nostru ar fi fost relativ facil dacă ar fi constat
într-o simplă interogare a celor prinși în interacțiune, pentru a
afla de la ei ce tipare aplică ei de obicei, sau, cu alte cuvinte,
ce reguli de comportament au instituit intre ei. O concretiza
re obișnuită a acestei idei o reprezintă chestionarele. Totuși, de
îndată ce realizăm că declarațiile nu sunt întotdeauna nepro
blematice, cel puțin atunci când avem de-a face cu psihopatolo
gicul (oamenii pot spune un lucru și înțelege altceva), și imediat
ce înțelegem Ta există întrebări ale căror răspunsuri se situează
dincolo de ce își dau ei seama, va deveni evident că e nevo
ie de abordări diferite. în mare, regulile de comportamenț§i
interacțiune au tot atâtea grade de conștientizare ca și erori-
le și actele ratate. Freud afirmă despre acestea că: (1) ele pot fi
conștientizate complet, caz în care pot fi folosite chestionare și
alte tehnici simple de interogare; (2) o persoană poate să nu-și
dea seama de ele, dar le poate recunoaște când i se atrage atenția
asupra lor; (3) pot fi atât de departe de conștiința persoanei, că
și în cazul în care ar fi definite în mod corect și i-ar fi supuse
atenției, tot nu va fi capabilă să le repereze. Bateson a făcut mai
precisă această analogie cu nivelurile conștiinței și a pus proble
ma în termenii cadrului conceptual pe care îl vom folosi:
... pe măsură ce urcăm în ierarhia nivelurilor învățării, ajun

gem în regiuni cu tipare din ce în ce mai abstracte, care sunt
din ce m ce mai puțin investigate conștient. Un grad sporit de

abstracție — cele mai generale și formale premise care stau la 41
baza sistemului nostru de tipare — înseamnă apartenența aces
tor premise la registre neurologice și psihologice mai profunde,
și un control conștient din ce în ce mai dificil.
Obiceiul cuiva de a se lăsa în nădejdea altora e mult mai
puțin sesizabil pentru individ decât faptul că în anumite ocazii
a fost ajutat. El poate recunoaște situații precum cele din urmă,
dar pentru a recunoaște tiparul imediat superior în ierarhia
complexității, ca atunci când ceruse ajutorul, mușcă mâna care
l-a hrănit, aceasta poate fi mult prea dificil pentru el de detectat
în conștiință. (16)
Din fericire pentru înțelegerea noastră a interacțiunii umane,

tabloul e diferit pentru un observator extern. Acesta e precum
cineva care nu înțelege nici regulile și nici obiectivul jocului de
șah când urmărește o partidă care tocmai se joacă. Să conve
nim ca neconștientizarea de către „jucătorii" din situații reale
să fie reprezentată în acest model conceptual de presupune
rea simplificată că observatorul nu vorbește sau nu înțelege
limbajul jucătorilor și, de aceea, nu poate cere explicații. Foar
te repede, va deveni limpede pentru observator că jucătorii au
un comportament care manifestă în varii măsuri repetitivitate,
redundanță, iar de la aceasta poate încerca să tragă niște conclu
zii. El va remarca, de exemplu, că aproape invariabil o mutare a
unuia din jucători e urmată de o mutare a celuilalt. Pe baza aces
tui comportament va deveni ușor de dedus că jucătorii aplică o
regulă de alternare a mutărilor. Regulile care guvernează mută
rile pieselor individuale nu pot fi la fel de ușor inferate, în parte
datorită complexității mutărilor, în parte datorită diferențelor
mari între frecvențele cu care fiecare piesă e mutată. De pildă, va

v ^11 tn nebunul decat
42 fi mai ușor sa inferăm regula după care se muia
ii
cele . v . atipice
ale unor mișcări r ca rocaua, re poate
. . și. rare, r sa nu fie
efectuată pe parcursul unui joc. Să remarcăm că roca a imp ica
două mutări consecutive ale aceluiași jucător și, de aceea, pare
a invalida regula alternării mutărilor. Totuși, redundanța mai
mare a alternanței mutărilor va prevala în fața redundanței mai
scăzute a rocadei atunci când observatorul își construiește teo
ria și, chiar dacă aparenta contradicție rămâne nerezolvată, ipo
teza deja formulată nu trebuie să fie necesarmente abandonată
de către observator. Din cele de mai sus, se vede că, după ce a
privit un număr de jocuri, e foarte probabil ca observatorul să
poată formula foarte exact regulile șahului, inclusiv cele pentru
modul în care se termină o partidă, matul. Trebuie subliniat că
el poate ajunge la respectivele rezultate fără să aibă posibilitatea
de a pune întrebări.
înseamnă oare toate astea că observatorul a „explicat" com
portamentul jucătorilor? Am prefera să spunem că a identifi
cat un tipar complex de redundanțe.$ Desigur, dacă ar dori, ar
putea atribui sens fiecărei piese și fiecărei reguli a jocului. El
poate chiar elabora o mitologie complicată despre joc și sensul
său „profund sau „autentic", care să includă fabulații despre
originea jocului însuși, iar o astfel de explicație sau mitolo
gie ar avea cu șahul aceeași relație ca cea dintre astronomie și
astrologie.6
Astfel de tipare complexe și de tipare în interiorul tiparelor, la nivel interpersonal (într-o

sene de interviuri psihoterapeutice) au fost insistent studiate de Scheflen (139). Opera
sa de pionierat demonstrează nu numai că tiparele există, dar și că au o natură extrem
de repetitivă și structurată.
Că nu există nicio relație necesară între fapt și explicația sa a fost demonstrat de un
experiment recent al lui Bavelas (20): subiecților li s-a spus că participă la o cerceta
re empirică despre „formarea conceptelor" și le-a fost înmânat un cartonaș gri iden
tic, cu un motiv asemănător pietrișului, despre care li se cerea să „formuleze concep-

în fine, o comparație ar putea unifica discuția noastră des- 43
pre redundanță și problematica pragmaticii comunicării umane.
După cum cititorul probabil știe, programarea computerelor
constă în așezarea unui număr relativ mic de reguli într-o anu
mită ordine (programul); aceste reguli vor guverna un număr
mare de operații ale computerului destul de flexibile, orânduite
după un tipar. Insă, cum am mai spus, când căutăm redundanță
în interacțiunea umană, facem exact opusul. Vom postula în
acest caz reguli care stau la baza funcționării sistemului pornind
de la observarea sa la lucru, adică a „programului", în analogia
noastră cu computerele.
1.5 Metacomunicarea și conceptul de calcul
Cunoașterea obținută de ipoteticul nostru observator care

studiază redundanța pragmatică a fenomenului comportamen
tal „practicarea jocului de șah" manifestă o analogie sugestivă
cu conceptul matematic de calcul. Potrivit lui Boole (31, p. 4),
calcululj’eprezintă „o metodă bazată pe folosirea simboluri-
Jorr-ale-căror legi de combinâie suntcunoscute și generale și
ale cărorjezultate admit o interpretare consistentă". Am lăsat
deja să se înțeleagă că putem concepe o astfel de reprezentare
formală și pentru comunicarea umană, însă va trebui să punem
te". în cadrul fiecărei perechi de subiecți (observați separat, dar în paralel), unuia i s-a
spus, aleatoriu, că în opt din zece cazuri avea dreptate cu privire la ce spusese despre
cartonaș; celuilalt i s-a spus că în cinci din zece cazuri ceea ce spusese despre cartonaș
era corect. Ideile subiectului care era „recompensat" cu o frecvență de 80% au rămas
simple, însă subiectul care a fost „recompensat" cu o frecvență de 50% a dezvoltat teorii
complexe, subtile și confuze, care luau în considerare fiecare detaliu de pe cârd. Când
cei doi subiecți au fost puși în contact și li s-a cerut să-și discute descoperirile, subiec
tul cu idei mai simple a fost sedus imediat de „deșteptăciunea" conceptelor celuilalt și
a fost de acord că ultimul analizase corect acel cartonaș.

44 în evidență și câteva dintre dificultățile discursului despre acest
calcul. Când matematicienii nu mai folosesc matematica doar
ca pe o unealtă de calcul, ci fac din unealta însăși un obiect de
studiu, ca de exemplu atunci când cercetează consistența unui
sistem aritmetic, ei vor folosi un limbai care nu mai este al mate
maticii, ci unul despre matematică. David Hilbert (64) denumea
acest limbaj „metamatematică". Structura formală a matematicii
e calculul; metamatematica este descrierea calculului. Nagel și
Newman au precizat diferența dintre cele două concepte cu o
admirabilă claritate:
Recunoașterea diferenței dintre matematică și metamatema

tică este cât se poate de importantă pentru subiectul nostru. Când
ea a lipsit, am avut parte de paradoxuri și confuzii. Recunoașterea
rolului acestei discuții a făcut posibilă deslușirea structurii
logice a raționamentului matematic. Distincția are meritul de a
atrage după sine o codificare riguroasă a diferitelor semne care
participă la calculul formal, lipsită de presupoziții ascunse și
de asocieri irelevante de sens. în plus, ea solicită definiții precise
ale operațiunilor și regulilor logice ce operează în construcția și
deducția matematică, multe dintre ele fiind aplicate tacit de cei ce le
utilizau. (108, p. 32 ; sublinierile noastre).
Când nu mai folosim comunicarea pentru a comunica, ci pen

tru a comunica despre comunicare, așa cum trebuie să o facem
în mod inevitabil în cercetările privind comunicarea, vom folosi
concepte care nu sunt parte din comunicare, ci sunt despre comu
nicare. Prin analogie cu metamatematica, o vom numi metaco-
municare. în comparație cu metamatematica, investigațiile din
sfera metacomunicării sunt afectate de două mari handicapuri

Primul e că, în domeniul comunicării omenești, nu există încă 45
nimic comparabil cu un sistem formal de calcul. însă, cum vom
arăta, această dificultate nu face conceptul inutil. A doua dificul
tate e strâns legată de prima: în vreme ce matematicienii posedă
două limbaje (numerele și simbolurile algebrice pentru expre
siile matematicii, și limbajul natural pentru expresiile metama-
tematicii), noi vom fi limitați la limbajul natural în calitate de
vehicul atât pentru comunicare, cât și pentru metacomunicare.
Problema va reveni neîncetat pe parcursul cercetărilor noastre.
Care este atunci utilitatea noțiunii de „calcul al comunicării
umane", dacă admitem că trăsăturile unui astfel de calcul nu
vor fi stabilite decât în viitorul îndepărtat? Credem că utilita
tea sa imediată provine din faptul că noțiunea însăși furnizează
un model puternic pentru natura și gradul de abstractizare al
fenomenelor pe care dorim să le investigăm. Să recapitulăm: ne^
interesează redundanțele pragmatice; știm că ele nu sunt simple^
mănmTsau calități standard, ci. tiparejieinteracțiune analogice
conceptului matematic de funcție; și, în fine, anticipăm că aceste
tiparevorposeda caracteristicLce.se găsesc de obicei la sistem ple-
orientate spre scop, cu corecție a erorilpr. Astfel, dacă vom analiza
pornind de la aceste premise lanțurile de comunicare dintre doi
sau mai mulți indivizi, vom ajunge la anumite rezultate despre
care, deși nu putem încă susține că reprezintă un sistem formal,
au totuși natura unor axiome și teoreme specifice unui calcul.
In lucrarea din care am mai citat mai sus, Nagel și Newman
fac o analogie între un joc precum șahul și un calcul matematic
formalizat. Ei explică modul în care
Piesele și pătratele tablei corespund unor semne elemen

tare ale calculului; pozițiile reglementare ale pieselor pe

46
tablă — formulelor calcului; pozițiile inițiale ale pieselor pe
tablă — axiomelor sau formulelor inițiale ale calculului, poziții e
următoare ale pieselor pe tablă — formulelor derivate din axi
ome (adică teoremelor); iar regulile jocului — regulilor inferenței
(sau derivării) din acel calcul (108, p. 35).
Ei continuă prin a arăta cum configurația pieselor pe tablă

este în sine „lipsită de sens", câtă vreme aserțiunile despre aceste
configurații au totuși sens. Cei doi autori afirmă în legătură cu
aserțiunile de pe acest nivel de abstracție că:
... pot fi demonstrate teoreme generale ale „metașahului"

prin intermediul unui număr finit de configurații permise pe
tablă. Teorema de „metașah" despre numărul posibil de mutări
de deschidere pentru alb poate fi demonstrată în acest mod; si la
fel poate fi demonstrată și teorema de „metașah" că dacă albul
are doar doi cai, iar negrul doar regele, e imposibil ca albul să
dea mat (108, p. 35).
Am citat in extenso această analogie deoarece ilustrează con

ceptul de calcul nu doar în metamatematică, ci și în metacomu-
nicare. Dacă vom extinde analogia astfel încât să îi includă pe cei
doi jucători, nu vom mai studia un joc abstract, ci mai degrabă
suite de interacțiuni umane care sunt guvernate de un corp de
reguli stricte. Singura diferență e că am prefera să folosim denu
mirea de „nedecidabil formal" în loc de „lipsit de sens" când
ne vom referiTâ un comportament singular (o „mutare" potri
vit analogiei cu jocul). Un astfel de comportament, a, poate fi
determinat de creșterea salariului, de complexul Oedip, de alco
ol sau de o furtună cu grindină, iar orice argument cu privire la

motivul „autentic" va tinde să aibă aspectul unei dispute scolas- 47
tice despre sexul îngerilor. Numai dacă și doar din momentul în
care mintea devine deschisă și pentru observarea din exterior,
vom dispune și de altceva decât de deducții și de ce ne rapor
tează subiecții despre ei înșiși, ambele cunoscute ca nesigure.
Totuși, dacă vom remarca faptul că un comportament a — ori-^
care i-ar fi „motivele" — al unui comunicant dă naștere îa com
portamentele b, c, d sau e la un alt individ, și simultan exclude m
modevident comportamentele x, y și z, atunci vom putea avan
sa ateoiemă metacomunicațională. Sugerăm, așadar, că orice
interacțiune poate fi definită în termenii unei analogii cu jocul,
altfel spus, ca o suită de „mutări'' guvernate strict de reguli care,
conștientizate sau nu de către comunicatori, pot fi formulate în
aserțiuni metacomunicaționale. Aceasta înseamnă că, după cum
am sugerat în secțiunea 1.4, există un calcul încă neinterpretat
al pragmaticii comunicării umane, ale cărei reguli sunt respec
tate de comunicarea eficace, dar sunt încălcate în comunicarea
perturbată. Existența unui astfel de calcul poate fi comparată, în
starea de azi a cunoașterii, cu o stea ale cărei existență și poziție
sunt avansate de astronomia teoretică, dar care nu au fost încă
descoperite de către observatoarele cerești.
1.6 Concluzii
Abordarea comunicării umane ținând seama de criteriile de

mai sus atrage câteva schimbări conceptuale. Le vom trece in
revistă în contextul psihopatologiei. Referirile la psihopatologie
mi înseamnă că respectivele lucruri sunt valabile doar acolo, ci
pur și simplu că le considerăm a fi extrem de importante în acest
domeniu.

48 161 Concept»; de cutie neagrițpeși exl®^Vâli^ cercetarea
este negată doar de gânditorii extrem lucrează
fenomenelor mentale, așa cum ș i g punct
în domeniu, este disciplină,
arhimedic în afara mințu. Mat mult decât once a 2^.
psihologia și psihia^ûnt în^hma mstanța au____tlpviw
Obiectul și obiectul sunt identice, mintea se st^dia~^ȘȘ^-
iar orice presupunere are tendința inevitabilă către autovalicța-
re. .Imposibilitatea de a vedea mintea „la lucru" a condus în ulti^
mii ani la adoptafeâ'cdnceptului de „cutie neagră)", provenit din_
telecomunicații. Aplicat inițial la anumite tipufi de echipament
capturat de la inamici, care nu puteau fi demontate pentru a fi
studiate, din cauza riscului ca ele să se autodistrugă prin deto
narea unor explozivi plasați înăuntru ca protecție, conceptul a
fost aplicat, mai general, la dispozitivele electronice devenite
atât de complexe, că uneori e mai convenabil să punem între
paranteze structura internă și să ne concentrăm asupra studiului
relațiilor input-output. Deși, Într-adevăr, astfel de relații autori
zează inferențe despre ceea ce se petrece „de fapt" în interiorul
cutiei, o astfel de cunoaștere nu este esențială pentru studiul
funcției pe care aparatul o îndeplinește în cadrul unui sistem mai vast
in care face parte. O astfel de concepție aplicată la problemele
psihiatrice și psihologice are avantajul euristicconferit deflo-
tul ca nu are nevoie să se bazeze pe ipoteze intrarîb - -
la urmăneverificabihuexistând posibilitateade ajX
astfel de
importantă în Pstt^^teTvedea Ltptomri ° tendin^
ca un tip. de inputfcwisteKm^^ degrabă
conflict intrapsjhir uecat ca o expro^;^-. Ui. •
PAUL WATZLAWICK, JANET BEAV1N BAVELAS, DON D. JACKSON

JL62 Conștient si-uiconștien t. Cei interesați să observe com 49
portamentul uman pornind de la abordarea cutiei negre vor
trata outputul unei cutii negre ca fiind inputul alteia. Proble
ma dacă un astfel de schimb de informație este conștient sau
inconștient își pierde importanța capitală pe care o are în cadrul
abordării psihodinamice. Nu trebuie să înțelegem prin aceas
ta că, în materie de reacții la un anumit comportament, nu va
conta dacă respectivul comportament e considerat conștient sau
inconștient, voluntar, involuntar sau simptomatic. Pentru o per
soană călcată pe picior, va fi extrem de diferit dacă acel gest a
fost un comportament conștient sau inconștient. Perspectiva se
bazează totuși pe evaluarea sa și pe motivele celuilalt și, prin
urmare, pe presupuneri despre ce se întâmplă în capul celuilalt.
Și, desigur, chiar dacă l-ar întreba pe celălalt care i-au fost moti
vele, tot nu ar putea fi sigur, deoarece i s-ar putea răspunde că
respectivul comportament a fost inconștient, chiar dacă a fost
premeditat, ba și că a fost premeditat, când de fapt a fost acci
dental. Toate acestea ne aduc înapoi la atribuirea unui „sens", o
noțiune esențială pentru experiența subiectivă a comunicării cu
ceilalți, dar care, am văzut, e obiectiv nedecidabilă din punctul
de vedere al cercetării comunicării umane.
1.63 Prezent contra trecut. Deși e indubitabil că experiențele

anterioare determină cel puțin parțial comportamentul, inves
tigarea cauzelor trecute are reputația de a fi nesigură. Remar
cile lui Ashby cu privire la particularitățile „memoriei" în cali
tate de construct au fost redate anterior (s. 1.2). Nu doar că ea
se bazează în principal pe experiența subiectivă și, de aceea,
e Predispusă la aceleași distorsiuni pe care cercetarea vrea să
ic elimine, dar orice persoană A care iși povestește trecutul în
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie - Sistemul de referință

fața lui B este ferm prinsă în și determinată de relația actuală
50
dintre cele două persoane. Dacă, pe de altă parte, comunicarea
dintre individ și persoanele apropiate din viața sa va fi obser
vată direct — așa cum sugera analogia cu șahul și așa cum e
cazul în psihoterapia de cuplu sau de familie — vom putea
identifica tipare de comunicare importante pentru diagnostic,
ce permit planificarea celor mai bune strategii de intervenție
terapeutică. O astfel de abordare vizează, așadar, mai degrabă
un tipar din aici-și-acum, decât un sens simbolic, motivații sau
cauze din trecut.
1.64 Efect contra cauză. Din acest punctde.yedere, posibb

lele*sau ipoteticele cauze ale comportamentului au doar o
importanță secundară, însă efectul comportamentului devine-.
capital pentru interacțiunea indivizilor aflați în relații apropia-
te. De exemplu, foarte frecvent, pot fi identificate simptome care
rezistă psihoterapiei, în pofida unei analize intense a genezei
lor, dar care își relevă brusc semnificația atunci când sunt du
în contextul interacțiunii dintre soț și soție. Simptomul poate fi
astfel văzut ca o constrângere, ca o regulă a „jocului"? lor
ticular în care interacționează, mai degrabă decât ca rezultatul
unui conflict nerezolvat între niște forțe intrapsihice. în e
simțim că un simptom e un comportament cu efecte n r '
de asupra mediului pacientului. Putem propune aici o
practică aproximativărunde de ce-ul unui comportament "
ne obscur, pentru ce-ul ne^poăhrtotușHurn^^
7 Vrem să subliniem cât se poate de apăsat că în această carte termenul „joc"

ie înțeles ca având o conotație ludică, el provenind din teoria matematică a inU
referindu-se la o suită de comportamente guvernate de reguli. J curilor și

1.65 Circularitatea tiparelor comiJrucatmTTrle Părțile unui orga- 51
nism formează toate un cerc. De aceea, oricare parte este deopo
trivă început și sfârșit. — Hipocrate
Dacă despre lanțurile cauzale lineare, progresive, are sens să
spunem că au un început sau un sfârșit, termenii își pierd orice
sens în cadrul sistemelor cu bucle de feedback. Nu există un
început și un sfârșit al cercului. A gândi în termenii unui ast
fel de sistem obligă la abandonarea ideii că, de exemplu, eveni
mentul a survine primul, iar evenimentul b este determinat de
producerea lui a, deoarece potrivit aceleiași logici defectuoase
se poate spune și că evenimentul b precede pe a, în funcție de
unde anume alegem să spargem continuitatea unui cerc. Insă,
așa cum vom arăta în următorul capitol, o astfel de logică erona
tă este folosită în mod constant de către indivizii umani aflați în
interacțiune atunci când atât persoana A, cât și B susțin doar că
reacționează la comportamentul partenerului- fără- a^rea 1 i zaxă
și erîșrînfluerifeazăj?artenerulprin-rea€-ția-pecaxejo.au. Același
tip^FTâționament poate fi identificat și în următoarea contro
versă absurdă: J*ste comunicarea familială patologică deoaiece,
unul dintre membrii_săi.e psihotic, sau cutare niemhni.e psihotic-
deoarece comunicarea e patologică?
166 Relativitatea „normalului" și a „anormalului^. Primele cer-

cetărf psihiatrice au fost făcute în ospicii și au vizat clasifica
rea pacienților. Abordarea avea câteva virtuți practice, printre
care se număra, nu în ultimul rând, descoperirea câtorva mala
dii organice, cum ar fi pareza generală. Următorul pas practic
a fost incorporarea diferenței conceptuale dintre normalitate
și anormalitate în limbajul juridic, și de aici termenii de „ insa
nityz/ (nebunie) și „sanity" (sănătate psihică). Totuși, odată ce

52 acceptăm că, din punct de vedere comunicațional, comporta
mentul poate fi studiat doar în contextul în care se produce,
cei doi termeni nu mai desemnează caracteristici ale indivizilor.
De asemenea, și noțiunea de „anormalitate" devine problema
tică. Este în general acceptat că starea pacientului nu e fixă, ci
se schimbă odată cu situația sa interpersonală, ca și în funcție
de interesele observatorului. Când, în plus, simptomele psihia
trice sunt văzute drept comportamente potrivite într-o anumită
interacțiune, sistemul de referință devine diametral opus celui
al perspectivei psihiatrice clasice. Bascularea e cât se poate de
importantă. Astfel, „schizofrenia", văzută ca o maladie a minții
individuale, incurabilă și care se agravează în timp, și „schi
zofrenia" văzută drept singura reacție posibilă la un coTîtext“
comunicațional absurd (o reacție care derivă dintr-un astfel de
context și de aceea îi perpetuează regulile) sunt două lucrtntTU—
totul și cu totul distincte — și totuși diferența lor provinertirr
incompatibilitatea dintre două cadre conceptuale, în vreme ce"
tabloul clinic la care sunt aplicate este identic. Consecințele eti
ologice și terapeutice ale acestor puncte de vedere diferite sunt
extrem de divergente; prin urmare, nici interesul nostru pentru
examinarea și sublinierea punctului de vedere comunicațional
nu va fi un simplu exercițiu steril.

CAPITOLUL DOI
Câteva axiome provizorii

ale comunicării
2.1 Introducere
Concluziile la care a ajuns primul capitol au subliniat în

general inaplicabilitatea multora din noțiunile psihiatrice în sis
temul de referință pe care l-am propus, ceea ce pare a lăsa foarte
puține elemente pe care să se bazeze studiul pragmaticii comu
nicării umane. în cele ce urmează, intenționăm să arătăm că
lucrurile stau altfel. Totuși, în acest scop, va trebui să pornim de
la proprietăți simple ale comunicării care au consecințe funda
mentale de ordin interpersonal. Vom vedea că aceste proprietăți
au natura unor axiome ale ipoteticului calcul al comunicării
umane. Odată definite, vom putea, în capitolul 3, să analizăm și
patologiile aferente.
2.2 Imposibilitatea de a nu comunica
2.21 Există, în primul rând, o proprietate fundamentală

a comportamentului și care, tocmai pentru că e de bază, este
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Câteva axiome provizorii

54 trecută adesea cu vederea: comportamentul
contrariu. Cu alte cuvinte, nu există noncojnpQrtanieriî
rnăilșimplu zis; individul nu poate să nu se comporte. De
menea, dacă acceptăm că orice comportament într-o
interacțională8 are valoare de mesaj, altfel spus^jreprezintăjx.
comunicare, atunci, indiferent cât de mult s-ar străduijnneva, el_
nu va putea să nu comunice nimic. Activitatea și inavli v i la tea,
cuvintele și tăcerea au toate valoare de mesaj: îi influențează pe
ceilalți, iar acești ceilalți, la rândul lor, nu pot să nu_răspunda_la^
aceste comunicări, și astfel comunică și ei. Va trebuLșă întelegexn
"limpede că a nu vorbi sau ignorarea reciprocă nu fac_excfipți^
Individul de la un restaurant care privește înainte ori pasagerul
unui avion care stă cu ochii închiși comunică amândoi că nu vor
să vorbească cu nimeni și nici nu doresc să li se vorbească,4ax_cei
din preajmă „pricep mesajul" și răspund așa cum trebuiejasân^
du-i în pace. Evident, aceasta e tot o interacțiune comunicativă^
la fel ca o discuție vie.9
♦
8 Putem adăuga că, în solitudine, individul poate avea dialoguri închipuite cu propriile
halucinații (15) sau cu viața (s. 8.5). E posibil ca o astfel de „comunicare" să se facă
potrivit acelorași reguli care guvernează comunicarea interpersonală; astfel de feno
mene neobservabile rămân totuși în afara sferei de aplicabilitate a termenului.
$ Luft (98) a realizat o serie de cercetări extrem de interesante în acest domeniu, stu
diind ceea ce el numea „privarea de stimuli sociali". El a reunit într-o încăpere două
persoane care nu se cunoșteau, i-a pus în două colțuri diferite și le-a cerut „să nu
vorbească și nici să comunice în vreun alt fel". Interviurile ulterioare au pus în eviden
ță cât de stresantă era situația. Pentru a-l cita pe autor: „... el îl are în față pe celălalt
individ, cu comportamentul său constant, dar tăcut. în acest punct, susținem că are
loc o testare interpersonală, dar numai o parte din această testare poate fi conștientă.
De exemplu, cum va răspunde celălalt subiect micilor indicii nonverbale care îi sunt
trimise? încearcă oare să îi înțeleagă privirea curioasă sau o ignoră complet? Adoptă
individul celălalt o gestică de natură să indice neplăcerea de a-l confrunta? Devine el
din ce în ce mai relaxat, manifestând un soi de acceptare, ori îl va trata ca pe un obiect,
ca și cum nu ar fi acolo? Survin aici toate aceste comportamente ușor de reperat, dar și
multe altele..."

Nu putem spune nici că există comunicare doar atunci când 55
ea e conștienta sau încununată de succes, altfel spus, când există
înțelegere reciprocă. E important ca mesajul trimis să ajungă la
destinatar, însă aceasta ține de un alt registru al analizei, deoa
rece trebuie să se bazeze pe evaluarea unor date obținute prin
relatări introspective, subiective, pe care am ales să le punem
intre paranteze in încercarea noastra de a veni cu o teorie com
portamentală a comunicării. în ceea ce privește neînțelegerile,
date fiind anumite proprietăți formale ale comunicării, ne va
interesa relația lor cu anumite patologii, care e altceva decât
motivele și intențiile comunicanților, oricare ar fi ele.
2.22 Până acum termenul de „comunicare" a fost folosi£în

două feluri: ca un titlu generic pentru lucrarea noastră și ca o
unitate_de comportament vag definită. Dorim însă să fim mai
preciși. Ne vom referi desigur și în continuare la aspectul prag
matic al teoriei comunicării umane numind-o pur și simplu
„comunicare". Pentru diferitele unități de comunicare (compor
tament), am căutat să alegem termeni care sunt deja încetățeniți.
Vom numi o unitate comunicațională individuală ^les^sau,
acolo unde e exclusă posibilitatea confuziei terminologice, pur și
simplu o comunicare. O serie de mesaje schimbate intre persoa
ne va fi numit^jnțeracțiune^ (Celor care jinduiesc după o cuan
tificare mai precisă le putem spune doar că înșiruirea la care ne
referim prin termenul „interacțiune" e mai ampla ca mesajul,
dar nu infinită.) La sfârșit, în capitolele 4-7, vom adăugare
^-iaieracțiun^ care reprezintă o unitate de un nivel mai malt a
comunicării umane.
în plus, referitor la cea mai simplă unitate postbda, va devem
«idem că, odată re acceptăm că orice comportament reprezmta
. Praematică, paradox și patologie • Câteva axiome provizorii...

Comunicarea umană. Pragm h
56 comunicare, nu vom mai avea de-a face cu o unitate de mesaj
monofonică, ci mai degrabă cu un compus fluid și multidimen
sional de moduri de comportament — verbal, tonal, postura,
contextual etc. — toate influențând sensul celorlalte. Diferite
le elemente ale acestui complex (luat ca întreg) sunt capabile de
permutări extrem de variate și complexe, mergând de la adecvare
la inadecvate și paradox. Interesul nostru se va îndrepta asupra
efectului pragmatic al acestor combinații în situații interpersonale.
2.23Jmposibilitatea de a nu comunica e un fenomen carejrrgr^

zintă un interes mai mult decât teoretic. El e, de pildă, parte inte
grantă a „dilemei" schizofrenice. Un_comportament schizpfrenic-
observat în absența unor considerente etiologice va da senzația,
că schizofrenicul încearcă să nu comunice. însă deoarece și non-
sensul, tăcerea, imobilitatea (tăcerea posturală) sau oricare-altă
formă de negare reprezintă în sine o comunicare, schizofrenicul
este pus în fața sarcinii imposibile de a nega că el comunică.
Sesizarea acestei dileme fundamentale a schizofreniei constituie
o cheie pentru multe aspecte ale comunicării schizofrenice, care
altfel ar rămâne în întuneric. Deoarece orice comunicare, după
cum vom vedea, implică și, prin aceasta, definește felul în carp
emițătorul vede relația cu receptorul, se poate avansa ipoteza că
schizofrenicul se comportă ca și cum, necomnnirânH ar dori eă
evite angrenarea sa. E desigur imposibil de dovedit că acesta îi
este motivul, în sens cauzal; efectul comportamentului schizo
frenic va fi examinat în detaliu în s. 3.2.
2.24 Rezumând, putem postula una din axiomele metaco-

municaționale ale pragmaticii: nimeni nu poate să nu comunice

23 Conținutul comunicării și 57
nivelurile de relații din cadrul ei
2.31 Un indiciu pentru o altă axiomă îl oferă sugestia noastră

anterioară că orice comunicare înseamnăangajament și. ca afarp.
definește relația. E un alt fel de a spune că. o comunicare nu doar -
transmite informație, ci impune și un anumit comportament.
Potrivit lui Bateson (132, pp. 179-181), aceste două operațiuni
au ajuns să fie cunoscute drept „raportare" și respectiv „coman
dă", fiind aspecte ale oricărei comunicări. Bateson ilustrează cele
două aspecte recurgând la o analogie psihologică: fie A, B și C
niște lanțuri lineare de neuroni. în acest caz, activarea neuronu
lui B reprezintă atât o „raportare" că neuronul A s-a activat, cât
și o „comandă" adresată neuronului C să se activeze.
Aspectul de raportare a unui mesaj e purtător de informație
și de aceea este sinonim în comunicarea umană cu conținutul
mesajului. El se referă la orice e comunicabil, fără a ține seama
dacă informația este adevărată sau falsă, validă, invalidă sau
indecidabilă. Aspectul de comandă, pe de altă parte, se refe
ră la a discrimina cu ce fel de mesaj avem de-a face și, în ulti
mă instanță, la relația dintre comunicanți. Astfel de enunțuri
relaționale pot fi despre una sau mai multe aserțiuni, ca: ^Âșa
mă văd... așa te văd..L așa,te văd căjnă..vezi—", și așa mai
departe într-o regresie infinită. Astfel, de pildă, mesajele „E
important ca picînnil să fieJuat.de pe ambreiaj treptat jsi încet"
Și «Bruschează ambreiajul-și o. să nenorocești trajosmisia ime
diat" au aproximativ același conținut informațional (aspectul
de raportare), însă conturează relații foarte diferite. Pențru_a
~evita orice neînțelegere cu pțivireja cele de mai sus, am dori
să spunem răspicat că doar ararepri_relațiile sunt defmite-in
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Câteva axiome provizorii...

58 întregime conștient. în realitate, se pare că relațiaecu_atâ_jnai
spontană și mai „sănătoasă" cu cât dimensiunea dejSldV'’
comunicării se eclipsează în culise. Invers, relațiile-^fflâ-âfli
ve" sunt caracterizate de o luptă constantă pentru_definirgâ__
relației, în care.conținutul comunicării devine din ce-m-ce_mai
puțin important
2.32 E interesant că inginerii din domeniul computerelor

s-au lovit de problema comunicării umane înainte de oamenii
de știință ce studiază comportamentul. Le era clar că în comu
nicarea cu un dispozitiv artificial, comunicările lor trebuiau să
posede atât o dimensiune de raportare, cât și una de comandă.
De exemplu, unui computer care trebuie să înmulțească două
numere trebuie să îi fie dată informația în cauză (cele două
numere) împreună cu informația despre această informație:
instrucțiunea de a le „înmulți".
Acum, din punctul de vedere al abordării noastre, impor
tantă e relația dintre conținut (raportare) și relație (comandă),
ca aspecte ale comunicării. în esență, ea a fost deja definită în
paragraful anterior, când am spus că un computer are nevoie
de informație (date) și de informație despre această informație
(comenzi). E clar, așadar, că instrucțiunile aparțin unui tip logic
superior datelor; ele reprezintă metainformație, căci constituie
informație despre informație, iar orice confundare a celor două
planuri va conduce la rezultate absurde.
2.33 întorcându-ne la comunicarea umană, putem constatară

o relațieădentică există între comandă~sijrapertare: prima vehi-
eulgază^„dateîFr~din comunicare, cealaltă rnndul în caro trebu
ie tratate. ,Acesta e un nrdin" ..Glumesc!." reprezintă exemple

verbale de astfel de comunicări despre comunicare^ Relația 59
poate fi exprimată și nonverbal, strigând, zâmbind sau în multe
alte feluri. De asemenea, relația poate fi înțeleasă limpede din
contextul comunicării, de exemplu o interacțiune între^miljțari
muniformă sau în arena unui circ.
Cititorul a înțeles probabil că dimensiunea relațională a comu
nicării, faptul de a fi comunicare despre comunicare, e desigur
același lucru cu conceptul de metacomunicare despre care am
vorbit în primul capitol, însă unde ne-am limitat la cadrul con
ceptual și la limbajul pe care cel ce analizează comunicarea tre
buie să-1 adopte când comunică despre comunicare. în acest
moment, putem vedea că problema îl afectează nu doar pe el, ci
pe toată lumea. Capacitatea de a metacomunica competent nu e
doar o condiția sine qua nan a comunicării eficace, ci e strâns legată
de problema uriașă a conștientizării de sine și a celorlalți. Ches
tiunea va fi examinată mai amănunțit în s. 3.3. Pentru moment,
și doar ca o ilustrare, dorim să arătăm că mesajele pot fi sim
ple construcții, mai ales în comunicarea scrisă, care oferă indicii
metacomunicaționale extrem de ambigue. Așa cum subliniază
Cherry (34, p. 120), propoziția „Crezi că o să meargă?" poate avea
o varietate de sensuri, în funcție de contextul în care e enunțată —
un indiciu pe care limbajul scris nu îl oferă de regulă. Un alt
exemplu poate fi un afiș într-un restaurant în care scrie: „Clienții
care cred că ospătarii sunt nepoliticoși, să se ducă să-l vadă pe
manager", care, cel puțin în teorie, poate fi înțeles în două feluri.
Astfel de ambiguități nu sunt singurele complicații posibile care
iau naștere din structura etajată a comunicării; să ne gândim
de exemplu la un bilețel pe care scrie „Nu citiți acest bilețel".
Așa cum vom vedea în capitolul despre comunicarea paradoxa
la, confuziile sau contaminările dintre niveluri — comunicare și
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Câteva axiome provizorii...

micturi iden-
60 metacomunicare - pot conduce la impasuri ce au
tice cu faimoasele paradoxuri din logica.
2.34 Pentru moment, am dori să rczuma.m “e commniC^

într-o altă axioma a ipoteticului
posedă un aspect de conținut și unul de r , / - io
’Când'statutul primului și, de aceea, fiind metacom
2.4 Punctuația seriei de evenimente
2.41 Următoarea caracteristică fundamentală a comunicării

pe care dorim să o investigăm e cea a interacțiunii schimbului
de mesaje — între cei ce comunică. Pentru un observator extern,
o serie de comunicări poate fi privită ca o serie neîntreruptă de schim
buri. Totuși, participanții la interacțiune vor introduce ceea ce
Whorf (165), Bateson și Jackson au numit „punctuația unei serii
de evenimente". Ei scriu:
Psihologul cantonat în paradigma stimul—răspuns își limi

tează îndeobște atenția la serii de schimburi suficient de scurte
încât să poată eticheta un element de input drept „stimul" și
un altul ca „întărire , iar în același timp să eticheteze tot ce
face subiectul în răstimpul dintre cele două evenimente drept
„ ''spuns . In cadrul scurtei serii astfel izolate devine posibil
m de o „psihologie a subiectului. Prin contrast, seriile
conținut, deși e la a^ri/lăm că re^ția clasifică sau subsumează aspectul de

nită de membrii săi ci d 6CVat' a ° ana’iză logică, să spunem și că o clasă este defi-
cel relațional. DeoarL« 6 aceea' se Poate zice Și că aspectul de conținut îl definește pe
se îndreaptă asiinr 1nterȘsul nostru nu eîn primul rând schimbul de informații, ci
P a pragmaticii comunicării, vom apuca pe prima cale.

de schimburi pe care le discutăm aici sunt mult mai lungi și 61
de aceea oriceêlement din serie joacă simultan rolul de stimul,
răspuns și întărire. Un fragment dat din comportamentul lui A
e stimul dacă e urmat de un fragment de comportament al lui B
și care suscită un altul, tot al lui A. însă când comportamentul
lui A e inserat între două elemente de comportament ale lui B,
el devine un răspuns. La fel, fragmentul lui A e o întărire când
urmează unui fragment al cărui autor e B. Schimburile continue
pe care le analizăm aici constituie, așadar, un lanț care îmbină
verigi triadice, fiecare dintre ele fiind de tipul unei serii stimul-
răspuns-întărire. Putem să luăm orice triadă din schimbul nos
tru și să o privim ca pe o testare individuală dintr-un experi
ment de învățare stimul-răspuns.
Dacă vom analiza de pe aceste baze experimentele de
învățare obișnuite, vom observa că pașii, odată repetați, conduc
la o diferențiere a relației între cele două organisme în cauză —
experimentatorul și subiectul său. Șirul de pași este punctuat
astfel încât ajunge să pară că experimentatorul furnizează
întotdeauna „stimulii" și „întăririle'; iar subiectul „răspunsu
rile". Termenii sunt intenționat puși între ghilimele deoarece
definițiile rolului sunt create doar de disponibilitatea organis
melor să accepte sistemul de punctuație. „Realitatea" rolului
definițiilor e la fel cu realitatea unui liliac de pe un cartonaș
Rorschach — o creație mai mult sau mai puțin supradetermi-
nată a procesului pprrpptiv. Șobolanul care a declarat: „Mi-am
dmfiafevpgrimentatorul. Pe fiecare dată când apăs pe levierună
hrăneștg^ refuza să.accepte P^^fe- Uâ-SerieLge care experimerv
tatorul căuta să o impună.
Jliotuși adevărat că într-un șir lung de schimburi, organis-
^jmpê în alpc dara sunt oameni vor ritma de fapt

că_arejnitiatiY^
62 seria astfel încât unul sau altul să pară
. între_ei
dominantă_QiLceya jsiiniîar. Altfel spu ,
tipare ale schimbului (în legătură cu care pot sau
de acord), iar aceste tipare vor fi chiar_rggulile
în cadrul schimbului de întăriri. Șobolanii albi sunt prea de
treabă și nu vor reeticheta situația, însă unii paciențLpsihia-
tfîci nu sunt așa și îl traumatizează psihic pe terapeut (19,
pp. 273-274).
Nu ne interesează aici dacă punctuația sau seria

comunicațională sunt bune sau rele în general, și ar trebui să
fie clar că punctuația organizează evenimentele de comporta
ment și de aceea e esențială pentru interacțiunile în curs de
desfășurare. Din punct de vedere cultural, avem multe convenții
de punctuație în comun, reprezentând puncte de vedere, care
(deși nu sunt singurele puncte de vedere valide) ne organizea
ză șiruri de interacțiuni mai mult sau mai puțin importante. De
exemplu, descriem o persoană dintr-un grup care se comportă
într-un anumit fel drept „lider" iar pe alta drept „fidel", deși
dacă stăm să ne gândim e dificil de zis care e mai important și
dacă ar putea exista unul fără celălalt.
S'2.42 Dezacordul cu privire la modul în care este punctua-

țtă o serie de evenimente stă la baza a nenumărate conflicte
j relaționale. Să presupunem că un cuplu are o problemă con-
jugală, unde aportul lui constă într-o retragere pasivă, în

vreme ce al ei constă într-o cicăleală iritantă. Când îi va explica
nemulțumirile, soțul va declara că retragerea sa e singura apăra
re împotriva cicălelii, iar ea îi va eticheta explicația drept o dis
torsiune grosolană și voită a ceea ce se întâmp a „in realitate':

mai precis, că ea îl critică din cauza pasivității de care el dă dova- 63
dă. Odată ce eliminăm toate detaliile efemere și accidentale,
conflictul lor va consta într-un schimb monoton al mesajului că
„mă retrag pentrucă mă cicălești" și că „Tecicălesc pentru că te
retragi". Acest gen de interacțiune a fost deja menționat în tre
cere în s. 1.65. Reprezentată grafic, cu un punct inițial arbitrar,
interacțiunea
♦ lor arată cam asa:*

64 Se poate observa că soțul vede doar triadele 2
6-7-8 etc., în care comportamentul său (săgețile continue) repre
zintă doar un răspuns la comportamentul ei (săgețile întrerup
te). Cu ea, lucrurile stau exact invers; ea punctuează șiru de
evenimente în triadele 1-2-3, 3-4-5, 5-6-7 etc. și se vede doar
ca reacționând, și nu determinând comportamentul soțului. In
ședințele de terapie de cuplu suntem adesea frapați de intensi
tatea a ceea ce în psihoterapia tradițională va fi calificat drept o
„deformare a realității" din partea ambilor soți. Adesea e greu
de crezut că doi indivizi pot avea puncte de vedere atât de
divergente asupra a multe elemente ale experienței comune. Și
totuși, problema vine exact din zona de care vorbeam: neprice
perea lor în a metacomunica despre modul în care își structu
rează interacțiunea. Această interacțiune posedă o natură osci
lantă da-nu-da-nu-da-nu, care teoretic poate continua la infinit
și e aproape întotdeauna acompaniată, după cum vom vedea, de
acuzații frecvente de răutate sau nebunie.
Și relațiile internaționale sunt pline de tipare interacționale
analogice; iată de pildă modul în care C.E.M. Joad analiza cursa
înarmărilor:
...dacă, așa cum se zice, modalitatea cea mai bună de a

menține pacea este pregătirea pentru război, nu mai e prea clar
A de ce toate popoarele trebuie să vadă armamentul celorlaltor
I națiuni drept o amenințare la adresa păcii. Totuși, o fac și de
i aceea sunt stimulate să se înarmeze și mai tare, pentru a-i depăși
\ pe cei pe care îi consideră o amenințare... înarmarea sporită este
mai departe privită ca o amenințare de către poporul A, ale cărui
arme pretins defensive provocaseră cursa înarmării, ceea ce
devine pretextul pentru A de a acumula și mai mult armament,

cu care să se apere împotriva amenințării. însă această cantitate 65
suplimentară de arme e la rândul său interpretată de vecini ca
fiind o amenințare la adresa lor și așa mai departe... (79, p. 69)
2.43 Iarăși, matematica ne furnizează o analogie descriptivă:

conceptul de „serii infinite oscilante". Deși termenul în sine a
fost introdus mult mai târziu, astfel de serii au fost studiate
în mod logic și consistent mai întâi de către preotul austriac
Bernard Bolzano, cu puțin înainte de moartea sa din 1848,
când, pare-se, era extrem de preocupat de sensul infinitului.
Meditațiile sale au apărut postum, într-un volumaș intitulat
Paradoxuri ale infinitului (30), care a devenit un text clasic al
literaturii matematice. în el, Bolzano a studiat diferite serii (S),
dintre care probabil cea mai simplă e următoarea:
S = a- a + a- a + a- a + a- a + a- a + a «...
în raport cu scopurile noastre, această serie poate fi
considerată ca simbolizând seria comunicațională de afirmări și
negări ale mesajului a. însă, după cum a arătat Bolzano, această
serie poate fi grupată — sau, cum spunem noi, punctuată —
în mai multe moduri corecte din punct de vedere aritmetici
11 Aceste posibile grupări („punctuații") sunt:
S = (a - a) + (a - a) + (a - a) + (a - a) +...
= 0 + 0 + 0 +...
=°
Un alt fel în care putem grupa elementele șirului este:
S = a - (a - a) - (a - a) - (a - a) - (a - a) - ...
= a- 0- 0- 0...
=a
Un altul ar fi:
S=a-(a-a + a- a + a- a + a-...) ,
Și deoarece elementele dintre paranteze sunt însăși sena, rezultă că:
S = a-S
Deci 2S = a și S = a/2. (30, pp. 49-50).

66 Rezultatul este câte o limită diferită în funcție de punctuația
aleasă pentru seria de elemente, un rezultat de natura sa
consterneze mulți matematicieni, inclusiv pe Leibniz. in
nefericire, pe cât putem să ne dăm seama, soluția paradoxului
pe care Bolzano sfârșește prin a o da nu ne ajută în problema
analogă a dilemei comunicaționale. Așa cum sugerează Bateson
(17), dilema ia naștere din inautentica punctuație a seriilor, mai
precis din pretenția că există un început, și tocmai aici rezidă
greșeala partenerilor într-o astfel de situație.
2.44 Astfel, vom adăuga o a treia axiomă metacomunicațională:

natura.relației depinde 'de punctuația șirurilor comunicaționalejfcnire
comunicanțL.
2.5 Comunicare analogică și digitală
2.51 în sistemul nervos central, unitățile funcționale (neuro

nii) primesc așa-numitele pachetele cuantificate de informație
prin intermediul conexiunilor (sinapse). Când ajung la sinap
se, aceste „pachete" produc potențiale postsinaptice excitato-
rii sau inhibitorii, care sunt însumate de neuron și care ast
fel fie e inhibat, fie va trimite mai departe un semnal. Această
parte precisă a activității neuronale, constând în trimiterea sau
netrimiterea unui semnal, vehiculează astfel informație digi
tală în format binar. Sistemul umoral, pe de altă parte, nu se
bazează pe digitizarea informației. Acest sistem comunică eli
berând cantități discrete din anumite substanțe în circuitul
sangvin. De asemenea, mai știm că modurile umorale si neu
ronale de comunicare intraorganismică nu sunt paralele, ci se
pAUl W«ZL«W«. )«T BEAV1N «AVEUES. DO» D. ).C«SON

completează și se influențează reciproc, adesea de o manieră 67
extrem de complexă.
Aceleași două modalități fundamentale de comunicare
pot fi găsite la lucru și în domeniul organismelor artificiale:12
există computere care utilizează principiul totul-sau-nimic al
tuburilor electronice sau tranzistorilor, numite digitale, deoa
rece sunt fundamental calculatoare ce folosesc cifre (digits); de
asemenea mai există o categorie de mașini care lucrează cu
mărimi discrete pozitive — analogice datelor — și de aceea
sunt numite analogice. La computerele digitale atât datele, cât
și instrucțiunile sunt procesate sub forma unor șiruri de cifre,
așa că, adesea, mai ales în cazul instrucțiunilor, există doar o
corespondență arbitrară între o anumită informație și expresia
sa digitală. Cu alte cuvinte, aceste șiruri de cifre sunt nume
care codifică în mod arbitrar, neavând nimic în comun cu mări
mile reale, la fel cum și numărul de telefon e repartizat arbitrar
unui abonat. Pe de altă parte, așa cum am văzut, principiul
analogiei este esența întregii logici a computației analogice.
La fel cum în sistemul umoral al organismelor naturale pur
tătorii de informație sunt reprezentați de anumite substanțe
și de concentrația lor în fluxul sangvin, în cazul computerelor
12 Destul de interesant, există motive să credem că inginerii care concep calculatoare au

ajuns la același rezultat cu fiziologii, dar de o manieră relativ independentă față de ceea
ce știau la momentul respectiv fiziologii, un fapt care prin sine se constituie într-o ele
gantă ilustrare a postulatului lui von Bertalanffy (25), potrivit căruia un sistem com
plex posedă anumite regularități interne care pot fi decelate pe diferitele niveluri siste-
mice, cum ar fi cel atomic, molecular, celular, organismic, al individului, social etc. Se
spune că în cadrul unei reuniuni interdisciplinare la care au participat oameni de știință
interesați de fenomenele de feedback (probabil la una din întrunirile Fundației josiah
Macy), marelui histolog von Bonin i s-a arătat circuitul unui dispozitiv de citire selecti
vă, moment în care a declarat că „e chiar diagrama celui de-al treilea strat al cortexului
vizual..." Nu putem garanta autenticitatea acestei anecdote, însă adeverește proverbul
italian „Se non ă vero, d ben trovato" („Chiar dacă nu-i adevărat, e bine găsit'4).

68 analogice, datele iau forma unor cantități discrete și întotdeau
na pozitive: de exemplu intensitatea curenților electrici, numă
rul de rotații ale unei roți, gradul de dislocare al unor compo
nente și altele de același fel. O așa-numită mașină de maree
(un instrument compus din balanțe, roți dințate și leviere, uti
lizat mai demult pentru a prezice mareele la diverse momente)
poate fi considerat un computer analogic simplu, iar, desigur,
homeostatul lui Ashby, despre care am vorbit în capitolul 1,
este un exemplu paradigmatic de mașină analogică, chiar dacă
nu calculează nimic.
2.52 în comunicarea umană, ne putem referi la obiecte — în

sensul cel mai larg — în două moduri complet diferite. Astfel,
în propoziția scrisă „Pisica a prins un șoarece" substantive
le pot fi înlocuite de imagini; dacă propoziția ar fi fost rostită
cu viu grai, am putea arăta către șoarece și pisică. Se înțelege,
aceasta ar fi o modalitate neobișnuită de comunicare, în mod
normal fiind utilizate „nume" rostite sau scrise. Aceste două
moduri de comunicare — unul prin imagini explicative și celă
lalt prin cuvinte — sunt, desigur, echivalentele conceptelor de
analogic și, respectiv, digital. E evident că atunci când este
folosit un cuvânt pentru a numi ceva, relația dintre nume și
lucrul numit este arbitrară. Cuvintele sunt semne arbitrare care
sunt manipulate în conformitate cu sintaxa logică a limbajului.
Nu există vreo rațiune anume pentru care literele „p-i-s-i-c-ă"
trebuie să se refere la animalul cu pricina. în ultimă instanță,
e doar o convenție semantică a limbii române, dincolo de care
nu mai există nicio legătură între cuvânt și referința sa, o posi
bilă excepție insignifiantă fiind cuvintele onomatopeice. Așa
cum subliniază Bateson și Jackson, „nu e nimic specific unei
BAVELAS, DON D. JACKSON

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN
cincimi în numărul cinci; nu e nimic specific mesei în cuvântul 69
«masă»" (19, p. 271).
In comunicarea analogică, pe de altă parte, există ceva „în
genul lucrului" în ceea ce e folosit pentru a-1 exprima. Comu
nicarea analogică poate fi pusă în legătură mai ușor cu lucru
rile la care se referă. Diferența dintre aceste două moduri de
comunicare va deveni poate ceva mai clară dacă vom realiza
că oricât am asculta, de exemplu, un post de radio ce transmi
te într-o limbă străină, tot nu vom înțelege limba, însă putem
destul de ușor să deducem câteva informații de bază atunci
când observăm vorbirea prin semne și așa-numitele gesturi de
intenție, chiar dacă ele sunt folosite de o persoană care aparține
unei culturi cu totul și cu totul diferite. Comunicarea analogică,
sugerăm, își are rădăcinile în perioadele mai vechi ale evoluției
și_de aceea are o rază de acțiune mai mare decât modalitatea
digitală de comunicare verbală, care este mult mai-recentă-și
mai abstractă.
Ce este, așadar, comunicarea analogică? Răspunsul e rela-
Jiv simplu? ga constă practic în toată comunicarea nonverha-
lă. Termenul este însă înșelător, deoarece el e aplicat adesea
doar mișcărilor corporale, deci comportamentului chinestezic.
în opinia noastră, termenul de comunicare analogică trebuie
să acopere postura, gesticulația,. expresia.iacialar inflexiunea
vocală, frazarea, ritmul și cadența cuvintelor însele, ca și orice,
altă manifestare nonverhală de care e_capabil OTganișmuL. pre?
cum și indiriile de ^mnnirarp rnnstant prezente în orice con
text în. rare se prodMee-iiiLeracthmeft^3
Împortanța capitală a contextului este adesea mult prea ușor trecută cu vederea de
analiza comunicării umane, și totuși oricine se spală pe dinți pe stradă și nu in baie
riscă să fie foarte repede luat pe sus și dus la secția de poliție sau la balamuc, pentru a
da doar un exemplu de efect pragmatic al comunicării nonverbale.

2.53 Omul e singurul organism care folosește atât comu
nicarea digitală, cât și pe cea analogică.14 Semnificația acestui
lucru e încă foarte puțin înțeleasă, în ciuda importanței sale.
Pe de o parte, nu e niciun dubiu că omul comunică digital. Ba
chiar majoritatea realizărilor civilizației, dacă nu toate, ar fi de
neconceput fără evoluția unui limbaj uman digital. Acest lucru
este și mai important pentru împărtășirea informației despre
obiecte și pentru funcție (constrânsă temporal) a transmiterii de
cunoștințe. Și totuși, există o arie vastă care se bazează aproape
exclusiv pe comunicarea analogică, adesea foarte puțin schim
bată în raport cu ce ne-au lăsat moștenire speciile de mamifere
din care ne tragem. Este sfera relației. Pornind de la Tinbergen
(153) și Lorenz (96), ca și pe baza cercetărilor proprii, Bateson (8)
a demonstrat că vocalizările, gesturile de intenție ca și semnalele
cu privire la starea de spirit a animalelor reprezintă comunicări
analogice prin care acestea își definesc natura relațiilor, în loc
să facă aserțiuni referențiale despre obiecte. Astfel, pentru a cita
unul din exemplele sale, când deschid frigiderul iar pisica apare,
se gudură pe lângă picioare și miaună, aceasta nu înseamnă
„Vreau lapte!" — cum s-ar exprima un om — ci invocă o anu
mită relație, „Fii mama mea!", deoarece un astfel de comporta
ment poate fi observat doar la pisoi în raporturile lor cu pisicile
adulte, și niciodată între două animale mari. Reciproc, iubitorii
de animale sunt adesea convinși că animalele le „înțeleg" vor
birea. Animalul, nu mai e nevoie să spunem, nu pricepe sensul
cuvintelor, ci abundenta comunicare analogică din paralel cu
vorbirea. Așadar, acolo unde relația devine subiectul principal,
limbajul digital se golește aproape de conținut. Nu e cazul doar
14 Avem motive să credem că balenele și delfinii folosesc și ei comunicarea digitală, însă

cercetările în acest domeniu nu au ajuns încă la o concluzie

intre animale ori oameni și animale, ci m multe alte zone ale 71
vieții omenești, precum curtarea, dragostea, ajutorul, lupta și,
desigur, când avem de-a face cu copii mici sau cu pacienții cu
tulburări psihice grave. Copiii, nebunii și animalele au fost întot
deauna considerați ca având o capacitate mai bună de a intui
sinceritatea sau nesinceritatea atitudinilor omenești, deoarece e
ușor să declari ceva verbal, dar e greu să transpui minciuna pe
tărâm analogic.
Pe scurt, dacă vom avea în vedere că orice comunicare are un
aspect de conținut și unul de relație, ne putem aștepta ca ambele
modalități de comunicare nu numai să coexiste, dar și să se com
pleteze în fiecare mesaj. în plus, ne putem aștepta ca aspectul de
conținut să fie transmis digital, în vreme ce aspectul relației șă-,
fie de~fratnTă"predominant analogică.
2.54 Importanța pragmatică a anumitor diferențe între modul

de comunicare digital și cel analogic rezidă tocmai în această
corespondență, pe care o vom examina în cele ce urmează. Pen
tru a clarifica respectivele diferențe, vom reveni la modul ana
logic și digital, așa cum sunt ele materializate în sistemele de
comunicare artificiale.
Performanțele, precizia și versatilitatea celor două tipuri de
computere — digitale și analogice sunt cât se poate de dife
rite. Corespondenții analogi folosiți în computerele analogice în
locul mărimilor reale nu pot fi mai mult decât aproximări ale
valorilor reale, iar această sursă de inexactitate omniprezentă e
amplificată de însăși funcționarea computerului. Roțile dințate,
angrenajele ori sistemele de transmisie nu pot fi fabricate per
fect și, chiar atunci când mașinile analogice se bazează doar
pe intensități discrete ale unor curenți electrici, pe rezistențe

72 electrice, reostate și altele asemănătoare, acești corespondenți
analogi sunt supuși unor fluctuații practic incontrolabile. Pe de
altă parte, putem considera că un dispozitiv digital funcționează
cu precizie perfectă atâta vreme cât nu îi vom limita spațiul in
care își stochează valorile numerice, ceea ce îl silește să-și rotun
jească rezultatele care au mai multe cifre decât computerul poate
stoca. Oricine a folosit o riglă de calcul (un exemplu excelent de
computer analogic) știe că poate obține doar un rezultat aproxi
mativ, în vreme ce calculatorul de birou va furniza un rezultat
exact, cât timp cifrele necesare nu depășesc acel maximum de
care calculatorul e capabil.
Dincolo de precizia perfectă, computerul digital posedă avan
tajul enorm de a fi nu doar o mașină aritmetică, ci și una logică.
McCullloch și Pitts (101) au demonstrat că toate cele șaisprezece
funcții de adevăr ale calculului logic pot fi reprezentate prin
combinații ale unor dispozitive binare, astfel încât, de exem
plu, însumarea a două impulsuri va reprezenta pe „și" logic,
excluderea reciprocă logicul „sau", un impuls care care inhibă
declanșarea unui element reprezintă negația etc. Computerele
analogice nu sunt nici pe departe capabile de ceva asemănă
tor. Deoarece operează doar cu cantități discrete și pozitive, ele
sunt incapabile să reprezinte valori negative, inclusiv negația
sau orice altă funcție de adevăr.
Unele din caracteristicile computerelor se regăsesc și în cazul
comunicării umane: materialul comunicării digitale posedă un
grad sporit de complexitate, versatilitate și abstracție în raport
cu materialul analogic. Mai precis, se poate constata că o comu
nicare analogică nu posedă ceva de genul unei sintaxe logice, așa
cum are limbajul digital. Aceasta înseamnă că în limbajul analo
gic nu există echivalenți pentru elemente vitale ale discursului

cum ar fi „dacă-atunci", „sau—sau" și multe altele, iar exprima
rea conceptelor abstracte e dificilă, dacă nu chiar imposibilă, ca
în scrierile primitive ce foloseau imagini, unde fiecare concept
trebuia reprezentat prin simulacrul său fizic. în plus, limbajele
analogice au în comun cu calculul analogic lipsa simplei negații,
adică a unei expresii pentru „nu".
De exemplu, există lacrimi de supărare și lacrimi de bucu-
rie, pumnuLstrâns poate indica agresivitate sau înăbușirea sen
timentelor, un zâmbet poate vehicula simpatie, dar și dispreț
reticența poate fi interpretată drept tact ori indiferență,_ceea ce
ne face să ne întrebăm dacă nu cumva toate mesajele analogice
nu au o anumită calitate curioasă, ambiguă, amintind de ceea ce.
Freud numea Gegensinn der Urworte (sensul contrar al cuvinte
lor străvechi). Comunicarea analogică nu posedă mărci care să
precizeze care dintre cele două sensuri contrare este implicat si^
nici indicatori care să permită distincția dintre trecut, prezent și
viițorJÂcești indicatori și aceste mărcijexistă desigur în comu
nicarea digitala. Ce lipsește însă comunicăriLdigitale£.un voca_z
bular adecvat pentru formele pe care le iau relațiile.
Omul, în nevoia sa de a combina cele două limbaje, în calitate
de emițător sau receptor, trebuie să traducă în mod constant din
unul în altul, iar în acest proces se confruntă cu dileme foarte
curioase, de care ne vom ocupa mai îndeaproape în capitolul
15 Deja cititorul va fi descoperit ce similarități sugestive există între modul analogic și cel
digital de comunicare, pe de o parte, iar pe de cealaltă parte conceptele psihanalitice
de proces primar și proces secundar. Dacă vom face transpozițiile necesare din cadrul
intrapsihic în cel interpersonal, descrierea făcută de Freud Se-ului devine practic o
definiție a comunicării analogice: -pentru procesele din Se nu sunt valabile legile logi~
-Ce ale gândiri^ mai aloc fonroma contradicției. MiSCărilggPMȘe CQg^fe^râ anufa^
reciproc-oqu a se scădea recipioe (.♦.) S<^ninnc cai§_â£putea ti așezatp&
aceeași dreaptă cu negația, de asemenea percepem cu surprindere excepția aelateo-
ei iimpuimuufumTtrnec^^
(4KpTs96, s.n.). ~~...... —

74 dedicat comunicării patologice (s. 3.5). Motivul e că în comuni
carea umană există dificultăți de traducere în ambele sensun.
Nu dnar-rJ nți j>oate exista o traducere_din.digitaLîn. analogia.
Jipsită de piprdÂri j^nnsidprabilp de informație, (vezi s. 3.55 des
pre formarea simptomelor isterice), dar și. invers P extrem de
dificil: a vorbi despre o relație necesită o traducere adgQYOtă rhn
modul analogic în cel digital _de comunicare. în sfârșit, putem
imagina probleme similare când cele două moduri trebuie să
coexiste, așa cum remarca Haley în excelentul său capitol „Tera
pia maritală":
Când un bărbat și o femeie decid că uniunea lor trebuie să fie

oficializată în cadrul unei ceremonii de căsătorie, își pun o_pro-
blemă care se va perpetua pe durata mariajului: acum că-smt
căsătoriți, rămân împreună pentru că o doresc sau penfm că așa
trebuie? (60, p. 119)
In lumina celor de mai sus, putem să spunem că, atunci când

părții predominant analogice din relația lor (curtatul) i se adau
gă o digitizare (un contract matrimonial), definirea neambiguă
a relației lor devine extrem de problematică.16
2.55 Pentru a rezuma: Jzmțe/e omenești comunică ațâț digital. cât

și analogic^Limbajul digiial.posedă.Q.sin.taxă. logică extrem de com-
plexă^ șijiuțernicardar îi Upsejțe^semanticăj^ relațiej/îri'
vmneseJdmbajul_anqlogicdispunedeosemantîcă rda^nu are osîntâ^
xă adecvatqj2£ntru definirea univocă a naturii relației.
16 Din aceleași motive, putem sugera că divorțul va fi resimțit drept ceva mult
dacă actul juridic și rece al hotărârii judecătorești finale ar fi aplicat prin w 01315-1
unei forme rituale analogice de separare. ermediul

2.6 Interacțiune simetrică și interacțiune 75
complementară
2.61 în 1935, Bateson (6) a relatat un fenomen interacțional

pe care l-a observat la tribul latmul din Noua Guinee și de care
s-a ocupat în cartea sa, Naven (10), publicată un an mai târziu.
A botezat fenomenuLscfezsmoggn^k-șiJÂ ■dafinit rirept un pro
ces de diferențiere în cadrul normelor comport^^țulufindividual
care rezultă din interacțiunea cumulativă.dintreJndivizi. în 1939,
Richardson (125) a folosit conceptul în analizele sale ale războ
iului și politicii externe; din 1952, Bateson și alții i-au demonstrat
utilitatea în cercetarea psihiatrică (cf. 157, pp. 7-17; de asemenea
143). Acest concept care, așa cum vom vedea, posedă o valoare
euristică depășind limitele unei simple discipline, a fost elaborat
de Bateson în Naven astfel:
în momentul în care disciplina noastră este definită în terme

nii reacțiilor unui individ la reacțiile altor indivizi^ devine clar că
Trebuie să privim relațiadintre
schimbări ocazionale^jchiar jfără interferențe externa. Va trebui.
salurnn în considerare nu doar reacțiile lui A la comportamen
tul lui B, cT șl modul în careaceștea afecțe^ă^compprtamențul
ulterior al hii și p torte) e acestuia asupra lui A.
Devine de îndată evident că multe sisteme de relații/ între
indivizi sau grupuri de indivizi, au tendința de a se schimba
treptat. Dacă, de exemplu, un anumit tipar de comportament
cultural considerat potrivit pentru individul A este calificat în
acea cultură drept tipar asertiv, iar B este așteptat să răspundă
cu ceea ce este considerat cultural drept supunerg, cel mai pro-
babil supunerea.sa va produce maiumUtă-asertivitate,.iar aceasta

76 va _cere șimai-multă supunere. Avem aici o stare ~
un potențial de evoluție, și dacă nu intervin alți facțor^care----
modereze excesul de comportament asertiv sau deûpunerfii...
A va deveni necesarmente mai asertiv în vreme ce_B_ya deveni
din ce în ce mai supus; iar această schimbare progresiva se
produce și dacă A și B sunt indivizi izolați, și dacă suDi-mcmbri-
ai unor grupuri complementare.
Schimbările progresive de acest gen pot fi jleî?£rjse drept
schismogeneză complementară. însă mai există un tipar_de_
relaționare între indivizi sau grupuri de indivizi, careconține
și el germenii schimbării progresive. Dacă, de exemplu, într-un^
grup tiparul de comportament cultural înseamnă lăudăroșenie,
se poate dezvolta o situație competitivă în.care lajida_gfine-
.rează și mai multă laudă etc. Acest tip de schimbare progresivă
poate fi descris drept schismogeneză simetrică (10, pp. 176-177).
2.62 Cele două tipare care tocmai au fost descrise au sfârșit

prin a fi folosite fără a se mai vorbi de procesul schismogenetic,
ajungând acum să fie numite simplu drept interacțiune simetri
că și complementară. Ele pot fi descrise drept relații bazatefiepe
egalitatg^fiepe-diferență. în primul caz, partenerii tind să repli
ce comportamentul celuilalt, iar din acest motiv interactiunșa
poate fi denumită simetrică. Tăria ori slăbiciunea, bunătatea Oii
răutatea sunt irelevante aici, deoarece se poate menține_ega-
litatea în-toate aceste zone. în al doilea caz, comportamentul
unuia dintre parteneri îl completează pe al celuilalt, formând
un.tip diferit de Ges.talt comportamental, numit compl^^nentar.
Interacțiunea simetrica este, așadar, caracterizată de egalițatepi
de minimizarea diferențelor, în vreme ce interacțiunea comple
mentară se.bazează pe maximizarea diferențelor.

j?elațiaJe_compLefl^ două poziții. Unul 77
dintre parteneri ocupă poziția ce a fost descrisa ca superioară,
"principal? saujdominantăf iarjzelălalt, pozițîaTinversă-inferi-
ôara, secundara sau dominata. Termenii sunt relativi utili câtă
vreme nu se pune semnul de egalitate cu „bun", „rău", „puter
nic sau „slab » Relația de complementaritate poate fi determi
nată de contextul social sau cultural (ca în cazurile mamei și
copilului, doctorului și pacientului sau profesorului și elevu-
luiXjsau poate decurge din stilul particular al unei diadeindivi-
duale. In tot cazul, este important să subliniem natura integrată
a relației, în care comportamente diferite, dar concordante, se
stimulează reciproc. Unul dintre parteneri nu impune o relație
complementară celuilalt, ci mal degrabă fiecare se comportă
de o manieră care presupune și furnizează motivele compor
tamentului celuilalt: modul în care.ceijioi definescjrelația.cQn-
cordă (s. 2.3).
2.63 propus și un al treilea tip dexșJâil£j^--*4neâ-

complementară" — în care A îl lasă sau^fortează«P£j3 să^fig
jlffletpc. Acest regres care poate merge potențial la infinit
poate fi totuși evitat dacă ne amintim de distincția, pe care
deja am făcut-o (s. 1.4), dintre observarea redundanțelor com
portamentale și explicațiile lor deduse, sub forma unor mito
logii; altfel spus, suntem interesați de modul în care perechea
se comportă, fără a fi distrași de rațiunea pentru care (cred
ei) se comportă astfel. Când totuși indivû implicați recurg
la niveluri multiple de comunicare (s. 2.22) pentru aexprima
diferite tipare pe diferite niveluri, pot aparea .rezuitate para
doxale, ce au o importantă pragmatică deosebita (s. 5.41, 6.42,
templul 3; 7.5, exemplul 2d).
■ Câteva axiome provizorii...

x Dramatică paradox și patologie
Comunicarea umană. Pragm
78 2.64 Patologiile potențiale (escaladarea simetriei și g^
tea în complementaritate) ale acestor moduri de comuni
face subiectul capitolului următor. Pentru moment, vom o
ultima noastră axiomă^-îbzztesc/zzznbzzrz7_ecqaaz
simetric&f“’ rmnplementare. după curn sunt bazate pe ega t
diferență.
2.7 Rezumat
Va trebui să subliniem încă o dată anumite trăsături ale

axiomelor de mai sus. în primul rând, ele sunt ipoteze, con
turate destul de informai, și sunt, în mod clar, mai degrabă
preliminare decât exhaustive. în al doilea rând sunt destul
de eterogene una față de cealaltă, căci exploatează observații
extrem de diferite despre fenomenele de comunicare. Le unesc
nu originile, ci importanța lor pragmatică, care la rândul său
se bazează nu atât pe elementele particulare, ci pe faptul că se
referă la aspecte interpersonale (și nu monadice). Birdwhistell
spunea chiar că
individul, ca atare, nu comunică; el se angajează în sau par

ticipă la comunicare. Poate să se miște sau să scoată sunete...
dar, numai prin aceasta, el nu comunică. De o manieră paralelă,
el poate vedea, auzi, mirosi, gusta sau simți — dar tot nu comu
nică. Cu alte cuvinte, el nu generează comunicare; el pp rti ripă
Ja_ea. Prin urmare, comunicareaxa sistem nu trebuie înțpleasă
potrivit modelului «nmphT-irt-at?^ oricât de
complex ar_fi-prezentah-Ga siotom, trebuie înțeleasa nivel
tranzacțional (28, p. 104).

Astfel, imposibilitatea de a nu comunica face ca situațiile 79
interpersonale, implicând două sau mai multe persoane, să devi-
nă automat comunicative; aspectul de relație al unei astfel de
comunicări implică iarăși același lucru. Importanța pragmatică,
interpersonălă ă modurilor digitale și analogice rezidă nu doar
în ipoteticul izomorfism cu conținutul și relația, ci și în ambi-
guitatea inevitabilă, dar semnificativă, cu care atât emițătorul^
cât si receptorul se confruntă când traduc dintr-jun mod.în altyl.
Descrierea problemelor de punctuație ia naștere chiar din meta-
morfoza subiacentă a modelului clasic acțiune-ieacțiuneJxL
sfârșit, .paradigma simetrie-complementaritate se aseamănă.
poate cel mai mult cu conceptul matematic de funcție, pozițiile
indivizilor fiind simple variabile ce pot lua o infinitate de valori,
al căror sens nu e absolut, ci mai degrabă se degajă din relațiile
reciproce.

CAPITOLUL TREI
Comunicarea patologică
3.1 Introducere
Fiecare dintre axiomele de mai sus își are drept corolar anu
mite patologii inerente, despre care vom vom vorbi în cele ce
urmează. Efectele pragmatice ale acestor axiome credem că
pot fi ilustrate cel mai bine prin raportarea lor la perturbări
le din comunicarea umană. Cu alte cuvinte, date fiind anumi
te principii ale comunicării, vom examina în ce moduri și cu
ce consecințe pot fi aceste principii distorsionate. După cum
se va vedea, consecințele comportamentale ale unor astfel de
fenomene corespund adesea diferitelor psihopatologii indivi
duale, astfel încât, pe lângă o serie de exemple ce ilustrează
teoria noastră, vom propune un nou sistem de referință pentru
comportamentele considerate de regulă simptome ale maladiei
mentale. (Patologiile aferente fiecărei axiome vor fi examinate
în aceeași ordine ca în capitolul 2, cu excepția unor suprapu
neri care se ivesc pe măsură ce materialul nostru se complexi-
fică rapid.17)
17 Transcrierile schimburilor verbale simplifică materialul considerabil, și pentru același
motiv, rămân în ultimă instanță nesatisfăcătoare, deoarece vehiculează aproape numai
conținut lexical, fiind lipsite de majoritatea conținutului analogic, cum ar fi inflexiunile
vocale, rapiditatea vorbirii, pauzele, accentele emoționale conținute în râs, oftat. Pentru
PAUL WATZLAW1CK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

3.2 Imposibilitatea de a nu comunica 81
Am menționat deja (s. 2.23) dilema cu care se confruntă

^schizofrenicii, subliniind că respectivii pacienți se comportă ra
și cum ar nega că ei comunică și, din aceștmoti^ găsesc nece
sar să nege și că negarea lor e, înșine, o cojmunicargJrisâjeJa
fel de posibil ca pacientul să pară că vrea să comunice fără „să
accepte totuși implicația din orice fel de comunicare. De exem
plu, o schizofrenică a intrat în cabinetul unui psihiatru pentru
prima sa întrevedere și a anunțat bucuroasă: „Maică-mea a tre
buit să se mărite și acum sunt aici". A fost nevoie de săptămâni
pentru a elucida unele din multiplele sensuri pe care ea le-a
condensat în această declarație, sensuri care erau ocultate atât
de formatul lor criptic, cât și de umorul și energia lor aparen
tă. Manevra sa, după cum s-a dovedit, intenționa să informeze
terapeutul că
1. se născuse ca urmare a unei sarcini nelegitime;

2. acest fapt i-a cauzat cumva psihoza;
3. „a trebuit să se mărite", care se referea la nunta forțată
a mamei, însemna fie că mama nu trebuie învinovățită,
deoarece presiunea sociala a forțat-o să se casatoreasca,
fie că mama detesta natura situației în care a fost pusă și
dădea vina, pentru aceasta, pe venirea pe lume a pacientei,
4. „aici" se referea atât la cabinetul psihiatrului, cât și la
existența pământeană a pacientei și astfel implica, pe de
o parte, că mama o înnebunise, dar că, pe de altă parte,
0 analiză similară a exemplelor de interacțiune, consemnate atât în formă scrisă, cât ș>
ca înregistrări audio, cf. Watzlawick (157).
, . Pragmatică, paradox și patologie ■ Comunicarea patologică

Comunicarea umană. Pragmatico,
trebuia să-i fie veșnic datoare, deoarece a păcătui Ș
82
suferit ca să o aducă pe lume.
JJ^Schizofreneza" esțe.așadar, un limbajjrareJasălalatitudi-

nea auditorului alegerea intre mai.m.uite sensuri.pP**! * țp sunt
nu doar~diferite,cipot fiși reciproc incompatibile. Astfel, devi-
ne posibilă negarea unuia sau chiar a tuturor aspectelor mesaju
lui. Dacă i s-ar cere să precizeze ce anume intenționa să zică, este
perfect posibil ca pacienta să spună colocvial: „O, nu știu; trebu
ie că sunt nebună". Dacă i se cere să lămurească un aspect oare
care, ea poate răspunde: „Oh, nu e nici pe departe ce voiam să
zic..." însă chiar dacă e condensată dincolo de orice posibilitate
de recunoaștere imediată, declarația sa rămâne o descriere bună
a situației paradoxale în care se găsește, iar remarca „Trebuie că
sunt nebună" e destul de adecvată, dată fiind cantitatea de autoi
luzionare necesară pentru a se adapta la acest univers paradoxal.
Pentru o discuție pe larg a negării comunicării în schizofrenie, citi
torul poate apela la scrierile lui Haley (60, pp. 89-99), unde va găsi
o analogie sugestivă cu subtipurile clinice ale schizofreniei. >
'—
3.22 Situația inversă o găsim în Alice în Țara din Oglindă, când
comunicarea directă a lui Alice este coruptă de „spălarea creie
rului" întreprinsă de Regina Roșie și Regina Albă. Ele pretind că
Alice încearcă să nege ceva, fapt pe care îl pun pe seama stării
sale de spirit:
Sunt sigură că n-am vrut să spun - începu Alice, dar

Regina Roșie o întrerupse nerăbdătoare.
— De asta mă și plâng! Ar fi trebuit să vrei să spUi ceva! La
ce crezi că e bun un copil care nu vrea
sa spună nimic? Chiar
PAUL WATZLAWICK, JANET BEA VIN BAVELAS, DON D. JACKSON

important Sp“na Ceva' și sPer că 1111 “P’1 e mult mai 83
încerca cu anT d § Um£>‘ N PUtea Să negi asta' chiar daca ai
încerca cu amândouă mâinile.
Eu nu neg cu mâinile, protestă Alice.
- Nimeni n-a spus c-o faci, spuse Regina Roșie. Am spus că
n-ai putea chiar dacă ai încerca.
E într-o dispoziție — spuse Regina Albă - când vrea să
nege ceva, numai că nu știe ce!
—Un caracter nesuferit! exclamă Regina Roșie. Am spus că
n-ai putea chiar dacă ai încerca. 18
Nu putem decât să rămânem uimiți de intuițiile autorului cu

privire la efectele acestui tip de comunicare magică, deoarece,
după ce respectiva spălare pe creier e aplicată o vreme, autorul
o lasă pe Alice să leșine.
3.23 Fenomenul în cauză nu se limitează totuși doar la basme

și schizofrenie. El e mult mai prezent în interacțiunea dintre
oameni. încercarea de a nu comunica poate să existe în orice
context în care angajamentele inerente oricărei comunicări tre
buie evitate. O situație tipică de acest fel este întâlnirea între
doi străini, dintre care unul vrea să converseze iar celălalt nu,
de exemplu doi pasageri ai unui avion care stau pe locuri ală
turate.19 Să zicem că parngerul A e rarp nn vrea să vorbeas
că. Două lucruri nu poate face: nu poate pleca și nu poate să
comunice. Pragmatica acestui context comunicațional seu^strân-
gC-la-urunnrnăr fĂarî^lYrniiûde-tîeaeții:
18 &ewis Carro11 “ Alice în Țara din Oglindă, trad. Mirella Acsente, București; Corint,
19 ‘°°3. P-121. (N.t) . .

Jorim să subliniem iarăși că, din punctul de vedere al analizei noastre comunicaționaie,
Vațiile celor doi indivizi sunt irelevante.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea p

84
3.231 „Respingerea" comunicării
Pasagerul A poate să-i spună clar pasagerului B, mai mult

sau mai puțin abrupt, că nu e interesat să converseze. Deoarece
regulile de politețe o interzic, va fi nevoie de curaj, așa că se va
instala o tăcere destul de tensionată și deranjantă și prin urmare
relaționarea cu B nu va fi evitată.
3.232 Acceptarea comunicării
Pasagerul A poate ceda, făcând conversație. Cel mai probabil

se va detesta pe sine și îl va detesta pe celălalt din cauza propri
ei slăbiciuni, dar aceasta nu trebuie să ne preocupe. Important
aici e că va înțelege repede înțelepciunea regulii militare care
spune că „în cazul în care devii prizonier, spune doar nume.-
le, gradul și numărul matricol", deoarece pasagerul B poate să
nu se mulțumească cu jumătăți de măsură; el poate fi decis să
afle totul despre A, inclusiv gândurile, sentimentele și opiniile
sale. Iar odată ce A va începe să răspundă, îi va fi din ce în ce
mai greu să se oprească, un fapt care e bine nmnOTitrelnr rare
practică „spălarea pe creier".
3.233 Descalificarea comunicării
A se poate apăra prin intermediul importantei tehnici a des-

caîificărirălHeTspusTp^teômunica înmoduri.careșăiimia-
lideze propriile comunicări sau pe.cele ale celuilalt. Descalific
carea_acoperă-o-arie largă-de fenomene comunicațiohâle,cum
ar fi aiitocontradicțiile, inconșișțgDț£le<^chimbărileîe subiect,
superficializarea, propozițiile incomplete, neințelegenlf21țilul

obscur sau manierismele în comunicare, interpretarea litpra^ 85
lă a metaforelor intefpretaêa-meUforicăa remarcilor lite
rale eț£.20 Un exemplu minunat de astfel de comunicare se
găsește la începutul filmului Lolita, când Quilty, amenințat de
Humbert cu pistolul, atinge paroxismul nonsensului verbal și
nonverbal, în vreme ce rivalul său încearcă în zadar să-1 facă
să priceapă mesajul: „Ai grijă, o să te împușc!" (Conceptul de
motivație nu prea e util aici pentru a decide dacă avem de-a
face cu o panică pură sau cu o apărare inteligentă.) Un alt
exemplu este deliciosul nonsens al lui Lewis Carroll, poezia
citită de Iepurele Alb:
N-ai avut niciun fel de conversație cu Ea, în care să fie vorba

de mine,
Și în care Ea spunea: Ninge frumos cu fulgi de nea
Nu știu să înot;
Să avem încredere în veștile aduse de tine.
L-au anuntat
♦ că eram acolo
— Ceea ce era perfect Adevărat
Dar dacă ea nu se oprește înainte de sfârșit,
Spuneți-mi doar că este un păcat!!!
I-am dat Una, iar lor le-am dat câte două

Tu ai dăruit câte Trei;
Afară a început să plouă
20 în lume, italienii sunt fruntași aici, cu inimitabilul lor răspuns „ma..." care înseamnă
literalmente „dar", însă poate fi folosit ca o exclamație ce exprimă îndoiala, aproba
rea, dezaprobarea, uimirea, indiferența, critica, disprețul, furia, resemnarea, sarcasmul,
negarea și probabil încă o duzină de alte lucruri, darîn ultimă instanță nimic din punc
tul de vedere al conținutului.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Comunicarea patologică

86 Dar ea a mai cerut niște mei.21
Și tot așa preț de încă trei strofe. Dacă am compara-o cu un

fragment dintr-un interviu cu un voluntar normal care se simte
evident stânjenit să răspundă la o întrebare care îi este adresată,
însă simte că trebuie să o facă, vom găsi comunicările interesant
de asemănătoare atât ca formă, cât și ca sărăcie a conținutului:
Cercetător: Cum vă descurcați, domnule R., cu faptul că părinții locu

iesc în același oraș cu familia dumneavoastră?
♦ 1
Dl. R.: Ei bine, încercăm, hm, la un nivel extrem de personal... hm,

prefer ca Mary [soția sa] să ia inițiativa în ce-i privește, și nu
eu sau ceva. îmi face plăcere să-i văd, dar nu mă chinui să fac
din asta ceva care să mă preocupe sau să-i... ei știu bine că...
hm, întotdeauna, încă de înainte de a o cunoaște pe Mary, a
fost un lucru care era acceptat — în familia noastră eram copil
unic — iar ei voiau ca niciodată, cât stătea în putință, să nu-și
bage nasul. Nu cred că este... oricum, cred că întotdeauna
există o-un curent subteran în orice familie, și nu-mi pasă
dacă e familia noastră sau oricare. Și e ceva care până și eu și
Mary credem că... ambii suntem perfecționiști. Și ah, iarăși,
suntem foarte... suntem... suntem st-rigizi și... așteptăm asta
de la copii și credem că dacă trebuie să te păzești — adică,
dacă ah... dacă rudele își bagă nasul, credem, am văzut și la
alții și noi... e un lucru de care în familia noastră ne-am păzit,
dar ah... și, hm, ca aici — de ce am... Nu aș zice că suntem
neprietenoși cu oamenii (157, pp. 20-21).
21 Din Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor, trad. Măriuca Dinu, București: Editura Semne,
1999, pp. 151-152. (N.t.)

Nu e surprinzător că la acest gen de comunicare recurg cei 87
care sunt prinși într-o situație în care se simt obligați să comunice

dar, în același timp, vor să evite angajamentele inerente comu
nicării. Din punct de vedere comunicațional, nu există, așadar
nicio diferență esențială între comportamentul unui așa-numit
individ normal care e pe mâinile unui cercetător experimentat și
un așa-numit individ cu tulburări mentale, care se găsește într-o
dilemă identică: nu poate nici pleca, nici nu poate să nu comuni
ce, dar din motive personale îi e frică sau nu voiește să o facă. In
ambele cazuri, rezultatul cel mai probabil va consta în vorbe fără--
sens, numai că, în cazul pacienților psihiatrici, cel ce-i chestio-
neaz^dacă e un psiholog al abisurilor interesat de simboluri, va*
avea tendința să vadă aceste vorbe în-termenii unor manifestări- •
inconștiente, în vreme ce pentru pacient aceste comunicări pot fi_
o hună cale de a mulțumi persoana cejîl chestionează prin inter-
mediul .subtilei arte de a nu spune nimic zicând ceva. La fel, o
analiză în termenii „disfuncției cognitive" sau aiîraționalițății^
ignoră necesitatea de a lua în considerare contextul când se eva-
luează astfel de comunicări.22 Am dori să mai șubjiniein-n.dată
că, la extrema clinică a spectrului comportamental, comunicarea -
(comportamentul) „nebunească" nu e necesarmente o manifesta
re a unei minți bolnave, ci poate fi singura reacție posibilă laim
context comunicațional absurd și,insuportabil.
3.234 Simptomul în calitate de comunicare

în fine, mai poate exista și un al patrulea răspuns al pasage
rului A cu care acesta se poate apăra de locvacitateaJudLBipoate
& Aid, putem trimite dtitorul la analiza comunicațională a conceptului psihanalitic de
„transfer", care poate fi considerat singurul răspuns posibil la o situație cât se poate de
neobișnuită. Cf. Jackson și Haley (76), discutați și în s. 7.5, exemplul 2.

88 mima somnolența, surzenia, beția, necunoașterea englezei sau .
orice alt defect*careîâce comunicareajmposibilă mjnstifi«-
-CatJn toate aceste cazuri, mesajul va fi același, mai precis: „Nu
mi-ar displăcea să-ți vorbesc, dar ceva mai puternic decât mine,
pentru care nu pot fi învinovățit, mă împiedică". Această invo
care a unor puteri sau rațiuni aflate în afara controlului cuiva
are un rost: A știe că trișează. Dar „int-riga" comunicaționala
devine perfectă de îndată ce persoana-s-a-eonvifis po oine ca-'e
la discreția unor forțe aflate în afara controluluisău și de aceea-
s-a eliberat de cenzura persoanelor dragi, ca și de mustrănla-
de-conștiință. Aceasta e totuși o modalitate mai complicată de
a spune că manifestă un simptom (nevrotic, psihosomatic sau
psihotic). Margaret Mead, atunci când descria diferența dintre
personalitățile din America și Rusia, a remarcat că un american
se va scuza că-1 doare capul pentru a nu merge la o petrecere,
în vreme ce un rus chiar va avea o durere de cap. In psihiatrie,
Fromm-Reichmann, într-un articol mai puțin cunoscut, a sub
liniat utilizarea simptomelor catatonice pe post de comunica
re (51), iar în 1954, Jackson a arătat utilitatea folosirii de către
pacient a simptomelor isterice în comunicarea cu familia (67).
Pentru studii ample ale rolului comunicațional al simptomelor,
putem trimite cititorul la Szasz (151) și Artiss (3).
Această definiție comunicațională a simptomului poate
părea să depindă de o presupoziție controversată, anume că un
individ se poate convinge pe sine în acest mod. In locul argu
mentului destul de neconvingător potrivit căruia experiența
clinică obișnuită oferă sprijin acestei presupuneri, va trebui să
menționăm experimentele lui McGinnies cu privire la „apăra
rea perceptuală" (102). Un subiect este plasat în fața unui tahis-
toscop, dispozitiv care poate face vizibile diverse cuvinte într-o

ferestruică pentru o perioadă foarte scurtă. Este determinat 89
pragul subiectului pentru câteva cuvinte, iar mai apoi i se cere

să spună ce vede sau crede că vede la fiecare expunere ulte
rioară. Lista cuvintelor din test este compusă atât din cuvin
te neutre, cât și din cuvinte mai „sensibile", cuvinte cu încăr
cătură emoțională, ca de exemplu „viol", „dezmăț", „curvă".
O comparație între comportarea subiectului când e confruntat
cu cuvintele neutre și cu cele sensibile evidențiază praguri de
recunoaștere semnificativ mai ridicate în cazul ultimelor, altfel
spus, el „vede" mai puține dintre aceste cuvinte. însă aceasta
înseamnă că, pentru a produce mai multe rateuri cu cuvinte
le pentru care există un tabu social, subiectul trebuie întâi să
le identifice ca atare, iar mai apoi să se convingă cumva că nu
a reușit să le citească. Astfel, el evită jena de a trebui să i le
citească experimentatorului cu voce tare. (în această privință,
se impune mențiunea că, în general, testarea psihologică tre
buie să ia în considerare contextul comunicațional în care ea
are loc. Nu există niciun dubiu, de exemplu, că desfășurarea
și performanța subiectului vor fi diferite în cazul în care trebu
ie să comunice cu un profesor bătrân și uscat ori cu o blondă
superbă. Investigațiile atente ale lui Rosnnthal, efectuate recent
pentru a determina influența experimentatorului (e.g. 230), au
neprecizabilă).
Să recapitulăm. Teoria comunicării concepe simptomul ca pe
un mesaj nonverbal: nu eu sunt cel care vrea (_sau nu vreaLasia,
e ceva în afara controhduijajgi^.dâtQr^lêl£X£01BlllijafiJ¥iJ*»i|
"mei, malaSieimele, angoasei mele, vederii mele
Jui, educației, comunistilor s_ajjn£Qțj£u

90 33 Structura etajată a comunicării (conținut și relație)
O pereche, într-o terapie de cuplu, a relatat următorul inci

dent. Soțul, aflându-se singur acasă, a primit un tele on m erur
ban de la un prieten care i-a spus că va veni în oraș cațeva zi e.
Soțul l-a invitat imediat să stea la ei acasă, știind că și soția se
va bucura de vizită și, de aceea, ar fi făcut același lucru. Când
soția s-a întors acasă însă, invitația făcută de soț prietenului a
declanșat o ceartă aprigă. Când problema a fost explorată în
cadrul ședinței de terapie, atât soțul, cât și soția au fost de acord
că invitația era cel mai potrivit și mai natural lucru. Au fost
uimiți să afle că, pe de o parte, erau de acord și totuși, „cumva",
nu erau de acord cu ceea ce părea a fi același lucru.
3.31 în realitate, cearta avea la rădăcină două lucruri. Unul

era felul în care trebuia procedat în mod adecvat în această pro
blemă practică (a invitației), și care putea fi comunicat digital;
celălalt lucru privea relația dintre comunicatori — dacă vreunul
avea dreptul să ia inițiativa fără a-1 consulta pe celălalt — și nu
putea fi transmis digital, deoarece era nevoie ca soțul și soția să
poată vorbi despre relație. în încercarea lor de a-și rezolva dife
rendul, cuplul a făcut o greșeală foarte comună în comunicare:
nu erau de acord pe plan metacomunicațional (al relației), însă
încercau să rezolve dezacordul la nivelul conținutului, unde nu
exista niciun dezacord, ceea ce le crea pseudodiferende. Un alt
soț, și el în terapie de cuplu, a reușit să descopere singur și să
formuleze cu propriile cuvinte diferența dintre conținut și nive
lurile relațiilor. El și soția sa avuseseră parte de mai multe esca
ladări simetrice violente, care porneau de obicei de la problema
cine avea dreptate într-o chestiune cu un conținut banal. într-o

zi, ea a putut să-i arate fără tăgadă că faptele îl contraziceau, iar 91
el a replicat: „Ei bine, poate că ai dreptate, dar greșești deoarece^
*e CU mine"' Psihoterapeuții sunt'fămiliari cu aceste confu
zii intre conținut și relație, mai ales în comunicarea conjugală,
dar și cu enorma dificultate de a diminua respectiva confuzie.
Deșijpentru_teiapeut redundanța monotonă a pseudodeza-
cordurilor dintre soți și soții devine destul de repede eviden
ta", protagoniștii văd fiecare nouă ceartă în mod izolat, ca ceva
total nou, pur și simplu deoarece chestiunile Obiective? practice^
implicate pot proveni dintr-o arie largă de activități, de la pro-
gramele TV la cerealele pentru micul dejun și la sexÂceastă
situație a fost descrisă cu pricepere de Koestler.
Relațiile familiale aparțin unui plan în care regulile obișnuite

de judecată și conduită nu se mai aplică^ Sunt un labirint
tensiuni, certuri și reconcilierea căror.logică p rnntradirtnrin, a
căror etică izvorăște dintr-o junglă tihnită și ale căror valori și
criterii sunt deformate ca spațiul curb al unui univers închis. E
un univers saturat de amintiri — însă amintiri din care nu e trasă
nicio lecție; un univers saturat de un trecut care nu oferă niciun ghid
pentru viitor. Cauza e că în acest univers,,după.fiecare criză și recon
ciliere, timpul pornește iarăși de la zero,.iardsioricc-e întotdeauna-la
punctul de început (86, p. 218; s.n.).
3.32 Fenomenul dezacordului furnizează un reper pen

tru studiul perturbărilor de comunicare cauzate de confuzia
dintre conținut și relație. Dezacordul se poate ivi la nivelul
conținutului sau la cel al relației, iar cele două forme depind
una de alta. De exemplu, dezacordul cu privire la valoarea de
adevăr a aserțiunii „Uraniul are 92 de electroni poate fi tranșat
r • imană Pragmatică, paradox Și patologie • Comunicarea patologică

Comunicarea umana. Hragmou r
doar prin recursul la date obiective, de exemplu consultând un
tratat de chimie, deoarece o astfel de sursă demonstrează nu
doar că uraniul are Într-adevăr 92 de electroni, ci și că una din
tre părți avea dreptate și cealaltă nu. Dintre cele două rezultate,
primul rezolvă dezacordul de la nivelul conținutului, iar celălalt
creează o problemă de relaționare. însă e destul de evident că
pentru a rezolva această nouă problemă, cele două persoane nu
pot să continue prin a vorbi despre atomi; cei doi indivizijre^_
buie săânceapă să discute despre ei și relația lor. în acest scop,
ei trebuie să ajungă să-și definească relația ca simetrică ori corn-,
plementară: de exemplu, cel care a greșit ar putea să-l admira
pe celălalt pentru cunoașterea sa superioară și să se decidjLsă
îl întreacă la următoarea ocazie, pentru a restabili egalitatea,23
Desigur, dacă nu poate aștepta până când se ivește următoarea
ocazie, ar putea să recurgă la tactica lui „dă-o drandui~3e logi-^
că" și să încerce să obțină victoria susținând că numărul 92 tre-
buie să fie o greșeală de tipar, sau că are un prieten care e om.
de știință și tocmai a demonstrat că numărul de electroni e de.
fapt neimportant etc. Un bun exemplu al acestei tehnici ne e fur
nizat de ideologii de partid din Rusia și China, de felul în care
despart firul de păr în patru atunci când încearcă să interpreteze
ce a vrut să zică „de fapt" Marx, așa încât să arare ce marxiști
răi sunt ceilalți. în astfel de încleștări, cuvintele își pot pierde și
ultima rămășiță de sens pe care îl mai conțin, devenind simple
unelte pentru „a lua fața"24, așa cum o zicea cu o admirabilă
claritate Humpty Dumpty:
23 Oricare dintre aceste posibilități poate fi potrivită sau nepotrivită, „bună sau „rea", în
funcție de relația implicată.
24 S. Potter, cel care are meritul de a fi utilizat această expresie, oferă ilustrări amuzante
și relevante pentru această idee (116).

— Nu știu ce vrei să spui cu „glorie", zise Alice. 93
Humpty Dumpty zâmbi batjocoritor.
— Sigur că nu știi, dacă nu-ți spun eu. Am vrut să spun
„ăsta-i un argument zdrobitor pentru tine"!
— Dar „glorie" nu înseamnă „argument zdrobitor", protestă
Alice.
— Când eu folosesc un cuvânt, spuse Humpty Dumpty pe
un ton destul de disprețuitor, înseamnă exact ceea ce vreau eu
să însemne, nici mai mult și nici mai puțin.
— întrebarea e, spuse Alice, dacă poți să faci cuvintele să
însemne atâtea lucruri diferite.
— întrebarea e, răspunse Humpty Dumpty, cine-i șeful —
asta-i tot. (s.n.)25
Acesta e, așadar, pur și simplu un alt mod de a spune că,

atunci când nu sunt de acord, doi indivizi vor trebui să-și defi
nească relația fie ca pe una complementară, fie ca pe una sime
trică.
3,33 Definirea de sine și a celuilalt. Să presupunem că aceeași

afirmație despre uraniu este făcută de un fizician în fața altui
fizician. De aici se poate naște o interacțiune de un alt gen,
deoarece răspunsul celuilalt va fi să se arate mânios, jignit
sau să devină sarcastic - „Știu că mă crezi complet idiot, dar
am mers totuși la școală niște ani...', sau ceva asemănător.
Diferența prezentată de o astfel de interacțiune constă în aceea
că nu există niciun dezacord în planul conținutului. Valoarea de
adevăr a aserțiunii nu e contestată; de fapt, aserțiunea nu vehi
culează nicio informație, deoarece ceea ce se spune în planul
25 Alice în Țara din Oglindă, trad. cit., p. 82. (N.t.)

conținutului e cunoscut oricum de ambii parteneri. Tocmai acest
apt acordul în planul conținutului — plasează dezacordul la
niveLul cu alte cuvinte, pe tărâm metacomunicațional.
Aici însă dezacordul înseamnă ceva care, din punct de vede
re pragmatic, e mult mai important decât dezacordul la nive
lul conținutului. După cum am văzut, la nivelul relației, oame
nii nu comunică despre stări de fapt din afara relației lor, ci își
oferă reciproc definiri ale relației și, pe cale de consecință, ale lor
înșiși.26 Așa cum am menționat în s. 2.3, aceste definiții posedă
propria ierarhie de complexitate. Âstfel, pentru a lua un punct
de plecare arbitrar, o persoană Pîi poateoferi alteia, C), o anumi
tă definire de sine. P poate face acest lucru în mai multe feluri,
însă orice și oricum ar comunica pe palierul conținutului^pro-
totipul comunicării sale va fi: „Așa mă văd eu pe mine^,27 Stă
în natura comunicării umane să existe trei răspunsuri ale lui O
la definirea de sine a lui P, și toate trei sunt foarte importante
pentru pragmatica din comunicarea umană.
3.331 Confirmarea
O poate accepta (confirma) definirea de sine a lui P. Pe cât

ne putem da seama, această confirmare de către O a felului în
care P se vede e probabil cel mai important factor care asigură
ДЗД Cf. Cumming: „Am avansat ideea că bună parte din ceea ce Langer numea «expnmarea
J pură a ideilor» sau activitatea simbolică de dragul activitățn simbohce constă, la oame
nii normali, în facultatea de a-și reconstrui constantconc®^ . £ d _
această concepție altora spre ^^Xt^^VoXVplie desprf sine trett Sn
ei înșiși ale altora. De asemenea, presupun ca о со . . conceDtia d •
struliă constant dacă . să «»stăm ca oameni,, nu ca ob «.=, de „ne
este reconstruită tu principal I. .« * ifi. de M*’. dar, de
27 De fapt, aceasta trebuie citită „Așa mă văd în jsă cursiv.
dragul simplității, în cele ce urmează vom omite partea scrisa

dezvoltarea mentală și stabilitatea dintre câți au fost degajați 95
de studiul nostru al comunicării. Qricââr părea de surprinză-
tor, ara acest efect de autocpnfirmare, coinumEărea umănă~nu'
j>rea ar fi evoluaț_d.mcolo de limitele strâmte ale schirpbutilnr
uidișpenșaîle^pentru protecție și supraviețuire; nu ar fi existat
niciuDJiiQtiv_de_a_comunica-de- dragul.comunicării. Și totuși,
experiența de zi cu zi nu lasă loc de îndoială că o bună parte a
comunicărilor noastre sunt dedicate chiar acestui scop. Paleta
vastă de emoții pe care indivizii le nutresc unul față de celă
lalt — de la dragoste la ură — cu greu ar fi existat, iar noi am fi
trăit într-o lume în care ar fi lipsit aproape tot, exceptând cele
mai utilitare întreprinderi, o lume fără frumusețe, poezie, joc și
umor. ê_pare că, dincolo-de orice schimb de_mformațiez.omul
trebuie să comunice cu alții de dragul conștientizării de sine, iar
verificarea experimentală a acestei presupoziții intuitive e rea
lizată cu ajutorul cercetărilor din sfera privării de stimuli, care
arată că omul e incapabil să își păstreze stabilitatea emoțională,
peperioade mai lungi atunci când comunică doar cu el însușii
Credatt> ră întâlnirea de care vorbeau existențialișții.are locaifii,
ca și orice altă formă de conștientizare de sine mai importantă,
ceyinp ca urmare a construirii unei relații cu un alt individ. „In
societatea omenească", scria Martin Bubeț,
la toate nivelurile sale, persoanele își confirmă reciproc,

de o manieră practică, mai mult sau mai puțin, calitățile și
capacitățile personale, iar societatea poate fi calificată drept
umană în măsura în care membrii săi se confirmă reciproc.
Fundamentul vieții omenești este dublu și universa
dorința fiecărui om de a fi confirmat de ceilalți drept c
este și chiar drept ceea ce poate deveni; respectiv capacitatea
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■
înnăscută a omului de a-și confirma în acest fel semenii. Faptul
că respectiva capacitate e doar infim cultivată constituie adevă
rata slăbiciune a speciei umane și motivul pentru a avea rezerve
față de aceasta; umanitatea există în fapt doar acolo unde această
capacitate este pusă la lucru (32, pp. 101-102).
3.332 Respingerea
Un al doilea răspuns posibil al lui O, atunci când este confrun

tat cu definirea de sine a lui P, este să o respingă.Respingerea^
oricât de dureroasă, presupune totuși cel puțin o recunoaștere,
parțială a ceea ce e respins și, de aceea, nu neagă necesajmgDte
realitatea punctului de vedere a lui P asupra propriei persoa
ne. Ba chiar anumite forme de respingere pot fi constructive/ ca
de exemplu refuzul psihiatrului de a accepta definirea dejsjne
a pacientului în cadrul transferului în care pacientuLîncearcă
îndeobște să-i impună terapeutului propriul „joc relațional^'.
Trimitem aici cititorul la doi autori care, în propriul lor cadru
conceptual, au scris mult despre acest subiect: Berne (23, 24) și
Haley (60).
3.333 Infirmarea
Cea de-a treia posibilitate e probabil cea mai importantă,

deopotrivă din punct de vedere pragmatic, cât și psihologic.
Ne referim la fenomenul infirmării (invalidării), care, așa cum
vom vedea, e destul de diferit de simpla respingere a definirii
de sine a celuilalt. Suntem aici parțial datori materialului furni
zat de Laing (88) de la Tavistock Institute of Human Relations
din Londra, la care vom adăuga propriile noastre descoperiri
BAVE LAS, DON D. JACKSON

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN
cu privire la comunicarea schizofrenicilor. Laing îl citează pe 97
William James, care scria undeva că „nu poate fi inventată nicio
pedeapsă mai diabolică, chiar dacă ar fi posibHăfizic, decât cea
de a fi în mijlocul unei societăți șT3e a trece absojuț nepbservat
de cgțre rnembrii saif ȚȘș, p. 89}.Nu poate fi nicio îndoială că o
astfel de situație cond.ucfi.la o pierdere de sine 7, altfel spus,la
„alienare . Jnfirmarea,, așa_ cum o găsim încomunicarea patolo
gică, nu mai e preocupată de adevărul sau falsitateactefmiri£de
-Pț£Șupunând căar exista asemenea criterii —, ci
mai degrabă neagă realitatea.Iul P ca sursă a unei- astfeWe-defi-
mnû alte cuvinte, .îrLyr^mejceu^pingerea e echivalentă cu
mesajul^Greșești77,infirmarea (invalidarea)-spune de fapt: „Nu
Qxiștf^Sau, pentru a formula în termeni mai riguroși, dacă am
echivala confirmarea și respingerea sinelui celuilalt cu concep
tele de adevăr și respectiv falsitate din logica formală, atunci
infirmarea va corespunde conceptului de indecidabilitate, care,
după cum se știe, e de un ordin diferit.28
28 Uneori, chiar dacă rar, indecidabilitatea în sensul ei literal poate juca un rol foarte
important, așa cum arată următoarea stenogramă a unei ședințe de terapie de cuplu.
Cei doi solicitaseră ajutorul din cauza certurilor lor uneori violente, care îi îngrijorau
foarte mult că eșuaseră ca soț și soție. Erau căsătoriți de douăzeci și unu de ani. Soțul
era un om de afaceri de succes. La începutul discuției, soția a remarcat că în toți acești
ani nu știuse cum o vede el.
Psihiatrul: Așadar, spuneți că soțul nu vă furnizează indiciile necesare pentru a ști dacă
vă comportați cum trebuie.
Soția: Așa e.
Psihiatrul: Dar nu vă face observații atunci când o meritați - pozitive sau negative,
vreau să zic.
Soțul: Rar.
Soția (vorbind peste el): Face rar observații.
Psihiatrul: Bine, dar cum vă dați seama...
Soția: (întrerupând) Face complimente. (Râs scurt). Știți, chestia care mă nedumerește
Să zicem că fac de mâncare și o ard; el zice: „Foarte, foarte bine". Iar dacă gătesc un fe
gustos, iarăși aud: „Foarte, foarte bine". I-am spus că nu îmi dau seama când n
bine — dacă îmi reproșează ceva sau mă laudă. Pentru că el crede c , ac
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie
98 Pentru a-1 cita pe Laing:
Tiparul familial frecvent care se degajă în urma studiului fami

liilor schizofrenicilor nu prea implică un copil care e pur și simplu
neglijat sau clar traumatizat, ci un copil a cărui autenticitate a fost
subtil, dar persistent mutilată, adesea neintenționat (p. 91).
* ... indiferent de cum se simte sau cum se
în ultimă instanță
comportă [o persoană], indiferent ce sens conferă situației m care
se găsește, sentimentele sale sunt private de validitate, actele
sale sunt văduvite de motive, intenții și consecințe, situația este
lipsită de orice sens pentru ea, așa că ajunge totalmente confuză
și alienată (pp. 135-136).
Am dori să mai oferim un exemplu, care a fost publicat mai

detaliat în altă parte (78). El este extras dintr-o psihoterapie cu
o întreagă familie compusă din părinți, fiul lor de douăzeci și
cinci de ani, Dave (căruia îi fusese diagnosticată schizofrenia în
timpul serviciului militar, la douăzeci de ani, iar mai apoi trăise
acasă până cu un an înainte de a fi intervievat, când a fost inter
nat), ca și cu fiul lor în vârstă de optsprezece ani, Charles. Când
discuția s-a îndreptat asupra modului în care vizitele de week-
end ale pacientului creau tensiune în familie, psihiatrul a sub-
liniat că părea că lui Dave i se cerea să poarte mult prea greaua
complimente, mă poate încuraja să am rezultate mai bune, iar când merit un compli"
ment, el, el mă complimentează întotdeauna sugerând că lucrurile stau bine... așa că
valoarea complimentului se pierde.
Psihiatrul: Deci nu știți care-i situația când aveți de-a face cu cineva care face constant
complimente...
Soția: (întrerupând): Nu, nu știu dacă mă critică sau sunt complimente sincere.
Ceea ce face exemplul extrem de interesant e că, deși ambii soți sunt evident pe deplin
conștienți de tiparul în care sunt prinși, aceasta nu îi ajută să întreprindă ceva pentru a
rezolva problema.

povară a atenției întregii familii. Dave a devenit astfel un indica- 99
tor pe deplin capabil să arate cât de bine ori de rău s-au petrecut
lucrurile în weekend. In mod surprinzător, pacientul s-a avântat
imediat pe această direcție de discuție:
1. Dave: Ei bine, simt că uneori părinții și Charles sunt foarte

sensibili la modul în care mă simt, poate chiar prea sensibili la
felul în care mă simt, deoarece mie... mie nu mi se pare că fac
cine știe ce scandal când mă duc acasă, sau...
2. Mama: Hmm. Dave, e adevărat că nu te-ai mai purtat așa când
ai căpătat mașina ta, doar că... înainte ai mai făcut scandal.
3. Dave: Mda, știu că am fost...
4. Mama (vorbind peste el): Da, dar chiar și mai recent, de două
ori de când ai căpătat mașina.
5. Dave: Da, OK, oricum, ah (oftat), mi-aș dori să nu trebuiască să
fiu așa; cred că ar fi frumos dacă aș putea să mă bucur și eu sau
ceva de genul ăsta... (oftează, se oprește).
6. Psihiatrul: Știi, mi se pare că îți schimbi povestea pe măsură ce
vorbești, atunci când mama ta se arată drăguță cu tine. Ceea
ce... e de înțeles, dar în situația ta nu prea ți-o permiți.
7. Dave (vorbind peste): Îhî.
8. Psihiatrul: Te face și mai scrântit. Apoi, nici măcar nu mai știi
ce-i în capul tău.
9. Mama: Ce anume ziceați că a schimbat?
10. Psihiatrul: Nu pot să-i citesc gândurile, așa că nu pot zice exact
ce voia să spună, dar am o oarecare idee, din experiență...
11. Dave (întrerupând)-. Doar... doar că treaba e că eu sunt cel bolnav
în familie, iar asta le dă tuturor celorlalți o... o șansă să facă pe
bunii samariteni și să susțină moralul lui Dave, fie că el e trist sau
nu. La asta se reduc lucrurile uneori, cred. Cu alte cuvinte, nu

pot fi altceva decât eu însumi, și chiar dacă oamenii nu mă plac așa
cum ei sunt oh, așa cum eu sunt — apreciez când... când ei îmi
zic acest lucru, asta-i tot ce-mi doresc (78, p. 89).
Actul ratat al pacientului dezvăluie dilema sa: el spune

„nu pot fi altceva decât eu însumi", însă întrebarea rămâne,
eu însumi înseamnă „eu" sau „ei"? A numi aceasta o dovadă
pentru „slăbirea granițelor Eului" înseamnă a ignora faptul
interacțional al infirmării pe care tocmai l-am prezentat. Și nu
mă refer doar la ceea ce spune Dave despre vizitele sale de week-
end, ci și la infirmarea imediată din partea mamei, din exemplul
de față (afirmațiile 1-5), când ea invalidează impresiile lui Dave.
Din perspectiva infirmării sinelui (evidentă în interacțiunea pre
zentă, dar și din relatarea pacientului), actul ratat al pacientului
apare sub o nouă lumină.
3.34 Nivelurile percepției interpersonale Putem acum să ne

întoarcem la ierarhia mesajelor găsită când comunicarea e anali
zată la nivelul relației. Am văzut că definirii de sine a lui P („Așa
mă văd..."), O îi poate răspunde în trei moduri: confirmare, reș-
pirigereji înfirmare^(Această clasificare este, desigur, practic
aceeașicu cea folosită în secțiunile 3.231-3.233.) însă aceste trei
răspunsuri posedă un numitor comun: prin fiecare. Q comnnwă
„Așa te văd eu"29
Există, așadar, în discursul de pe nivelul metacomunicatiopal
un mesaj'de la P'Iă1Df7?^mă văd”.. Lui n urmează-iuunesaj-
.__ —--------- se potrivi cu conceptul de „infirmare" de care

29 La o primă vedere, formula pare a ță fie și mesajul „Pentru mine tu nu exiști
tocmai am vorbit. Totuși, in uiti ă te văd. tu nu exjștf„ Faptu| că acest
ca o entitate autonoma este ecn surveni, așa cum se va vedea în detaliu
răspunse paradoxal nu înseamnă că nu P
în capitolul 6.

de la O către P: „Așa te văd". La acest mesaj, P va răspunde 101
printr-un mesaj care afirmă, printre altele: „Așa te văd eu că mă

Vezi", iar O, lăTrândul^ău^prin meâăjul:~Așa te văd eu că mă
vezi că te văd^. După cum am spus, acest regres este teoretic
infinit, dar din punct de vedere practic va trebui să presupu
nem că oamenii nu pot procesa mesaje de un nivel de abstracție
mai înalt decât cel menționat. însă va trebui să remarcăm aici
că oricare dintre aceste mesaje poate fi supus de către receptor
acelorași procese de confirmare, respingere sau infirmare, lucru
valabil, desigur, și pentru definirea de sine a lui O și pentru
discuția metacomunicațională cu P. Aceasta generează contexte
comunicaționale a căror complexitate e greu de imaginat, dar
care totuși au consecințe pragmatice precise.
3.35 Impermeabilitatea. Nu știm foarte multe despre aceste

consecințe, însă Laing, Phillipson și Lee, care ne-au acordat per
misiunea de a cita aici câteva din rezultatele cuprinse într-un
articol nepublicat (93), au efectuat cercetări promițătoare în
domeniu.30 Infirmarea sinelui de către un altul este în principal
rezultatul unei lipse de conștientizare a percepțiilor interperso-
nale, numită „impermeabilitate" și definită de către Lee după
cum urmează:
Ne interesează mai ales aspectul conștientizării și nonconști-

entizării. Pentru o interacțiune fără asperități, adecvată, fie
care parte trebuie să își dea seama care e punctul de vedere al
30 Prea târziu pentru a mai putea fi prinși în această carte, autorii de mai sus și-au publi
cat descoperirile pe acest subiect sub forma unei cărți: R.D. Laing, H. Phillipson și A. R.
Lee, Interpersonal Perception; A Theory and Method of Research. New York, Springer
Publishing Company, 1966. în această foarte originală lucrare sunt elaborate un întreg
cadru teoretic, ca și o metodă ingenioasă de cuantificare.

102 celuilalt. Cum percepția interpersonală se etalează pe mai multe
niveluri, și impermeabilitatea se poate dezvolta pe mai multe
niveluri. Motivul este că pentru fiecare palier al percepției, există
un palier corespunzător de nepercepere sau de impermeabili
tate. Lipsa unei conștientizări precise sau impermeabilitatea face
ca părțile unei diade să relaționeze pe baza unor pseudoteme...
Ei ajung la o presupusă armonie care nu există sau se ceartă pe
așa-zise dezacorduri, care nu există nici ele. Tocmai aceasta este
situația tipică din familia schizofrenicului: aceștia construiesc
în mod constant relații armonioase pe nisipurile mișcătoare ale
pseudoacordului sau au certuri aprige ca urmare a unor pseu-
dodezacorduri.
Lee continuă prin a arăta că impermeabilitatea poate exista

pe primul nivel al ierarhiei, altfel spus, Ia mesajul lui P „Așa
mă văd", O răspunde: „Așa te văd" de o manieră incongruentă
cu definirea de sine a lui P. P poate conchide că O nu îl înțelege
(sau că nu îl apreciază, ori nu îl iubește), în vreme ce O, pe de
altă parte, poate presupune că P se simte înțeles (sau apreciat
ori iubit) de el (O). în acest caz, O nu va fi în dezacord cu P, însă
ignoră sau interpretează greșit mesajul lui P, ajungând astfel să
corespundă definiției pe care am dat-o infirmării. O impermea
bilitate de nivelul doi putem spune că există atunci când P nu
bagă de seamă că mesajul său nu a ajuns la O; altfel spus, P nu
transmite cu acuratețe: „Așa văd că mă vezi [în cazul de față,
„văd că nu mă înțelegi"]". Pe acest palier, se produce, așadar, o
impermeabilitate Ia impermeabilitate.
Pornind de Ia studiul familiilor având un membru schizofre
nic, Lee ajunge la o concluzie importantă cu privire la pragma
tica acestui gen de comunicare:

Tiparul obișnuit plasează im permeabilitatea parentală p£ 103
nivelul Jbjar inipermeabilitalea^dlUQfrenicului pe nivelul 2.

Altfel spus, de obicei părintelui îi scapă punctul de vedere al
copilului, în vreme ce copilului îi scapă că punctul său de vedere
nu a fost băgat în seamă (și probabil nici nu poate fi băgat în,
seamă).
Cel mai adesea, părintele rămâne impermeabil la punctul de
vedere al copilului deoarece crede că acest punct de vedere i-ar
fi defavorabil sau pentru că nu s-ar integra în sistemul său de
valori. Altfel spus, părintele insistă ca opiniile copilului să fie
cele pe care părintele le crede că ar fi „de cuviință". La rândul
său, copilul nu reușește să recunoască acest lucru. El crede că
mesajul său a ajuns la destinație, că a fost înțeles și acționează în
consecință. într-o astfel de situație, el va fi necesarmente nedu
merit de interacțiunea ce va urma. Se simte ca și cum s-ar lovi
permanent de un zid de sticlă. Consecința este o senzație con
tinuă de confuzie care îl conduce la exasperare și până la urmă
la disperare. La sfârșit, ajunge să aibă sentimentul că viața nu
mai are niciun sens.
Un astfel de copil schizofrenic, aflat în terapie, și-a dat seama
cum stau lucrurile, formulându-și dilema astfel: „Când sunt în
dezacorûjnaj^ șpună: «Oh, știu ce spui w
"voce țareTdar știu și că asta nu e ce crezi înjâlitate», dupăxase
mamită cetocmai i-am zis".
Laing și Esterson (90) ne furnizează o varietate bogată de

exemple clinice pentru impermeabilitatea de pe nivelul relației.
Un exemplu se găsește în Figura 1.

104 Figura 1
„Impermeabilitatea" în familia schizofrenică3
CÂTEVA ATRIBUIRI FĂCUTE DE ATRIBUIRILE FĂCUTE DE PACIENT

PĂRINȚI LA ADRESA PACIENTULUI LA ADRESA PROPRIEI PERSOANE
i Mereu binedispus Frecvent deprimat și înspăimântat
Șinele său adevărat e unul vioi și Menține aparențele

vesel
Armonie în familie Lipsa de armonie e atât de

completă, că e imposibil să
comunice cu părinții
Nu l-au ținut niciodată din scurt Au încercat să-i controleze toate
aspectele importante ale vieții '
1 folosind sarcasmul, implorarea,

ridiculizarea
Are gândire independentă Adevărat, într-un anumit sens, dar

încă îi e suficient de frică de tată ;
pentru a-i mărturisi adevăratele ‘
sentimente, se simte controlat încă j
de el |
3.4 Punctuația seriei de evenimente
A râs deoarece credea că ei nu-l pot nimeri — nici

nu-și imagina că ei exersau arta de a rata ținta.
-BRECHT
Am prezentat deja în capitolul precedent câteva exemple

de posibile complicații inerente acestui fenomen. Ele arată că
discrepanțele neaplanate din punctuația seriilor comurucaționale
31 Adaptat din Laing și Esterson (90, p. 188).
PAUL WATZLAWICK, JANET BEA VIN BAVELAS, DON D. JACKSON

conduc direct în impasuri interacționale unde, până la urmă, 105
ajung la acuzații de nebunie sau răutate.
3.41 Discrepanțele în felul în care sunt punctuate seriile de

evenimente se produc, desigur, în toate acele cazuri în care cel
puțin unul dintre comunicatori nu posedă aceeași cantitate de
informație ca și celălalt, însă nu e conștient de asta. Un simplu
exemplu de astfel de serie ar fi următorul: P îi trimite lui O o
scrisoare prin care îl invită să participe la o afacere comună. O
răspunde afirmativ, însă scrisoarea se pierde pe drum. După o
vreme, P conchide că O îi ignoră invitația și se decide ca și el
să-1 ignore. O, pe de altă parte, se simte ofensat că răspunsul său
este ignorat și, de aceea, se decide și el să nu-1 mai contacteze
pe P. Din acest moment, disputa lor tacită poate dura la infinit,
exceptând cazul în care se decid să cerceteze ce s-a întâmplat
cu comunicarea lor, altfel spus, să înceapă să metacomunice.
Numai atunci vor descoperi că P nu știa că O i-a răspuns, în
vreme ce O nu știa că răspunsul său nu a ajuns niciodată la P.
Așa cum se vede în acest exemplu, un eveniment extern întâm
plător a interferat cu congruența punctuației.
Unul dintre autori a avut experiența unui astfel de fenomen
de punctuație discrepantă în momentul în care a solicitat un
Post de asistent într-un institut de cercetări psihiatrice. La ora
stabilită, el s-a prezentat la biroul directorului pentru interviu,
unde a avut următorul dialog cu persoana de la recepție.
Vizitator: Bună ziua, am o întâlnire cu doctorul H. Numele

meu e Watzlawick-^.
32 «My name js Watz)awj(;k.. are 0 pr0nunție extrem de apropiată de „My name is not
avk («Numele meu nu este slav"). (N.r.)

106 Recepționista: Nici nu am spus că ar fi.
Vizitatorul (surprins și oarecum enervat): Dar vă spun că ăsta e.
Recepționista: (nedumerită) Și atunci de ce-ați zis că nu este?
Vizitatorul: Dar eu v-am spus că acesta este!
în acest punct, vizitatorul era „sigur" că devenise obiectul

unei glume ireverențioase pe care nu o putea înțelege, în vreme
ce recepționista îl luase deja ca pe un nou pacient psihotic al
doctorului H. Până la urmă a devenit clar că în locul lui „Nume
le meu e Watzlawick" recepționista înțelesese „Numele meu nu
este slav", ceea ce, Într-adevăr, nici nu susținuse că ar fi. E inte
resant de văzut cum, chiar și în acest scurt schimb dintr-un con
text relativ impersonal, punctuația (rituarea) diferită, cauzată
aici de neînțelegerile verbale, a condus repede la presupunerea
nebuniei sau a relei-voințe celuilalt.
3.42 în general, nu avem temeiuri să presupunem că celă

lalt are aceeași cantitate de informație, și nici chiar că trebuie
să tragă aceleași concluzii pe baza acestei informații. Experții în
comunicare-au estimat că o persoană este.bombardată cu zpqp“
miide impresii senzoriale (exteroceptive sauproprio^p^,^ pp
secundă- Evident, e nevoie de un proces de selecție draconică
pentru ca informația irelevantă să riu inundpcentriicerphrăli—
superiori. însă decizia cu privire la ce e esențial și ce e irelevanT
se pare că variază de la individ la individ și că e determinată
de criterii de care în mare parte individul nu își dă seama Cel
mai probabil, realitatea așa cum ne-o facem noi sau, în cuvintele
lui Hamlet, /(Lorice lucrue bun sau rău numai după rllrn a, ,
înûireajiQaștră"Putem^c^
flicte din jurul punctuației stă conyingerea fermă fdar îndP u

neexaminata) ră existăm singyra rpdîhrte, ri3.rn 9 văd 107
eu, și că orice punct de vedere diferit de al meu este cauzat fie
de iraționalitatea celuilalt, fie din rea-voință. însă ne vom opr?
aici cu speculațiile. Ceea ce putem observa practic în toate aces
te cazuri de comunicare patologică e că există cercuri vicioase
ce nu pot fi sparte decât atunci când comunicarea însăși devine
subiect de comunicare, cu alte cuvinte, când comunicanții devin
capabili să metacomunice.33 însă în acest scop ei trebuie să facă
un pas în afara cercului, și această necesitate de a ieși din situația
particulară dată pentru a găsi o soluție va deveni o temă recu
rentă spre sfârșitul acestei cărți.
3.43 Cauză și efect. De obicei, observăm că, în aceste cazuri

de punctuație discrepantă, există un conflict cu privire la care
e cauza și care e efectul, când în realitate niciunul dintre aces
te concepte nu e aplicabil datorită interacțiunii continue. Pen
tru a ne întoarce iar la exemplul lui Joad (s. 2.42), constatăm
că țara A se înarmează deoarece se simte amenințată de țara В
(altfel spus, A își vede comportamentul propriu ca efectul pur
tării lui B), în vreme ce țara В susține că înarmarea lui A este
cauza propriilor măsuri „defensive". Richardson atrage atenția
asupra aceleiași probleme când descrie cursa înarmărilor care a
început pe la 1912:
Atât pregătirile de război ale Antantei, cât și ale Puterilor

Centrale se intensificau. Explicația uzuală era pe atunci, și pro
babil încă e, că motivele celor două tabere erau destul de dife
rite, deoarece noi, englezii și aliații lor, făceam numai ce era
0 astfel de metacomunicare nu trebuie să fie neapărat verbală și nici nu trebuie asimi-

atâ ’n m°d pripit „înțelegerii" sau „insightului" (cf. s. 7.32).

108 drept, potrivit și necesar pentru propria apărare, în vreme ce
ei afectau pacea cu planuri exagerate și ambiții extravagante.
Există câteva contraste clare în această afirmație generală. In
primul rând, conduita lor era moralmente greșită, iar a noastră
bună. într-o dispută între națiuni, e greu de spus ceva care să
fie acceptat de toată lumea. însă mai există un pretins contrast
în legătură cu care există totuși speranța unui acord general. S-a
susținut, între 1912 și 1914, că motivele lor erau stabilite și indepen
dente de comportamentul nostru, în vreme ce motivele noastre erau un
răspuns la comportamentul lor și în funcție de ele (125, p. 1244, s.n.).
Din punct de vedere pragmatic, nu prea există diferențe

între interacțiunile națiunilor și cele ale indivizilor, odată ce
punctuația discrepantă conduce la viziuni diferite ale realității,
inclusiv asupra naturii relației, dar și la conflictul internațional
sau interpersonal. Următorul exemplu arată același tipar la
lucrul pe plan interpersonal:
Soțul: (către terapeut): Dintr-o îndelungată experiență, știu că,

dacă vreau liniște acasă, trebuie să nu mă amestec în felul
în care ea vrea să fie făcute lucrurile.
Soția: Nu-i adevărat — aș vrea să ai mai multă inițiativă și să iei
măcar din când în când câte o hotărâre, deoarece
Soțul: (întrerupând-o): Nu m-ai lăsa în veci să fac asta!
Soția: Te-aș lăsa bucuroasă — numai că dacă aș face-o, nu se va
mișca nimic, așa că tot eu va trebui să rezolv lucrurile în
ultimul moment.
Soțul: (către terapeut): Vedeți? Nu te poți ocupa de corvezi și
chiar de vrei să faci ceva, trebuie să-și faci planuri ci
organizezi cu o săptămână înainte.
PAUL WATZLAWÏCK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Soția (nervoasă): Dă-mi un singur exemplu când în ultimii ani 109
chiar ai făcut ceva.
Soțul: Nu cred că pot — deoarece așa e mai bine pentru toată
lumea, inclusiv pentru copii, să te las să faci ce te taie
capul. E un lucru pe care l-am descoperit foarte repede
după ce ne-am căsătorit.
Soția: Nu ai fost niciodată altfel, nici la început — ai lăsat totul
în seama mea!
Soțul: Pentru numele lui Dumnezeu, auzi-o (face o pauză, după
care i se adresează terapeutului) — cred că acum vorbește
despre faptul că permanent o întreb ce vrea ea — de
exemplu: „Unde vrei să ieșim în seara asta?" sau „Ce ai
vrea să faci în weekend?", și în loc să realizeze că doresc
să mă port frumos cu ea, se enervează pe mine...
Soția (către terapeut): Mda, ceea ce încă nu înțelege e că dacă îmi
servește lună după lună „tot-ce-vrei-tu-dragă-îmi-con-
vine-și-mie", ajungi să simți că nimic din ceea ce vrei nu
importă pentru el...
Același mecanism se regăsește în exemplul relatat de Laing

și Esterson, care avea drept protagoniști o mamă și pe fiica sa
schizofrenă. La puțină vreme după internarea sa, fiica o atacase
fizic pe mamă, însă fără prea mult succes.
Fiica: De ce te-am atacat? Probabil voiam ceva, ceva ce îmi

lipsea - afecțiune, probabil că-mi doream un pic de
afecțiune.
Mama: Dar tu nu-ți dorești așa ceva. întotdeauna ai crezut ca
asta e ceva lacrimogen.
Fiica: Dar când mi-ai oferit tu așa ceva?
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie - Comunicarea patologică

0 Mama: Ei bine, de exemplu când vreau să te sărut, spui mereu:
„Nu fii lacrimogenă".
Fiica: Dar n-am știut niciodată că m-ai fi lăsat să te sărut (90,
pp. 20-21).
3.44 Aceasta ne conduce la conceptul important de „profeție

autoîmplinită", ce din punct de vedere intprartinnal e prâbip
unul dintre cele mai interesante fenomene din sfera punctuației,
O profeție autoîmplinită poate fi considerată drept echivalentul
comunicațional al circularității argumentative. E un comporta
și ment care declanșează la ceilalți acea reacție pentru care respec
tivul comportament constituie o reacție adecvată. De exemplu,
o persoană care pornește de la premisa că „nimeni nu mă place"
se va comporta de o manieră neîncrezătoare, defensivă sau ^grp-
sivă, la care ceilalți vor reacționa cu lipsă de înțelegere^-ade-
verind premisa inițială. Din punctul de vedere al pragmaticii
comunicării umane, e iarăși irelevant de ce o persoană pornește
de la o astfel de premisă, cum a apărut sau cât de inconștientă
poate fi de ea. Pragmatic vorbind, putem observa că un individ
oarecare are un comportament interpersonal ce manifestă cuta
re și cutare tip de redundanță și că aceasta are un efect com
plementar asupra celorlalți, forțându-i să adopte anumite atitu
dini. Ceea ce e tipic pentru seria de interacțiuni, transformând-o
într-o problemă de punctuație, este că individul în cauză se vede
doar ca reacționând, și nu ca provocând simultan respectivele
atitudini.

3.5 Erorile de traducere între materialul analogic m
și cel digital
Descrierea acestor erori ne duce cu mintea la o anecdotă

din romanul lui Daniele Vare, Poarta vrăbiilor vesele (The Gate of
Happy Sparrows). Eroul, un european care trăiește la Pekin în anii
1920, ia lecții de scriere în mandarină de la un profesor chinez și
i se cere să traducă o propoziție compusă din trei ideograme pe
care le descifrează corect ca fiind semnele pentru „rotunjime",
„șezând" și „apă". în încercarea sa de a combina aceste concepte
într-o afirmație (într-un limbaj digital, după cum vom vedea), el
conchide, spre groaza profesorului, că înseamnă „Cineva face o
baie de șezut", câtă vreme propoziția era una poetică și se refe
rea la apusul de la malul mării.
3.51 Ca și în cazul scrierii chineze, materialului mesajului

analogic îi lipsesc multe din elementele care dau morfologia și
sintaxa limbajului digital. Astfel, în traducerea mesajelor analo
gice în unele digitale, aceste elemente trebuie să fie furnizate și
inserate de traducător, la fel cum și în interpretarea viselor, tre
buie introdusă mai mult sau mai puțin intuitiv o structură digi
tală interpretativă în imageria caleidoscopică a visului.
Materialul mesajului analogic, după cum am văzut, prezin
tă un caracter antitetic marcat; se pretează la interpretări foarte
diferite și adesea incompatibile. De aceea, nu doar că e dificil
pentru emițător să-și verbalizeze comunicarea analogică, ci, în
plus, dacă se naște o dispută interpersonală cu privire la sensul
unui element de comunicare analogică, fiecare partener va intro
duce probabil, în procesul de traducere m modalitatea digita-
lă, genul de organizare care decurge din propria viziune asupra
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea patologică

112 naturii relației. Oferirea unui cadou, de exemplu, este indubi
tabil o comunicare analogică. Totuși, în funcție de felul în care
receptorul vede relația cu cel care dăruiește, poate să o considere
ca pe un semn de afecțiune, ca pe o mită sau o ca pe o restituire.
Adesea, soții sunt îngroziți să afle că sunt bănuiți de o vinovăție
nemărturisită în cazul în care încalcă regulile „jocului" căsători
ei, oferindu-i spontan un buchet de flori soției.
Care este sensul digital al palorii, tremuratului, sudorii și
bâlbâielii unui interogat? Ar putea fi cea mai bună probă a
vinovăției sale, dar poate fi simplul comportament al unui
nevinovat care trece prin coșmarul de a fi suspectat de crimă
și care realizează că teama sa poate fi interpretată ca vinovăție.
Psihoterapia este fără îndoială interesată de digitizarea corectă
și corectivă a analogicului; ba chiar succesul sau eșecul oricărei
interpretări vor depinde atât de capacitatea terapeutului de a
traduce dintr-un mod în altul, cât și de disponibilitatea paci
entului de a-și preschimba propriile digitizări pe unele mai
potrivite și mai puțin supărătoare. Pentru o discuție a acestor
probleme din comunicarea schizofrenă din relația doctor-paci-
ent, ca și a unei varietăți de fenomene sociale și culturale vezi
Rioch (127, 128).
Chiar și acolo unde traducerea pare a fi adecvată, comunica
rea digitală de pe nivelul relației poate rămâne curios de necon
vingătoare.
3.52 într-o relatare nepublicată, Bateson avansa ipoteza unei

alte greșeli fundamentale de traducere între cele două moduri
de comunicare, anume presupunerea că mesajul analogic e prin
natura sa asertiv sau denotativ, la fel ca mesajele digitale Exis
tă însă motive bune să credem că lucrurile nu stau așa. El scrie1

Când o caracatiță sau o nație face gesturi amenințătoare, 113
cealaltă parte poate conchide: „E puternică", „Se va bate", însă
nu acesta e mesajul originar. în realitate, mesajul e nonindicativ
și poate fi considerat, mai bine, ca analogul unei propuneri sau
întrebări din lumea digitală.
Vatrebuișă ținem seama aici că toate mesajele anaingir«?

invocări ale unei relații și, de aceea, sunt niște propuneri cu pri
vire la viitoarele reguli ale relației, pentru a folosi o altă definiție
a luTBateson. Prin comportamentul meu, sugerează Bateson, pot
menționa sau oferi dragoste, ură, luptă etc., însă depinde de tine
dacă voi atribui valori de adevăr pozitive sau negative, propu
nerilor mele. E de prisos să spunem că aici șe găsește sursa a
numeroase conflicte de relaționare.
3.5 Limbajul digital, așa cum am explicat în capitolul ante

rior, posedă o sintaxă logică și de aceea este cel mai potrivit
pentru comunicarea la nivelul conținutului. însă în traducerea
materialului analogic în cel digital, trebuie introduse funcții de
adevăr logice, absente în modul analogic. Respectiva absență
devine extrem de evidentă în cazul negației, unde ea înseamnă
lipsa digitalului „nu". Cu alte cuvinte, deși e simplu de transmis
mesajul analogic „O să te atac", e extrem de dificil de semnalat
că: „Nu te voi ataca", la fel cum e dificil, dacă nu imposibil, să fie
introduse mărimi negative în computerele analogice.
în romanul lui Koestler, Sosire și plecare (Arrival and Departu-
re), eroul, un tânăr care a fugit din țara sa ocupată de naziști și
a cărui față a fost desfigurată de tortura, este îndrăgostit de o
fată frumoasă. El nu nutrește speranțe că ea îi va răspunde cu
aceleași sentimente și tot ce vrea e să fie cu ea și să-i mângâie

114 părul. Ea rezistă avansurilor sale nevinovate, ațâțându-i deopo
trivă disperarea și pasiunea, până în momentul în care el ajunge
să o silească.
Stătea întinsă, întoarsă către fereastră, cu capul într-o poziție

stranie, ca al unei păpuși cu gâtul rupt. în sfârșit, putea să-i
mângâie ușor și liniștitor părul, așa cum voise dintotdeauna. A
realizat însă că ea plângea, iar umerii îi tremurau, în vreme ce
ea suspina încet și fără lacrimi. A continuat să o mângâie pe păr
și umeri, zicând:
— Vezi, n-ai vrut să mă asculți.
Dintr-odată ea înțepeni, întrerupându-și plânsul.
— Ce-ai spus?
— Am spus că tot ce doream era să nu pleci, să mă lași să-ți
mângâi părul și să-ți ofer băuturi la gheață... Sincer, asta e tot
ce voiam.
Un râs ușor isteric îi scutură umerii.
— Dumnezeule, ești cel mai mare tâmpit pe care l-am văzut.
— Te-ai supărat pe mine? Nu, te rog, N-am vrut.
își ridică genunchii, retrăgându-se și ghemuindu-se lângă
perete.
— Lasă-mă. Pleacă te rog și lasă-mă în pace o vreme.
A plâns iarăși, de data aceasta mai încet. El s-a lăsat să alu
nece de pe canapea pe covor, unde șezu ca înainte, dar luă una
din mâinile ei care zăcea moale pe pernă. Era o mână fără viață,
umedă, caldă de la febră.
— Știi, spuse el încurajat de faptul că ea nu și-a retras mâna,
când eram copil aveam o pisicuță neagră cu care doream per
manent să mă joc, însă era prea fricoasă și fugea mereu. într-o
zi, prin tot felul de trucuri, am reușit să o bag în camera mea,

dar s-a ascuns sub un dulăpior și nu mai voia să iasă. Așa că am 115
tras dulăpiorul de la perete, însă m-am enervat din ce în ce mai
tare, pentru că nu mă lăsa să o mângâi, iar mai apoi s-a vârât
sub masă, așa că am mișcat masa, am crăpat două tablouri de pe
perete, am întors camera cu susul în jos și am fugărit pisicuța cu
un scaun în jurul camerei. în acest moment a intrat mama mea,
care m-a întrebat ce fac, și i-am spus că doar voiam să mângâi
pisicuța aia prostuță, așa că am luat o bătaie zdravănă. însă spu
sesem adevărul... (85, pp. 40-41).
Aici disperarea de a nu fi respins și incapacitatea de a demoa-

stra că nu vrea răul duc la violență.
3.531
Dacă vom căuta în comportamentul animal astfel de eveni
mente, așa cum a procedat și Bateson, vom constata că proble
ma semnalizării negației stă, mai întâi, in demonstrarea sau
arătarea acțiunii ce trebuie negata, urmată de neducerea sa la
îndeplinire. Acest comportament interesant și doar in aparența
„irațional" poate fi reperat nu numai în cadrul interacțiunii ani
male, ci și a celei dintre oameni.
Am observat un tipar comunicativ foarte interesant, ce con-
stă în stabilirea relațiilor de încredere între oameni și delfinii cu
bot turtit. Deși poate fi doar un ritual „pnvat" dezvoltat numai
în cazul celor două animale din experiment, el furnizează totuși
un exemplu excelent de comunicare analogică a ui „nu
malele au tras evident concluzia că mâna este una dintre ce e
mai importante și vulnerabile părți ale corpului
delfini încercau să ia contact cu străinii luandu-le mana in gu
Și strângând-o ușor cu maxilarele, care au dinți ascuțita și sunt

116 suficient de puternice ca să o sfârtece cu totul. Dacă omul accep
ta, delfinul considera, se pare, că e un mesaj de încredere tota
lă. Următoarea sa mișcare era să răspundă cu aceeași măsură,
punându-și zona ventrală a corpului (cea mai vulnerabilă parte
a sa, echivalentă în mare beregatei umane) pe mâna sau piciorul
omului, semnalizând astfel încrederea sa în intențiile prietenești
ale omului. Această procedură este însă amenințată de interpre
tări greșite la fiecare pas.
La nivelul poetic, o formă esențialmente similară de relație,
aici între om și transcendență, este exprimată în versuri
le cu care se deschide prima elegie duineză a lui Rilke (126),
unde frumusețea este resimțită drept negația inerentei și
amenințătoarei distrugeri:
Cine, când eu strig, mă aude cu adevărat din legiunile

îngerilor? Și dacă, Într-adevăr, vreunul mă va prinde
vreodată de inimă, eu mă voi fi topit în fața
prezenței sale mai puternice. Deoarece frumosul nu este altceva
decât teribilul început pe care noi abia îl suportăm,
și îl admirăm, iar el ne ceartă ușor
în vreme ce ne distruge (126, p. 19, s.n.).
3.532
—Așa cum sugerează exemplul delfinului, ritualul poatejjferi
procesul ihtermediaFdîhtfe comunicarea analogică și cea digi-
tală, simulând materialul mesajului, însă de o manieră repe
titivă și stilizatăz-care oscilează între analog și simbol. Astfel
putem observa că animale precum pisicile stabilesc în mod
obișnuit relații complementare și nonviolente prin interme
diul următorului ritual. Animalul în poziție de inferioritate (de

obicei cel mai tânăr sau cel aflat în afara teritoriului propriu) se 117
întoarce cu burta în sus, arătându-și vena jugulară, pe care celă
lalt animal o ia în gură, fără să fie pedepsit. Această metodă de
a stabili o relație de tip „nu te voi ataca" pare a fi înțeleasă de
ambii; ceea ce e încă și mai interesant e că o astfel de codare a
fost observată funcționând cu succes la comunicarea dintre spe
cii diferite (de exemplu, între câini și pisici). Materialul analo
gic este adesea formalizat în ritualurile din societățile omenești
și, în acest fel, pe măsură ce materialul e canonizat, el intră în
comunicarea simbolică sau digitală, evidențiind o suprapunere
curioasă.
In plan patologic, același mecanism pare a anima jnasor_
chismul sexual. Pare că mesajul „nu te voi distruge" devine
convingător (diminuând doar, și asta numai temporar, teama
profundă a masochistului de o pedeapsă înfricoșătoare) prin
intermediul unei negări inerente ritualului umilirii și pedepsei,
despre care știe că vor veni, dar nu sunt așa de groaznice ca
teama închipuită.
3.54 Cei familiarizați cu logica simbolică pot să își dea deja

seama că probabil nu e necesar să demonstrezi absența oricărei
funcții de adevăr din materialul analogic, ci doar a catorva care
sunt esențiale. Funcția de adevar a disfuncției (acel „sau nonex-
clusiv), care înseamnă „ori unul dintre ei, ori ambii , poate fi
considerată și ea a lipsi din limbajul analogic. Deși în limbaj
digital e ușor de transmis mesajul că „e în regulă și cu unul din
tre ei, și cu amândoi", nu e imediat evident cum această relație
logică poate fi inserată în materialul analogic; probabil că de
fapt nici nu se poate. Specialiștii în logică simbolică (de exem
plu, 119, pp. 9-12) au subliniat că pentru a reprezenta toate

N8 funcțiile de adevăr importante (negație, conjuncție, disjuncție,
implicație și echivalență), sunt necesare și suficiente două —
negația și disjuncția (ori, de asemenea, negația și conjuncția) —
pentru a le reprezenta (prin diverse combinații) pe celelalte trei.
Potrivit acestui raționament, deși nu știm mai nimic precis des
pre importanța pragmatică a absenței celorlalte funcții de ade
văr din materialul analogic, putem conchide că, deoarece aces
tea sunt simple variații ale lui „nu" și „sau", nu vor fi scutite de
dificultăți similare de traducere.
3.55JBateson și Jackson au avansat ipoteza că diferenței^.din

tre codarea analogică și cea digitală joacă un rol important în.
formarea simptomului isteric. Potrivit acestora, are loc un proceș
invers celor pe care le-am discutat, un gen de retraduceiejiin=
tr-un mesaj deja digitizat înapoi în modul analogic:
O problemă inversă — dar mult mai complexă — ia naștere

în cadrul isteriei. Fără îndoială, termenul acoperă o paletă largă
de tipare formale, însă se pare că în cel puțin o parte din cazuri,
la mijloc sunt erori de traducere din digital în analogic. Depose
darea materialului digital de marcatorii săi logici va conduce la
formarea unor simptome greșite. Proverbiala „durere de cap",
care a fost inventată drept scuză convențională pentru a te
deroba de la o îndatorire, poate deveni subiectiv reală și căpăta
magnitudini reale pe axa durerii (19, p. 282).
Dacă nu vom uita că prima consecință a blocării comuni

cării constă în pierderea parțială a capacității de a metacomu-
nica digital despre întâmplările din cadrul unei relații, aceas
tă „întoarcere la analogic" apare ca o soluție de compromis

plauzibilă.34 Natura simbolică a simptomelor de conversie 119
și, în general, afinitatea lor cu simbolismul visului au fost
înțelese încă din vremea lui Liebault, Bernheim și Charcot.
Și ce e un simbol dacă nu reprezentarea, cu ajutorul unor
mărimi reale, a ceva care e în esență o funcție abstractă, un
aspect al relației, așa cum e definit în s. 1.2? în toată opera
sa, C.G. lung a arătat că simbolul apare acolo unde nu e-încă.
posibilă ceea ce noi am numit „digitizare". însă credem că
simbolizarea se produce și acolo unde digitizarea nu mai e
posibilă, fenomen care se petrece îndeobște atunci când o
relație amenință să se extindă în zone tabu din punct de vede
re moral sau social, ca incestul.
3.6 Patologii potențiale legate de interacțiunile simetrice

și complementare
Pentru a evita o confuzie frecventă, va trebui să subliniem

cu insistență că simetria și complementaritatea din comunicare
nu sunt prin ele însele „bune" sau „rele", „normale" sau „anor
male" etc. Cele două concepte se referă pur și simplu la două
categorii fundamentale în care poate fi încadrat orice schimb
din comunicare. Ambele îndeplinesc roluri importante și, din ce
știm despre relațiile sănătoase, putem conchide că ambele tre
buie să fie prezente, deși într-o alternare reciprocă sau în sfere
34 Iarăși, nu prea există diferențe întreeste ruperea rekg

între două țări apare o tensiune serioasă pasul op ș ar fi mobihzănle con
matice și, în consecință, recursul la absurd la «ef
centrările de trupe și alte mesaje de ac g nrnfpdurile diplomatice) chia .A țcova
proceda eîntreruperea comunicării digitale (p „ ^ntre Washington și .țe
tul în care e o nevoie mai disperată dei ea. „ rea sa oficială este doa P
poate avea o valoare preventivă, chiar dacă justifica
o comunicare mai rapidă în vremuri de criza.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie •
120 diferite. Așa cum vom încerca să arătăm, aceasta înseamnă ca
fiecare tipar îl poate stabiliza pe celălalt atunci când unul intre
ele scapă de sub control, și nu doar că e posibil, ci e chiar nece
sar ca ambii parteneri să se raporteze la celălalt simetric în unele
domenii, respectiv complementar în altele.
3.61 Escaladarea simetrică. Ca orice alt tipar de comunicare,

ambele poFprezenta patologii, pe care întâi le vom descrie și
după aceea le vom ilustra cu material clinic. Am spus deja că
într-o relație simetrică există pericolul permanent al competiției.
După cum poate fi observat atât la indivizi, cât și la națiuni, ega
litatea cea mai mai reconfortantă e atunci când unul reușește să
fie cu puțin „mai egal" decât alții, pentru a folosi celebra expre
sie a lui Orwell. O astfel de tendință stă la rădăcina escaladă-
rii tipice pentru interacțiunea simetrică ce și-a pierdut stabilita
tea, în care părțile încep să se „ambaleze" — de exemplu, apar
certuri și încleștări între indivizi sau războaie între națiuni. în
conflictele conjugale, de exemplu, e ușor de observat cum soții
se angajează într-un tipar ascendent de frustrare, până când
îi oprește pura epuizare fizică și emoțională, menținând un
armistițiu tensionat până când s-au odihnit suficient pentru o
nouă rundă. Patologia interacțiunii simetrice e de aceea caracte
rizată de un război mai mult sau mai puțin deschis, de o schismă,
în sensul lui Lidz (95).
Intr-Qrelațiesimetrică sănătoasă, partenerii sunt capabili să
se accepte reciproc în „starea" care sunt, ceea ce conduce la res-
^^Xî£^J^^3rîă-încredere în respectul-celuiîakêea-ce^^xati.-
firmarejeciprocă reală a șinelor fiecăruia. Dacă și când o relație
simetrică se destramă, observăm de obiceimai degrabă respin-
gerea,-decât infirmarea sinelui celuilalt.

3^62_Con^lementaritatea rigidă. în relațiile complementa- 121
re putem găsi aceeași confirmare pozitivă sănătoasă a fiecărui
membru. Patologiile relațiilor de complementaritate, pe de altă
P^rte,suntdiferite^șTfîh(3~sTconducă la infirmări maidegra-
J?Ijâlâ respingerea sinelui celuilalt. De aceea, ele sunt mai
importante* din puntf deVedere^psihopatologic decât conflictele
mai mult sau mai puțin deschise din relațiile simetrice.
O problemă tipică pentru relațiile complementare se ivește
când P îi cere lui O să-i confirme felul în care P se definește, dar
care e diferit de modul în care O îl vede pe P. Acesta îl pune pe
O într-o dilemă aparte: trebuie să-și schimbe propria definire
de sine în una care complementează și astfel vine în sprijinul
celei a lui P, deoarece stă în natura relațiilor de complementa
ritate ca definirea de sine să poată fi întreținută de un partener
ce joacă un rol complementar specific. La urma urmei, nu poate
exista mamă fără copil. însă tiparele unei relații mamă-copil se
schimbă cu timpul. Același tipar care este esențial din punct
de vedere biologic și emoțional într-o primă fază a vieții copi
lului devine un handicap sever pentru dezvoltarea sa ulteri
oară, dacă relația nu este lăsată să evolueze cum trebuie. Ast
fel, în funcție de context, același tipar poate fi confirmat la un
moment dat și infirmat într-un stadiu târziu (sau prematur) din
istora naturală a relației. Din cauza caracterului spectaculos al
complicațiilor psihiatrice, patologiile asociate relațiilor comple
mentare au beneficiat de o atenție sporită în literatura de spe
cialitate în raport cu problemele create de disfuncțiile relațiilor

122 măsură pe interacțiune, putem găsi conceptul lui Lidz de asi-
metrie maritală (95), articolul lui Scheflen despre ^perechile
îngrozitoare" (136) și conceptul de „conivență" în senșuLlui
Laing (88). în astfel de relații putem observa un îr>.
creștere de frustrare și disperare la ambii parteneri. Plângeii-
_ le referitoare la sentimentele de alienare și depersonalizaxejJa-
abulie ca și la trecerea la act compulsivă sunt auzite foarte-des
de la indivizi care, odată ce ies din casă (sau în lipsa partene-
rilor), sunt perfect capabili să funcționeze satisfăcător, și rare,
atunci când sunt intervievați separat, pot apărea ca fiiiuLfear-
te bine adaptați. Tabloul se schimbă adesea dramatic ațuijci
când sunt împreună cu „jumătățile" lor. Poate cel mai remar
cabil studiu al patologiei relațiilor complementare se găsește,
în faimosul articol „Delirul indus" („La folie ă deux"), scris de
doi psihiatri francezi în urmă cu aproape o sută de ani. Cât de
puțin originală este abordarea noastră o dovedește dp pypm-
plu următorul pasaj din respectivul articol. Autorii dpscrin mai
întâi.pacientul și mai apoi continuă:
Descrierea de mai sus este a unei persoane nebune, agentul

care provoacă situația de „delir indus". Partenerul său e o per
soană mult prea complicată pentru a fi definită, dar o investigare
atentă ne va învăța să recunoaștem legile cărora acest partener le dă
ascultare într-o nebunie dobândită... De îndată ce contractul tacit
care îi unește pe ambii nebuni e aproape definitivat, problema
nu mai constă doar în examinarea influenței nebunului asupra
așa-zisului om sănătos, ci presupune și contrariul, influența
individului rațional asupra celui care a pierdut contactul cu
realitatea, și cum, prin compromisuri reciproce, diferențele simt
eliminate (92, p. 4; s.n.).

3.63 După cum am menționat deja pe scurt la începutul aces- 123
tei secțiuni, tiparele relațional^Mmetrjce și complementare se
pot stabiliza reciproc, trecerile deja un tipar h altuTșfînapoI
reprezentând mecanisme homeostatice importante. Aceasta are
o_consecință terapeutică, anume că, în teorie cel f>uțîn, schimba^
rea terapeutică poate fi produsă în cadrul curei foarte direct prin „
introducerea simetriei în complementaritate sau viceversa. Spu
nem intenționat „în teorie cel puțin", deoarece se știe prea bine
ce greu e în practică să se inducă orice gen de schimbareîntr-un
sistem definit rigid, ai cărui membri par mai degrabăcă „preferă
răul ce îi afectează decât altul pe care nuj știu".
3.64 Pentru a explica toate acestea, vom folosi trei extrase

din așa-numitele interviuri familiale structurate (159). Toate
trei vin ca răspunsuri la întrebarea standard adresată de tera
peut soților: „Cum se face că, la câte milioane de oameni sunt
pe lume, v-ați găsit unul pe altul?" E clafcaunformația des-
pfeTstoria efectivă conținută în explicațiile furnizate are doar o
importanță secundară, deși e posibil să fie destul de corectă și
poate chiar să descrie interacțiunea simetrică ori complementară
de atunci. însă nu această informație istorică, adesea distorsio
nată de amintirea selectivă și confundarea dorințelor cu realita
tea, este interesantă aici. La primul cuplu, ceea ce frapează este
simetria interacțiunii când răspund la întrebare. Povestea întâl
nirii lor, așa cum o istorisesc, reprezintă doar materia primă, ca
să spunem așa, pe care o manipulează potrivit regulilor jocului
de-a „luat fața". Nici pentru ei, nici pentru noi nu ejm£orta^
ces-a întâmplat^ci maidegrabă
despre celalalt. Cu alte cuvinte, esențial nu e confinutuL ci aspec-
tulrerațional al comunicării.

124
1) Primul exemplu de schimb simetric tipic.35
Stenograma Comentarii
Int: Cum se face că, la

câte milioane de oameni
sunt pe lume, v-ați găsit
unul pe altul?
B: Noi... lucram amândoi B vorbește primul, oferind un rezumat

în același loc. Soția mea unilateral al întregii povești, prin aceasta
folosea o mașină de cal afirmându-și dreptul de a proceda astfel.
culat, eu reparam mașini
de calculat, si...
N: Lucram în aceeași clă N repetă aceeași informație cu propriile cuvin

dire. te, nu doar dându-i dreptate, ci și stabilind o
simetrie în felul în care discută subiectul.
B: Ea era angajata la o B nu adaugă nicio informație nouă, ci pur

firmă care avea multă și simplu reformulează în mod tautologic
aparatură, iar eu lucram aceeași propoziție de la început. Astfel, soțul
acolo cea mai mare parte se acordă cu soția într-un comportament
a timpului pentru că era simetric, insistând că el are dreptul să furnize
multă aparatură. Așa că ze această informație; în planul relației ei vor
ne-am întâlnit. să aibă „ultimul cuvânt". B încearcă să facă
asta prin intermediul felului în care termină a
doua propoziție.
N: Am fost prezentați N nu se lasă; își modifică declarațiile,

unul altuia de celelalte reafirmându-și dreptul de a participa și ea la
fete de acolo. discuție. Deși această nouă schimbare e o inter
pretare la fel de pasivă ca „lucram în aceeași
(Pauză) clădire" (deoarece niciunul nu e desemnat ca
35 Stenograma folosește următoarele abrevieiri: B=soț (bărbat); N=soție (nevastă);

Int=persoana care realizează interviul.

125
având inițiativa), ea se afirmă ca „un pic mai
egală", referindu-se la „celelalte fete", un grup
pe care care ea îl cunoștea de dinăuntru, nu B.
Această pauză termină primul cerc de schimb
simetric, dar fără să-l închidă.
B: De fapt ne-am cunos Deși cumva diluată și dispusă la compromis,

cut la un chef, adică la aceasta este o reafirmare care se opune defini
început am mers amân rii venite din partea nevestei.
doi la o petrecere dată
de unul dintre angajați,
însă ne văzuserăm deja la
muncă.
N: Nu ne mai întâlnise Aceasta este o negație directă a ce declarase

răm până în seara aceea el, nu doar o reformulare, indicând probabil
(râde ușor). că începe escaladarea disputei. (Trebuie însă
remarcat că „a întâlni" e un termen destul de
(Pauză) ambiguu în acest context — poate însemna
mai multe lucruri, de la „ne-am văzut" până
la „am fost prezentați unul altuia" — așa că
această contrazicere a soțului este invalidată;
altfel spus, dacă ar fi fost pusă să clarifice ce-a
zis, ea ar fi putut s-o dea cotită. De asemenea,
râsul îi permite să „spună ceva fără să spună
cu adevărat acel lucru".)
B: (ușor) Hmm. B îi concede avantajul aprobând-o — în mod

deschis; însă „hmm" poate avea o varietate de
(Pauză lungă) sensuri, iar aici este spus de o manieră aproa
pe inaudibilă, fără nicio convingere și fără a
pune vreun accent, așa că rezultatul e vag.
în plus, afirmația anterioară e atât de ambi
guă, că nu e clar ce înseamnă să fii de acord
cu ea. Oricum, el nu merge mai departe și nici
nu vine cu o altă versiune proprie. Așa că ei
încheie o nouă repriză, marcată iarăși de o
pauză ce pare a semnaliza că au ajuns într-un

126 punct periculos (de contradicție manifestă și
conflict) și sunt gata să termine discuția, chiar
fără a rezolva problema de fond.
Terapeutul intervine pentru ca discuția să con

Int: Totuși, imaginea
mea e a zeci de oameni tinue.
sau chiar mai mulți care
se învârt în jurul vostru;
cum se face deci totuși că,
dintre ei, v-ați găsit chiar
voi doi?
B: Era una dintre cele mai B face o mișcare decisă prin care vrea să preia
frumoase de acolo. (Râde avantajul; acest compliment îndoielnic o pune
ușor) (Pauză) în rând cu celelalte, cu el ca judecător.
N: (mai rapid) Nu știu, Ea vine în întâmpinarea atitudinii sale con

principalul motiv pentru descendente cu o nouă versiune: era interesa
care am început să ies cu tă de el deoarece el se interesase inițial de ea.
el era că fetele... vorbise (Subiectul în jurul căruia este definită simetria
cu câteva alte fete înain lor a trecut de la stadiul: care versiune a întâl
te de a vorbi cu mine și le nirii lor va fi spusă și va fi considerată oficială?
spusese că e interesat de la: cine a fost cel care a câștigat trofeul, ca să
mine, așa că ele au orga zicem așa, când s-au curtat?)
nizat această petrecere, și
așa ne-am întâlnit.
B: De fapt petrecerea nu O respingere fără menajamente a definirii ei.

fusese pregătită în acest
scop.
N: (întrerupând) Nu, dar După ce aprobă rectificarea lui, N repetă ceea

lucrurile au fost aranjate ce tocmai zisese. Formularea sa nepersonală
ca noi să ne întâlnim la fusese relativizată, iar acum se bazează pe o
petrecere. Să ne întâlnim definire de sine clară („Sunt genul de persoa
cu adevărat. în persoa nă care..."), un mod imbatabil de a stabili ega
nă. (Râde ușor) Lucrasem litatea.
împreună, dar nu aveam
obiceiul... na, eram cu

alte șaizeci de femei și cu
127
zece-doisprezece bărbați,
și nu obișnuiam...
B: (vorbind peste) Era lim- B oferă un răspuns simetric, pornind de la
pede genul de angajată „firea" sa și așa se încheie o nouă repriză,
sfioasă, temătoare când
era să socializeze cu hm,
hm, bărbați necunoscuți
de pe acolo, da, însă
fetele o știau. (Pauză) Iar
eu flirtam cu multe din
tre cele de acolo (râde
ușor). Nu voiam nimic
prin asta, doar... (oftea
ză) doar că așa îmi stă în
fire, se pare.’
Acest cuplu a venit la terapie deoarece se temea că disputele

constante vor ajunge să afecteze copiii. Așa cum poate fi prezis
din fragmentele de mai sus, ei acuzaseră și probleme în relația
lor sexuală, unde, desigur, incapacitatea de a se raporta comple
mentar se făcea intens simțită.
2) Cuplul din următorul exemplu a participat la un proiect

de cercetare implicând familii alese aleatoriu. Cercetătorii i-au
receptat ca fiind destul de neimplicați emoțional și li s-a părut
că soția era serios deprimata. Interacțiunea lor este una com
plementară tipică, cu soțul deținând rolul „principal , iar soția,
unul „secundar". însă, după cum am explicat deja în capito
lul anterior, acești termeni nu trebuie citiți ca indicațon ai tan-
ei sau slăbiciunii relative. Destul de evident, amnezia și neaju
torarea femeii îi dau lui posibilitatea nu numai sa joace ro u
□ n=tolo2ie « Comunicarea patologică

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și pato
128 unui bărbat puternic și realist, ci sunt înșiși factorii în raport cu
care puterea și realismul său sunt desul de ineficace. Astfel, ne
confruntăm iarăși cu impactul interpersonal al unui simptom
emoțional în sens larg.
Acest fragment începe cu puțin după ce persoana ce realizea
ză interviul pune întrebarea standard despre felul în care s-au
întâlnit, iar soțul a explicat că ea venise să lucreze într-un birou
alăturat celui în care lucra el.
B: Și... vezi tu..., când ai început să lucrezi acolo?

N: Nuamnicio...
B: (întrerupând) — mi se pare că eu venisem în octombrie,
cu un an înainte... iar tu ai început cam... în februarie,
mmm, ianuarie sau februarie — probabil februarie sau
martie același an, pentru că ziua ta cădea în decembrie.
N: Mmmm, nu-mi aduc aminte.
B: (întrerupând): Deci s-a întâmplat că i-am trimis niște flori,
înțelegi?, când... la prima noastră întâlnire. Până atunci
nu-mi amintesc să mai fi ieșit...
N: (râzând scurt): Așa e, și am fost foarte surprinsă.
B: Și de acolo a început totul. Cam cu un an mai târziu,
cred, ne-am căsătorit. Puțin mai mult de un an.
Int: Ceati...
B: (întrerupând): Deși Jane a plecat din firmă la scurtă vreme
după aceea. Mm, nu cred că ai lucrat acolo mai mult de
câteva luni, nu?
N: Știi, îmi pare rău, nu îmi aduc aminte nimic (râde scurt),
câtă vreme am stat sau când am plecat...
B: (întrerupând): Da, doar câteva luni, după care te-ai întors
să predai. (N: Mhm, mhm) Căci noi... cred că ea își

dăduse seama că munca act-, M ,
de mult cauzei tării 1 X“ , X 129
Int: Deci ai plecat la o școală?“PW

N: XX“™ înain,e ac°'°(Int !hî)-Am Plecat sa lucrez
Int: Și aii ținut legătura tot timpul. (B: O, da) Ce anume,

vreau sa zic, dincolo de faptul evident că soția dumnea
voastră e frumoasă, ce anume vă unește?
B: Absolut nimic. (Râde) Niciodată n-am... (respiră adânc).
(Pauză)
3) Al treilea exemplu e luat dintr-un interviu cu o pereche

normală din punct de vedere clinic, care s-a oferit voluntară pen
tru același gen de interviu. Dialogul demonstrează cum aceștia
reușesc să întrețină o relație de sprijin reciproc, prin interme
diul unei alternări flexibile a unor interacțiuni simetrice cu unele
complementare.36 Astfel, chiar dacă unele detalii ale relatării lor
pot fi considerate depreciative la adresa celuilalt, acestea nu par
a pune în primejdie stabilitatea relației lor și confirmarea mutua
lă a rolurilor fiecăruia.
Stenogramă Comentarii
Int: Cum se face că, la câte milioane

de oameni sunt pe lume, v-ați găsit
unul pe altul?
N: Cum ne-am...?
36 Un scenariu comunicațional complet diferit ia naștere, în sfera

plementare și simetrice, dacă mesajul definește relația ca sê^nc.^ ș .£Darac|0Xul
simultan. E probabil cel mai frecvent și mai important mod datorită căru P ^d^
se poate insinua în comunicarea umană. Vom aborda separa , P
pragmatice ale acestei forme de inconsistență comunicaționa .
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea patol gi

во Int:... da, cum v-ați găsit unul pe
altul.
N ia inițiativa, stabilindu-și astfel

N: Ei bine...
dreptul de a o face.
B: (întrerupând) Ei bine, o să-ți spun: B ia inițiativa prin intermediul unei

(N râde, B începe să râdă și el) manevre cât se poate de simetrice.
Amortizarea e realizată de râsul lor
comun.
N: He, he, o să zic eu. Când am N ia din nou inițiativa, reformulând

terminat liceul, eu lucram deja, exact ce zicea B, iar mai apoi optând
Marea Criză Economică era în plină pentru o divagație lungă cu scopul
desfășurare, așa că am muncit ca de a defini situația așa cum dorea
„fată bună la toate". Cred că așa se ea.
numeau atunci, eram...
B: ... la un restaurant de tip dri- N era la ananghie acum, pentru că

ve-in... se poate înțelege că acea „fată bună
la toate" ar fi fost o „prostituată". B
o salvează asigurând că e clar unde
lucra și astfel definește situația cum
vrea el. Până aici, interacțiunea lor
e simetrică.
N:... intenționam să rămân în resta N acceptă definirea lui și respec

urantul drive-in până când găseam tă atent corecția aplicată conotației
alt serviciu. Iar el lucra... pe care el o indicase. Ea acceptă o
poziție secundară complementară.
B: Am agățat-o. Poziție complementară de domina

re.
N: Da, chiar că m-a agățat. (Ambii Poziție complementară de supunere

râd) (acceptă definirea lui B).
B: Cam asta e. Poziție complementară de domi

nare. Astfel, escaladării simetrice
anterioare i s-a pus punct prin tre-

131
cerea la complementaritate, deve
nind posibilă închiderea; B trage
linia finală și ciclul se încheie.
N: Insă el era sfios. Era genul timid

N recurge la o stratagemă care să îi
și am crezut... ofere rolul principal, pornind de la
faptul că el a agățat-o.
B: Eu nu mai știu dacă eram chiar Poziție complementară secunda

așa timid... Mă rog, dacă ea zice... ră. B acceptă ca ea să-1 definească
drept sfios, adică nu doar că nu era
un tip amenințător, ci și că ea putea
fi judecătorul aici. („Mă rog, dacă ea
zice../')
N: Așa că am simțit...
B: Asta-i tot ce...
N:... că nu era periculos, așa că

am... am mers acasă cu el.
B: (vorbind peste): De fapt a fost B duce mai departe interpretarea sa,

într-o oarecare măsură o îndrăz continuând prin a spune că nu avea
neală, deoarece fusesem plecat cu o prietenă, că prietenii îl influențau
un alt cuplu în weekend, iar când etc.
ne întorceam în oraș am discutat și
am ajuns la concluzia că era vremea
să-mi găsesc o prietenă statornică.
N: (râzând) Și s-a nimerit să fiu și eu Deși conținutul pare autodeprecia-

tiv și astfel complementar secun
pe acolo...
dar, în acest context afirmația sa
reflectă comportamentul lui B și
pasivitatea sa; N trece la simetrie
(A se remarca nevoia de a distinge
între motivația ei și efectul inter
personal, așa încât simetria se poate
baza și pe rolul secundar [supus],
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea patologică

132 ca și pe diverse forme de compe
tiție.)
B confirmă simetric ambele feluri în

B: Așa că am oprit atunci la acel
restaurant ca să bem un suc sau care ea prezenta situația și din nou
ceva (ambii râd) și iat-o. Așa că... râsul permite închiderea.
N: Cam asta a fost. N pune punctul final — așa cum

o făcuse și B la sfârșitul primului
ciclu replicând „Cam asta e".
3.65 Trebuie să subliniem două lucruri legate de analiza

exemplelor de mai sus. în primul rând, conținutul își pierde
importanța pe măsură ce emerg tiparele de comunicare. Un
grup de medici psihiatri rezidenți din anii doi și trei consideră
cuplul din al treilea exemplu ca mult mai „bolnav" decât celelal
te cupluri, cu tulburări clinice. La o investigație atentă, a devenit
evident că la temelia judecății lor au stat caracterul inacceptabil
social al felului în care s-au întâlnit, ca și „disputele amicale"
dintre ei când se ajungea la detalii. Cu alte cuvinte, evaluarea lor
greșită se baza mai degrabă pe conținut decât pe interacțiunea
din momentul când povesteau.
încă și mai important, sperăm că e evident faptul că anali
za noastră e a unor propoziții luate în succesiunea lor. Nicio
afirmație, luată izolat, nu poate fi simetrică ori complementară,
subordonată sau orice altceva. Pentru a clasifica un mesaj e desi
gur necesar răspunsul partenerului. Cu alte cuvinte, nu natu
ra aserțiunilor luate individual, ci relația dintre două sau mai
multe răspunsuri definește funcțiile comunicării.

CAPITOLUL patru
Organizarea interacțiunii umane
4.1 Introducere
Exemplele relativ izolate de contextul lor diferit în capito-

ele anterioare au avut rolul de a furniza o ilustrare rapidă și
punctuală a anumitor proprietăți și patologii fundamentale ale
comunicării umane. Acestea sunt cărămizile pornind de la care
se construiește complexitatea comunicării. Acum, întrucât ne
vom îndrepta atenția asupra organizării interacțiunii (ca unita
te de comunicare ce a fost deja definită în s. 2.22), vom aborda
modul în care se instituie tiparele comunicării obișnuite, recu
rente, altfel spus, structura proceselor de comunicare.
Acest nivel al analizei a fost implicit în discuțiile de mai
devreme, cum ar fi cea despre interacțiunea cumulativă, simetri
că sau complementară (s. 2.6 și 3.6). La fel, „profeția autoîmpli-
nită" (s. 3.44) acoperă mai, mult decât o anume punctuație a unei
seni comunicaționale unice: repetarea în timp și înțr^_variețâte
deWoațîfTacestui tipar de pwqțuăjfeûEelement vitaLAsi=-
tel, conceptul ~<3e~tipar(pattem) de comunicare poate fi privițca
rpprpTpntanrl o rpppt-ițjp sau redundanță^ de evenimente.
37 Relevanța redundanței și constrângerii pentru conceptul nostru de tipar a fost discutată
în detaliu în s. 1.4; aici va trebui să subliniem că un tipar repreantă informație generata
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Organizarea interac,'

134 Deoarece există cu certitudine și tipare de tipare și, proba
bil, niveluri de organizare mai înalte, nu se poate demonstra că
această ierarhie ar fi limitată. Totuși, pentru moment, unitatea de
cercetare va fi următorul nivel ierarhic în raport cu cele discutate
anterior: organizarea mesajelor înseriate, mai întâi în general și
mai apoi în sistemele interacționale dinamice. Acest capitol este
înainte de toate teoretic, problema complexă de a ilustra astfel
de fenomene macroscopice fiind lăsată pentru capitolul 5. De
aceea, cele două capitole stau esențialmente în aceeași relație
(întâi teoria și mai apoi ilustrarea) ca și capitolele 2 și 3.
4.2 Interacțiunea ca sistem
Interacțiunea poate fi abordată ca un sistem, iar teoria gene

rala a sistemelor poate arunca o lumină asupra naturii sisteme-,
lor interacționale. Teoria generală a sistemelor nu e doar o teorie
a sistemelor biologice, economice sau a celor create de ingineri,
în pofida subiectelor extrem de variate pe care le tratează, aces
te teorii ale unor sisteme diferite împărtășesc atât de mult&
concepții comune că a fost dezvoltată o teorie mai generală, care
structurează similaritățile în niște izomorfii formale.38 Unul din
pionierii domeniului, Ludwig von Bertalanffy, descrie această
teorie drept o „formulare și derivare a principiilor valabile pen
tru sisteme în general" (25, p. 131). Von Bertalanffy a anticipat
și reținerile față de tratarea relațiilor dintre oameni prin prisma
de producerea anumitor evenimente și de neproducerea altora. Dacă toate evenimen

tele posibile dintr-o clasă dată se produc aleatoriu, nu vor exista nici tipar și nici infor
mație.
38 Așa cum vom sublinia, ne vom focaliza asupra anumitor aspecte ale sistemelor interac
ționale dinamice, mai ales asupra familiilor. Pentru o aplicare recentă și cuprinzătoare a
acestui sistem de referință la sistemele vii în general, vezi Mii Ier (105), care semnalează
potențialul integrativ fructuos al unei astfel de abordări.

unei teorii care e cunoscută — pentru a nu spune mai potrivi- 135
tă mai curând pentru aplicările sale la sisteme nonumane,
mai ales la computere, arătand logica șchioapă a unei asemenea
rezerve:
Izomorfismul pe care l-am menționat e o consecință a fap

tului că, în privința anumitor aspecte, abstracțiile și modelele
conceptuale aferente pot fi aplicate mai multor tipuri de feno
mene. Legile sistemice se vor aplica doar cu privire la aceste
aspecte. Aceasta nu înseamnă că sistemele fizice, organismele
și societățile sunt unul și același lucru. în principiu, e aceeași
situație ca atunci când legea gravitației se aplică mărului lui
Newton, sistemului planetar și mareelor. Aceasta înseamnă că în
legătură cu doar câteva aspecte limitate, un sistem teoretic, cel al
mecanicii, este adevărat; nu înseamnă nicidecum că merele, pla
netele și oceanele s-ar asemăna în multe alte aspecte (26, p. 75).
4.21 înainte de a defini vreo proprietate specială a sistemelor,

vrem să subliniem că va trebui să includem în studiul nostru
și variabila evidentă și extrem de importantă a timpului (cu
însoțitoarea sa, ordinea). Seriile de comunicare nu sunt, pentru
a folosi cuvintele lui Frank, „unități anonime distribuite cu
anumite frecvențe" (45, p. 510), ci materialul inseparabil al unui
proces dinamic, ale cărui ordine și relații interne dintr-un anumit
răstimp vor constitui subiectul nostru în cele ce urmează. Așa
cum o spuneau Lennard și Bemstein:
Orice sistem implică un interval temporal. Prin însăși natura

sa, un sistem constă într-o interacțiune, jar^ceasta jnșeațnnâ
xă, înainte să putem descrie stăriâlejistemului sau schim an v
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Organizarea interacțiunii umane

136 ale lot, va trebui șă_aibă Ioc un proces secvențial de aci 2-
rea£țiune-(04, pp- 13-14).
4.22 Definiția sistemului..Inițial, plecând de la Ha

putem defini sistemuî ca „un set de obiecț^consider^
nă cu relațiile dintre obiecte și atributelejor" (62, P-1«),
fiind componente sau părți ale sistemulu/T^br&wf^ P£?PîlSÎâ*-^
obiectelor, iar relațiile fiind cele ce „leaga sistemul . ei oi
autori mai subliniază că orice obiect este în ultimă instanță iden
tificat prin intermediul atributelor sale._ Astfel,jiacă „obiectele,
sunt indivizi umani, atributele ce îi identifică aici suntrnmpar-
tamenteîe lor comuriicațîonale (spre deosebire de atributele lor
intrapsihice, să spunem). Obiectele sistemelor interacționale pot
fi cel mai bine descrise nu ca indivizi, ci ca persoane-comuni-
când-cu-alte-persoane. Prin clarificarea termenului „relație",
caracterul vag și general al definiției de mai sus se reduce mult.
Deși acceptă că există întotdeauna un anumit tip de relație, oricât
de accidentală, între oricare obiecte, în opinia lui Hali și Fagen,
relațiile din interiorul unui anumit set de obiecte ce tre

buie luate în calcul depind de problematica dată; în funcție de
aceasta, relațiile importante sau interesante sunt incluse, iar cele
banale sau neesențiale sunt excluse. Decizia cu privire la care
relații sunt importante și care sunt banale revine persoanei ce
încearcă să rezolve respectiva problemă, altfel spus, ce e banal
și ce nu depinde de interesele sale (62, p. 18).
Important aici nu e conținutul comunicării per se, ci aspectul

relațional (de comandă) al comunicării umane, așa cum l-am
definit în s. 2.3. Sistemele interacționale vor fi, așadar, constituite

din doi sau mai mulți CQmwucatoricare își definesc137
s^se^laseazălanivelul necesar pentru aceasta.definire.39
^423 Mediu si.subsisteme. Un alt aspect important al definirii

unui sistem este definirea mediului său; iarăși, potrivit lui Hali
și FagerL^Pentru un_sistemdat, mediul reprezintă mulțimea
tuturor obiectelor în cazul cărora o modificare a atributelor va
âfectasistemui și, de asemenea, a acelor obiecte ăle căror ătriEu-
tejôr fi modificate ca urmare a comportamentului sisțgmyluiz/
(62, p. 20). Așa cum admit autorii,
afirmația de mai sus ridică în mod firesc problema: când

un obiect aparține sistemului și când mediului? Dacă un obiect
reacționează în raport cu un sistem în modul în care l-am descris
mai sus, nu trebuie el oare considerat ca parte a sistemului? Răs
punsul nu e nici pe departe clar. într-un anumit sens, sistemul
luat împreună cu mediul său este egal cu universul tuturor
lucrurilor care ne interesează într-un anumit context. împărțirea
acestui univers în două seturi, sistem și mediu, poate fi realizată
în multe feluri, care sunt destul de arbitrare...
Din definiția sistemului și mediului reiese cu claritate că orice
sistem dat poate fi divizat mai departe în subsisteme. Obiectele
aparținând unui subsistem pot fi considerate, la fel de bine, ca
parte din mediul unui alt subsistem (62, p. 20).
Caracterul vag și flexibilitatea conceptelor de sistem-mediu și

sistem-subsistem dau seama într-o bună măsură de puterea teoriei
39 Deși vom pune accentul în special pe comunicarea umană, nu există niciun motiv teo
retic pentru care să excludem interacțiunea celorlalte mamifere (9) sau grupuri, cum ar
fi națiunile, care pot interacționa la fel cum o fac doi sau mai mulți indivizi (125)...

138 sistemelor în studiul sistemelor vii (organice), fie că ele sunt biolo
gice, psihologice sau, ca în cazul nostru, interacționale. Caa
... sistemele organice sunt deschise, aceasta însemnând că

I ele fac schimb de materie, energie și informație cu mediul. Un
_J sistem e închis când nu există import sau export de energie, în
] oricare din formele sale — informație, căldură, materiale fizice
I etc. — și de aceea nu avem niciun schimb de componente, așa
( cum e cazul, de pildă, într-o reacție chimică având loc într-un
\recipient izolat ermetic (62, p. 23).
Distincția dintre sisteme deschise și închise se poate spune că

a eliberat științele preocupate de fenomenele vieții din închis
tarea unor modele teoretice bazate esențialmente pe fizica și
chimia clasice — un model conceput exclusiv pentru sisteme
le închise. Deoarece sistemele vii întrețin schimburi esențiale cu
mediul, teoria și metodele de analiză potrivite pentru lucruri ce
pot fi puse în mod normal „într-un recipient închis ermetic" au
constituit într-o bună măsură obstacole și o sursă de confuzie.40
Odată cu dezvoltarea teoriei subsistemelor deschise aranjate
ierarhic, sistemul și mediul său n-au mai trebuit să fie izolate
artificial unul de celălalt; ele s-au îmbinat în interiorul aceluiași
cadru teoretic. Koestler descrie situația astfel:
40 Un exemplu interesant și relevant de efect indirect al metateoriei articulate de fizi

ca newtoniană asupra unor discipline diferite poate fi găsit în psihiatrie: patologiile
interacțiunii erau practic necunoscuteîn primii ani ai psihiatriei, cu o singură excepție:
delirul indus și simbiozele legate de el (s. 3.62). Aceste relații dramatice au fost consi
derate din prima drept probleme interacționale și nu individuale și, ca atare, rămâneau
simple ciudățenii nosologice. Totuși, e interesant chiar faptul că au fost recunoscute,
în vreme ce multe alte probleme ale relației au fost ignorate, mai ales că putem vedea
acum că delirul indus era singurul care se încadra bine în modelul sistemului închis la
modă atunci.
PAULWATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Organismele vii ori formațiunile sociale nu sunt agregate din 139
părți sau procese elementare; ele alcătuiesc o ierarhie integrată
de subîntreguri semiautonome, compuse din subsubîntreguri
și așa mai departe. De aceea, unitățile funcționale de pe fiecare
nivel al ierarhiei prezintă un dublu aspect: acționează ca întreg
în raport cu componentele și ca parte în raport cu ceea ce le
înglobează (87, p. 287).
Acest model conceptual ne permite să plasăm fără greutate

sistemul interacțional diadic în interiorul unei familiei mai mari,
al familiei extinse, al comunității și al sistemelor culturale. De
asemenea, astfel de subsisteme se pot suprapune peste alte sub
sisteme (fără ca aceasta să aducă probleme teoretice suplimenta
re), deoarece fiecare membru al diadei este prins în subsisteme
diadice cu alte persoane și chiar cu viața însăși (vezi Epilogul).
Pe scurt, indivizii aflați în comunicare pot fi văzuți ca situân-
du-se atât în relații orizontale, cât și verticale cu alte persoane și
cu alte sisteme.
4.3 Proprietățile sistemelor deschise
Prin aceasta am mutat discuția de la definiția cea mai cuprin

zătoare a sistemelor generale către unul din cele două sisteme
fundamentale, sistemul deschis. Putem acum defini câteva din
tre proprietățile formale macroscopice ale sistemelor deschise
așa cum apar în aplicarea lor la interacțiune.
4.31 Integralitatea. Fiararp parte a imuisistem sej^poxtează

părțTde-o manieră care face ca o schimbare într-o
parte să inducă schimbări în toate celeialteșHn sistemul ca

wo înțregÂltfel spus, sistemul nu se comportă ca un simplu agre
gat din mai multe elemente independente, ci reacționează coe
rent, ca o totalitate inseparabilă. Această caracteristică e pro
babil cel mai bine înțeleasă în contrast cu aditivitatea, care îi
e diametral opusă: dacă variațiile dintr-o parte nu afectează
celelalte părți sau întregul, aceste părți sunt independente și
constituie o „stivă" (pentru a folosi un termen din literatura
dedicată sistemelor), care nu e mai complexă decât suma ele
mentelor sale. Pe un posibil continuum, calitatea aditivității
poate fi așezată la capătul opus față de intregralitate și se poate
spune csLsisiemele.sunt. caracterizate. întotdeauna, îu.varii grade, de
integralitate
Deși nu întotdeauna au fost formalizate într-o metateo-
rie, teoriile mecanice ale secolului al nouăsprezecelea pot
fi considerate acum preponderent analitice și aditive. „Per
spectiva mecanicistă asupra lumii și-a găsit idealul în spiri
tul laplacean, adică în concepția potrivit căreia fenomenele
sunt în ultimă instanță agregate de acțiuni întâmplătoare ale
unităților fizice elementare" (25, p. 165). Cele mai bune exem
ple ne vor fi furnizate aici de contrastele istorice. Așa cum
remarca Ashby:
Știința se află astăzi la un fel de răspântie. Timp de două

secole a explorat sisteme care sunt sau simple în mod intrinsec,
sau capabile de a fi reduse prin analiză la elemente componente
simple. Faptul că vreme de un secol a putut fi acceptată o dogmă
de felul celei care face ca „fiecare factor să fie supus variației pe
rând" arată că oamenii de știință erau interesați în mare măsură
să cerceteze sisteme care îngăduiau această metodă; cu atât mai
mult cu cât această metodă este adesea fundamental imposibilă

în sistemele complexe. De abia lucrările lui Sir Ronald Fisher, 141
din al treilea deceniu al secolului douăzeci, privind experiențe
asupra solurilor agricole, au permis să se recunoască cu clari
tate că există sisteme complexe care pur și simplu nu îngăduie
ca fiecare factor să fie supus variației pe rând — aceste sisteme
fiind atât de dinamice și așa de legate între ele, încât modificarea
unui factor acționează imediat ca o cauză care provoacă modifi
cări ale celorlalți, poate chiar într-un mare număr dintre aceștia.
Până de curând, știința a înclinat să evite studiul unor astfel de
sisteme, concentrându-și atenția asupra celor care erau simple
și, în special, reductibile.
In studiul anumitor sisteme însă complexitatea nu putea
fi ocolită în întregime. Scoarța cerebrală a organismului care
trăiește independent, mușuroiul de furnici ca societate opera
tivă, precum și sistemul economic uman erau remarcabile atât
sub aspectul importanței lor practice, cât și al faptului că erau
refractare față de metodele vechi. Astfel, putem vedea în zilele
noastre psihoze netratate, societăți în declin și sisteme econo
mice dezechilibrate, fără ca omul de știință să poată face mai
mult decât să aprecieze deplina complexitate a subiectului pe
care îl studiază. Dar astăzi știința face de asemenea și primii pași
în studiul „complexității" ca subiect de sine stătător (5, p. 16).
4.311
Nonaditivitatea, ca un corolar al noțiunii de întreg, ne oferă,
așadar, un criteriu negativ pentru definirea unui sistem. Un sis
tem nu poate fi suma părților sale; Într-adevăr, analiza formală
a^segmentelor izolate artificial va distKt'ge
neinteresează.^mwnîo nă nfigHjampărțHeînfavoare&Gzstato.-
luijp să privim cătrp nnrlpnl rQțnpfeyi tații, spreQlgamgarea~sa.

1*2 Conceptul psihologic de Gesta/t este singurul mod de a-exprima
principiul nonaditivității; în alte domenii există-urvinteres-mare
pentru calitatea emergentă generată ca urmare a raporturilor
reciproce a două sau mai multe elemente. Cel mai evident exem
plu este furnizat de chimie, unde câteva elemente dintre cele ce
se cunosc, și care sunt relativ puține, produc o varietate imensă
de substanțe noi și complexe. Un alt exemplu ar fi așa-numitele
„tipare Moiré" — efecte vizuale obținute în urma suprapunerii
a două sau mai multe modele grafice identice, dar așezate unul
peste altul în unghiuri diferite (114). în ambele cazuri, rezulta
tul e de o complexitate pentru care elementele nu pot da seama
dacă simt luate separat. în plus, e foarte interesant că și cea mai
mică schimbare a relațiilor dintre părțile componente e adesea
amplificată la nivelul calității emergente, rezultând, de exem
plu, o substanță mult diferită în chimie sau o configurație foarte
diferită a tiparului Moiré. în fiziologie, patologia celulară, așa
cum a fost concepută de Virchow, contrastează din acest punct
de vedere cu abordări modeme, precum cea a lui Weiss (162), iar
în psihologie, există contrastul dintre asociaționisimtl clasic și
/teoria Gestaltului; la fel, în studiul interacțiunii umane, susținem-
' că există o deosebire esențială între ahordările-centrate-pe-iftdi-
vid și teoria comunicării. Când interacțiunea este considgiaîâxa»
derivând din „proprietăți" individuale, cum ar fi Jolurilp, val&-
I rile, așteptările și motivațiile, compusul — doi sau mai multi
i indivizi care interacționează — devine o îngrămădire aditivă
' care poate fi spartă în unități de bază (indivizii). Prin contract,
' _din prima axiomă a comunicării — că orice comportament pste
\ comunicare și că nimeni nu poate_să nu comunice — decurge ca
feeria comunîcațională nu poate.fi separată în_CQmponentf>: pp
pcurt, interacțiunea e nonaditivă_^
i
I

4.312 143
O altă teorie a interacțiunii care e contrazisă de principiul

intregralitățiie ceaa relațiilor unilaterale dintre elemente, altfel
spus A poate afecta pe B, dar nu și invers. Să ne amintim de exem
plul soției care căuta ceartă și al soțului retras (s. 2.42), ce arată
că, deși o serie interacțională poate fi punctuală (de participanți
sau de observator) într-un tipar de relații cauzale unidirecționale,
o astfel de serie e în realitate circulară, iar aparentul „răspuns"
trebuie să fie simultan un stimul pentru următorul eveniment
din acest lanț de interdependențe. Astfel, a spune că un com
portament al lui A cauzează pe cel al lui B îhseâmnă_a ignora
efectul comportamentului lui B asupra reacției ulterioare a lui
A; înseamnă chiar a distorsiona cronologia evenimentelor prin
punctuarea anumitor reacții de o manieră emfatică în paralel cu
punerea in umbră â altora. Mai ales atunci când relația e com
plementara, ca în cazul relației lider-fidel, putemic-slab, părin-
te-copil, e ușor de pierdut din vedere integralitatea interacțiunii,
aceasta fiind fragmentată în unități cauzale lineare independen
te. Am avertizat deja asupra acestei erori de judecată în s. 2.62
și în 2.63, care va trebui aici doar să fie explicitată în termenii
interacțiunii de lungă durată.
4.32 Feedbackul. Dacă părțile unui sistem nu sunt în relații adi

tive sau unilaterale, atunci care sunt raporturile dintre ele? După
ce am respins cele două modele conceptuale clasice, poate părea
că ne rămân la dispoziție doar ceea ce, în secolul al nouăspre
zecelea și la începutul secolului douăzeci, erau alternativele lor
dubioase — concepte vagi, vitaliste și metafizice, care, întrucât
nu se armonizau cu doctrina determinismului, au fost etiche
tate drept teleologice. Totuși, așa cum s-a arătat deja în s. 1.3,

144 translarea conceptuală de la energie (și materie) către informație
ne-a ferit de alegerea sterilă dintre schema cauzală determinis-
tă și cea teleologică. Odată cu apariția ciberneticii și „descope
rirea" feedbackului,,s-a constațat_că relațiile circulare și extrem
de complexe au un caracter extrem de diferit, dafnusunt mai
jpuțin obiect al științei decât cele cauzale, mai simpIeșTmăi cîa-
_sice. Feedbackul și circularitatea, așa cum le-am descris deta
liat în capitolul 1 și le-am exemplificat repetat în capitolele 2
și 3, oferă modelul cauzal potrivit pentru o teorie a sistemelor
interacționale. Natura specifică a procesului de feedback e de
un interes mult mai mare decât originea și, adesea, rezultatul.
.4.33 Echifinalitatea. într-un sistem circular, care se modifică

din interior, „rezultatele" (în sensul schimbării de stare după un
interval de timp) nu sunt determinate într-atât de starea inițială,
cât de natura procesului sau de parametrii sistemului. Mai sim
plu spus, acest principiu al echifinalității spune că rezultate
identice pot proveni din origini diferite, deoarece determinantă
este natura organizării. Von Bertalanffy comenta pe marginea
acestui principiu:
Starea stabilă a sistemelor deschise este caracterizată de prin

cipiul echifinalității; altfel spus, în contrast cu stările de echili
bru din sistemele închise, care sunt determinate de condițiile
inițiale, sistemul deschis poate atinge o stare independentă atât
de dimensiunea temporală, cât și de condițiile inițiale, fiind
determinată doar de parametrii sistemului (27, p. 7).
în cazul în care comportamentul marcat de echifinalitate

al sistemelor deschise se bazează pe independența lor față de

condițiile inițiale, atunci nu doar că niște condiții inițiale diferi- 145
te vor conduce la același rezultat final, ci rezultate diferite vor
putea fi produse de aceleași „cauze". Iarăși, acest corolar se fun
damentează pe premisa că parametrii sistemului vor avea pri
matul în fața condițiilor inițiale. De aceea, în analiza modului
în care oamenii se influențează reciproc interacționând, nu vom
considera nici pe departe particularitățile genezei sau ale.jcezul-
țatului ca fiind la fel de importante ca organizarea în continuă
devenire a informației.41
Problema este ilustrată de schimbările.concepției asupra etio-^
logiei (psihogene) a schizofreniei. Teoriile referitoare la o trau
mă singulară din copilărie au fost înlocuite de postularea, din-
tr-o perspectivă statistică, a unei traume relaționale repetitive
și unilaterale, cauzată de o mamă generatoare de schizofrenie^
Așa cum sublinia Jackson, aceasta e doar o primă fază dintrô
revoluție mai amplă:
Dintr-o perspectivă istorică, rolul traumei psihogene în etio

logicpareza sKîndepărta"de~lrtd^^TnTțiale ale liîTFreud._cu
privire la un eveniment traumatic singular către o concepție a
unei traume repetitive. Următorul pas va fi nu investigarea _aj££a
ce cineva face cuivq^ ci a cum face cinevage^^ ca
următoarea fază să includă studiul schizofreniei (sau al schizo
frenicilor), văzută ca ojnaladie de familie ce implicaJULX^clu
compl icat purtător-vector-recipient și care include-multonai
__ .— — '1^ «w - —rj_ JJ.— '
41 Cf. Langer, care a formulat alegerea teoretică altfel: „Există un sofism foarte răspândit
și bine cunoscut, numit «sofismul genetic», care e produsul metodei istorice în filosofie
și critică: greșeala de a confunda originea unui lucru cu importanța sa, de a căuta cea
mai primitivă formă a unui lucru și de a o eticheta drept cauză «unică»... de exemplu,
cuvintele erau sunete rituale înainte de a fi instrumente de comunicare; dar aceasta nu
înseamnă că limbajul nu ar mai fi «în realitate» un instrument de comunicare, ci că «în
realitate» ar fi doar un simplu reziduu al freneziei tribale" (91, p. 248).

mulț-decât-poate-închidc-în ea sintagma ..mamă schizofreno-
genă" (68, p. 184; s.n.).42
Ceea ce tocmai s-a spus despre origini (etiologie) se aplică și

la tabloul clinic corespunzător (nosologie). Pentru a lua iarăcjL
^schizofrenia ca exemplu, există două moduri în rare poate fi.
înțeles termenul: ca desemnând o entitate patologică dată sau rq
indicând un mod de interacțiune. Am avansat deja ideea (s. 1.65
și 1.66) că nu mai trebuie să reificăm comportamentul clasificat
în mod tradițional ca „schizofrenic", el trebuind studiat doar în
contextul interpersonal în care se produce — familie, spital —
unde un astfel de comportament nu mai e un simplu rezultat și
nici cauză a respectivelor condiții anormale de mediu, ci o parte
complex integrată într-un sistem patologic în desfășurare.
In sfârșit, una din caracteristicile cele mai importante ale
sistemelor deschise se regăsește în comportamentul „echifi-
nal", mai ales în comparație cu modelul sistemului închis. Sta
rea finală a unui sistem închis este complet determinată de
circumstanțele inițiale și de aceea le putem considera a oferi cea
mai bună „explicație" sistemului; în cazul unui sistem deschis
însă, caracteristicile organizaționale ale sistemului pot colabora
42 Există date care vin în sprijinul perspectivei echifinalității în psihopatologie; Kant (82)
și Renaud și Estess (124) au constatat că nu exista niciun factor traumatic declanșator
în niciunul din cele cinzeci și șase de cazuri de schizofrenie investigate și, în paralel, se
putea constata prezența unor experiențe traumatice majore în istoriile personale ale
unor indivizi considerați normali psihic. Din acest punct de vedere, nimic nu deosebea
grupul lor de control de cazurile patologice, iar Renaud și Estess continuă prin a afirma:
„O astfel de concluzie nu e incompatibilă cu presupunerile care stau la baza științelor
comportamentului din secolul douăzeci (de exemplu, că într-o bună măsură compor
tamentul uman este un produs al experiențelor de viață); nici nu contravine ideii fun
damentale că primii ani sunt cruciali pentru dezvoltarea ulterioară. Totuși, un astfel de
punct de vedere pune sub semnul întrebării concepțiile atomiste potrivit cărora există
relații cauzale simple și directe între anumite tipuri de evenimente și instalarea ulteri
oară a maladiei mentale" (124, p. 801).
PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BA VELAS, DON D. JACKSON

pentru a conduce chiar și la cazuri total independente de starea 147
inițială; sistemul furnizează în acest caz cea mai bună explicație pen
tru el însuși, iar metodologia adecvată va consta în studiul orga
nizării sale actuale.43
4.4 Sisteme în continuă interacțiune
Putem acum examina mai în detaliu sisteme caracterizate de

durabilitate, așa-numitele sisteme cu „stare stabilă". Pentru a ne
întoarce la Hali și Fagen, „Un sistem e stabil cu privire la anumi
te variabile ale sale dacă respecțivele^yariabile. tind sase păstreze
^ntre-afiumite limite" (62, p. 23).
4.41 Relațiile continue. Aproape inevitabil, un astfel de nivel al

analizei se focalizează pe relațiile continue, altfel spus cele care
(1) sunt importante pentru ambele părți și (2) de durată; exem
plele generale sunt prieteniile, anumite relații de afaceri și profe
sionale, dar mai ales relațiile conjugale și familiale (73). Dincolo
de semnificația lor practică, în calitate de instituții sociale sau
culturale, astfel de grupuri-de-viață-cu-o-istorie-comună posedă
o importanță euristică aparte pentru pragmatica fenomenului de
comunicare. în condițiile de mai sus nu doar că există ocazia, ci
chiar e necesară repetarea seriilor de comunicare ce conduc la
consecințele pe termen lung conforme cu axiomele și patologi-
ile discutate anterior. Grupurile de străini sau întâlnirile întâm
plătoare pot furniza material interesant, însă de vreme ce nu ne
interesează singularul, artificialul sau noul, astfel de interacțiuni
nu sunt la fel de valoroase precum cele din cadrul unor rețele
43 Aceeași idee a fost avansată de autori riguroși, precum Wieser (67, p. 33), dar și de unii
mai ludici, dar realiști, precum C. Northcote Parkinson (115).

148 sociale „naturale", în care putem presupune că proprietățile și
patologiile comunicării umane se vor manifesta mai clar în plan
pragmatic.44
4.411
Adesea ne întrebăm de_ce s-a înfiripat_fî-d£-£g mai
supraviețuiește) o anumită relație. Altfel spns.dp cp, mai-afe»
când există patologie și probleme, respectivele-relații-persistă
totuși, iar participanții nu numai că nu pleacă_în toate, direrțiile^
ci, spre a formula chestiunea în mod pozitiv, ei se adaptează, ast
fel încât relația să continue. întrebarea sugerează răspunsuri ce
fac apel la motivații, la satisfacerea nevoilor, la factorii sociali și
culturali, ca și la alte determinante care, deși clar implicate, sunt
tangențiale cu ce intenționăm să prezentăm aici. Totuși, subiec
tul nu poate fi trecut repede cu vederea, ba chiar am subliniat,
împreună cu Buber și alții, importanța confirmării ca scop social
(s. 3.331).
Totuși, întrucât obiectivul nostru e mai degrabă intensiv
decât extensiv, e necesar să explorăm cu prioritate explicațiile
interacționale, înainte de a integra premise din alte sisteme de
referință. Astfel, ne vom menține în sfera unui răspuns mai
degrabă descriptiv decât explicativ,45 cu alte cuvinte, unul care
spune cum, și nu de ce funcționează sistemul interacțional. O
44 Nu vrem ca prin aceasta să negăm utilitatea ori posibilitatea cercetării experimentale

(controlate adică) a respectivelor fenomene, deși, cum au sugerat în contexte extrem
de diferite Bateson (11), Haley (59), Scheflen (138,139) și Schelling (140), astfel de
experimente e probabil că vor ține de o ordine fundamentalmente nouă. Vezi și comen-
tăriile lui Ashby din s. 431.
45 De exemplu, fenomenologic vorbind, relația continuă poate fi văzută ca un joc de sumă
nenulă cu motive multiple (140), în care orice soluție in cadrul relației va fi considerată
ca preferabilă uneia venite din afară. Un astfel de model este propus și exemplificat în
s. 6.446.

analogie extrem de simplificată poate fi făcută cu funcționarea 149
unui model extrem de îndrăgit — computerul. Funcționarea
mașinii poate fi descrisă în termenii limbajului de programare,
ai buclelor de feedback, ai sistemului de input și output și așa
mai departe. Proverbialul marțian ar putea observa un astfel de
sistem la lucru și, după o vreme, va înțelege cum funcționează,
dar nu va ști și „de ce", ceea ce constituie o întrebare diferită,
deloc ușoară. Computerul poate să funcționeze, la urma urmei,
pentru că e băgat în priză; poate funcționa într-un anumit fel
datorită componentelor din care e făcut; în sens teleologic, poate
funcționa așa cum o face deoarece a fost proiectat cu un anumit
scop. In perspectiva de ansamblu, „de ce"-urile energiei și sco
pului (în termeni psihologici, impulsul și nevoia) nu pot fi igno
rate; însă nu poate fi ignorat nici modul de funcționare, cwm-ul.
Totodată, aceste chestiuni pot fi tratate separat, cel puțin pentru
moment, la fel cum se întâmplă cu problemele din alte domenii;
în fizică există o discontinuitate bine cunoscută între modele:
Poate, de exemplu, nu e încă momentul potrivit să ne între

băm, sperând la un răspuns, de ce electronii și protonii se com
portă și ca particule, și ca unde; fizica teoretică nu a avansat sufi
cient. Pe de altă parte, e posibil să ne întrebăm dacă proprietatea
de undă poate explica de ce un electron e constrâns să se învârtă
în jurul nucleului atomic doar pe anumite orbite (2, p. 269).
4.42 Limitarea. Unul din motivele pentru care, așa cum am

spus, va trebui să operăm în interiorul unor astfel de limitări e
că pot exista factori identificabili care sunt intrinseci procesului
de comunicare — alții decât motivația și simpla obișnuință — și
care contribuie la crearea și perpetuarea relației.

150 Putem grupa ipotetic respectivii factori sub conceptul de efect
limitativ al comunicării, remarcând că într-o serie comunicativă,
fierare-scJiimb de mesaje diminuează număi'ul mutărilor posibileûltez
riQnrp ț a nivelul cel mai de sus, ideea devine echivalentă cu o
reformulare a primei axiome, potrivit căreia într-o situație inter-
personală suntem limitați prin aceea că va trebui să comunicăm;
străinului care ne acostează sau ne ignoră trebuie să i se replice
fie și printr-un comportament de ignorare. In circumstanțe mai
complicate, restricționarea posibilităților de răspuns este chiar
mai drastică. De exemplu, în s. 3.23 am arătat că, în funcție de
câteva schimbări contextuale ale situației străinului, este posibil
să se contureze un cadru al tuturor posibilităților. Prin urmare,
contextul poate introduce mai multe sau mai puține restricții,
însă, până la un punct, determină întotdeauna ce se va întâm
pla. Contextul nu e totuși format doar din factori instituționali
externi față de comunicatori. Mesajul explicit transmis devi
ne o parte din contextul interpersonal particular, restrângând
interacțiunea ulterioară (144). Pentru a ne întoarce la analogia
cu jocul, în orice joc interpersonal — nu doar în modelele cu
motive diferite menționate mai sus — o singură mutare schim
bă configurația jocului în acel punct, afectând posibilitățile
existente, și astfel schimbă cursul jocului. Definirea unei relații
ca simetrică ori complementară sau impunerea unei anumite
punctuații, în general restricționează interacțiunea. Altfel spus,
potrivit acestui mod de a vedea comunicarea, se afectează nu
doar emițătorul, ci și relația, care îl include și pe receptor. Chiar
și dezaprobarea, respingerea sau redefinirea mesajului ante
rior înseamnă nu doar un răspuns, ci dau naștere unei impli
cări ce nu trebuie să aibă alte surse decât felul în care e defi
nită relația și angajarea inerentă oricărei comunicări. Ipoteticul

pasager aerian din s. 3.23, care poate alege să vorbească despre 151
banalități, se poate trezi că e din ce în ce mai angajat — căzut
în plasa mutărilor sale inițiale, spunem noi, oricât de goale de
conținut ar fi fost. In capitolul 5 vom oferi ilustrări cvasiclinice,
iar în capitolul 6 vor fi analizate exemple din ceea ce reprezintă
probabil cea mai rigidă limitare, cea impusă de paradox, capi
tol în care vom susține că paradoxurile interpersonale se com
pletează reciproc, generând ceea ce inginerii de sistem numesc
oscilație, ce leagă ambele părți de o manieră complexă, insupor
tabilă și aparent inevitabilă.
4.43 Regulile relației. După ce am examinat fenomenul limită

rii, putem să ne întoarcem la chestiuni legate direct de sisteme
le interactionale
* continue. Vom reaminti că în orice comunica- _
re_participanții își oferă reciproc definiri ale relației reciproce;
mai precis, fiecare încearcă să determine natura relației^ceea ce
poate confirma, respinge sau modifica definirea celuilalt» Proce-
sul trebuie cercetat, deoarece, într-o relație continuă, el nu poate
fi lăsat nedecis sau fluctuant. Dacă procesele nu s-ar stabiliza,
variațiile ample și stângăcia, pentru a nu mai pomeni ineficiența
în redefinirea relației odată cu fiecare interacțiune, vor condu
ce la ambalare și la destrămarea relației. Familiile patologice pe
care le vedem atât de des la terapeut certându-se pe probleme
legate de relație (s. 3.31) stau mărturie pentru această nevoie,
deși credem că până și disputele lor sunt limitate, putându-se
găsi o regularitate extrem de dramatică în haosul lor.
Cuplurile ... ce se pot angaja în uimitor de variate scena

rii comportamentale in timpul curtatului devin după o vreme,
neîndoielnic, foarte zgârcite cu subiectele pe care se pot certa

152 și cu modurile în care_trebuie-să se poarte cearta. Pp aceeaêle
par ... a fi exclus reciproc mari arii de comportament din rener-
toriurîoTînteracționa^și nu mai di§cuțiês₽rg_£le-- (74, p. 13)
Stabilizarea modului în care e definită relația a fost botezată

de Jackson (73, relației; ea reprezintă o descrierej
redundanțelor observate în planul relației, fie și cu privire la q
paletă largă de conținuturi. Această regulă poate privi simetria
sau complementaritatea, o anumită punctuație (c.ând_de_gxfiiji-
plu se caută un responsabil), impermeabilitatea interpprsnnală
reciprocă (s. 3.35) sau oricare din multele fațete ale rel aționării
In orice caz, se poate observa subsumarea tuturor comporta
mentelor posibile, de pe toate dimensiunile, sub o configurație
redundantă unică, ceea ce l-a determinat pe Jackson mai departe
să descrie familiile ca sisteme guvernate de reguli (74). Evident,
.aceasta nu înseamnă că există legi apriorice care guvernează
comportamentul familiet Mai degrabă, așa cum spunea Mach
despre știință în general,
... o expresie unică poate genera reguli pentru reconstrucția

unui mare număr de stări de lucruri. Astfel, în loc să notăm
cazurile individuale de refracție a luminii, putem reconstrui
mental toate cazurile prezente și viitoare, dacă vom ști că raza
incidență, cea refractată și perpendiculara sunt în același plan și
că sin a/sin |3 = n. Aici, în locul înșiruirii nenumăratelor cazuri
de refracție în diferite combinații de materii și sub toate unghiu
rile de incidență, va trebui doar să notăm regula de mai sus
și valorile lui n - ceea ce e mult mai ușor. Obiectivul econo
mic e aici evident. în natură nu există o lege a refracției, ci doar
cazuri diferite de refracție. Legea refracției e o regulă concisă și

rezumativă, inventată de noi în scopul unei reconstrucții men- 153
tale a faptului, și doar pentru reconstrucția sa parțială, altfel
spus, a aspectelor sale geometrice (99, pp. 485-486).
4.44 Familia ca sistem, Teoria regulilor familiei este concordan

tă cu definirea inițială a sistemului drept „stabil cu privire la
anumite variabile ale sale dacă ele tind să rămână între anumite
limite", iar aceasta sugerează o abordare mai formală a familiei
ca sistem.
Un astfel de model pentru interacțiunea din sânul familiei a
fost propus de Jackson când a introdus conceptul de homeosta- y
ză familială (69). Observând că atunci când starea pacienților se /
ameliora, în familiile lor se înregistrau ecouri dramatice (depre- l
sii, atacuri psihosomatice și altele asemenea), el a avansat ipoteza
că respectivele comportamente, ca și probabil maladia pacientu
lui, reprezentau „mecanisme homeostatice", care lucrează pen
tru a readuce sistemul perturbat în echilibrul său delicat. Aceas
tă frază scurtă surprinde nucleul abordării comunicaționale a J
familiei, care acum poate fi explicitată în termenii principiilor, '
deja prezentate.
4.441 Integralitatea
. Comportamentul fiecărui individ în familie se raportează și
e dependent de romp^rtampntiil celorlalți. Orice comportament
înseamnă comunicare și de aceea influențează și esteinfluențat
de alții. Mai precis, asa ciim deja am_subliniat, schimbările4n
bine sau in rău aje membruLui-familieiidentificat ca pacient V
se vor repercuta asupra celorlalți membri.aidaxnilieuJXiai-al€S-

asupra sănătății lor psihice^sociale-si-ehiftrfizieev Terapeuții de
familie care vindecă respectivul simptom al pacientului sunt

154 adesea confruntați cu o nouă criză în familia acestuia. Exemplul
de mai jos este, ca principiu, unul tipic, chiar dacă a fost ales
datorită clarității neobișnuite cu care e expusă problema.
Un cuplu recurge la terapie la insistența soției, ale cărei
nemulțumiri sunt mai mult decât justificate: soțul, un tânăr fru
mos, simpatic și cu o minte ageră reușise cumva să termine gim
naziul fără să învețe să scrie și să citească. In timpul serviciului
militar a trecut fără niciun rezultat prin cursurile de recuperare
pentru soldații analfabeți. După ce a fost lăsat la vatră, a început să
lucreze ca muncitor necalificat, fiindu-i inaccesibile orice avansare
sau mărire de salariu. Soția era o persoană atrăgătoare, energică și
fj extrem de conștiincioasă. Din cauza analfabetismului soțului, tre-
/ buia să poarte povara responsabilităților familiale și, de multe ori,
/ trebuia să-și ducă soțul cu mașina la noile locuri de muncă, pen-
tru că el nu putea citi indicatoarele stradale și nici hărțile orașelor.
Foarte devreme în terapie, soțul s-a înscris la niște cursuri
serale pentru analfabeți, i-a cerut tatălui său să-l ajute la învățat
și a ajuns să cunoască rudimentele citirii. Din punctul de vedere
al curei, totul părea să meargă foarte bine, când într-una din zile
terapeutul este sunat de soție, care l-a informat că ea nu mai vine
la ședințele comune și că a înaintat actele pentru divorț. Cum
spune vechea glumă „operația a reușit, însă pacientul a murit".
Terapeutul trecuse cu vederea natura interacțională a proble
mei acuzate (analfabetismul) și, eliminând-o, a alterat relația lor
complementară, deși tocmai acesta era rezultatul scontat inițial
de soție din partea terapiei.
4.442 Nonaditivitatea
Analiza familiei nu e suma analizelor membrilor indi
viduali. Există caracteristici ale sistemului, altfel spus,

tipare interacționale, care transcend trăsăturile membrilor indi- 155
viduali — de exemplu, aspectele complementare din s. 3.62 sau
comunicarea alterată de dubla constrângere, ce va fi descrisă în
s. 6.432. Multe din „trăsăturile individuale" ale membrilor, mai
ales comportamentul cu valoare de simptom, sunt de fapt spe
cifice sistemului. De exemplu, Fry (52) a examinat de o manie
ră concisă și clară contextul matrimonial în care un grup de
pacienți aveau sindroame de angoasă, fobii și comportamente
stereotipe de evitare. în niciunul din cazuri nu era vorba de un
soț sau de o soție care funcționa cum trebuie, însă mai interesant
din punctul de vedere al teoriei noastre e modul subtil și ubicuu
în care comportamentele se angrenau reciproc în cadrul fiecărui
cuplu. Fry a remarcat că
la o examinare atentă, partenerii de cuplujiădeaJXÎQ-**leag

o istorie de simptome ce semănau mult, sau erau-chia-r- identice
cu simptomele pacientului. De obicei, ei sunt reticenți să destăi-
nuie acest istoric. De exemplu, o soție era nu doar incapabilă să
iasă singură din casă, dar și atunci când era acompaniată, ea se
panica ori de câte ori intra într-un loc puternic iluminat și/sau
aglomerat, ori trebuia să stea la rând. Soțul a negat la început
că are probleme emoționale, însă mai apoi a mărturisit că avu
sese episoade ocazionale de angoasă și evitase anumite situații.
Situațiile evitate erau: să se găsească in mulțime, să stea la rând
și să intre în locuri publice puternic luminate. Totuși, ambii soți
insistau că soția trebuie considerată pacientul deoarece era mai
înspăimântată de aceste situații ca el.
într-un alt caz, soția a fost desemnată ca pacient deoarece îi
era frică de spațiile închise și nu putea să folosească liftul. De
aceea, cuplul nu putea frecventa un anumit local, situat in vârful
icarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Organizarea interacțiunii umane

156 unei clădiri înalte. Totuși, mai apoi s-a aflat că soțul avea frică
de înălțime, teamă cu care nu trebuise niciodată să se confrunte
din cauza acordului din familie de a nu merge la ultimul etaj al
clădirilor din cauza fricii de lifturi a soției (52, p. 248).
Autorul continuă prin a sugera că simptomele-pacientului

para^-piuîejd pe celalalt partener și, în sprijinul aresteiafirma^
remarcă faptul că declanșarea simptomului șe corelează de.obț,-
cei cu o schimbare în viața partenerului, o schimbare care poate
produce angoasă:
Un avocat cu un istoric profesional haotic a primit un post

mai bun într-un alt oraș. L-a acceptat, chiar dacă aceasta repre
zenta o dezrădăcinare pentru familia sa, decizie ce marca o
impunere de sine mai rară în cazul său. în acel timp, cuplul
a reînceput să împartă același dormitor după ce dormiseră în
camere diferite timp de peste un an. Soția a dezvoltat atacuri
anxioase severe și era incapabilă să iasă din noua casă.
Un angajat municipal, pe un salariu mic, a reușit să-și con
struiască doar cu propriile forțe o casă impozantă. Soția a dezvol
tat repede atacuri de panică ce o țineau acasă. Un alt soț își obține
în sfârșit diploma de facultate și capătă un loc de muncă. Soția,
care înainte îl sprijinea, are o cădere anxioasă (52, pp. 249-250).
La Fry, tiparul interacțional și problema caracteristică pentru

astfel de cupluri capătă numele de „.control dual", adică
^simptomele pacientei, de exemplu, întrucât ea e cea sufe-

° Pun în situația de a-i cere soțului să fie tot timpul la
^cheremul ei și să facă exact ce-i spune. Partenerul nu poate face

nicio mișcare fără să o consulte si să-i obțină aprobarea. însă. 157
totodatăTpacienta este supravegheată constant de soț. Se poate
ca el să trebuiască să fie tot timpul lângă un telefon pentru ca ea
șă-1 poată contacta, însă și el îi verifică activitățile. Atât pacienta,
câLși soțul vor relata adesea că sunt.încur.cați dejzlilalt.
Dificultățile pacientei au rolul de a-i permite soțului să evite
multe din situațiile în care ar putea deveni anxios sau ar putea
suferi de un alt disconfort, fără să fie astfel confruntat cu perspec-,
tivasimptomelor. Soția poate constitui o scuză complexă pentru
el. El poate evita viața socială, pentru că, evident, trebuie să se
ocupe de pacienta care suferă. El își poate trata rău copiii dm_
cauza atitudinn retrase și a tendinței de aavea-macțiLexagfiiate.
însă ideea că problemele copiilor sunt cauzate de simptomele //
pacientei îl scutesc de confruntarea cu sine. El poate evita rappr- / /
turile sexuale cu pacienta din cauză că ea e bolnavă și nu poate. E H
posibil ca singurătatea să îi dea o stare de disconfort, însă deoa;
rece pacientei îi e frică să rămână singură, o poate avea tot timpul I
alături fără să iasă în evidență că el are de fapt acest simptom. '
Pacienta nemulțumită poate nutri dorința de a avea o relație
extraconjugală, însă simptomele sale fobice o împiedică să socia
lizeze cu alți bărbați. Din cauza trăsăturilor lui de peșs,Q®Ûțate
și a reacției sale la maladia pacientei, un amant nu. devine nici
odată o perspectivă serioasă pentru soție. Simptomele pacientei
îi protejează oarecum pe amândoi de astfel de probleme.
De obicei, căsătoria e nefericită, iar cuplul e rece și nemulțu
mit, însă simptomele fnnrținnpa^ă ra-aă^țină-cuplul imit. Acest
tip de mariaj poate fi numit Căsătorie din obligațjtr...
Câtă vreme simptomele persistă, nu există scăpare din această
dilemă. Pacienta, preocupată dacă soțul o dorește, îi cere din ce în
ce mai mult să stea cu ea, pentru că e bolnavă. El stă cu ea, însă
Comunicarea umani. Pragmatică, paradox și patologie « Organizarea interacțiunii umane

1S8 aceasta nu o liniștește deoarece se pare că stă cu ea din cauza
maladiei, nu pentru că vrea să fie cu ea. întrucât se simte obligat
să fie cu ea din cauza bolii, nu se poate liniști și nici nu o poate
asigura că vrea să fie lângă ea din proprie inițiativă.
Soțul nu poate rezolva această problemă. Dacă rămâne cu
pacienta, aparent o face doar pentru că ea e foarte bolnavă. Dacă
o părăsește, devine un ticălos căruia nu-i pasă de nenorocirea ei.
în plus, dacă o părăsește sau dacă ea se însănătoșește, va trebui
ca el să se confrunte cu propriile simptome. El nu poate fi com
pătimitor în mod sincer din cauza propriului resentiment, dar
nici nu se poate arăta neînțelegător. De partea cealaltă, pacienta
nu poate arăta gratitudine pentru sacrificiile soțului, dar nici nu
poate fi fățiș ingrată (52, pp. 250-252).
4.443 Feedback și homeostază

Inputurile sistemului familial (acțiunile membrilor sau cele
venind din mediu) sunt procesate și modificate de sistem. Va
trebui să examinăm atât natura sistemului și a mecanismelor
sale de feedback, cât și pe cea a inputului (echifinalitate), Anu-
// mite familii pot suferi nenorociri mari transformându-le chiar
în ceva care să le unească, iar altele nu par capabile să facă față
/ nici crizelor celor mai mărunte. însă și mai extreme suntiagiili-
’ ile pacienților schizofrenici ce par incapabile să accepte inevjta-
f bilele manifestări de maturitate ale copiilor și corectea zăpăcește
„devieri" catalogându-le drept maladive sau rele. Laing și Ester-
son (90) descriu reacția mamei („Doamna Field") unei schizofre
nice de cincisprezece ani („June") față de independența din ce
/ în ce mai mare a fiicei. De la doi până la zece ani, June suferise
de o dizlocare congenitală a coapsei, ceea ce necesitase aparate
corective incomode care îi îngrădeau aproape total activitățile.

Mama: Oh, da, era tot timpul cu mine. Normal, nu o scăpăm 159
din vedere din cauza fiarelor, în caz că ea cădea sau ceva. Ba
chiar a căzut, pierzându-și un dinte din față. însă se și juca cu
ceilalți copii; vedeți... o scoteam afară pe June pentru că eu o
luam cu mine peste tot, mereu. Normal că o făceam. Nu o lăsam
niciodată. înțelegeți, când June purta bandajul, nu o puneam pe
jos pentru că s-ar fi ros repede (zâmbește). O puneam în pat, uite
așa (arată cum), și aveam, avea niște chingi de piele zdravene pen
tru că fusese un copil foarte puternic, iar eu aveam o lesă pe aici,
una pe acolo, dar mai apoi June a devenit capabilă să se miște în
sus și în jos ba și de-a latul, dar nu foarte mult, însă întotdeauna
în sus și în jos. Și sărea pe patul ală așa de tare (râde), că în doi ani
toate arcurile s-au stricat. Nu stătea acolo toată vremea, pentru
că așa cum ziceam, o luam mereu cu mine. Mai apoi obișnuiam
să o punem în grădină, așa că o așezam pe pământ sub copaci
dacă era vară, pe un covor, și o legam de copac, ceea ce însemna
ca June se putea învârti în jurul copacului, dar nu ajungea pe
ciment. Din cauza bandajului — nu sunt foarte rezistente, și vă
dați seama că dacă se freacă de ciment, se rod imediat. Și, vedeți,
era tija asta între, și un plasture flexibil care se întindea din ce în
ce mai mult. Iar odată și l-a dat jos, desigur că June ajungea la
acest bandaj, la tijă, și aproape că se legăna pe ea, putea să o faca,
destul de ușor. Iar într-o dimineață devreme l-a scos cu totul, că a
trebuit să o duc la spital să-i pună altul. Cum ziceam, era un copil
neastâmpărat, era o fetiță așa de veselă — nu, June.
June: îhâm.
Mama: Chiar ai fost, dragă.
Povestea doamnei Field a fost spusă pe un ton ^êseL
Felul în care povestește e la fel de revelator ca și c
, . .organizareainteracțiunii
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și pato ogi
160 Doamna Field nu spune nidun cuvânt despre cum June va fi
fost uneori un spectacol dureros pentru mama sa, după cum era
și unul „drag"; despre cum va fi fost nefericită, nenorocită, pro
babil tristă, dar și foarte fericită; despre cum fata fusese probabil
tăcută, dar și zvăpăiată; și poate că nu întotdeauna afectuoasă —
însă repertoriul de atribute pozitive nu variază niciodată în vorbele
acestei mame. Această imagine a lui June de până la paisprezece
ani este prezentată cu certitudine și rigiditate, fiind un punct de
vedere extrem de îngust asupra oricărui om. E impermeabil la
orice confruntare cu June, care să-i dovedească faptul că lucrurile
nu stau așa. June este presată cu toată forța să-și însușească imagi
nea aceasta, iar dacă își manifestă dezacordul, îi este atacată viața.
Această imagine nu are voie să se schimbe odată cu trecerea tim
pului. Așa cum doamna Field declară repetat: „Aceasta nu-i June a
mea. Nu o mai înțeleg pe June acum. A fost mereu un copil foarte
vesel. A fost întotdeauna un copil foarte zvăpăiat" (90, pp. 135-136)
Trebuie remarcată aici negarea dovezilor contrare. Când June

însăși a început să furnizeze indicii, diada a intrat într-o nouă
fază, caracterizată prin strădaniile intense ale doamnei Field de
a contracara schimbările, eforturi ce luau din ce în ce mai mult
forma etichetării lui June drept „bolnavă":
în vara de dinainte de internarea sa, June a fost despărțită

de mamă pentru prima dată de la vârsta de doi ani, când fusese
internată timp de șase săptămâni pentru problema sa cu coapsa.
A mers într-o tabără de fete organizată de Biserică. Doamna
Field a fost singura mamă care și-a condus fiica până în tabără,
în lima cât a lipsit, a făcut un număr de descoperiri despre ea
însăși și despre alții și, din nefericire, s-a despărțit de prietena

sa cea mai bună. A devenit conștientă de sexualitatea sa într-un 161
mod mult mai intens ca până atunci.
In opinia mamei sale, când s-a întors din tabără „nu mai era
June a mea. Nu o mai cunoșteam".
Aceasta este lista însușirilor lui June înainte și după separa
rea de mamă, potrivit doamnei Field:
Înainte După
o fată drăguță arăta oribil

se machia urât
se îngrășase
o fată foarte fericită nefericită
zvăpăiată retrasă
îmi mărturisea totul nu-mi spunea ce gândea
stătea seara în cameră cu mama, se ducea în camera ei

tatăl și bunicul
obișnuia să joace cărți cu mama, prefera să citească sau juca, dar fără
tatăl și bunicul chef
era o elevă silitoare muncea mai puțin — nu era suficient

de silitoare
era întotdeauna ascultătoare a devenit agresivă și neobrăzată (de

exemplu, odată, și-a făcut mama
mincinoasă)
era manierată își înfuleca mâncarea și nu rămânea la

masă până termina toată lumea
credea în Dumnezeu zicea că nu crede în Dumnezeu; spunea

că și-a pierdut credința în firea umană
era bună câteodată părea malefică

162 Mama era alarmată de aceste schimbări, iar între august și
decembrie consultase doi doctori ca și pe dirigintă în legătură cu
ea. Nimeni nu văzuse nimic anormal la June, nici sora ei și nici
tatăl. însă doamna Field nu o lăsa în pace.
E important să realizăm că imaginea doamnei Field despre
June era, desigur, mereu falsă. întreaga viață a lui June rămânea
o enigmă pentru mamă. Se vedea timidă și preocupată de sine,
nesigură, însă dezvoltată pentru vârsta ei și activă la înot și în
alte sporturi, de care se apucase ca remediu la invalidanta sa
maladie din copilărie (nu scăpase de aparate decât la zece ani).
Deși activă, nu era independentă deoarece, așa cum ne-a spus,
făcuse în bună măsură pe plac mamei, doar arareori se încumeta
să o contrazică. Totuși, la treisprezece ani, a început să iasă cu
băieți, pretextând că merge la clubul bisericii.
Când s-a întors din tabără, a început pentru prima dată să
spună ce simțea despre ea însăși, despre mama sa, despre acti
vitatea sa școlară, despre Dumnezeu, despre oameni și așa mai
departe, de o manieră încă destul de smerită.
Schimbarea a fost bine primită de profesori, dar a fost privită
cu o anumită gelozie, obișnuită între surori, de Sylvia, părând a
fi parte din supărarea că tatăl are totuși două fiice. Doar mama
văzuse schimbarea ca pe o expresie a bolii, simțindu-și confir
mată opinia când June a început să devină din ce mai retrasă, în
timpul vacanței de Crăciun și după.
Acest punct de vedere al mamei cu privire la evenimentele
care au condus la starea în care June se afla acum, de pasivitate
imobilă aproape totală, poate fi formulat astfel: June a început
să se îmbolnăvească în august. A suferit schimbări ascunse de
personalitate, devenind necioplită, agresivă, crudă și insolentă
acasă, în vreme ce la școală a devenit retrasă și sfioasă. Potrivit

acestui punct de vedere, mama își cunoaște cel mai bine fiica și 163
poate să detecteze începutul schizofreniei înaintea altora (tată,
soră, profesori, doctori) (90, pp. 137.439)
în această anchetă neobișnuit de amănunțită a fost observată

direct perioada de spitalizare și recuperare:
Faza în care June era catatonică din punct de vedere clinic și

în care mama o îngrijea ca pe un copil mic a durat trei săptămâni
și a fost cea mai armonioasă fază observată de noi în relația lor.
Conflictul s-a declanșat doar atunci când June a început, din
punctul nostru de vedere, să-și revină.
In perioada de recuperare, mama se opunea vehement
aproape oricărui progres al lui June (în opinia personalului
medical, a psihiatrului social, a terapeutului ocupațional și a
noastră), considerând ca involuții ceea ce nouă și lui June,ne
păreau pași înainte.
Iată câteva exemple.
June a început să aibă câteva inițiative. Mama s-a alarmat
la orice astfel de manifestare pe motiv că June era iresponsa
bilă sau că nu îi stătea în fire lui June să facă vreun lucru fără
să ceară voie. Nu că ar fi fost ceva rău în ce făcea June, dar nu
ceruse voie înainte...
Un exemplu pe care mama ni l-a dat și care o alarmase era că
June își mâncase ciocolățica după micul dejun, inca o data fără
să ceară voie...
Părinții nu-i dădeau lui June bani de buzunar, dar i se promi-
teau bani dacă explica de ce avea nevoie de ei. Nu e surprinzător
că prefera să împrumute mici sume de la alții. Și ultimul sfanț
pe care îl avea trebuia justificat.

164 Controlul a fost împins dincolo de orice limită. Odată June
a luat din cutia tatălui un bănuț fără să-i ceară voie, ca să își
cumpere o înghețată. El i-a spus mamei că dacă June fură, nu
mai exista pentru el. Altă dată a găsit un șiling într-un cinema,
iar părinții au insistat să-l predea la ghișeu. June a spus că era
ridicol, că se exagerează cu cinstea și că nici ea nu se aștepta
să-și primească șilingul înapoi dacă l-ar fi pierdut. însă părinții
au bătut-o la cap încontinuu și a doua zi, iar seara tatăl a venit
la ea în cameră să o mustre din nou.
Exemplele de mai sus pot fi multiplicate iar și iar. Ele ilus
trează reacțiile intense ale părinților la autonomia crescândă, dar
fragilă, a lui June. Caracterizarea doamnei Field pentru această
independență din ce în ce mai mare a fost: „O explozie".
Până în acest punct June se ținuse fermă. Mama continuă să
se exprime ambivalent despre dovezile de independență sporită
ale lui June. îi spune că arată hidos, deși se machiase obișnuit, îi
ridiculizează voit așteptările ca vreun băiat să se intereseze de
ea, tratează orice expresie de iritare sau exasperare din partea
lui June ca fiind o componentă a simptomatologiei „bolii", sau
le vede ca exemple de ,,răutate"(...)
[June] trebuie să se controleze bine însă, deoarece dacă
strigă, urlă, plânge, înjură, mănâncă prea puțin sau prea mult,
prea repede sau prea încet, citește prea mult, doarme prea mult
sau prea puțin, mama îi spune că e bolnavă. June are nevoie de
destul curaj să riște să nu fie ceea ce părinții numesc prin fată
„sănătoasă" (90, pp. 139-145).
Ajunși la problema feedbackului, avem nevoie de o revizui

re a terminologiei pentru a clarifica teoria. Termenul homeostază
a ajuns să fie echivalat cu stabilitatea și echilibrul nu doar când

e aplicat familiei, ci și în alte domenii. însă, așa cum au subli- 165
mat Davis (36), Toch și Hastorf (154), încă din vremea lui Ber-
nard au existat două definiții ale homeostazei: (1) ca un scop,
sau ca o stare, mai precis ca o prezență a unei anumite constante
in raport cu schimbarea (externă); și (2) ca mijloc: fenomene
le de feedback negativ care acționează așa încât să minimalize
ze schimbarea. Ambiguitatea acestei duble folosiri și aplicările
ulterioare, adesea vagi și la lucruri disparate, i-au redus utilita
tea ca analogie precisă sau ca principiu explicativ. Va fi, așadar,
mai clar dacă îi vom limita semnificația, referindu-ne doar la
starea constantă sau stabilă a unui sistem, care în general este
menținută de mecanisme de feedback negativ.
Toaie.Iamiliile care rămân împreună trebuie să fie caracfp-
rizate de un anumit grad de feedback negativr perrtrtt-a-putea-
face față presiunilor venind din mediu și din partea membrilor
individuali. Familiile cu tulburări sunt particularmente refracta
re la schimbare și adesea manifestă o capacitate remarcabilă de
a menține statu-quoul mai ales prin intermediul feedbackului
negativ, așa cum a observat Jackson46 și cum arată exemplele
lui Laing și Esterson.
Tnhici și În interiorul familiei există învățare si dezvoltare,
_4i_tocHWtt-aiei-greșește cel mai mult modelul homensta zei pure,
dpnarpțy arpstp efecte, sunt mai aproape ,de.u.n...feedback pozi-
tiv. Diferențierea comportamentului, întămreajgi mvățarea_(âîât
46 Cf. Jackson: „E interesant că, în dezvoltarea teoriei familiei, tocmai observarea mecanis
melor homeostatice din familiile pacienților psihiatrici a fost cea care a condus la ipo
teza familiei ca sistem homeostatic, iar mai apoi la cea care o vede chiar ca un sistem
guvernat de reguli. Căci [regulile] devin de îndată vizibile dacă vom observa reacțiai ia
nerespectarea lor, și inferăm de aici ce regulă a fost încălcată. Observarea îndelungată a
cărărilor bătute, sesizând posibilele căi ce nu au fost abordate, ne permite pan a urm
să ghicim destul de bine regulile jocului. însă reacția observabilă la o e ’
acționează ca un indicator când vine vorba de scopul nostru" (74, pp. 13-1 ).
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Organizarea interacțiunii umane

166 cele adaptative,. câLși cele din comportampnhil simptomatic,
și până la urmă creșterea și plecarea de acasă.a copiilat-iftdieă
toate că, în vreme ce dintr-un anumit punct de vedere familia
e reglată de homeostază, în paralel activează importanțLfaciori
dê schimbare47, iar un model al interacțiunii familialejrgbuie
să îi încorporeze, alături de alte principii, înfen configurație
mai complexă.
4.444 Calibrarea și funcțiile în scară

în cele spuse mai sus, există două implicații de.bazăuaceea
a constanței într-un registru definit. Importanța schimbării și
variației (în termeni de feedback pozitiv, feedback negativ sau
ai altor mecanisme) vine din premisa tacită că ar exista o stabi
litate fundamentală a variației, idee devenită, și ea, vagă odată
cu dublul sens al homeostazei. Un termen mai adecvaLpeniru_a
defini acest registru fixat este cel de calibrare (14), de „reglare"
a sistemului, ceea ce se va vădi a fi echivalent cu termenuA-de
regulă, așa cum tocmai l-am definit. Analogia clasică cu termos-
tatul de la centrala termică a unui cămin va ilustra mai bine
aceste noțiuni. Termostatul este reglat (sau calibrat) la o anu
mită temperatură. Dacă se va face mai rece, centrala va fi por
nită până când va fi corectată această fluctuație de temperatu
ră (feedback negativ), iar temperatura casei va reveni la nivelul
fixat prin termostat. Gândiți-vă însă ce se întâmplă atunci când
setarea inițială a termostatului este schimbată (la o valoare supe
rioară sau inferioară). Chiar dacă mecanismul de feedback nega
tiv nu se modifică, vom asista la o schimbare a sistemului ca
întreg. Această transformare la nivelul calibrării (ca atunci când
47 Și aici, putem trimite la ideea lui Pribram (s. 1.3), potrivit căreia constanța poate genera
noi sensibilități și are nevoie de noi mecanisme de ajustare.

schimbi setarea termostatului sau rOr,u^; ~ .
t , U1 sau reglezi o piesa de la motor) se 167
numește funcție in scara (step-function) (41
Trebuie remarc^ de cele mai multe ori, o funcție în scară
are un efect stabilizator. Dacă reglăm în jos termostatul, atunci
va fi nevoie de mai puțin feedback negativ, deci vom avea o
diminuare a energiei cheltuite de centrală. La fel, în cazul fiecă-
rui motor, circuitul de reacție de la pedala de accelerație își are
limitele sale, trebuind să fie reglat la un moment dat, pentru a
putea crește mai ușor viteza sau pentru a putea urca mai bine la
deal. Și la nivelul familiilor se pare că aceste „funcții în scară"
au un caracter stabilizator. Psihoza poate fi văzută ca o schim
bare radicală ce recalibrează sistemul, făcândji-Lrhiar mai -stabil
(77; amintiți-vă și de perioada catatonică a pacientei deserise de
Laing și Esterson în exemplul de mai sus)., în jnoddLnevitabil,
schimbările interne (creșterea în vârstă atât a-copiilor, câtși-a
părinților) vor schimba setările sistemului fie în modgraduat
(din interior), fie în mod radical (din exterior), ca atuncLcând
apar niște constrângeri din partea mediului.sociahêând^se
jjune problema mersului la facultate, a serviciului militar,apen'
sionăru etc.
în această lumină, mecanismele homeostatice identificate
clinic de Jackson (69, 70) se pot dovedi de fapt fenomene mai
complexe decât cele discutate aici. Dacă anumite mecanisme
homeostatice se ivesc de obicei ca răspuns la o abatere de la
regulile familiale, atunci acestea vor constitui tipare de destră
mare și reinstaurare a tiparelor de un ordin superior, care se
desfășoară pe intervale de timp mai mari.
Aplicând acest model la familie sau la tipare soaa e mai '
cum ar fi intervențiile și sistemul pentru apărarea egu, su
că există o calibrare a comportamentului obișnuit sau accept ,
_ ... . nrwnizarea interacțiunii umane

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie O g
168 a regulilor familiei sau a legilor din societate, în cadrul căro
ra acționează de obicei indivizii sau grupurile. La un anumit
nivel, aceste sisteme sunt destul de stabile, deoarece devierile
de comportament ce se plasează în afara unui interval accep
tat simt contracarate (aduse la ordine, sancționate, chiar și prin
substituirea cu un înlocuitor, ca de exemplu atunci când un alt
membru al familiei devine pacient). Pe un alt nivel, schimba
rea e de durată, fapt care credem că e, cel puțin parțial, cauzat
de amplificarea altor devieri și poate duce sistemul pe un nou
palier (funcție în scară).
4.5 Rezumat
Interacțiunea umană este descrisă ca un sistem de comunica

re, caracterizat de proprietățile generale ale sistemelor: timpul
ca variabilă, relații sistem-subsistem, integralitatea, feedbackul
și echifinalitatea. Sistemele interacționale continue sunt privite
drept punctul focal pornind de la care cercetarea poate evidenția
impactul pe termen lung al fenomenelor de comunicare. Limi
tările, în general, și regulile familiale, în particular, conduc la
definirea și prezentarea familiei ca sistem guvernat de reguli.

CAPITOLUL CINCI
O abordare comunicațională a
piesei „Cui i-e frică de Virginia
Woolf?"
„De vreți să știți mai multe, adresați-vă poeților."
S. FREUD
5.1 Introducere
Problema generală de a ilustra în mod adecvat teoria siste

melor interacționale enunțată în capitolul anterior, ca și alege
rea unui sistem fictiv de către noi în locul datelor clinice concre
te (ca în capitolele precedente) au nevoie de cateva comentarii.
După ce am descris o unitate de procese statornice, recurente,
necaracterizată de vreun incident sau variabilă importantă, ci
mai degrabă de niște tipare redundante în timp și într-o mare
varietate de situații, prima dificultate dacă vrem să venim cu
exemple ține pur și simplu de dimensiunile subiectului ales.
Pentru a arăta ce se înțelege exact prin diferitele abstracții care
definesc un sistem — reguli, feedback, echifinalitate și așa mai
departe — trebuie să avem la dispoziție un număr imens de
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • 0 abordare comunicațională a piesei ...

170 mesaje, plus analizele și configurațiile lor. Stenogramele a ore
și ore de interviuri familiale ar ocupa mult prea mult spațiu și
ar fi lipsite de obiectivitate, fiind afectate de punctul de vedere
al terapeutului în respectivul context terapeutic. Datele brute
de „istorie naturală" sunt cât se poate de inutilizabile din cauza
lipsei oricărei limite. Selectarea și rezumarea nu sunt nici ele
măsuri la îndemână, deoarece vor fi lipsite de obiectivitate,
interzicându-i cititorului accesul la însuși procesul de selecție.
Cel de-al doilea obiectiv important, alături de gestionarea volu
mului de date, este o independență rezonabilă a datelor, altfel
spus, independența de autorii înșiși, în sensul de a fi accesibile
public.
Bine cunoscuta și neobișnuita piesă a lui Edward Albee pare
a satisface ambele criterii. Limitele datelor prezentate în piesă
sunt date de licența artistică, deși poate că piesa e mai reală
decât realitatea, un „foc în cenușa fumegândă a naturalismu
lui" (145); iar toată informația e accesibilă cititorului. Ca urmare,
piesa suportă multe alte interpretări și a fost diferit interpretată,
căci Într-adevăr sunt posibile diverse interpretări. Focalizarea
pe o singură interpretare, ca aici, nu implică dezacordul cu cele
lalte. Pur și simplu, scopul nostru este să ilustrăm ideea despre
care vorbim, și nu să analizăm în profunzime piesa ca o unitate
independentă. După ce va rezuma mersul acțiunii, capitolul va
oglindi cât mai de îndeaproape structura secțiunilor din capito
lul 4, și cel puțin primele secțiuni (5.2, s. 3 și s. 4) se vor referi la
sancțiunile omoloage din respectivul capitol.
5.11 Rezumatul piesei. Piesa, care potrivit unui critic înfățișează

„un iad al arțăgoșeniei domestice" (107, p. 58), are foarte puțină
acțiune. Majoritatea întâmplărilor sunt conținute în schimburi

verbale rapide și detaliate. Prin intermediul acestor schimburi, 171
complexitatea comunicațională a interacțiunii celor patru actori
e mai intens dezvoltată decât ar fi fost poate posibil dacă autorul
ar fi utilizat mai multe evenimente „reale", în sensul dramatic
obișnuit.
întreaga piesă se desfășoară într-o noapte de sâmbătă spre
duminică, înainte să se crape de ziuă, în sufrageria casei lui
George și Martha, situată într-un campus universitar din Noua
Anglie. Martha este copilul unic al președintelui colegiului, iar
soțul său, George, este conferențiar în cadrul departamentului
de istorie. Ea e o femeie voinică și turbulentă de cincizeci și doi
de ani, dar care arată mai tânără; el e un intelectual slab și cărunt
de cam patruzeci și șase de ani. Nu au copii. Potrivit Marthei, ea
și tatăl său se așteptau ca George, care preda la colegiu de tânăr,
să preia departamentul de istorie și eventual să devină următo
rul președinte. George nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor și a
rămas un simplu conferențiar.
în debutul piesei, George și Martha se întorc acasă de la o
petrecere a profesorilor dată de tatăl Marthei. E două dimineața,
însă, fără ca George să o știe, Martha a invitat un cuplu întâlnit
la petrecere să vină la ei acasă. Oaspeții sunt Nick, un nou-venit
din departamentul de biologie, de cam treizeci de ani, blond și
chipeș, și soția sa, Honey, de douăzeci și șase de ani, o blondă
mărunțică, ștearsă și timidă. Așa cum se va vedea mai târziu,
Nick a luat-o în căsătorie pe Honey deoarece credea că rămăse
se gravidă, însă de fapt fusese doar o sarcină isterică, care deși-
gur că a dispărut după căsătorie; de asemenea, probabil era cu
gândul la averea tatălui ei. Din aceste cauze ori din a te e, ic
și Honey adoptaseră unul față de celălalt un stil de comunicare
extrem de convențional.
0 abordare comunicațională a piesei...

Comun^carea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■
172 George și Martha își aveau și ei secretele lor. înainte de toate,
e vorba de ficțiunea comună că aveau un băiat pe cale de a
deveni adult, iar în legătură cu el exista regula care spunea că
nu trebuie să i se dezvăluie „existența" nimănui. Totodată, în
tinerețea lui George a existat un capitol întunecat. Se pare că și-a
împușcat mortal mama, iar un an mai târziu, în vreme ce tatăl
său îl învăța să conducă, a pierdut controlul mașinii, iar tatăl a
fost astfel ucis; însă spectatorul este lăsat să se întrebe dacă nu
cumva și aceasta e tot o fantasmă.
Primul act e intitulat „Glume și farse" și ne face cunoștință
cu stilul altercațiilor verbale ale cuplului mai în vârstă, cu fiul
lor mitic, și cu atitudinea de seducătoare (evident stereotipă) pe
care Martha o ia fată de Nick. El culminează cu atacul nimicitor
al Marthei la adresa eșecului profesional al lui George.
Actul doi, „Noaptea Valpurgiei" (Sabatul vrăjitoarelor) începe
cu George și Nick singuri în cameră, aproape întrecându-se în
confidențe — George vorbind despre moartea părinților, deși
deghizată sub forma unei povești de viață narate la persoana a
treia, iar Nick explicând de ce s-a însurat. Când se întorc femei
le, Martha începe să danseze fără jenă cu Nick în fața lui George
și este jucat primul joc clar desemnat, „Soțul umilit". Martha
dezvăluie invitaților cum au murit părinții lui George, iar George
o atacă fizic. Ulterior, el dă startul următorului joc, „Scărmănatul
musafirilor", și dezvăluie, spre rușinea extremă a lui Nick și
spre oroarea lui Honey, secretul nunții forțate. în momentele
neplăcute care urmează, Martha și George se provoacă reciproc
și promit că vor continua să se bată. Următorul joc va fi „Călare
pe gazdă" și conduce la curtarea nedisimulată de către Martha
a lui Nick, a cărui capacitate de a colabora însă se dovedește
afectată de faptul că băuse întruna de la primele ore ale serii.

Actul trei, „Alungarea duhurilor rele", se deschide cu Mar- 173
tha singură, regretând și plângându-se de pretinsa sa infideli
tate. George s-a pregătit între timp pentru ultimul joc („Cum
sa-ți crești copilul"), provocându-i și pe ceilalți trei să participe la
această rundă finală. El dezvăluie întreaga poveste și mitul des
pre fiul lor, iar mai apoi o anunță pe Martha, furioasă și neputin
cioasa, că băiatul a fost omorât într-un accident auto. Natura aces
tui exorcism devine clară pentru Nick („Acum cred că înțeleg!"
[p. 456]). El și Honey pleacă, iar piesa se încheie într-o notă ambi
guă și epuizată, care lasă nelămurit dacă George și Martha vor
continua prin a practica jocul părinților îndoliați la moartea copi
lului lor unic, decedat în floarea tinereții, sau dacă a devenit de
acum posibilă o schimbare completă a tiparelor lor de relaționare.
5.2 Interacțiunea
/ ca sistem
Personajele piesei, mai ales George și Martha, pot fi conside

rate a forma un sistem interacțional, caracterizat, mutatis mutan-
dis, de multe din proprietățile sistemelor generale. Nu strică să
subliniem încă o dată că un astfel de model nu e nici literal și
nici atotcuprinzător; altfel spus, personajele de mai sus, ca și
cele din relațiile reale, nu sunt considerate în niciun fel meca
nice, automate sau complet definite de aspectele lor relaționale,
în realitate, puterea unui model, ca instrument științific, rezida
în reprezentarea deliberat simplificată și în organizarea subiec
tului în discuție (2).
Timp și ordine, acțiune și reacȘiune. Gregory Bateson defi-

nea psihologia socială drept „studiul reacțiilor indivizi or a
reacțiile altor indivizi", adăugând că „va trebui să luăm in ca cu
Comunicarea umana. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comumcaponală a piesei...

174 nu numai reacțiile lui A la comportamentul lui B, ci și cum ele
afectează comportamentul ulterior al lui B și efectul pe care
acesta care îl are asupra lui A" (10, pp. 175-176). E principiul
care stă la baza analizei de față. George și Martha sunt indivizi
interesanți, însă nu pot fi extrași din contextul lor social (care e,
înainte de toate, reprezentat de cealaltă jumătate a cuplului) și
văzuți ca „tipuri". Unitatea de analiză va fi mai degrabă dată de
ce se întâmplă secvențial între ei: Martha așa cum reacționează
în fața lui George și invers. Pe termen lung, acest comerț se sedi
mentează, organizându-se într-o ordine care, deși abstractă, con
stă esențialmente în procese seriale.
5.22 Definirea sistemului. Sistemul interacțional a fost definit

în s 4.22 ca fliricTlormat din doi sau mai mulți comunicanți
în procesul de a-și defini natura relației reciproce sau care se
plasează pe nivelul unde se realizează această definire. După
cum am încercat să explicăm în capitolele anterioare, tiparele
relaționale sunt independente de conținut, deși, desigur, în
viața concretă ele se manifestă întotdeauna prin intermediul
conținutului. Limitându-ne atenția la conținutul comunicat
de oameni unul altuia, pare că Într-adevăr cu greu putem găsi
vreo continuitate în interacțiunea lor — „timpul se repomește
și istoria e tot timpul în anul zero". La fel stau lucrurile și în
piesa lui Albee: timp de trei ore dureroase, spectatorul e martorul
unei serii caleidoscopice de evenimente în mișcare. însă care
e numitorul lor comun? Alcoolismul, impotența, sterilitatea,
homosexualitatea latentă, sadomasochismul — toate acestea
au fost propuse ca explicații pentru ce se petrece cu cele două
cupluri la primele ore din dimineața de duminică. în punerea în
scenă de la Stockholm, Ingmar Bergman a subliniat „referințele

cristologice la sacrificarea fiului de către tată — fiul care era 175
un dar al tatălui pentru mamă, al Cerului pentru Pământ, al
lui Dumnezeu pentru umanitate" (109). Câtă vreme conținutul
comunicării dă criteriul, toate aceste puncte de vedere, oricât de
contradictorii, par oarecum justificate.
însă Albee însuși oferă o perspectivă cu totul diferită. Pri
mul act este intitulat „Glume și farse": jocuri de relaționare sunt
jucate pe tot parcursul piesei, iar regulile sunt invocate constant,
fiind respectate și încălcate. Sunt jocuri înspăimântătoare, lipsi
te de orice caracteristici ludice, iar regulile oferă cea mai bună
explicație a lor. Nici jocurile și nici regulile nu răspund la între
barea „De ce?" Așa cum subliniază și Schimel,
primul act se numește bine „Glume și farse", el fiind un

studiu al tiparelor comportamentale dintre indivizi, repetitive
chiar dacă sunt distructive. Albee face vizibil „cum"-ul jocurilor,
lăsând „de ce"-ul în seama spectatorilor și criticilor (141, p. 99;
s.n.).
Contează puțin dacă, de exemplu, George s-a ratat academic

din motivele indicate de Martha ori dacă Nick reprezintă real
mente omul de știință al viitorului, care amenință istoria și pe
istorici. Să ne gândim, de exemplu, la această ultimă chestiu
ne — referirile frecvente ale lui George [de exemplu, pp. 352-
355; 367-369] la viitorul istoriei și biologiei (eugenism, standar
dizare). Acestea pot fi considerate ca o preocupare personală,
destul de enervantă, cum o descrie el; ca un comentariu social;
ba chiar ca o alegorie a luptei omului occidental tradițional
(George) împotriva următorului val (Nick), cu „Mama Terra
(cum se autointitulează Martha [p. 430]) pe post de recompensă;
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

176 de asemenea, aceste secvențe pot fi considerate sub toate aceste
aspecte împreună și chiar mai mult. însă din punctul de vedere
al relației lui George cu Nick, subiectul e încă un „sprijin al fami
liei" (așa cum George își va descrie ulterior fiul mitic [p. 385]),
altfel spus, un „stâlp al familiei" — mediul în care se manifesta
jocul lor. în acest sens, digresiunile istorice și biologice ale lui
George pot fi văzute ca provocări deghizate în apărări și, de
aceea, drept un fenomen comunicațional extrem de interesant,
ce implică descalificarea, negarea comunicării (având ca efect o
implicare treptată), și presupune o punctuație ce conduce la o
profeție autoîmplinită, în care Nick îi suflă soția lui George.
La fel, se pare că George și Martha sunt atât de prinși în lupta
din interiorul relației lor, că par a nu lua personal conținutul
insultelor pe care și le adresează (de fapt, Martha nu-1 va lăsa
pe Nick să-l insulte pe George așa cum face ea și nici să se bage
în jocul lor [de exemplu, pp. 431-433]); cei doi par a se respecta
reciproc în interiorul sistemului.
5.23 Sistemeî subsisteme. Principalul centru de interes al pie-

sersTăTcomentariuIui de față este diada George-și-Martha. Ei
sunt totuși un „sistem deschis", căruia i se potrivește concep
tul de structură ierarhică. Fiecare formează o subdiadă cu Nick
și, într-o măsură mult mai mică, cu Honey. Nick-și-Honey simt
desigur un alt sistem diadic, stând în plus într-o relație impor
tantă cu George-și-Martha datorită complementarității marcate
a primei. George, Martha și Nick formează un triunghi de diade
schimbătoare.48 Luați împreună, cei patru formează întregul
48 în care oricare doi dintre ei sunt uniți împotriva celui de-al treilea, ca de exemplu atunci
când Martha și Nick dansează sau își bat joc de George [de exemplu pp. 401-404] sau
când George și Martha se aliază împotriva lui Nick [de exemplu, p. 386].

sistem vizibil al dramei, deși structura nu se rezumă la perso- 177
najele prezente, ci implică și invocă adesea, în varii ocazii, pe
fiul nevăzut, pe tatăl Marthei și mediul din campus. Obiectivele
noastre nu permit o clasificare exhaustivă și o analiză a tuturor
posibilităților, așa că rămânem cu ceea ce Lawrence Durrell (41)
numea „punctele în lucru" — dezvoltarea unei infinități virtuale
de schimbări bruște și noi perspective, pe măsură ce sunt reve
late noi fațete ale structurii; de exemplu, complementaritatea
aparte dintre Nick și Honey; îndrăzneala agresivă a Marthei care
se mulează pe narcisismul lui Nick; apropierea tensionată din
tre Nick și George;49 competiția între Martha și George în fața
tatălui acesteia; și așa mai departe.
Ca un comentariu final, e interesant că Albee lucrează aproa
pe exclusiv cu unități mici, transformând cel mult diada în tri
unghi sau (în cazul când e vorba de bărbați contra femei și pro
babil doar aparent) într-un doi împotriva altor doi. Utilizarea
simultană a trei sau patru unități ar fi probabil prea complicată.
53 Proprietățile sistemului deschis
Caracteristicile generale ale sistemului pot fi ilustrate refor-

mulându-le pentru cazul particular al sistemului lui George și
Martha, mai ales dacă le vom contrasta cu abordările individua
le, pentru un plus de claritate.
5.31 Integralitatea. în mod ideal, ar trebui să descriem Ges-

taltul, calitatea emergentă a acestui asamblaj de personaje.
Relațiile lor sunt deopotrivă ceva mai mult și ceva diferit față de
49 Ceea ce conferă un sens interacțional titlului de „Noaptea êo ®

arată lui Nick orgia [pp. 394-395], la fel cum Mefistofel 1-0 ar
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • 0 abordare comunicațională a piesei...

178 aporturile individuale. Ceea ce George și Martha sunt ca indi
vizi nu explică ce și cum se coace între ei. A sparge acest întreg
in structuri sau trăsături de personalitate individuale înseamnă
a-i separa esențialmente unul de altul, a nega că, atunci când
interacționeaza, in comportamentul lor poate fi găsit un sens
special — care este perpetuat prin însuși tiparul de interacțiune.
Cu alte cuvinte, caracterul de întreg constă într-o descriere a
legăturilor triadice suprapuse, de tip stimul-răspuns-întărire,
descrise de Bateson și Jackson (19) și discutate în s. 2.41. Așa
că, în loc să ne focalizăm asupra motivațiilor implicate, e posi
bil să descriem sistemul, pe un alt palier, ca funcțional, punând
accentul, în ce-i privește pe indivizi, pe conformitatea compor
tamentului lor în raport cu sistemul. Va trebui să avem în minte
toate concluziile capitolului 1 — abordarea de tipul „cutie nea-
gră", caracterul conștient contra celui inconștient, prezent con
tra trecut, circularitatea și relativitatea „normalului" și „anor
malului" — în calitate de corolare ale principiului integralității
sistemului.
Cronicarii din presă au îmbrățișat aproape unanim perspecti
va unilaterală asupra acestei diade, și par a-1 „prefera" pe Geor
ge în postura de victimă. însă singura diferență dintre acuze
le lui George și ale Marthei e că el îi impută ei puterea, iar ea,
slăbiciunea. Dacă totuși îi e recunoscută contribuția la conflict,
George e considerat a recurge la tacticile sale doar după ce a fost
serios provocat. în opinia noastră, avem de-a face cu un sistem
de provocare reciprocă, unde nicio parte nu-i poate pune capăt.
E totuși extrem de dificil să descriem o astfel de circularitate
cu imparțialitatea pe care o cere și o merită, mai ales din lipsa
unui vocabular capabil să descrie relații cauzale reciproce50 și
50 Maruyama a creat expresia „relații cauzale reciproce multilaterale și simultane" (100).

din cauză că trebuie să pornim de undeva, iar oriunde analiza 179
rupe cercul, apare necesarmente un punct inițial.
Deoarece jignirile Marthei sunt evidente și clare și deoarece
ea se potrivește atât de bine cu stereotipul harpiei castratoare,
acțiunile lui George tind să iasă mai clar în evidență. Desigur,
nu e doar o pasare a răspunderii, căci nu vinovăția e problema;
mai degrabă, împreună, Martha și George fac aportul ei evident:
în realitate, punctuația lor comună îi conferă ei un rol activ și lui
unul pasiv (chiar dacă ei valorizează diferit activitatea și pasivi
tatea, George de exemplu considerându-se încătușat, iar Martha
văzând în aceasta o slăbiciune). însă e doar o tactică din jocul
lor; ceea ce trebuie considerat în mod fundamental e că ei prac
tică jocul împreună.
Un astfel de accent pus pe circularitate va neglija mențio
narea fugitivă a calităților lor pozitive, deși în realitate ambii
sunt inteligenți și sensibili, ambii manifestă uneori compasiune
și ambii par să-și dea seama, la momente diferite, de îngrozi
torul caracter distrugător al jocului lor și par a dori să-i pună
capăt.
5.32 Feedbackul. Procesul de feedback din acest sistem pro

babil sîmpfificatcorespunde simetriei (feedbackului pozitiv de
natură să amplifice dezechilibrele), respectiv complementarității
(feedbackului negativ stabilizator). Formatul competiției sime
trice — ,4gț ce faci, eu pot să fac mai bine" — conduce inexorabil
la același și același lucru, exagerările îngrămădindu-se până la
proporții scăpate de sub control. Invers, recursul la complemen
taritate în sistem — acceptare, armonie, zâmbet, uneori chiar
inacțiune — de obicei conduce la o încheiere și la un armistițiu
cel puțin temporar.
Comunicare3 umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

180 Există însă excepții de la acest tipar general. Pe măsura ce
tempoul se accentuează, atât în ce privește sarcasmul, cât și în
ce privește amplitudinea ciclului (de la scurte persiflări, aproa
pe jucăușe, la tipare mai mari și mai importante, cum ar fi
„Soțul umilit"), pentru a contracara respectivele tendințe, se
face simțită necesitatea unor corecții proporționale, iar așa cum
Martha și George o arată, aptitudinile lor de reconciliere sunt
într-un contrast marcat cu cele belicoase. Metacomunicarea, un
posibil element de stabilizare, se dovedește a asculta de aceeași
regulă a simetriei (s. 5.43) și, în loc să frâneze încleștarea, o ali-
mentează. Există probleme chiar mai multe atuncicân<icQin-
plementaritatea pusă în serviciul simetriei (s. 5.41) conduce la.
paradox, împiedicând și mai mult ajungerea la o soluție.
în s. 5.42, mitul fiului va fi examinat ca o paradigmă strict
controlată a sistemului lor, reglată de mecanisme homeostatice
de un gen diferit.
5.33 Echifinalitatea. Dacă vom vedea sistemul drept ceva care

se dezvoltă în timp, atinge o anumită stare sau trece dintr-o stare
în alta, vom constata două modalități foarte diferite de a expli
ca starea sa prezentă. O abordare frecventă constă în observarea
sau, deoarece se întâmplă mai des și e mai necesară când studi
em oameni, în inferarea condițiilor inițiale (etiologie, cauze trecu
te, istorie) despre care se crede că au condus la situația de acum.
într-un sistem interacțional cum ar fi cel al lui George și al Mart-
hei, aceste condiții inițiale pot fi experiențe comune de pe când își
făceau curte, din primii ani de căsătorie sau chiar anterioare, pot
fi tipare de personalitate individuale dobândite de fiecare în copi
lărie. In ce le privește pe primele, putem atribui un rol cauzal de
exemplu, faptului că Martha l-a făcut accidental K.O. pe George,

ceea ce potrivit ei „a determinat întreaga noastră viață ulterioară. 181
Vorbesc serios. Și, oricum, este o scuză" [p. 363]; sau, mai super
ficial, circumstanțelor în care au loc întâmplările curente, inclu
siv eșecului lui George de a se transforma într-un „moștenitor"
pentru postul de rector al universității deținut de tatăl Marthei;
ori pierderii de către Martha a inocenței și/sau alcoolismului ei
(de la „băuturile de cucoană" la „spirt" [p. 345]), pe care George
a trebuit să le îndure vreme îndelungată; sau altor astfel de pro
bleme datând din prima parte a mariajului lor. Când e vorba de
„condițiile inițiale" individuale, explicațiile simt și mai variate.51
George poate fi văzut ca un homosexual latent care o disprețuiește
pe Martha și îi încurajează subtil infidelitatea cu frumosul tânăr
(și probabil cu alții), de care se folosește pentru a obține satisfacții
substitutive. La fel, despre Martha și George, împreună cu fiul
lor închipuit ori împreună cu Nick, se poate spune că formea
ză o relație oedipiană clasică, în care Nick nu doar că încearcă
să se culce cu mama și își dă seama că e neputincios, incapabil
să depășească tabuul, dar și fiul lor pe cale de a se maturiza este
ucis de tată în același fel în care se relatează că George și-a ucis
tatăl când era copil [compară cu p. 384]; în plus, uciderea în joacă
a Marthei cu o armă de jucărie [p. 363] reproduce maniera în care
se spune că și-a ucis mama [p. 383]. Acestea sunt simple sugestii
de posibile direcții de analiză, în care interacțiunea este văzută ca
determinată de condiții anterioare, adesea individuale, ce par ast
fel să ofere cea mai bună explicație pentru interacțiune.
Am făcut anterior câteva comentarii (s. 1.2; 1.63; 3.64) des
pre natura și utilizarea datelor de anamneză, iar despre tendința
către o conceptualizare mai complexă decât cea a unei raportări
unu la unu între trecut și prezent am vorbit în capitolul anterior
însă sunt și clar aditive, lipsindu-le o explicație dară a rolului celorlalți.
ConAur|icarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

182 (S. 4.33). De aceea, aici va fi de ajuns, ca o critică la abordările
istorice mai sus menționate, să remarcăm din nou că, în cazul de
față, ca și în multe altele — poate în majoritatea — pe care le întâl
nim când studiem oamenii, trecutul nu e disponibil Hprâtîn fplul
în care este relatat în prezent, și de aceea el nu este im conținut
pur, ci posedă și un aspect relațional. Survenind în cadrul unei
interacțiuni concrete și prezente, trecutul-relatat poate deveni
material pentru jocul curent. Adevărul, selecția și distorsionarea
sunt mai puțin importante pentru înțelegerea interacțiunii pre
zente; ce contează este să pricepem modul în care materialul este
utilizat și ce tip de relație este definită. Perspectiva pe care o pro
punem intenționează să cerceteze măsura în care parametrii sis
temului — regulile și limitările observate în interacțiunea curen
tă — pot da seama atât de perpetuarea, cât și de schimbările din
sistem; altfel spus, de măsura în care legitatea ce nu depinde de
trecut poate fi oferită ca explicație pentru sistem.52
5.4 Un sistem interacțional continuu
Ajunși aici, pentru a ilustra interacțiunea curentă, e nevoie să

schițăm regulile și tacticile din jocul interacțional al lui George și
al Marthei, așa cum îl vedem noi; mai apoi vom examina câteva
aspecte specifice ale relației lor continue.
5.41 Jocul lor poate fi descris ca o escaladare sini£±u£fi (s. 3.61),

în care fiecare se străduiește să îl egaleze sau să-l depășească
52 în acest punct al investigației, problema nu e că ar exista o dilemă ce necesită alegerea

dintre dependența totală și independența totală de condițiile inițiale. Problema este
aceea de a examina, în detaliu, puterea efectelor comportamentale reciproce dintr-un
sistem comunicativ cum ar fi familia și de a vedea — indiferent cum au început — dacă
aceste efecte pot fi stopate.

pe celălalt în funcție de punctuația acceptată de fiecare. Aceas- 183
tă luptă este prezentată de la început, când George și Martha
trec prin mai multe escaladări simetrice rapide, ca și cum ar
exersa — „ne antrenăm doar", cum spune George [p. 350].
Conținutul este cu totul diferit de fiecare dată, însă structu
ra e practic identică și, datorită râsului în comun, se obține o
stabilitate temporară. De exemplu, la un moment dat, Martha
îi spune soțului: „Tare bleg mai ești!", iar George ia asta cu o
detașare veselă:
Ai putea să-mi vorbești mai frumos, Martha.

Martha: Mai cum?
George: ... mai frumos, [p. 340]
Martha insistă mai puțin elegant:
îmi place când ești furios. Cred că ceea ce-mi place cel mai
mult la tine e felul tău de a te înfuria. Mototolule! Molâule! N-ai
nicio...
George: ... tărie de caracter? Nu?
Martha: Ah, când te aud cu ce fraze te gargarisești! (Pauză)
[p. 340]
După aceea râd amândoi — ca o echipă, probabil și se

ajunge la un punct fmal^JKâsul pare a semnala aeceptai^â șuie
acppa arp im pfprt hom postațic, stabilizator. însă devine deja
evident cât de profundă e simetria lor, deoarece până și cea
mai mică sugestie a unuia atrage o nouă luptă, în care celălalt
răspunde de o manieră care să-i stabilească egalitatea. Astfel,
Martha îi spune lui George să-i mai pună gheață în băutură, iar

184 George, deși se supune, o compară cu un cățel care ronțăie tot
timpul cuburi de gheață cu „măselele" sale, și o iau de la capăt:
Martha: Treaba mea, sunt măselele mele!

George: Mai mult sau mai puțin.
Martha: în orice caz, am mai multe decât tine.
George: Cu două mai mult.
Martha: Două mai mult înseamnă foarte mult. [p. 340]
La care George face repede aluzie la o vulnerabilitate cunos

cută între ei:
Ai dreptate. La vârsta ta înseamnă Într-adevăr mult.

Martha: Nu mai trăncăni de pomană (Pauză,) Nici tu nu ești
chiar atât de tânăr.
George (cu o satisfacție de puști, cântând ca să-ifacă în ciudă):
Sunt cu șase ani mai mic... (Apoi serios) Am avut și voi avea
întotdeauna cu șase ani mai puțin decât tine.
Martha (morocănoasă): în schimb ai început să chelești.
George: Parcă tu nu? (Pauză; râd amândoi,) Ce face fetița mea?
Martha: Hai, vino să-i dai fetiței tale un pupi lung și dulce,
[pp. 340-341]
Urmează o nouă escaladare. George refuză malițios să o sărute:
Nu, draga mea, fiindcă dacă te sărut, n-am să mă pot stăpâni

și... și oaspeții noștri ar da peste noi. Ia gândește-te ce-ar spune
tatăl tău când ar afla.
Martha: Porcușorule!
George (foarte demn): Guiț! Guiț!

Martha: Ha, ha, ha, ha! Mai toamă-mi un pahar... tempera- 185
mentosule! [p. 341]
Subiectul se deplasează acum către faptul că ea bea, iar esca

ladarea devine crudă și conduce la o luptă pentru putere refe
ritoare la cine să le deschidă ușa oaspeților, care între timp au
ajuns și sună la intrare.
Să remarcăm că, deși niciunul nu ascultă de comanda venită
de la celălalt, ambii nu fac altceva decât să comande și să con
troleze. Martha nu spune: „Poți, te rog frumos, să-mi mai pui
gheață?", și cu atât mai puțin: „Crezi că ai putea să...", ci: „Mai
pune-mi puțină gheață în pahar, vrei?" [p. 340]; ea îi ordonă în
același fel să o sărute și să deschidă ușa. Ea nu este nedelicată și
lipsită de maniere pentru că așa-i stă în fire, ci pentru că dacă ar
acționa altfel s-ar pune într-un dezavantaj serios, așa cum demon
strează George mai târziu în piesă cu o manevră bine executată în
fața oaspeților, după ce Martha îl ridiculizează deschis:
George (face o imensă sforțare să se stăpânească... apoi, ca și când

ea n-ar fi spus decât „dragă George"...): Da, Martha? Vrei ceva?
Martha (amuzată de jocul acesta): O, bineînțeles... Poți de pildă
să-mi dai un foc, dacă ții neapărat.
George (după o clipă de gândire, se îndepărtează): Nu... este o
limită în toate. Vreau să spun că omul are voie să rabde atâta
timp cât nu simte că începe să coboare o treaptă sau două pe
vechea scară a evoluției (repede, aparte lui Nick)... asta intră în
sfera dumitale... (apoi din nou Marthei)... altfel se scufundă.
Fiindcă, vezi tu, Martha, scara asta este o scară foarte ciudată...
odată ce ai coborât-o, n-o mai poți urca îndărăt niciodată. (Cu
un zâmbet arogant, Martha îi trimite o sărutare suflată din vârful
Comunicarea umană. Pragmatică/ paradox ș. pato,ogje . 0 abordare comunicațională a piesei...

186 degetelor.) Așa că, și de acum înainte, te voi ține de mână când
este întuneric și când ți-e frică de bau-bau, și voi arunca pe furiș,
după miezul nopții, sticlele de gin pe care le golești tu... dar
nu-ți voi mai aprinde țigara. Asta e. (Tăcere scurtă.)
Martha (în șoaptă): Ah, Doamne! [pp. 359-360]
La fel, când George e politicos ori își acceptă poziția subordo.-

nâfâTMarthaH acuză că nu arp'cnîoanăvertebrală sau, oarecum
justificat, bănuiește o capcană.
O parte din joc constă în aplicarea de tactici; deși stilurile
lui George și al Marthei sunt foarte diferite, fiecare e extrem de
consecvent și, ce-i mai important, tacticile lor se întrepătrund.
Martha e brutală, jignește deschis și direct, aproape fizic, e agre
sivă. Limbajul ei e grosolan, insultele sale sunt adesea lipsite de
noimă, dar întotdeauna directe. Chiar cea mai umilitoare șarjă
(„Soțul umilit") a sa ajunge să ia forma unui simplu expozeu.
George, pe de altă parte, întinde cu măiestrie curse, folosind
ca arme pasivitatea, ocolișul și moderația civilizată. Când Mar
tha îl insultă, așa cum îi stă în obicei (folosind epitete vulgare
sau legându-se de eșecul său profesional), el invocă valori mai
subtile, o insultă mai articulat și mai controlat, însă dându-i ade
sea de înțeles că, atunci când îl insultă, comportamentul ei nu
trece neobservat. Ținând-o bine la distanță, îi folosește compor
tamentul împotriva ei înseși, ca și cum ar folosi o oglindă, pe
care o întoarce ușor asupra ei — ca mai sus: „Ai putea să-mi
vorbești mai frumos, Martha" sau cu o provocare mai clară,
când imită felul în care chicotește Honey:
Hi, hi, hi, hi.

Martha: (răstindu-se la George) Nu ai nidun haz... Ca de obicei.

George. (prejucandu~se utnuzut, dur in final jignit): Fac și eu ce 187
pot. (Către Honey și Nick.) Când e în vervă, Martha e dracul eol
[p. 344]
Ar fi fost extrem de bine poate dacă Martha nu ar fi spus

nimic, lasand sa se vada in loc grosolănia lui George. Insă ea nu
folosește tactica lui, și el știe că nu o va face, așa că o execută
fin. Clar, comportamentul fiecăruia se grefează pe al celuilalt,
iar insultele Marthei sunt transformate în înțepături care o fac
să urle și mai tare.53 Astfel, ei șe luptă pe paliere diferite și de
aceea nu pot ajunge la o încheiere sau la o soluție: tacticile îtuy>-
lejiujiumai ca slujesc la implementarea jocului, ci îl șiperpetuează.^
Această stare de lucruri conține o instabilitate inerentă. Mar
tha își poate intensifica atacurile dincolo de orice limite rezona
bile și uneori chiar o face. George se poate plasa atunci pe nive
lul său, așa cum o face in extremis când o agresează fizic, după
ce ea îi dă în vileag aparentul său paricid accidental, în „Soțul
umilit":
George (repezindu-se la ea): Am să te omor! (O apucă de gât; se

lupta amândoi.)
Nick (sărind să-i despartă): Hei! Stați! Ce faceți?!
Honey (cu o bucurie sălbatică): Trăiască violența! Trăiască
violența! (George, Martha și Nick se luptă, țipă etc.)
Martha: Mi s-a întâmplat mie! Mie!
53 Aid ne poate veniîn
etichetă e o speculație cu pnvire la „de ce ,.dar deoarece este o formulă

nu dă vreun indiciu despre modul în care funcționează diada, deoarece
aditivă.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațion p'

188 George: Javră! Spurcăciune!
Nick: Ați înnebunit? Opriți-vă!
Honey: Trăiască violența! Trăiască violența! (Ceilalți se luptă
între ei. George o strânge de gât pe Martha cu ambele mâini. Nick
îl smucește de lângă Martha și-l trântește jos, pe podea. George a
rămas jos, Nick e aplecat deasupra lui, iar Martha stă în picioare,
ținându-se cu mâinile de gât.) [pp. 404-405]
Totuși, el nu poate învinge pe acest nivel și trebuie să-și

dubleze răspunsul cu unul în stil propriu, așa cum o va face în
acalmia care urmează atacului:
OK... acum ne-am liniștit cu toții... vom fi toți... foarte

liniștiți.
Martha (încet, clătinând ușor din cap): Criminalule... Ești...
un... cri-mi-nal...
Nick (încet, Marthei): Potolește-te. Ajunge. (Un timp, se
mișcă toți încet, întinzându-și mădularele ca niște luptători
osteniți.)
George (cu o dezinvoltură aparentă, îndărătul căreia se simte o
mare tensiune): Așa! Va să zică primul joc l-am terminat... Acum
ce facem? (Martha și Nick râd nervos.) Ei, să ne gândim, să găsim
ceva. Ne-am jucat de-a „soțul umilit"... am terminat, și-acum...
ce urmează?
Nick: Aoleo! Ce să mai urmeze?
George (imitându-l, pe un ton plângăreț): Aoleoo! Ce să mai
urmeze?? (Vorbind firesc.) Cum, ce să mai urmeze? Multe.
Cunoaștem probabil o mulțime de alte jocuri... jocuri uni
versitare ca pentru de-alde noi... Doar suntem oameni cu
imaginație... cu resurse... [pp. 404-405]

Imediat el sugerează o variație, care îi va acoperi până la dez- 189
nodământul final. E jocul „Călare pe gazdă", un joc de alianțe
care necesită participarea lui Nick. Ce-i drept, adăugarea unui
al treilea la o interacțiune deja încurcată, cu subdiadele în trans
formare din nou, sporește semnificativ complexitatea jocului.
Anterior, utilizarea oaspeților fusese de tipul alianței, ei servind
de fundal pentru salvele lui George și ale Marthei.54 în această
penultimă rundă totuși, al treilea participant (Nick) e implicat
mai direct. Deoarece acesta nu se angajează de la început în joc,
George pregătește terenul cu un alt joc, „Scărmănatul musafiri
lor", după care Nick e amorsat:
Nick (către George, pornind spre ieșire): Are să-ți pară rău.
George: Tot ce se poate. Mie îmi pare rău întotdeauna.
Nick: Dar de data asta am să te fac eu să-ți pară rău.
George (încet): Sigur, sigur... încurcătură mare, nu?
Nick: Și eu știu să mă joc de-a șaradele, așa cum te-ai jucat
dumneata... Am să mă folosesc de aceleași arme... Am să fiu și
eu cutră.
George: Ești de pe acum, numai că nu știi [pp. 411]
Ogden Nash a contribuit la formalizarea acestei metode în poemul său „Nu aștepta,
lovește-mă acum!" care spune, printre altele, următoarele: „Iată rețeta,"în care pre
zența unei a treia persoane e singurul ingredient esențial suplimentar; să zicem că
tu crezi că Gregory al tău a dansat prea des cu doamna Limbworthy la club. Nu o
să-i spui niciodată direct «Gregory, te pocnesc dacă nu te ții departe de otreapa aia
platinată». Nu, o să aștepți până apare un prieten și atunci, aruncând o privire către
Gregory, îi vei spune ei: «Nu-i nostim ce nebuni pot deveni bărbații în floarea vârstei
când văd o târâtură blondă? Poți să realizezi cum cineva treaz și sănătos la cap se
poate uita la făcătura aia de Limbworthy? Dar pe de altă parte, dragă Gregory, nu era
în toate mințile aseară, nu-i așa?» Aceasta e mai chinuitor pentru Gregory decât frea
mătul și zarva shakesperiană/ Deoarece nu există apărare împotriva ncoșeurilor.../
Deoarece lovitura directă nu se compară cu ricoșeul căruia nu-i poți face fața. (11 ,
pp. 99-101)
. jea umană. Pragmatică, paradox și patologie • 0 abordare cornunicaț
Comunicai
190 Totuși, cel mai remarcabil aspect al evenimentelor ce vor
urma se referă la conformitatea lor cu regulile fundamentale
ale lui George și ale Marthei și cu tacticile corespunzătoare.
Fiecare dintre ei încearcă să-l lovească pe celălalt, Martha, prin
insulta patentă a adulterului nedisimulat, George punând totul
la cale și întorcând ulterior contra ei propriul ei comportament.
Astfel, în loc să intre împreună într-o altă escaladare simetri
că, el nu numai că ajunge brusc să o aprobe (complementari
tate) când ea îl amenință că-1 înșală cu Nick, ci chiar îi spune
să continue și pregătește scena în consecință. Aceasta nu e o
simplă pauză de respiro nedureroasă pentru George [p. 423].
Martha este pregătită pentru o nouă escaladare, dar nu pentru
acest gen de comunicare (ce va fi examinat mai în detaliu în
s. 7.3 sub titlul „Prescrierea simptomului"), care o lasă lipsită
de apărare și, așa cum spune Albee, „scoasă din fire" [p. 420].
La amenințările ei, George anunță liniștit că vrea să citească o
carte:
Martha: Ce ai să faci?
George: (calm): Am să citesc. Am să citesc. O carte. Ai înțeles?
(Ia o carte.)
Martha: Ce ți-a venit să citești tocmai acum? Ce, nu-ți e bine?
[p. 420]
Acum Martha trebuie să aleagă să se oprească ori să conti

nue, pentru a vedea cât de serios vorbește George. Ea optează
pentru a doua alternativă și începe să-l sărute pe Nick. George
rămâne cufundat în lectură:
Martha: Știi ce fac, George?

George: Nu, Martha... ce fad? 191
Martha: Mă ocup cu unul dintre oaspeții noștri. Mă distrez
cu unul dintre oaspeții noștri, [p. 421]
însă George nu răspunde provocării. Martha a epuizat provo

cările care în mod normal l-ar fi făcut pe George să reacționeze
la joc. Ea mai încearcă:
Martha: ... Spuneam că mă distrez cu unul dintre oaspeții

noștri.
George: Foarte bine... N-ai decât.
Martha: (șovăie... neștiind ce să facă): Foarte bine ai zis?
George: Da, bine... bine pentru tine.
Martha: (ochii i se îngustează, glasul i se face șuierător): A! acum
înțeleg ce urmărești! Ești...
George: Sunt la pagina o sută și... [pp. 421-422]
Nesigură de ce trebuie să facă, Martha îl trimite pe Nick la

bucătărie, după care se întoarce la George:
Martha: Ia ascultă...
George: Aș prefera să citesc, dacă nu ai nimic împotrivă...
Martha: (gata să plângă de exasperare): Bine, n-am nimic împo
trivă. Dar ia seama ce spun! Sau încetezi să dai în mine cu picio-
rul, sau de nu, îți jur că o fac. Jur pe ce am mai scump că mă duc
cu băiatul ăsta în bucătărie și-l iau în dormitor, și...
George: (întorcându-se din nou brusc spre ea)-. ȘI CE, MARTHA?
(pp. 422-423]
i
La fel îi replică lui Nick:
Cofîiun>carea urnan3. Pragmatică, paradox și patologie ■ 0 abordare comunicațională a piesei

192 Nick: Dumitale nu-ți... nici măcar nu-ți...
George: Pasă? Exact, ai ghicit. Nici nu-mi pasă. Așa că ai face
mai bine... (arătând-o pe Martha) să iei sacul ăsta în cârcă și...
Nick: Ești de-a dreptul dezgustător.
George (mirat): Dumneata te dai la nevastă-mea și eu sunt
dezgustător?!... (Izbucnește într-un hohot de râs batjocoritor.)
Mai târziu, fără să fie nici măcar necesar ca George să-i atragă
atenția Marthei, ea își comentează astfel comportamentul:
Mi-e silă de mine. îmi pierd vremea cu toate aceste...

infidelități penibile fără rost... (Râde cu amărăciune.) Dacă se mai
pot numi infidelități... „Călare pe gazdă"... Asta se cheamă a-ți
bate joc de tine. [p. 430]
5.411
Jocul competitiv al lui George și al Marthei nu e, așa cum
poate părea la suprafață sau în anumite ocazii, un simplu conflict
deschis având ca obiectiv distrugerea reciprocă. Mai degrabă, în
aspectele mai generale, pare a fi un conflict colaborativ, sau o
colaborare cpnflictuala: poate ca exista o „limita superioară"jn
escaladarea certurilor și probabil că există niște reguli comune,
legate de cum trebuie, practicat jocul (aspecțJpe^careTămHîscutăt
deja).Aceste reguli particularizează regula fundamentală a sime-
triei și stabilesc ce anume contează ca victorie sau înfrângere în
joc; fără aceste reguli, victoria și înfrângerea ar fi lipsite de sens.
Tara a formaliza excesiv, se poate afirma că această constrân
gere presupusă de simetria tranzacțiilor (care, în sine, ar con
duce logic la crimă — direct și literal, nu metaforic precum în
piesă) constă în aceea că ei nu trebuie să fie doar eficace, ci și

tenace și spirituali. Următorul schimb, perfect simetric, de insul- 193
te e exemplar:
George: Monstre!
Martha: Cochon!
George: Bête!
Martha: Canaille!
George: Putain! [pp. 386-387]55
Există un anumit stil extravagant la conduita lor, articula

tă, dar agresivă, ceea ce îi face pe Nick și mai ales pe Honey
să pară insipizi. Niciunul dintre ei nu poate fi un subpartener
adecvat în cadrul jocului; dezamăgirea Marthei față de Nick nu
e doar sexuală, ci și că e pasiv și destul de lipsit de imaginație,
iar George, care îl încearcă din când în când, pe post de partener
de antrenament, îl găsește ca fiind un competitor slab:
George (jucându-se cu el.): Te-am întrebat ce părere ai despre

gradația asta: bun, mai bun, cel mai bun, nebun. Fiindcă aici se
ajunge. Nu?
Nick (năucit): Nu... știu ce să spun.
George (cu prefăcută neîncredere): Serios? Nu știi ce spui?
Nick (izbucnind): în definitiv, ce vrei de la mine? Vrei să spun
că e nostim, ca să mă poți contrazice și să replici că e trist? Sau,
dimpotrivă, vrei să spun că e trist, ca s-o poți întoarce și să spui
dumneata ce e nostim? E-un joc care se poate juca la infinit, să știi!
George (prefăcându-se speriat): Bine, lasă... nu vreau nimic.
Nick (și mai iritat decât înainte): Aștept să se întoarcă
nevastă-mea ca să... [p- 350]
»ppr'u"' p°““' ,s"1INtl
, umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

Comunica«*’ “■
194 Dincolo de caracterul lor exuberant, George și Martha găsesc,
așadar, la celălalt (și chiar reclamă celuilalt) o anumită tărie, o
capacitate de a încasa oricât în cadrul jocului, fără să clipească,
în ultimul act, George se aliază cu Martha pentru a-și bate joc de
Nick, chiar dacă subiectul glumei e infidelitatea:
Martha (către Nick): Ba deloc! Dumneata rămâi aici. Dă-i

bărbățelului meu ceva de băut.
Nick: Nici nu mă gândesc.
George: Nu, Martha, nu; asta ar fi prea mult; e valetul tău,
draga mea, nu al meu.
Nick: Eu nu-s valetul nimănui...
George și Martha: Unu, doi, trei! (Cântă.) Eu nu-s valetul
nimănui, tralalalala... (Izbucnesc amândoi în râs.)
Nick: Sunteți niște...
George (isprăvindu-i fraza): ... stricați? Tot ce se poate. Niște
copii bătrâni și stricați, care se joacă de-a tot felul de jocuri și
care trec prin viață sărind într-un picior, ca la șotron... hop! hop!
hop!... Asta e, nu?
Nick: Cam așa ceva.
George: îmi pare bine că suntem de acord. Acum însă,
du-te-n moașă-ta!
Martha: Imposibil. E criță.
George: Halal! (îi întinde lui Nick buchetul de gura-leului.) Na!
Ia și pune-1 într-un vas cu gin. [p. 435]
Această îndrăzneală bine calculată poate fi constatată și în

„echilibristica" lor, în care întrecerea sau „lovirea" celuilalt
solicită din ce în ce mai puțină moderație și din ce în ce mai
multă imaginație. De exemplu, Martha e încântată de riposta cu

adevărat înfiorătoare a lui George: ea tocmai ce-1 ridiculizează 195
pe George în fața lui Nick și Honey, când el reintră pe scenă, cu
mâinile la spate, la început într-un loc unde nu poate fi văzut
decât de Honey; Martha continuă povestea despre cum l-a făcut
KO pe George:
Și când te gândești, a fost un accident,,, cel mai stupid acci

dent! (George dă la iveală o pușcă cu țeava scurtă, pe care o ascundea
la spate, și, calm, ochește ceafa Marthei. Honey urlă și sare în picioare.
Nick sare și el de pe scaun și, în aceeași clipă, Martha întoarce capul
spre George... care trage.)
George: Pac!!! (Puf! din țeava puștii înflorește o umbrelă mare
chinezească, roșie și galbenă. Honey țipă din nou, de data asta mai
puțin strident, de ușurare și mirare.) Ai murit! Pac! Ai murit!
Nick (râzând): Doamne-Dumnezeule! (Peste râsul isteric al
lui Honey se suprapune râsul zdravăn și sonor al Marthei. George
se alătură la hazul general, care în cele din urmă se potolește.)
Honey: O, Doamne!
Martha (veselă): De unde ai drăcovenia asta, viteazule? [...]
George (pe un ton ciudat, gânditor): O am de ceva timp. Iți
place?
Martha (chicotind pe înfundate): Cine-mi ești! Cine-mi ești!
[pp. 363-364]
Bucuria și chicotitul Marthei pot trăda, în parte, ușurarea,

însă și jocul bine jucat procură o satisfacție aproape senzuală,
împărtășită de amândoi:
George (aplecându-se spre Martha): Ți-a plăcut, nu-i așa?

Maita: Da... a fost grozav. (încet.) Hai... dă-mi un pust. [p. 364]
Comunicat«3 umană. Pragmatică, paradox și patologie • 0 abordare comunicațională a p’

196 Rezultatul totuși nu poate fi punctul final, deoarece la fel
cum rivalitatea lor avea aspecte sexuale, și comportamentul lor
sexual presupunea o bună doză de rivalitate; iar când Martha
continuă cu avansurile directe, George rezistă; ea nu se lasă și
până la urmă el va obține o „victorie ă la Pirus", refuzând-o și
comentând, așa încât să audă oaspeții, despre cât de deplasat e
comportamentul ei.
Astfel, stilul lor comun înseamnă din nou o restricție, fiind o
altă regularitate în jocul lor. în plus, e evident că fiorul riscului
aduce o oarecare confirmare reciprocă de sine. Totuși, putem
identifica și o rigiditate extremă, ce îi împiedică pe ambii să
aprecieze această confirmare și să construiască ceva pornind de
aici.
5.42 Fiul. Fiul imaginar e un subiect aparte, ce merită tratat

separat. Mulți critici, deși în general entuziaști în legătură cu
piesa, au rezerve față de acest subiect. Malcom Muggeridge e
de părere că „piesa se gripează în actul trei, unde apare tema
lamentabilă a copilului imaginar" (107, p. 58); iar Howard Taub-
man protestează:
Domnul Albee vrea să ne facă să credem că, timp de 21 de

ani, acest cuplu în vârstă a avut iluzia că are un fiu, că existența
sa imaginară e un secret care îi leagă și îi desparte violent și că
faptul că George îl declară mort poate fi un moment de inflexi
une. Partea aceasta a poveștii sună fals, ceea ce afectează credi
bilitatea personajelor principale" (152).
Nu suntem de acord cu aceste aprecieri, în primul rând pe

baza dovezilor psihiatrice. Credibilitatea existenței acestui fiu

ficțional nu e împiedicată de proporțiile sale delirante și nici 197
de faptul că trebuie să fie împărtășită de ambii. începând cu
evidențierea clasicului delir indus, au fost descrise mai multe
experiențe comune în care realitatea e deformată. Ferreira vor
bea despre „mitul familial", ce constă într-o
suită de credințe bine integrate, împărtășite de toți mpmhrii x

familiei și care se referă la fiecare în parte și la pozițiile Ipr rgq- ț /
proce m viața de familie, credințe care nu sunțjQOjiteșțate de [
niciunul dintre cei implicați, în pofida deformărilor realității pe >
care le implică (42, p. 457).
Va trebui să remarcăm în această ipoțez£că.(l) problpraa

cRdgițgî-propriu-zise hu e esențială și că (2) funcția iluzionării
e relațională.
pornind de la această primă idee, Ferreira adaugă că „mem-
brul individual al familiei știe probabil (dFmuTțe ori)„că.o bună
parte ă imaginii e falsă, reprezentând doar un fel -de- ideologie.,,
oficială" [42, p. 458). Albee nu spune nicăieri că George și Mar-
tha cred „realmente" că ar avea un fiu. Ei vorbesc despre asta, iar
limbajul lor e clar impersonal, referindu-se nu la persoană, ci la
mitul însuși. Când ficțiunea fiului e menționată pentru prima
dată, la începutul piesei, George vorbește despre „chestia...
chestia copilului" [p. 342]. Mai apoi, el chiar glumește pe seama
sistemului lor de referință dublu:
George: ... tu ai provocat această discuție. Hai, spune, când

vine copilul acasă?
Martha: Am spus că n-are nicio importanță. Inu pare rau ca
am adus vorba despre asta.

198 George: Despre el... nu despre asta. Căci tu ai adus vorba
despre el. în sfârșit... mai mult sau mai puțin. Ei, când are de
gând să se întoarcă ștrengarul? Mâine a ziua lui de naștere, dacă
nu mă înșel? [...]
Martha: N-am poftă să vorbesc despre asta!
George: Sunt convins că nu vrei. (Către Honey și Nick.) Martha
n-are poftă să vorbească despre asta... despre el. Martha regretă
că a pomenit despre asta... despre el. [p. 370]
Această distincție între „fiu" și „jocul de-a fiul" este foar

te riguros respectată, până și în reacția Marthei la anunțul lui
George că a murit — „Nu poți hotărî așa ceva de unul singur"
[p. 454] —, prin urmare e imposibil să presupunem că ei chiar
cred literalmente că au un fiu.
Dacă lucrurile stau așa, atunci de ce mai practică jocul și pre
tind că au un fiu? Iarăși, „în ce scop" e o întrebare mai bună
decât „de ce?" Așa cum precizează Ferreira,
' (mitul famiîîej conține P1inrfpJ^21nda—alp rftlatipi

distribuie roluri și prescrie comportamente care, la rândul lor,
vor consolida aceste roluri. Ca o paranteză, putem observacăun
.ce privește cpnținutul,.elreprezintă o îndepărtare îri_grup_de-la
C7*'"» realitate, una pe oreo putem numi „patologică". însă în același
timp, constituie, prin însăși existența sa, un fragment de viațăûn
I elementreal cu care se confruntă atât orice copil născut în sânul
acelei familii, cât și străinii cu care familia seintersectează^toti
âceștia fiind influențați de acest mit (42, p. 462, s.n.)
Ultima idee este cea mai importantă. Deși fiul este imagi
nar, interacțiunea lor referitoare la el nu e, iar natura acestei
interacțiuni devine o temă care merită discutată.

Principala precondiție a acestei interacțiuni despre fiu e 199
existența unei alianțe între George și Martha; ambii trebuie să
trăiască ficțiunea pentru a o întreține, deoarece, spre deosebire
de copilul care, odată procreat, există, ei trebuie să se unească
în mod constant ca să-l creeze. în plus, tocmai în această zonă
se pot ei reuni, colaborând, și nu concurând. Povestea e atât de
„ciudată" și de intimă, că probabil își permit să participe amân
doi la ea tocmai pentru că nu e reală. Oricum, ei se pot certa (și
chiar se ceartă) în legătură cu el ca în legătură cu orice altceva,
însă există o limită intrinsecă a jocului lor de escaladare simetri
că, dată de necesitatea de a împărtăși amândoi această ficțiune.
Mitul copilului e pentru ei un mecanism homeostatic. în ceea ce
pare a fi zona centrală a vieții lor, ei mențin o coaliție simetrică
stabilă. Și astfel, Martha, în relatarea sa onirică a vieții copilului,
îl descrie prin ceea ce ar putea constitui o metaforă:
... când s-a făcut mare, era atât de inteligent! [...] Mergea
cuminte la mijloc între noi doi (își întinde mâinile în lături) ...
ținându-ne pe amândoi de mână, ca și cum ar fi căutat în noi
sprijin [...] și mânuțele astea pe care le întindea spre noi ne-ar fi
putut legat pe tustrei și ocroti pe el și pe noi... [p. 448]
Avem toate motivele să presupunem că un copil real, dacă ei

ar fi avut vreunul, ar fi avut de înfruntat aceeași problemă. Deși
nu e evident, deoarece piesa se focalizează pe utilizarea negativă a
mitului, împreună cu Ferreira, putem avansa următoarea ipoteză.
Se pare că mitu| familiei a iturncat când

uni între membrii familiei ating niște pragurjja^dftterimn^^^
' și într-un anumit fel, real sau fantasmaț, amCTiință^ăJulhute
~ jtbibt- -. j-r ----- _,u i _i iw
Comuni«1*3 umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ 0 abordare comunicațională a piesei...

200 j-plajjilp stabile. Prin urmare, mitul familiei functionează_ca-un
termostat, ce se declanșează în funcție de „temperatura" famb
liei. Ca orice alt mecanism homeostatic, mitul împiedică deterio-
rarea inferioară a sistemului familial, inclusiv autodistrugerea
sa. Posedă, așadar, calitățile unei ..supape d* siguranță", altfel
spus are o valoare de supraviețuire... Tinde să păstreze și uneori
chiar să crească nivelul de organizare în familie prin instituirea
unor tipare ce se perpetuează cu circularitațea șiautocorecția
specifice oricărui mecanism homeostatic.(42, p. 462).
De asemenea, copiii reali pot fi o salvare și o scuză pentru

căsătorie; iar cum sublinia Fry (s. 4.442), comportamentul simp
tomatic poate îndeplini și el același rol.
însă piesa nu e interesată de folosirea acestui mit, ci, evident,
mai degrabă de procesul de distrugere a lui. Cum am mai spus,
orice ține de existența în sine a fiului nu e o armă permisă în
războiul lor. A acționa altfel, chiar în focul bătăliei, e considerat
a fi o greșeală gravă:
Martha: Problema cea mai serioasă pe care și-o pune George

în legătură cu ștre... ha, ha, ha, ha!... în legătură cu fiul nostru,
este dacă fiul nostru cel voinic și chipeș este Într-adevăr fiul lui.
Căci în străfundurile conștiinței sale, George nu este prea sigur
de această paternitate.
George (grav): Ah, Doamne! Ești un monstru.
Martha: Dar, dragul meu, ți-am spus de mii de ori că niciodată
n-aș fi putut concepe cu altcineva decât cu tine... Doar știi asta.
George: Ești o femeie fără inimă.
Honey (cuprinsă de o beție tristă): Of, Doamne! Doamne!
Doamne! Dumnezeule!
PAULWATZLAWICK, JANETBEAVIN BAVELAS, DON D. JACKS0N

Nick: Nu cred că e bine ceea ce... 201
George: Martha minte. Vreau să știți asta, chiar acum, Martha
minte. (Martha râde.) Există foarte puține lucruri de care sunt
sigur... Hotarele naționale, nivelul oceanului, fidelitatea în poli
tică, moralitatea publică... pentru nimic din toate astea nu mi-aș
băga mâna în foc... Dar dacă este un lucru de care sunt sigur în
lumea aceasta de haos și pierzanie, este participarea mea, parti
ciparea mea cro-mo-zo-mo-logică la... creația... copilului nostru
cu ochi blonzi și păr albastru, [p. 371]
Și totuși George e cel care, pe cât se poate spune, face muta

rea ce inițiază întreaga schimbare sistemică. In primele momen
te ale piesei, prins aparent între ordinul Marthei de a deschide
ușa și oaspeții care așteaptă afară, el cedează, dar, ca de obi
cei, adaugă o replică de natură să țină scorul egal: îi cere ei să
nu menționeze fiul [p. 342]. Așa cum George o spune în mod
explicit mai târziu, ei au o regulă care interzice menționarea sa
în fața altora [p. 456], așa că avertismentul său inițial (de a nu
aduce fiul în discuție) părea inutil și neimportant. Totuși, există
o „regulă" chiar mai importantă - jocul lor luat în întregime -
care le interzice ambilor să determine comportamentul celuilalt;
așa că orice ordin trebuie descalificat sau nerespectat. în acest
sens, contează mai puțin cine a făcut primul o mutare greșită,
deoarece rezultatul previzibil al neclarității limitelor jocului este
sfidarea din partea Marthei și încorporarea acestui material în
competiția lor simetrică. Astfel,
George: Să nu bați câmpii pe chestia copilului. Acum ai

înțeles?
Martha: Drept cine mă iei?
Connunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

George: Drept cine știu că ești...
Martha (supărată) Așa? Bine, atunci am să vorbesc despre tot
ce am să vreau, și chiar despre copil.
George: Lasă-1 în plata Domnului.
Martha (amenințătoare): Este al meu în aceeași măsură în care e și
al tău. Așa că pot să vorbesc despre el cât îmi place.
George: Martha, te-am prevenit.
Martha: îți mulțumesc. Ești mult prea amabil (Se aud bătăi în
ușă.) Intră! Intră! Da' du-te odată și deschide!
George: Să nu spui că nu ai fost avertizată.
Martha: Bine... bine. Deschide-le odată! [p. 343, s.n.]
De îndată ce are ocazia, Martha îi spune lui Honey despre

fiul lor și ziua sa de naștere.56 Acum mecanismul lor homeosta-
tic a devenit extrem de încins, iar George va omorî cu totul fiul
până la urmă, invocând un drept pe care îl are oricare dintre ei
(„Ba da, Martha, aveam dreptul. Atâta doar că nu pomenisem
niciodată despre acest drept. Dar de ucis, puteam să-l ucid ori
când aș fi avut chef." [p. 456])
Vedem, așadar, pe scenă o ambalare simetrică ce conduce
în final la abolirea unor tipare relaționale durabile. Mai mult
decât orice altceva, piesa constituie istoria clinică a unei schim
bări sistemice, o schimbare a regulilor jocului de relaționare care
provine, avem impresia, dintr-o mică, dar inevitabilă respin
gere a regulilor. Piesa nu definește un nou tipar și noi reguli;
56 George: Ai nesocotit înțelegerea noastră, fetițo. Ai vorbit despre el... ai pomenit de față
cu alții. / Martha (în lacrimi): Nu. N-am făcut asta niciodată. / George: Ba ai făcut-o
/ Martha: Unde? Cu cine am vorbit? Cu cine? / Honey (plângând): Cu noi. Chiar mie
mi-ai vorbit despre el. / Martha (învinsă, plângând): Se poate... Ce vrei, mi se întâmplă
să uit1 Uneori noaptea... Noaptea târziu... când toată lumea vorbește și povestește...
uit că nu-i adevărat și simt nevoia să vorbesc despre el... mă stăpânesc cât pot... mă
stăpânesc... dar... Simt o asemenea nevoie să vorbesc despre el..." [p. 456].
PAUL WARWICK. JANET BEA VIN BAVELAS, OON O. JACKSON

doar descrie suita de stări prin care vechiul tipar se îndreaptă 203
spre distrugere. (în s. 7.2 vor fi examinate aspectele generale ale
schimbării sistemice, provenite din interior și din exterior.) Ce
va urma nu e clar:
George: (tăcere îndelungată): Are să fie mai bine.

Martha: (tăcere îndelungată): Poate.
George: Are să fie... bine.
Martha: Dacă zici tu...
George: Da.
Martha: Numai... noi doi?
George: Da.
Martha: Poate că am fi putut să-l...
George: Nu, Martha.
Martha: Da, nu. [p. 458]
Neluând în calcul faptul că Nick și Honey sunt de-acum și ei

implicați pentru că știu ceea ce știu, Ferreira rezumă convingă
tor și face o predicție în termenii mitului familiei:
... acest mit al familiei... deservește funcții homeostatice

importante în cadrul relației (...) Poate mai bine decât oriunde
altundeva, aceste funcții ale mitului familiei ies la iveală în bine
cunoscuta piesă a lui Edward Albee, Cui i-e frică de Virginia
Woolf?, unde un mit de familie de proporții psihotice domină
întreaga acțiune. Pe toată durata piesei, un soț și o soție vorbesc,
se ceartă și plâng în legătură cu fiul lor absent. într-o orgie de
acuze, ei se ciondănesc legat de fiecare întâmplare din viața fiu
lui, de culoarea ochilor săi, de nașterea și educația sa etc. Totuși,
mult mai târziu, aflăm că fiul e imaginar, o convenție între cei
Comunîcarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ 0 abordare comunicațională a piesei...

204 doi, o poveste, un mit — dar un mit pe care ambii l-au culti
vat. în punctul culminant al piesei, soțul, spumegând de furie,
anunță că fiul a murit. Cu acest gest, desigur, el „omoară" mitul.
Totuși, relația lor continuă, se pare, netulburată de veste și nu
poate fi observat niciun semn de schimbare iminentă sau vreo
disoluție. De fapt, nimic nu s-a schimbat realmente. Căci soțul
a distrus mitul unui fiu viu doar pentru a da naștere unui mit al
fiului mort. Evident, mitul familial doar a evoluat în materie de
conținut, care a devenit probabil mai complicat, mai „psihotic";
funcția sa, bănuim, a rămas intactă. Și la fel și relația (43).
Pe de altă parte, probabil că moartea fiului e o recalibrare,

o trecere pe un nou palier pricinuită de o funcție în scară. Cine
știe...
5.43 Metacomunicarea dintre George și Martha. Metacomunica-

rea, așa cum e ea definită în s. 1.5, se referă la discursul des
pre regulile de comunicare ale lui George și ale Marthei. însă în
măsura în care George și Martha vorbesc sau încearcă să vor
bească despre jocul lor, și ei metacomunică în cadrul piesei. Acest
fapt e interesant din câteva motive, de exemplu pentru că putem
discuta „conștientizarea jocului" de către Martha și George.
Altfel spus, numeroasele lor invocări, numiri și citări ale regu
lilor jocului pot părea că-i transformă într-un cuplu neobișnuit,
al cărui tipar de interacțiune constă în mod fundamental în pre
ocuparea obsesiv-compulsivă pentru jocurile crude și bizare si
pentru botezarea lor, sau, cum spune chiar George, ei nu sunt
decât niște „copii bătrâni și stricați, care se joacă de-a tot felul de
jocuri și care trec prin viață sărind într-un picior" [p. 4351. însă
aceasta implică deopotrivă că, în cadrul jocului, comportamentul
PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVJN BAVELAS, DON D. JACKSON

lor e În întregime premeditat (sau guvernat de metareguli dife- 205
rite). De aceea, probabil, principiile pe care le pun în practică,
fiind esențialmente doar conținutul aparte al jocului lor, nu pot
fi aplicate altor cupluri, mai ales unora reale. Natura metaco-
municării lor are o relevanță directă pentru această problemă,
deoarece se va vedea că până ^comunicarea lor despre comunica
rea dintre ejj supusă regulilor jocului la care participi.
în două situații, prezentate destul de amplu [pp. 411-416,
440-442] George și Martha își discută expres interacțiunea. Pri
mul dintre cele două schimburi metacomunicative arată cât de
diferit privește fiecare interacțiunea și cum, atunci când aceste
diferențe sunt revelate, imediat apar acuze de nebunie și răuta
te (s. 3.4). Martha obiectează față de „Scărmănatul musafirilor",
pe care se pare că-1 găsește nelalocul lui sau în afara regulilor:
George (stăpânindu-și cu greu mânia): Va să zică, tu poți să stai

așa, trântită în fotoliu, tumându-ți pe beregată tone de gin, umi-
lindu-mă și călcându-mă în picioare... Poți să faci asta o noapte
întreagă și ți se pare normal...
Martha: Pentru că suporți!
George: Nu suport deloc!
Martha: Nu numai că suporți, dar îți place! De asta te-ai și
căsătorit cu mine!! (Tăcere.)
George (calm): Asta-i cea mai sfruntată minciună!
Martha: Cum? încă nu ți-ai dat seama?
George (clătinând din cap): Martha! Martha... rău ai mai ajuns!
Martha: Drept să-ți spun, m-am săturat să te tot biciui — am
obosit.
George (se uită țintă la ea, neîncrezător): Ești nebună.
Martha: De douăzeci și trei de ani o fac!
umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

Comun'carea
206 George: Greșești, Martha... greșești.
Martha: Și îți jur că nu eu am vrut-o.
George: Credeam că așa ți-e firea. Dar acum îmi dau seama
că... nu ești în toate mințile, [p. 412—413]
Acesta e un exemplu neobișnuit de clar de patologie a

punctuației seriei de evenimente, în care George se vede ca
reacționând justificat la atacurile Marthei, iar Martha se vede
aproape ca o prostituată angajată să-1 „biciuiască"; fiecare se
consideră ca replicându-i celuilalt, dar niciodată drept un stimul
pentru acțiunile celuilalt. Ei nu văd întreaga natură a jocului
lor, adevărata lui circularitate. Diferențele de vederi conduc la
escaladarea simetrică ulterioară. Episodul de mai sus continuă:
George: Credeam că așa ți-e firea. Dar acum îmi dau seama
că... nu ești în toate mințile.
Martha (înfuriindu-se iar): Cine nu-i în toate mințile? Eu?
George (ca și cum Martha ar fi o vietate respingătoare): Da...
tu... tu... ești bolnavă.
Martha (se ridică în picioare și țipă): Ți-arăt eu cine-i bolnav!
Ți-arăt eu! [p. 413]
Confruntarea cu privire la cine e bolnav, cine greșește sau e

prost înțeles continuă până la un final, care de acum ne e fami
liar, în care ei își demonstrează incapacitatea de a găsi un teren
comun:
George: Din când în când, cam o dată pe lună, mă obișnuisem

cu o altă Marthă... Martha cea neînțeleasă, Martha cea blândă
și bună, micuța Martha care are nevoie de afecțiune ca să

înflorească. Și am crezut în toate aceste povești de mult mai multe 207
ori decât aș vrea să-mi aduc aminte, fiindcă nu-mi place să-mi
dau seama că am fost tras pe sfoară. Nu, Martha, eu sunt cel care
nu mai crede... care nu te mai crede... Și de aceea nu se mai poate
întâmpla... și n-o să se mai întâmple niciodată să fim împreună.
Martha (din nou agresivă): Dragul meu, poate că ai dreptate.
Ca să fii „împreună" cu cineva, trebuie ca acel cineva să existe...
iar tu nu exiști, tu ești nimic. Zang! Vrei să știi când s-a făcut
țăndări? In noaptea asta, la petrecerea lui tata. (Cu furie și dispreț
și în același timp cu părere de rău.) Stăteam acolo, într-un colț al
salonului și te priveam... Te urmăream din ochi și-i urmăream
pe ceilalți bărbați mai tineri din jurul tău, care, toți, păreau că
vor ceva, că umblă după ceva. Și în timp ce te pândeam, mi-am
dat brusc seama că nu mai ești tu acolo! Atunci s-a făcut țăndări!
Atunci! Și mi-a venit să urlu, de să audă toată lumea — puțin îmi
păsa de ce s-ar fi vorbit... Acum, însă, gata, m-am hotărât: am
să-mi fac de cap, cum nici nu-ți închipui, de să se ducă pomina.
George (parând): încearcă, și te voi bate cu propriile tale arme.
Martha: Este cumva o amenințare, George?
George: Da, Martha, este o amenințare.
Martha: Așa? Bine! (Se preface că-l scuipă.) Vedem noi care pe
care.
George: Bagă de seamă, Martha... am să te zdrobesc.
Martha: Nu ești de ajuns de bărbat pentru asta. N-ai curaj.
George: Prin urmare, război total?
Martha: Total. (Tăcere; amândoi par ușurați destinși.) [pp. 415-416]
Iarăși, George o provoacă tacit pe Martha, ceea ce nu înseam

nă că doar el inițiază această rundă (lucru valabil și pentru
celelalte); nu există un început autentic al acestor runde. Ea

208 contraatacă frontal, iar el plusează cu o îndrăzneală pe care ea
nu o poate refuza. Astfel, totul devine, așa cum am subliniat
frecvent, o nouă repriză al aceluiași vechi meci, în care miza a
fost mărită, ceea ce îi face să se simtă la finalul fiecărei runde
ușurați și chiar euforici, dar nu-1 face pe niciunul să se simtă mai
înțelept sau diferit. Căci nimic nu le deosebește metacomunica-
rea de comunicarea obișnuită; comentariile, cererile, ultimatu
murile despre jocul lor nu vor face excepție de la regulile jocului
și de aceea nu pot fi acceptate și, cumva, nici măcar auzite de
celălalt. La sfârșit, când Martha, rugătoare și disperată, adoptă
o poziție complet subordonată și îi cere repetat lui George să se
oprească, rezultatul e inexorabil același:
Martha (afectuoasă, întinzând mâna ca să-l mângâie): Te rog,

George, să terminăm cu toate jocurile astea; eu...
George (dându-i peste mână): Jos laba! Păstrează-ți mângâierile
pentru laborantul tău. (Martha scoate un ușor strigăt de spaimă.
George apucând-o de păr și dându-i capul pe spate.) Ia ascultă,
Martha, o seară întreagă... o noapte întreagă ți-ai făcut men
drele, și acum, după ce ne-ai stors bine pe toți, după ce te-ai
săturat de sânge, ca un vampir ce ești, vrei să ne pui punct. Ei
bine, nu. O să continuăm, și o să-ți arăt la rândul meu ce pot, și
tot circul tău din noaptea asta va fi un vax pe lângă cel pe care
ți-1 pregătesc acum. însă vreau să te văd mai vioaie... (Ii dă o
ușoară pălmuță cu mâna rămasă liberă.)... Mai plină de viață. (Ii
trage din nou câteva pălmuțe.)... Auzi, puiule?!
Martha (Zbătându-se.) Lasă-mă! Dă-mi drumul!
George (o altă pălmuță): Hai, sus! Drepți! (O altă pălmuță.)
Pregătește-te să te aperi, fiindcă am de gând să dau tare,
scumpo, și aș vrea să-ți încasezi loviturile stând în picioare. (It

mai trage o pălmuță; o ridică ușor din scaun; apoi o lasă încet la loc; 209
Martha se ridică.)
Martha: Bine, George. Am înțeles. Acum ce mai vrei?
George: O luptă dreaptă, puiule; atâta tot.
Martha: Bine, așa va fi.
George: Dar te vreau nebună.
Martha: Sunt nebună!
George: Fii mai nebună!
Martha: Despre asta, n-avea grijă!
George: Bine, fetițo. Să știi însă că de astă-dată jucăm jocul
până la moarte.
Martha: Până la moartea ta!
George: Nu spune vorbă mare. S-ar putea să ai surprize. Hai,
fii gată, că vin copilașii.
Martha (umblând încolo și încoace, ceea ce o face să semene puțin
cu un luptător): Sunt gata. [pp. 440—441]
Nick și Honey reintră și începe „Alungarea duhurilor rele".

Ei joacă, așadar, ceea ce va fi descris în detaliu ca ..un joc fără
sfârșit"_(s. 7.2}, în care autoreflexivitatea regulilor. conduceJa
un paradox ce împiedicăêzolv^ șifltemulwL
5.44 Limitările din comuni Am remarcat în s. 4.42 că orice,

schimb de mesaje dintr-o serie comunicaționala reduce numărul
mutărilor ulterioare posibile. blaUira.coixiplementară aJoculuihii
George și Marthei, mitul lor comun, ca și ubicuitatea simetrieilșr
jmilustrat limitarea stabilă pe care am numit-o,jegulilerelației".
Exemple de limitare într-o relație nouă ne sunt puse la
dispoziție de un număr de schimburi între George și Nick. Ulti
mul, prin comportamentul său inițial și prin protestele sale, nu
Comun’carea uman^’ pra8matlcăr paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

210 vrea să se implice în cearta dintre George și Martha. Totuși, ca
în exemplul de mai sus (s. 5.411 [p. 350]), el e atras din ce în ce
mai mult in joc, deși vrea sa rămână pe margine. La începutul
actului doi, Nick, deja alert, se confruntă din nou cu același gen
de escaladare, de la bârfă la furie puternică:
George: (...) E mare balamuc câteodată pe aici.

Nick (calm): Da... cu siguranță.
George: Dovadă, scena la care ai asistat.
Nick: Aș prefera să nu...
George: Să nu fii amestecat. Hm? Asta ai vrut să spui?
Nick: Da... asta am vrut să spun.
George: Trebuia să-mi închipui.
Nick: Găsesc că e... penibil.
George (sarcastic): Nu, zău?
Nick: Pur și simplu penibil.
George (imitându-l): Pur și simplu penibil. (Izbucnind, dar mai
mult pentru sine.) E dezgustători
Nick: Uite ce-i! Eu personal n-am niciun fel de...
George: Dezgustători... (Calm, dar cu multă intensitate.)
Crezi cumva că mie îmi place să fiu luat peste picior... ca
îmi place să mă las terfelit... (face cu mâna un gest disprețuitor
la adresa lui) de față cu dumneata? Crezi Într-adevăr că nu-mi
pasă?
Nick (rece, neprietenos): Nu... nu cred deloc că nu-ți pasă.
George: Serios? Nu crezi?
Nick (contrazicându-se): Nu... Nu cred. Nu cred că îți pasă.
George (sarcastic): Simpatia dumitale mă emoționează...
înțelegerea dumneavoastră mă face să plâng!... Să plâng cu
lacrimi mari, sărate, neștiințifice!

Nick (cu vizibil dispreț): Ceea ce nu înțeleg este de ce ții nea-
părat să te dai astfel în spectacol?
George: Eu?l
Nick: Dacă dumitale și... nevestei dumitale... vă place să vă
sfâșiați ca...
George: Eu?l Țin eu?
Nick: ... câinii, nu văd de ce n-o faceți când sunteți singuri.
George {râzând amar): De ce? Asta-i întrebare de om bătut în
cap... nu de om inteligent, de...
Nick {amenințător): Domnule! Te rog foarte mult! (Tăcere.) Nu
permit! [p. 380-381]
în această serie, atacul sarcastic al lui George la adresa lip

sei de implicare a lui Nick îl împinge pe Nick într-o răcea
lă disprețuitoare și mai mare. însă aceasta se pare că-1 înfurie
pe George care, deși probabil caută compasiune, sfârșește prin
a-1 insulta pe Nick, până ce acesta îl amenință. Din partea lui
Nick, încpr^gfpa dna.nii^comunica conduceJao-implicare inten-
să, îĂyreme ce eforturile lui.George șă-1 convingă pe Nick de
punctuația sa a jocului său cu Martha se sfârșesc prin a demon;
stfa~câtrte~enervant poate el (George) să fie. Se stabilește .astfel
jn mocTcîăr un tipar pentru vnțor.
5.45 Rezumat. Ar trebui să fie limpede acum că până și descri

erea unui sistem familial destul de simplu, artificial, necesita
o muncă vastă, considerabilă, deoarece varierea conținutu u
celor câtorva reguli ale relației e nelimitată și adesea pre
numeroase detalii. (Problema amintește de interpretarea p
o dă Freud visului cu injecția făcută Irmei [50], în care un
de jumătate de pagină dă naștere la opt pagini de interpre are.
. rea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comunicațională a piesei...

Comur,lc
212 Ceea ce urmează este un rezumat extrem de concentrat al siste
mului interacțional al lui George și Marthei.
5.451
«IJnsistem se spune că este stabil în legătură cu anumite
variabiîeMaCărespectivele variabile rămân între anumitejimite
^determinate, lucru valabil și pentru sistemul diadic al lui George
și Marthei. „Termenul de stabilitate" poate să pară cel mai puțin
potrivit pentru a descrie jocurile lor de război domestic, însă
totul depinde de variabilele avute în vedere. Conversațiile lor
sunt aprinse, zgomotoase, șocante; moderația și eleganța socială
sunt repede abandonate și se pare că orice e permis. Într-ade
văr, în orice moment, e extrem de dificil să ghicim ce e pe cale
să se întâmple. Totuși, e destul de ușor de descris cum se petrec
lucrurile între George și Martha. Căci variabilele ce aici definesc
stabilitatea sunt cele ale relației, nu ale conținutului, iar în ter
menii tiparului lor relațional cuplul manifestă un registru de
comportamente extrem de restrâns.57
5.452
Acest registru de comportamente asigură calibrarea, „regla
rea" sistemului lor. Simetria comportamentelor fiecăruia deter
mină calitatea și „pragul minim", extrem de sensibil, al regis
trului; altfel spus, comportamentul asimetric e rar și durează
doar pentru o scurtă perioadă. „Limita superioară", așa cum am
57/Pe baza observațiilor clinice și a unor dovezi experimentale (61), am dori să sugerăm
I chiar că familiile patogene au în general tipare de interacțiune marcate de o constrân-
/ gere mai mare decât în familiile normogene. E o idee într-o disonanță marcată cu per-
spectiva sociologică tradițională, care vede familiile cu tulburări drept haotice și dez-
/ organizate; însă, iarăși, diferența provine din nivelul analizei și din variabilele alese.
( Rigiditatea extremă a relațiilor intrafamiliale poate apărea ca fiind haotică la nivelul
înterfeței familie-societate, putând căpăta chiar și un rol explicativ.

■nd.cat, e marcată de stilul lor particular, de puținul feedback 213
negativ în cadrul complementarității și de mitul fiului, care
vuandu-i pe ambii, stabilește o graniță referitoare la cât pot să
se atace reciproc și întărește o simetrie stabilă rezonabilă - până
când, desigur, distincția dintre mitul fiului și restul comporta
mentelor se șterge, iar respectiva sferă nu mai e sacrosanctă sau
homeostatică. Chiar și în sfera comportamentelor simetrice, ei
sunt limitați: simetria lor e cea a unui potlatch^ unde găsim dis
trugere mai degrabă decât acumulare sau realizări.
5.453
Odată cu escaladarea care conduce la distrugerea fiului, sis
temul este abolit pentru noi într-un punct care ar putea însem
na o recalibrare, o funcție în scară în sistemul lui George și al
Marthei. Ei s-au angajat într-o escaladare aproape fără limite,
până când înseși limitele lor au fost distruse. Dacă mitul fiului
nu este perpetuat în felul sugerat de Ferreira, atunci va fi nece
sară o nouă ordine interacțională; atât George, cat și Martha iși
exprimă deschis temerile și insecuritatea, amestecate cu speranța
în ce privește rezultatul.
58 Un ritual al anumitor triburi indiene din nord-vestul SUA, în' ț6™

în distrugerea posesiunilor, arzându-și simetric bunurile maten
nicațională a piesei...
nîcarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ O abordare comu
Comu
CAPITOLUL ȘASE
Comunicarea paradoxală
6.1 Natura paradoxului
Paradoxurile au fascinat mintea omenească timp de cel puțin

două mii de ani și continuă să o facă până în ziua de azi. Ba
chiar unele dintre cele mai importante creații ale acestui secol în
logică, matematică și epistemologie abordează sau sunt strâns
legate de paradoxuri, mai ales când vine vorba de metamate-
matică sau de teoria demonstrației, teoria tipurilor logice și pro
blemele consistenței, computabilității, decidabilități și altele de
același gen. Ca profani, frustrați de natura complexă și ezoteri
că a acestor subiecte, suntem înclinați să le neglijăm, conside-
rându-le ca mult prea abstracte pentru a avea vreo importanță
în viețile noastre. Unii își mai pot aminti paradoxurile clasi
ce de când erau pe băncile școlii, deși probabil doar ca simple
ciudățenii amuzante. Scopul acestui capitol, ca și al celor ce
urmează, este să arate că există ceva din natura paradoxului care
are o importanță pragmatică și existențială imediată pentru noi
toți; paradoxul nu doar că poa te invada interacțiunea și ne poate
afecta comportamentul și sănătatea mentală (s. 6.4), ci în plus
ne și pune sub semnul întrebării credința în noncorîțradjctiesi
implicit, în coerența fundamentală a universului nostru^ 8 5

și 8.63). De asemenea, secțiunea 7.4 va încerca să arate că para- 215
doxul intenționat, în spiritul maximei hipocratice „Asemănăto-
ru]ê_vindecaprinasemănător" posedă un potențîdte^Jtk
semnificativ, iar secțiunea 7.6 va aborda pe scurt rolul para
doxului în unele dintre cele mai nobile îndeletniciri ale minții
omenești. Sperăm că analiza de față a paradoxului va putea
arăta că investigarea acestui concept are o importanță de primă
mărime și nu e nicidecum o retragere într-un turn de fildeș,
chiar dacă va trebui să-i examinăm întâi fundamentele logice.
6.11 Definiție. Paradoxul poate fi definit drept o contradicție

care rezultă în urma unei deducții corecte, pe baza unor premise consis
tențe. Această definiție ne permite să excludem imediat toate for
mele de „false" paradoxuri, care sunt bazate pe o eroare ascunsă
de raționare sau pe un sofism intenționat introdus în argumen
tare.59 Totuși, deja în acest punct definiția devine imprecisă,
deoarece împărțirea paradoxurilor în autentice și false e relativă.
Premisele consistente de azi pot fi erorile și sofismele de mâine.
De exemplu, paradoxul lui Zenon cu Ahile și țestoasa pe care
nu putea să o întreacă a fost fără îndoială un paradox autentic
până la descoperirea faptului că șirurile infinite convergente (în
acest caz, distanța în scădere dintre Ahile și țestoasă) posedă
o limită finită.60 Odată cu această descoperire, care a arătat că
59 Un exemplu tipic de astfel de paradox este povestea celor șase oameni care doreau
șase camere pentru o persoană, însă hangiul avea doar cinci. El a „rezolvat pro ema
ducându-l pe primul în camera nr. 1 și cerându-i altuia să aștepte acolo pentru cateva
minute. După aceea l-a dus pe al treilea om în camera nr. 2, pe al patrulea în nr. s și p
al cincilea în camera nr. 4. Acestea făcute, hangiul s-a întors în camera nr.l, l-a up
al șaselea domn care aștepta acolo și l-a dus în camera nr. 5. Rezolvat. (Șofismu c
în aceea că al doilea și al șaselea om sunt considerați a fi unul și același.)
60 Pentru o explicare a acestui paradox și a sofismului, vezi Northrop (112).
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea paradoxală

216 presupunerile anterioare erau greșite, paradoxul nu a mai exis
tat. Ideea este clar explicată de Quine:
Revizuirea unei scheme conceptuale nu e un fapt unic. Ea are

loc pe scară mică cu fiecare pas înainte al științei și se produce la
scară mare odată cu pașii mari, cum ar fi revoluția copemicană
sau trecerea de la mecanica newtoniană la teoria relativității a
lui Einstein. Ne putem aștepta ca, în timp, să ne obișnuim până
și cu cele mai ample revizuiri și să găsim noile scheme ca fiind
firești. într-o vreme, doctrina potrivit căreia Pământul se rotește
în jurul Soarelui era numită paradoxul lui Copemic, până și de
oamenii care o acceptau. Și poate va veni vremea când actele
locuționare presupus adevărate, care nu conțin alte implicații
sau alte garanții ale adevărului, vor părea la fel de lipsite de sens
pe cât le arată antinomiile că sunt (120, pp. 88-89).
_—.
6.12 Cele trei tipuri de paradoxuri. C Antinomiilor, un ter
men conținut în ultima propoziție din citatul de mai sus,
necesită explicații. Noțiunea de „antinomie" e uneori folosită
interșanjabil cu cea de „paradox", însă majoritatea preferă să o
folosească doar pentru paradoxurile care iau naștere în sisteme
formalizate cum, de exemplu, sunt logica și matematica. (Citi
torul se poate întreba unde altundeva pot apărea paradoxuri;
în acest capitol și în următorul vom încerca să arătăm că ele
pot apărea la fel de bine în semantică și pragmatică, iar capito
lul 8 va trata despre cum și unde intră ele în experiența umană
a existenței.) O antinomie^potrivit lui Quine (120, p. 85), „prp-
duce o autocontradicție prinniște, căi obișnuite de raționare".
Stegmiiller (147, p. 24) e mai precis, definind antinomia ca un
enunț ce e deopotrivă contradictoriu și demonstrabil. Astfel,
PAUL WATZLAWICK, JANET BEA VIN BA VELAS, DON D. JACKSON

dacă avem enunțul Sj împreună cu un al doilea enunț care e 217
negația primului, — S- (care înseamnă non-Sjz sau „Sj e fals")
atunci cele două pot ri combinate într-un nou enunț Sk unde
Sk= ~ Sj. Obținem în acest fel o contradicție formală, deoa
rece nimic nu poate fi simultan ce este și ce nu este, altfel spus,
adevărat și fals. însă, așa cum continuă Stegmiiller, dacă se
poate demonstra deductiv că atât Sj cât și negația sa — Sj sunt
demonstrabile, atunci și Sk e demonstrabil și astfel vom avea o
antinomie. Priit urmare, orice antinomie e o contradicție logi
că, deși, așa cum se va vedea, nu orice contradicție logică e o
antinomie.
însă există și o a doua clasă de paradoxuri, care diferă de
antinomii într-un singur aspect important: nu se produc în siste
me logice sau matematice — și, de aceea, nu sunt bazate pe ter
meni cum ar fi clasă sau număr —, ci provin din inconsistențele
de la nivelurile gândirii și limbajului.61 Cele din al doilea grup
sunt adesea numite antinomii semantice sau definiții paradoxale.
~în Sfârșîf, există un al treilea grup de paradoxuri, care e cel
mai puțin investigat dintre toate. Acestea prezintă interesul cel
mai mare pentru studiul nostru, deoarece apar în interacțiunile
stabile, unde determină comportamentul. Vom numi acest
grup paradoxuri pragmatice, și vom.vedea că.pot fi clasificate în
injoncțiuni paradoxale și predicții paradoxale.
61 Operăm aceeași distincție ca și Ramsey (121, p. 20), care a introdus următoarea clasifi
care. Grupul A: (1) Clasa tuturor claselor care nu se conțin pe ele însele, ca membru; (2)
Relația dintre două relații, când una nu se aplică în raport cu cealaltă; (3) Contradicția
Burali-Forti a celui mai mare număr ordinal.
Grupul B include (4) „Eu mint"; (5) Cel mai mic număr întreg care nu poate fi numit
folosind mai puțin de 19 silabe; (6) Cel mâi mic ordinal indefinibil; (7) Contradicția
lui Richard; (8) Contradicția lui Weyl despre „heterologic". (Va trebui să remarcăm că
Ramsey preferă expresia „contradicție în teoria agregatelor", și nu „paradox".) Toate
aceste paradoxuri sunt descrise în Bochenski (29).

218 In rezumat, există trei tipuri de paradoxuri:
(1) paradoxurile logico-matematice (antinomii);

(2) definițiile paradoxale (antinomii semantice);
(3) paradoxurile pragmatice (injoncțiunile paradoxale și
predicțiile paradoxale).
Ele corespund clar, în cadrul oferit de teoria comunicării

umane, celor trei domenii ale teoriei — primul îi revine sintaxei
logice, al doilea, semanticii, iar al treilea, pragmaticii. Vom pre
zenta acum exemple pentru fiecare tip, încercând să arătăm cum
mai puțin cunoscutele paradoxuri pragmatice se dezvoltă, ca să
zicem așa, din celelalte două forme.
6.2 Paradoxurile logico-matematice
Cel mai faimos paradox este cel al „clasei tuturor claselor

care nu sunt membre ale lor însele". El pornește de la premi
sele care urmează. O clasă (o mulțime) reprezintă totalitatea
obiectelor având o anumită proprietate. Astfel, toate pisicile,
din trecut, prezent și viitor formează clasa pisicilor. Odată ce
am definit această clasă, restul obiectelor din univers poate
fi considerat drept clasa nonpisicilor, deoarece aceste obiecte
au o anumită proprietate în comun: nu sunt pisici. însă orice
aserțiune care susține că un obiect aparține ambelor clase va
fi o simplă contradicție, deoarece nimic nu poate fi atât pisică,
dar și nonpisică în același timp. Nu se întâmplă nimic extraor
dinar aici; apariția acestei contradicții arată doar că o lege fun
damentală a logicii a fost încălcată, dar logica în sine nu are de
suferit de aici.
PAUL WÄTZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Lăsând pisicile și nonpisicile individuale deoparte și avan- 219
sând pe următorul nivel logic, va trebui să vedem ce gen de
lucruri sunt clasele în sine. Putem imediat constata că ele pot
fi membre ale lor însele sau nu. Clasa tuturor conceptelor, de
exemplu, e evident că e ea însăși un concept, în vreme ce clasa
tuturor pisicilor nu e o pisică. Astfel, pe acest al doilea nivel,
universul se divide în două clase, cele care sunt membre ale lor
însele și cele care nu sunt. Iarăși, orice aserțiune care susține că
una dintre aceste clase este și în același timp nu este o membră a
sa înseși va conduce la o simplă contradicție, care poate fi res
pinsă fără complicații.
Totuși, dezastrul survine dacă operațiunea analogică e repe
tată pe nivelul superior. Tot ce trebuie să facem este să reunim
toate clasele care sunt membre ale lor însele într-o singură clasă,
M, și toate clasele care nu sunt membre ale lor însele într-o clasă
N. Când vom cerceta dacă N este sau nu propria sa membră,
vom fi confruntați cu însuși faimosul paradox al lui Russell. Să
ținem seama că împărțirea universului în clase care se conțin
pe ele însele și care nu se conțin pe ele însele e exhaustivă; prin
definiție, nu pot exista excepții. Prin urmare, diviziunea trebuie
să se aplice atât lui M, cât și lui N. Astfel, dacă N se conține pe
sine, atunci ea nu se va conține pe sine, căci N e clasa claselor
care nu se au pe ele însele ca membru. Pe de altă parte, dacă N
se conține pe sine, atunci ea satisface condiția de a fi propria sa
membră: ea se conține pe sine, tocmai pentru că nu e propria
sa membră, deoarece neconținerea de sine este nota distinctivă
esențială pentru toate clasele ce compun N. Aceasta nu mai este
o simplă contradicție, ci o antinomie autentică, deoarece rezul
tatul paradoxal se bazează pe o deducție logică riguroasă, și nu
pe o încălcare a regulilor logice. Deși există o eroare ascunsă
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Comunicarea paradoxală

220 undeva în noțiunea însăși de clasă și conținere, concluzia logică
este cu necesitate că N e propria sa membră dacă și numai dacă
nu este o membră a sa și reciproca.
De fapt, există la mijloc o eroare. Ea a fost evidențiată de
Russell prin introducerea teoriei tipurilor logice. Pe scurt, această
teorie postulează ca principiu fundamental că, așa cum spune
Russell (164), orice implică întregul unei colecții nu trebuie să facă
jjarte din aceadcolecție. Cu alte cuvinte: paradoxul lui Russell se
datorează confuziei dintre tipurile logice, sau între nivele. Clasa
aparține unui tip superior celui al membrilor săi; odată ce înce
pem să vorbim despre ea, am urcat cu un nivel în ierarhia tipu
rilor. A spune, cum am făcut, că acea clasă a tuturor conceptelor
e ea însăși un concept nu e fals, ci lipsit de sens, așa cum se va
vedea și mai departe. Distincția e importantă, deoarece, dacă
afirmația ar fi fost pur și simplu falsă, negația ar trebui să fie
adevărată, ceea ce în mod clar nu e cazul.
6.3 Definiții paradoxale
Exemplul clasei tuturor conceptelor ne ajută să facem trece

rea de la paradoxurile logice la cele semantice (definițiile para
doxale sau antinomiile semantice). Așa cum am văzut, „concep
tul" de pe nivelul inferior (membrul clasei) și „conceptul" de pe
nivelul imediat următor (clasa) nu sunt identice. Același nume,
„concept", este folosit pentru ambele, creându-se astfel o ilu
zie lingvistică de identitate. Pentru a evita o astfel de capcană,
trebuie utilizați niște marcatori ai timpului logic oriunde există
pericolul unei confuzii între niveluri — indexuri în sistemele
formalizate, ghilimelele sau italicele în folosirea mai largă. Devi
ne deci limpede că între conceptulj și conceptul2 folosite de noi

ca exemplu nu există o identitate și că ideea de clasă care se 221
conține pe sine trebuie repudiată. în plus, devine clar că, în aces
te cazuri, la baza problemelor stau inconsistențele de limbaj, și
nu de logică.
Poate cea mai vestită antinomie semantică.eceaA.Qmului care
spune despre sine „Eu_mint". Dacă am deduce ce se poate deduce
dilLaceastă afirmație, vom gasî iar călTădevărată numai dacă nu-
e adevărată, cu alte cuvinte omul minte numai dacă spune ade
vărul, și invers, spune adevărul numai când minte. în acest caz,
teoria tipurilor logice nu poate fi utilizată pentru a elimina anti
nomia, deoarece cuvintele sau combinațiile de cuvinte nu posedă
o ierarhie a tipurilor logice. Din câte știm, Bertrand Russell a fost
iarăși primul care s-a gândit la o soluție. în ultimul paragraf al
introducerii pe care a scris-o pentru Tractatus Logico-Philosophicus
al lui Wittgenstein, el sugerează, aproape în treacăt, că_..fiecarp
limbajjare, așa cum susține dl -Wittgenstein, o. structură despre
care nu se poate spune nimic în limbaj; dar am putea avea un alt
limbaj despre structura primului limbaj, care, la rândul său, să
ajbă o nouă structură și, astfel, am putea avea o. ierarhie infinită
de limbaje" (133, p. 2721, Această sugestie a fost dezvoltată mai.
ales de Câmap și Tarski în ceea ce. acum este cunoscut ca-teoria
nivelurilor limbajului. Analog teoriei tipurilor logice, această teo
rie ne salvează de la confuzia dintre niveluri. Ea postulează că la
nivelul cel mai de jos al limbajului stau aserțiunile despre obiecte.
Acesta este domeniul limbajului-obiect. Totuși, în momentul în care
dorim să spunem ceva despre acest limbaj, va trebui să folosim
metalimbajul și un metametalimbaj dacă vrem să vorbim despre
metalimbaj, și așa mai departe, la infinit.
Aplicând această concepție a nivelurilor limbajului la antino
mia semantică a mincinosului, se poate vedea că aserțiunea Iui,
, , . «stninsie • Comunicarea paradoxală

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patoiog
222 deși compusă doar din două cuvinte, conține două enunțuri.
Primul este pe nivelul-obiect, iar al doilea pe metanivel și spune
ceva despre enunțul de pe nivelul-obiect, anume că nu e adevă
rat. în același timp, aproape conspirativ, se implică și că aceas
tă afirmație din metalimbaj ar fi una despre care se vorbește
în metaafirmație, altfel zis, că acest enunț ar fi de fapt la nive
lul limbajului-obiect. în teoria nivelurilor limbajului, acest gen
de autoreflexivitate a enunțurilor care se referă la propriul ade
văr sau la propria falsitate (sau la proprietăți asemănătoare,
ca demonstrabilitatea, definibilitatea, decidabilitatea etc.), este
echivalent cu conceptul de clasă care se conține pe sine din teo
ria tipurilor logice; ambele sunt aserțiuni lipsite de sens.
Desigur, le vom da cu greu crezare logicienilor care ne spun
că enunțul mincinosului este lipsit de sens. Undeva pare că tre
buie să fie un truc, iar acest sentiment e și mai puternic pen
tru o altă definiție paradoxală. Se zice că într-un sătuc exista un
bărbier care bărbierea toți bărbații care nu se râdeau ei înșiși.
Iarăși, aceasta este pe de o parte o definiție exhaustivă, dar pe
de altă parte conduce direct la paradox dacă încercăm să intro
ducem bărbierul printre cei care se rad singuri sau printre cei
care nu se rad singuri. Și iarăși, deducția riguroasă demonstrea
ză că nu poate exista un astfel de bărbier; totuși rămânem cu
un sentiment neplăcut: de ce nu? Cu acest dubiu încăpățânat în
minte, ne vom îndrepta atenția către consecințele comportamen-
tal-pragmatice ale paradoxului.
6.4 Paradoxuri pragmatice
—~lJnjoncțiunile pragmatice. Deși paradoxul bărbierului e

prezentat aproape întotdeauna în forma de mai sus, există și

o versiune ușor diferită. Ea e cea folosită de Reichenbach (123)
223
unde, aparent fără nidun motiv, bărbierul devine un soldat căru
ia căpitanul îi ordonă să-i bărbierească pe toți soldații compani
ei care nu se rad singuri, și numai pe ei. Reichenbach, desigur,
ajunge la concluzia logică potrivit căreia „un bărbier al compa
niei astfel definit nu poate să existe".
Oricare ar fi motivele pentru care autorul a prezentat poves
tea în această formă mai neobișnuită, ea furnizează un exemplu
excelent de paradox pragmatic. Nu există nicio rațiune pentru
care un astfel de ordin nu poate fi dat, în pofida absurdității sale
logice. Componentele esențiale ale unei astfel de întâmplări sunt
următoarele:
(1) O relație vădit complementară (ofițer și subordonat).

(2) In cadrul acestei relații, este dat un ordin căruia trebuie
să i se dea ascultare, dar trebuie încălcat pentru a fi
respectat (ordinul definește soldatul-bărbier ca pe o
persoană ce se rade singură dacă și numai dacă nu se
rade singură).
(3) Persoana care ocupă poziția subordonată din relație
e incapabilă să se plaseze în afara cadrului de referință
și să dizolve astfel paradoxul, comentându-1, adică,
metacomunicând despre el (aceasta ar însemna
„nesupunere").
O persoană prinsă într-o astfel de situație ocupă o poziție impo

sibilă. Astfel, deși dintr-un punct de vedere pur logic, ordinul
căpitanului e lipsit de sens, iar un astfel de bărbier n-are cum să
existe, situația se prezintă extrem de diferit în viața reală. Para
doxurile pragmatice, mai ales injoncțiunile paradoxale, sunt de
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea par

224 fapt mult mai frecvente decât am fi înclinați să credem. De înda
tă ce începem să cercetăm paradoxul în contexte interacționale,
fenomenul încetează să mai fie doar un subiect ce-i fascinează
pe logicieni și pe filosofii științei și devine o chestiune de primă
importanță practică pentru sănătatea mentală a comunicatorilor,
fie ei indivizi, familii, societăți sau națiuni. Vom da, în cele ce
urmează, câteva exemple, care pleacă de la un model pur teore
tic, trec prin exemple luate din literatura de specialitate, pentru
a sfârși cu cazuri clinice.
6.42 Exemple de paradoxuri pragmatice. Exemplul 1: Este corect

sintactic și semantic să scriem Chicago e un oraș mare. Ar fi însă
incorect să scriem Chicago are trei silabe, deoarece ar trebui să
folosim ghilimelele: „Chicago" are trei silabe. Diferența dintre cele
două folosiri ale cuvântului e că în primul enunț se referă la un
obiect (orașul), în vreme ce în al doilea caz același cuvânt se refe
ră la un nume (care e un cuvânt) și, de aceea, la sine însuși. Cele
două folosiri ale cuvântului „Chicago" sunt deci în mod clar de
tipuri logice diferite (primul enunț e în limbajul-obiect, cel de-al
doilea în metalimbaj), iar ghilimelele funcționează ca un indica
tor pentru tipul logic (cf. 108, pp. 30-31, nota l).62
Să ne imaginăm posibilitatea stranie ca o persoană să con
denseze aceste două enunțuri despre Chicago în unul singur
(Chicago e un oraș mare și e trisilabic), să-l dicteze secretarei și să
o amenințe cu concedierea dacă nu-1 va scrie corect sau dacă nu
62 Aici suntem îndatorați matematicianului Frege, care în 1893 avertiza: „Probabil folosirea
frecventă a ghilimelelor va părea stranie; prin intermediul lor eu disting între cazurile
în care vorbesc despre semnul însuși și cele în care vorbesc despre sensul lui. Oricât
de pedant ar putea părea, consider că e necesar. E remarcabil cât de mult o manieră
inexactă de vorbire sau scriere, folosită probabil la origini pentru că e mai ușor sau mai
rapid în mod perfect conștient de ambiguitate, poate până la urmă să creeze confuzii
în gândire, de îndată ce conștiința ambiguității dispare" (48, p. 4; s.n.).

știe cum să-I scrie corect. Desigur, ei îi va fi imposibil (și nouă 225
ne va fi la fel de imposibil) să-1 scrie corect. Care vor fi însă efec
tele comportamentale ale acestei comunicări? Căci aceasta inte
resează din perspectiva pragmaticii comunicării umane. Absur
ditatea exemplului nu trebuie să ne distragă de la semnificația
sa teoretică. Nu e niciun dubiu că o comunicare de acest fel
conduce la o situație imposibilă. Deoarece mesajul e parado
xal, orice reacție la el în cadrul sistemului de referință creat de
mesaj va trebui să fie la fel de paradoxală. Pur și simplu, nu
e posibil să ne comportăm consistent și logic într-un context
inconsistent și ilogic. Câtă vreme secretara rămâne în cadrele
fixate de angajator, ea are doar două alternative: să încerce să
se supună și, desigur, să eșueze, sau să refuze să mai scrie ceva.
In primul caz, ea poate fi acuzată de incompetență, în al doi
lea, de insubordonare. Va trebui să remarcăm că, dintre cele
două acuze, prima vizează un deficit intelectual, cea de-a doua,
reaua-voință. Aceasta nu e foarte diferită de acuzele tipice de
nebunie sau răutate despre care am vorbit în capitolele anteri
oare. în ambele cazuri, probabil ea va reacționa emoțional, de
exemplu plângând sau enervându-se. La aceasta, cineva poate
răspunde că nicio persoană în toate mințile nu se va purta ca
șeful imaginar. Totuși, acesta e un non sequitur, un argument
în care concluzia nu decurge din premise. Căci, în teorie măcar,
dacă nu și în opinia secretarei, pot exista două motive posibi
le pentru un astfel de comportament: fie șeful caută un pretext
pentru a o concedia și recurge la un truc meschin în acest scop,
fie nu e în toate mințile. Să remarcăm iarăși că răutatea și nebu
nia par a fi singurele explicații.
O situație cu totul diferită e cea în care secretara nu rămâne
în cadrul de referință stabilit de ordin, ci îl comentează; cu alte

226 cuvinte, ea nu reacționează la conținutul instrucțiunii șefului,
ci comunică despre comunicarea lui. Prin aceasta ea pășește în
afara contextului creat de el, și astfel nu e mai e afectată de dile
mă. Totuși, aceasta nu e ușor. Una din cauze e că, așa cum fost
exemplificat în mod repetat deja în capitolele anterioare, comu
nicarea despre comunicare e dificilă. Secretara va trebui să arate
de ce situația e imposibilă și ce înseamnă asta pentru ea, ceea ce
în sine nu e un lucru mărunt. O altă cauză pentru care metaco-
municarea nu e o soluție simplă e că șeful, folosindu-și autorita
tea, poate să refuze destul de simplu ca ea să comunice pe meta-
nivel și poate eticheta aceasta ca o nouă dovadă a incapacității
ori insolentei ei.63
Exemplul 2: Definirile de sine paradoxale de genul celei a
mincinosului sunt destul de frecvente, cel puțin în experiența—.
noastră clinică. Importanța pragmatică devine mai evidentă
dacă vom ține seama că astfel de enunțuri nu sunt doar lipsite
de sens, ci definesc relația cu celălalt. Prin urmare, când sunt
avansate în cadrul interacțiunii umane, nu mai contează lipsa
de sens a conținutului (ce se spune), cât că aspectul relațional
(comanda) nu poate fi nici eludat și nici înțeles clar. Următoarele
63 Această experiență a blocării metacomunicării cu scopul de a împiedica pe cineva să

iasă dintr-o situație imposibilă îi era bine cunoscută lui Lewis Carroll. Să ne întoar
cem la Alice după ce Regina Roșie și Regina Albă au amețit-o cu întrebările lor (vezi
s. 3.22); ele îi fac vânt cu smocuri de frunze până ce își revine și spălarea creierului
continuă:
Acum și-a revenit, spuse Regina Roșie. Știi limbi străine? Cum se spune pe
franțuzește «ala-bala»?
- «Ala-bala» nu eîn englezește, spuse grav Alice.
- Cine a spus că este? zise Regina Roșie.
Alice se gândi că de data asta știa cum să iasă din încurcătură.
- Dacă-mi spui în ce limbă e «ala-bala», o să-ți spun cum se zice în franțuzește!
exclamă ea triumfătoare.
Dar Regina Roșie seîmbățoșă și spuse:
- Reginele nu se tocmesc niciodată." —s.n. (trad. cit., pp. 123-124 — N.t.)

variante ale acestei probleme sunt culese aproape la întâmplare 227
din interviuri recente:
(a) Intervievator: Care spuneți, domnule X, că sunt principa

lele probleme din familia dumneavoastră?
Dl X: Contribuția mea la problemă e că sunt un mincinos
sadea... mulți oameni vor spune că e ceva fals, că e o exagerare
sau că bat câmpii însă de fapt asta ar fi o minciună ...
Avem toate temeiurile să credem că respectivul nu are nicio

idee despre paradoxul mincinosului și nici nu încearcă să tragă
pe cineva pe sfoară. Totuși a făcut-o, deoarece cum poate cineva
fi autorul unui astfel de mesaj paradoxal?
(b) O familie, formată din părinți și un fiu care avea douăzeci
de ani, era cam obez și despre care se zicea că ar fi retardat men
tal, interpretează împreună expresia „activ ca o albină", ca parte
dintr-un interviu familial structurat (159):
Tatăl: Această expresie înseamnă pentru noi, pentru mama

și cu mine, că dacă ne ținem ocupați și activi „ca o albină", care
se mișcă de colo-colo, atunci, vezi tu... nu ne vom îngrășa prea
tare și vom fi mai alerți mental...
Fiul: Chiar așa?
Mama: Acum înțelegi?
Fiul: M-am prins.
Mama (vorbind suprapus):... dea înțelegi?
Fiul: (vorbind suprapus): Da, chiar înțeleg!
Tatăl (vorbind suprapus):... îți face deci bine...
Fiul (întrerupând): Pentru retardul mental.
Tatăl (continuând):... să te ții ocupat...
_ M v d natologie ■ Comunicarea paradoxală

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și pa &
228 Mama: Aha, deci expresia asta înseamnă pentru tine. .
Fiul (întrerupând): înseamnă că o să scap de retardul mental, chiar
asta înseamnă.
Mama: Păi...
Tatăl (întrerupând): Mă rog, să te ții ocupat chiar ar putea să
te ajute... cumva tot te va ajuta.
Cum reacționează părinții sau terapeutul la un „un retardat

mental"64 care vorbește despre modurile în care să-și depășească
retardul și chiar folosește acest termen? Ca și mincinosul, el intră
și iese din cadrul de referință fixat de diagnostic (ca mod de
definire a sinelui), prin aceasta reducând diagnosticul la absurd
de o manieră cu adevărat schizofrenică. Folosirea explicită a ter
menului exclude maladia pe care acesta o denotă.
(c) într-o terapie de cuplu, discutarea relațiilor sexuale dintre
soți și a atitudinilor individuale față de diferitele comportamente
sexuale a pus în lumină disconfortul extrem resimțit de bărbat cu
privire la masturbare. El a declarat că „pentru a fi cât se poate de
franc", deși era adesea „forțat" să se masturbeze din cauza faptu
lui că soția îl respingea, era torturat de teama de anormalitate și
păcat (soțul era catolic și considera masturbarea ca pe un păcat de
moarte). Terapeutul a răspuns că nu poate să se pronunțe asupra
păcatului, însă în ce privește anormalitatea sau devianța, nume
roase cercetări au indicat că grupul catolicilor raporta o frecvență
mai mică de cazuri anormale decât oricare alt grup religios, deși
în rândul catolicilor incidența masturbării era mai mare decât
64 Acest pacient a fost diagnosticat în mod repetat prin intermediul unor teste ca având un
IQ cam de 50-80. El a refuzat să participe la un test imediat înainte de acest interviu
întrucât era incapabil să înțeleagă ce i se cerea. (în cursul terapiei a fost ulterior dia
gnosticat ca schizofrenic; recuperarea sa a fost satisfăcătoare, iar performanțele sale în
multe domenii depășesc mult așteptările noastre create în urma testelor.)

își închipuie unii. Soțul a ironizat aceste descoperiri, spunând: 229
„Catolicii mint întotdeauna când vine vorba despre sex"
- Exemplul.3; Poate cea mai frecventă formă în care paradoxul
se strecoară în sfera pragmaticii comunicării umane este prin
intermediul unei injoncțiuni care cere un anumit comportament
ce, prin natura sa, nu poate fi decât spontan. Prototipul acestui
mesaj este, așadar, „Fii spontan!" Oricine e confruntat cu o ast
fel de injoncțiune se va găsi într-o situație imposibilă, deoarece,
pentru a se conforma, va trebui să fie spontan într-un cadru de
nonspontaneitate. Câteva variații ale acestui tip de injoncțiune
paradoxală sunt:
(a) „Ar trebui să mă iubești";

(b) „Vreau să mă domini" (cerere a soției adresată soțului ei
pasiv);
(c) „Ar trebui, la fel ca celorlalți tați, să-ți placă să te joci cu
copiii";
(d) „Nu fi așa de obedient" (părinții către copilul pe care îl
consideră prea dependent de ei);
(e) „Știi că ești liber să pleci, dragă; nu-ți face griji dacă încep
să plâng" (dintr-un roman de W. Styron, 150, p. 33).
Patronii superbordelului microcosmic din piesa Balconul lui

Jean Genet cad victime următoarei dileme. Fetele sunt Pitite sa
joace rolurile complementare necesare pentru ca mușteriii să și
trăiască visele despre ce și-ar fi dorit ei să fie, însă totul ramane
o făcătură, deoarece ei știu că păcătosul nu e un păcătos "rea '
hoțul nu e un hoț „real" etc. în mod similar, putem aminti și
problema homosexualului care tânjește după o relație intensa cu
un mascul „adevărat", ca să afle că și acesta din urmă tre uie sa

230 fie întotdeauna un alt homosexual. în aceste situații, în cel mai
rău caz, celălalt refuză să se supună, iar în cel mai bun caz face
ce trebuie dintr-un motiv greșit, iar „motivul greșit" este supu
nerea însăși. în termenii simetriei și complementarității, aceste
injoncțiuni sunt paradoxale, deoarece necesită simetrie în cadrul
unei relații, ce e definită drept complementară.^Spontaofiiiaiea
_ prosperă în libertate și dispare sub constrângere.65
Exemplul 4: Ideologiile sunt în special predispuse să cadă vic
time dilemelor paradoxului, mai ales dacă metafizica lor rezidă
într-o antimetafizică. Gândurile lui Rubașov, eroul din întuneric
la amiază al lui Koestler, sunt paradigmatice din acest punct de
vedere:
Partidul nega liberul-arbitru individual — și în același timp

îi pretindea sacrificiul de sine de bunăvoie. El îi nega capacita
tea de a alege între două variante — și în același timp îi cerea
să aleagă în mod constant pe cea justă. El îi nega puterea de a
deosebi binele de rău — și în același timp vorbea patetic despre
vinovăție și trădare. Individul stătea sub semnul fatalității eco
nomice, era o rotiță într-un ceasornic care fusese învârtit ca să
meargă veșnic și nu putea fi oprit sau influențat — și Partidul
cerea rotiței să se revolte împotriva ceasornicului și să-i schimbe
mersul. Exista undeva o eroare de calcul; ecuația nu se putea
rezolva (84, pp. 241-242).
65 libertatea însăți e similară paradoxului. Pentru Sartre, singura libertate pe care nu o
vVavem este să nu fim liberi. In mod similar, Codul civil elvețian, unul dintre cele mai
progresiste din Europa, spune (articolul 27): „Nimeni nu poate abdica de la libertatea
sa sau să o îngrădească într-o măsură care contravine legii sau moralei". Și Berdiaev,
rezumând gândurile lui Dostoievski, scria: „Libertatea are specificul său, e libertate, țț
nu se confundă cu binele. Orice confuzie și identificare a libertății cu însuși binele și
perfecțiunea constituie o negare a libertății, este o recunoaștere a căi or constrângem.
Binele coercitiv nu mai este bine, degenerează în rău" (22, p. 43).
PAULWATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Stă în natura paradoxului ca „ecuațiile" bazate pe el să nu 231
funcționeze. Acolo unde paradoxul contaminează relațiile inte-
rumane, își face apariția și maladia. Rubașov a realizat simpto
mele, însă așteaptă în zadar un leac:
Toate principiile noastre au fost corecte, dar rezultatele au

fost greșite. E un secol bolnav. Noi am diagnosticat boala și cau
zele ei cu o precizie microscopică, dar ori de câte ori am aplicat
bisturiul izbăvitor, o nouă rană apărea. Voința noastră a fost
puternică și curată, trebuia să fim iubiți de oameni. Dar ei ne
urăsc. De ce suntem oare atât de odioși, atât de detestați?
V-am spus adevărul, dar în gura noastră sună ca o minciună.
V-am adus libertatea, dar în mâinile noastre pare un bici. V-am
adus viața cea vie, dar acolo unde răsună glasul nostru, copacii
se usucă și foșnesc frunze moarte. V-am adus promisiunea viito
rului, dar am început să ne bâlbâim și să lătrăm... (84, pp. 58-59)
ÊxempluLȘ: Dacă vom compara aceasta cu o relatare autobio

grafică a unui schizofrenic (15), vom remarca faptul că dilema
sa este în sine aceeași cu cea a lui Rubașov. Pacientul este pus
de „vocile" sale într-o situație imposibilă, iar mai apoi, când se
vede incapabil să se supună injoncțiunilor lor paradoxale, este
acuzat de înșelătorie sau de rea-voință. Ceea ce face extraordi
nară povestea sa e că a fost scrisă acum aproape 130 de am, cu
mult timp înainte de vremurile teoriei psihiatrice modeme:
Eram chinuit de porunci venind de la ce îmi imaginam a fi

Sfântul Duh, să spun alte lucruri, și, de fiecare dată când înce
peam, eram aspru dojenit pentru că vorbeam cu vocea mea și
nu cu vocea care îmi fusese dată. Aceste ordine contradictorii
Comunicarea umani. Pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea paradoxală

232 sunt cauza, acum ca și înainte, a incoerenței comportamentului
meu, iar aceste fantezii au fost principalele cauze ale nebuniei
mele totale de pe urmă. Căci mi se poruncea să vorbesc, sub
amenințarea unor chinuri înfricoșătoare, din cauză că provocam
mânia Duhului Sfânt și mă făceam vinovat de ingratitudinea cea
mai crasă; și în același timp, de câte ori încercam să grăiesc, eram
aspru și brutal admonestat că nu foloseam vorbirea unui spirit tri
mis mie; și când încercam iar, greșeam din nou, iar când pledam
în forul meu interior că nu știam ce să fac, eram acuzat de prefă
cătorie și minciună; și de faptul că nu voiam să fac așa cum mi se
ordonase. Mi-am pierdut ulterior răbdarea și am început să spun
dezordonat ce voiam, hotărât să demonstrez că nu mă împiedicau
teama sau lipsa de bunăvoință. însă când am făcut asta, vorbind,
am simțit ca mai înainte durerea în nervii cerului gurii și în gât,
ceea ce m-a convins nu doar că mă revoltam împotriva Iui Dum
nezeu, ci și împotriva naturii; așa că am recăzut în sentimentul
chinuitor de disperare și ingratitudine (15, pp. 32-33).
Exemplul 6: Când prin 1616 autoritățile japoneze au declanșat

persecuțicTconcertată a celor care se convertiseră la creștinism,
ei le-au dat victimelor posibilitatea să aleagă între pedeapsa cu
moartea și o abjurare, care era pe cât de elaborată, pe atât de
paradoxală. Abjurarea consta într-un jurământ care e redat de
Sansom într-un studiu al interacțiunii dintre culturile europene
și asiatice. El scrie:
, (\ Când renunța la creștinism, fiecare apostat trebuia să repete

Vi motivele necredinței într-o formulă impusă... Formula repre-
l zintă o recunoaștere involuntară a puterii credinței creștine,
deoarece convertiții, când își abjurau religia (în general sub

tortură) erau făcuți, printr-o logică stranie, să jure chiar pe pute- 233
rile pe care le negau: în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului
Duh, al Sfântei Maria și al îngerilor... dacă încalc acest jurământ,
să pierd harul lui Dumnezeu pe vecie și să decad în starea neno
rocită a lui Iuda Iscariotul. Printr-o îndepărtare și mai mare de
logică, urma un jurământ pe zeii budiști și șintoiști (134, p. 176).
Consecințele acestui paradox merită analizate în amănunt.

Japonezii își luaseră ca sarcină să schimbe credințele unui întreg
grup de oameni, un lucru știut ca dificil, dat fiind că orice
credință este deopotrivă puternică și intangibilă. Ei trebuie să fi
realizat de la început că metodele de persuasiune, coerciție sau
corupție erau inadecvate, deoarece ele pot cu certitudine stimu
la adeziunea ipocrită, fără a ști însă cu certitudine că sufletul
ex-convertitului s-a schimbat „cu adevărat". Și, desigur, acest
dubiu va persista chiar în fața celor mai abundente proteste
ale apostatului deoarece nu doar cei care reneagă sincer, ci ori
cine vrea să-și scape pielea și să-și conserve în adâncul inimii
credința se va comporta la fel.
Confruntați cu problema de a produce m sufletul cuiva o
schimbare „reală", japonezii au recurs la expedientul jurămân
tului, și le era în mod cât se poate de clar că, în măsura în care
convertitilor le păsa, un astfel de jurământ va fi constrângător
numai dacă va fi făcut nu doar în numele divinității creștine,
dar și al zeităților budiste și șintoiște. însă aceas a „so’
îi conducea direct către indecidabilitatea eny^> era
flexive. Formula prescrisă pentru jurământul de
presupusă a-și extrage puterea ^va dm^ °
. Comunicarea paradoxală
234 creștină) care spunea ceva despre acest sistem și, de aceea, des
pre ea însăși, anume că nega sistemul de referință și, odată cu
el, jurământul însuși. Aici trebuie să fim atenți mai ales la două
cuvinte subliniate în fraza anterioară, interiorul și despre. Fie C
clasa tuturor enunțurilor care pot fi făcute în interiorul cadru
lui credinței creștine. De aceea, orice enunț despre C poate fi
numit metaenunț, adică un enunț despre o sumă de enunțuri.
Putem vedea acum că jurământul este atât un membru al C,
deoarece invocă treimea, dar și un metaenunț care neagă pe
C — prin urmare, despre C. Aceasta însă creează deja un impas
logic bine cunoscut. Niciun enunț făcut în interiorul unui anu-
mit sistem de referință nu poate ieși/în același timp, din prQ-
priul cadru, ca să spunem așa, și să se nege pe sine. Este dile
ma visătorului prins într-un coșmar: nimic din ce face în visul
său nu va folosi.66 El poate scăpa din ghearele visului doar
66 Cf. iarăși Lewis Carroll în Alice în Țara din Oglindă, care (ca și Alice în Țara Minunilor) e
mai mult o introducere în problemele logice decât o carte pentru copii. Tweedledum și
Tweedledee vorbesc despre Regele Roșu, care doarme:
Acum visează, spuse Tweedledee, și ce crezi că visează?
- Nimeni nu poate să ghicească, răspunse Alice.
- Păi pe tine te visează! exclamă Tweedledee bătând din palme triumfător. Și dacă
nu te-ar mai visa, unde crezi c-ai fi?
- Unde sunt și acum, bineînțeles, spuse Alice.
- Ba din contră, replică plin de dispreț Tweedledee. N-ai fi nicăieri. Pentru că nu ești
decât un fel de lucru în visul lui!
- Dacă regele de-acolo s-ar trezi, adăugă Tweedledum, ai dispărea — puff! — ca fla
căra unei lumânări!
- Nu-i adevărat! exclamă Alice indignată. Și pe urmă, dacă eu nu sunt decât un fel de
lucru în visul lui, tare-aș vrea să știu ce sunteți voi.
- La fel! spuse Tweedledum.
- La fel! La fel! strigă Tweedledee.
Strigau atât de tare, încât Alice le spuse:
- Șșșt! O să-l treziți dacă faceți atâta gălăgie.
- Știi, n-are rost să vorbești tu de trezire, spuse Tweedledum, când nu ești decât un
lucru din visul lui. Doar știi foarte bine că nu ești adevărată.
- Ba sunt adevărată! strigă Alice și începu să plângă." (trad. cit., pp. 58-9, N.t.)

trezindu-se, ceea ce înseamnă ieșirea din vis. însă trezirea nu 235
e parte a visului, e într-un sistem de referință cu totul diferit; e
un nonvis, de fapt. Teoretic, coșmarul poate continua la infinit,
cum o fac în mod manifest anumite coșmaruri schizofrenice,
deoarece nimic din sistemul de referință nu are puterea să nege
respectivul cadru. însă, mutatis mutandis, aceasta e chiar ceea ce
jurământul japonez voia să realizeze.
Deși nu cunoaștem relatări istorice despre efectul jurământu
lui, nici asupra convertiților și nici asupra autorităților ce-1 admi
nistrau, nu e dificil să speculăm. Pentru convertiții care jurau,
dilema era destul de evidentă. Abjurând, ei rămâneau în interio
rul sistemului de referință a formulei paradoxale și astfel erau
prinși în paradox. Desigur, șansele lor de a ieși în afara cadrului
trebuie să fi fost foarte mici. însă deoarece erau forțați să jure,
convertiții trebuie să se fi găsit într-o teribilă dilemă personală
religioasă. Dacă facem abstracție de tortură, era jurământul lor
valid sau nu? Dacă doreau să rămână creștini, nu-i excomunica
oare însăși această dorință, care valida astfel jurământul? Insă
dacă ei doreau sincer să renege creștinismul, nu îi lega oare ferm
de acea credință însuși jurământul? în ultimă instanță, aici para
doxul invadează metafizica; stă în esența unui jurământ nu doar
să-1 oblige pe cel ce jură, ci și să constrângă divinitatea invocată,
în experiența convertitului, nu se găsea însuși Dumnezeu într-o
situație imposibilă, și dacă da, unde în univers mai putem spera
să găsim o soluție?
însă paradoxul trebuie să-i fi afectat și pe persecutori. Nu
poate să fi scăpat atenției lor că formula plasa divinitatea creștină
printre zeii lor. Așa că, în loc să elimine „Tatăl, Fiul, Sfântul Duh,
Sfânta Maria și îngerii" din sufletele convertiților, persecutorii
le întronau chiar în religia lor. Prin urmare, la sfârșit, ei înșiși

236 trebuie să se fi simțit prinși în capcana propriei găselnițe, care
nega ce afirma și afirma ce nega.
_jn_acest punct putem trata tangențial subiectul spălării pe
_ creier, care^ Ia urină urmei,~sel>azeaz~ă aproape exclusiv pe para,
etosul pragmatic. Istoria umanității arată că, in mare, există două
tipuri de metode de a schimba cu forța credințele cuiva: cele care,
iau în calcul distrugerea fizică a oponenților ca o soluție accep-
tabilă și în care persecutorilor nu le pasă câtuși de puțin
victimele, și cele în care, dintr-o preocupare escatoJogicăjlernnă
de o cauză mai bună, persecutorilor le pasă foarte mult. Putem
presupune că în ultimul caz aceștia sunt înclinați să denunțe
lipsa șocantă de spiritualitate a celor ce adoptă primul tip de
metodă, însă aceasta e irelevant. în orice caz, cel de-al doilea
grup intenționează în primul rând să schimbe credințele indivi
dului, și doar în subsidiar să-I elimine. O'Brien, torționarul din
1984 al lui Orwell, e o autoritate în domeniu, după cum se vede
din ceea ce el îi explică victimei:
Cu fiecare eretic ars pe rug în piața publică, răsăreau alți o

mie. De ce asta? Pentru că Inchiziția își ucidea dușmanii în văzul
lumii și-i omora când ei încă nu se căiseră. De fapt, îi omora toc
mai pentru că nu se căiau. Oamenii mureau pentru că nu voiau
să renunțe la adevăratele lor credințe... Mai târziu, în secolul
douăzeci, au fost totalitariștii — naziștii germani și comuniștii
ruși. (...) Noi nu facem asemenea greșeli. Toate mărturisirile
făcute aici sunt adevărate. Noi le facem să fie adevărate (...) Te
vom anihila și pentru trecut, și pentru viitor. Se va chema că nu
ai existat niciodată.
— Și-atunci, de ce vă mai bateți capul cu mine și mă
torturați? — se gândește Winston ...

- Ești ca o greșeală de tipar, Winston, zice O'Brien schițând 237
un zâmbet. Ca o pată care trebuie scoasă. Nu ți-am explicat
chiar acum că noi suntem altfel decât călăii din trecut?! Nouă
nu ne ajunge ascultarea negativă, nici chiar dacă este însoțită de cea
mai abjectă supunere. Când te vei preda în mâinile noastre, fiindcă
până la urmă tot o să te predai, trebuie să te predai prin liberul tău
arbitru. Noi nu distrugem ereticul pentru că ne rezistă; de fapt,
atâta timp cât ne rezistă, nu l-am distrus, orice i-am face. Noi îl
convertim, îi ocupăm gândurile cele mai intime, îl remodelăm.
Ardem tot răul și orice închipuire din mintea lui; îl aducem de
partea noastră nu numai în aparență, ci de-adevăratelea, cu trup
și suflet, îl facem unul dintre noi și abia pe urmă îl împușcăm.
Pentru noi este intolerabilă existența unui gând eronat, indife
rent unde în lume și oricât de ascuns și de neputincios (213,
pp. 314-316; s.n.).
Aici, Într-adevăr, putem găsi paradoxul „Fii spontan!" în

forma sa cea mai frapantă. Desigur, cititorul nu are niciun
dubiu că O'Brien e nebun, însă deși O'Brien e doar un perso
naj literar, nebunia sa e cea a lui Hitler, Himmler, Heydrich și
compania.
JfxempLul O situație esențialmente similară celei a
convertiților japonezi și a persecutorilor lor s-a produs între
Sigmund Freud și autoritățile naziste în 1938, numai că în
acest caz, paradoxul a fost impus de victimă persecutorilor și,
în plus, de o manieră care să-i permită să se iasă din arena.
Naziștii îi promiseseră lui Freud o
'p^FȚi'considerația datorată reputafeisale^știjnțifice

autoritățile germane și mai ales_de. Gestapo etc. (81, p-

238 Deși în cazul individual al lui Freud poate să fi fost adevărat,
în contextul groaznicei persecuții a evreilor vienezi, documen
tul însemna că autoritățile pretindeau cu nerușinare că fuseseră
corecte, evident cu scopul de a pune faima internațională a lui
Freud în slujba propagandei naziste. Prin urmare, Gestapoul
era interesat ca Freud să semneze, iar Freud, pe de altă parte,
trebuie să se fi găsit confruntat cu dilema fie de a semna, și
așadar de a ajuta dușmanul renunțând la integritatea sa, fie să
refuze și să sufere consecințele. In termenii psihologiei experi
mentale, el se confrunta cu un conflict evitare-evitare (s. 6.434).
A reușit să răstoarne situația, prinzându-i pe naziști în propria
lor capcană. Când funcționarul Gestapoului a adus documen
tul la semnat, Freud l-a întrebat dacă poate să mai adauge o
propoziție. încredințat de poziția sa dominantă, oficialul a
încuviințat, iar Freud a scris de mână: „Recomand cu căldură
oricui Gestapoul". Acum mingea se găsea în terenul celălalt,
deoarece Gestapoul, după ce l-a constrâns pe Freud să-i laude,
nu putea obiecta la niște laude suplimentare. însă pentru ori
cine avea cea mai vagă idee despre ce se petrecea la Viena în
acele zile (și lumea afla din ce în ce mai mult), această „laudă"
era de fapt o ironie devastatoare care făcea inutil documentul
pentru propagandă. Pe scurt, Freud a încadrat documentul cu
o afirmație care e deopotrivă parte din document și, datorită
ironiei, o negare a întregului document.
Exemplul 8: în Les ylaisirs ei Ies jours, Proust oferă un exemplu
foarte frumos de paradox pragmatic născut din conțiadiefole
frecvente'între comportamentul aprobat social și emoțiaJndi-
viduală-Alexis are treisprezece ani și merge să-l viziteze pe
unchiul său, care era pe cale să fie răpus de o maladie incurabi
lă. între el și tutorele său are loc următoarea conversație:

Când a început să vorbească, a roșit tot:
— Domnule Legrand, ar trebui să-l las pe unchiul meu să
afle că știu că trebuie să moară, sau nu?
— Nu ar trebui, Alexis!
— Dar dacă abordează subiectul cu mine?
— Nu o să vorbească despre asta cu tine.
— Nu o să vorbească despre asta cu mine? spuse Alex uimit,
deoarece de data aceasta era singura alternativă pe care nu o
anticipase. De fiecare dată când începea să-și imagineze vizita
la unchiul său îl auzea vorbind despre moarte și alinarea pe care
o poate oferi un preot.
— Insă, la urma urmei, ce să fac dacă vrea să vorbim despre
asta?
— O să spui că se înșală.
— Și dacă o să plâng?
— Ai plâns deja prea mult în dimineața asta, nu vei mai
plânge și la unchiul tău.
— Nu o să plâng! exclamă Alexis disperat, însă va crede ca
nu sunt îndurerat, că nu-1 iubesc... unchiul meu drag!
Și izbucni în lacrimi (118, pp. 19-20).
Dacă Alexis, din delicatețe, își va ascunde preocuparea,

atunci, crede el, poate părea nepăsător și de aceea lipsit de
afecțiune.
Exemplul 9:JJn tânăr a înțeles că părinții săi nu erau de acord
cu fata cu care se întâlnea și pe care voia să o ia în căsătorie.
Tatăl era un bărbat bogat, dinamic și arătos, care controla com
plet viața copiilor și a soției. Mama ocupa poziția complementa
ră subordonată. Era o persoană retrasă, tăcută, care a fost inter-
nată de mai multe ori într-un sanatoriu „pentru odihnă . într-o

240 zi, tatal l-a chemat pe baiat in biroul sau — o procedură rezerva
tă hotărârilor celor mai importante — și i-a spus: „Louis, trebu
ie sa știi ceva. Noi, cei din familia Alvarado, ne căsătorim întot
deauna cu femei superioare nouă". Acestea au fost spuse cât se
poate serios și au nedumerit băiatul, deoarece nu se putea deci
de ce concluzii să tragă de aici. Oricum ar fi încercat să interpre
teze, ajungea mereu la o contradicție amețitoare ce-i dădea un
sentiment de nesiguranță în legătură cu înțelepciunea deciziei
sale de a se căsători cu respectiva fată.
Spusele tatălui pot fi reformulate, mai pe larg, astfel: Noi,
cei din familia Alvarado suntem oameni superiori; printre alte
lucruri, noi ne căsătorim cu fete de condiție mai bună. însă afir
marea superiorității partenerelor e totuși nu doar clar contrară
faptelor pe care le observă, ci în sine implică că bărbații Alva
rado sunt inferiori soțiilor. Iar aceasta neagă tocmai premisa de
la care pleacă tatăl („Noi... suntem oameni superiori"). Dacă
declarația de superioritate, incluzând aici și definirea tipului
de soție, dar și definirea de sine, e adevărată, atunci nu e ade
vărată.
Exemplul 10: Psihiatrul i-a cerut unui tânăr aflat în cură să-și
invite părinții să vină dintr-un oraș relativ îndepărtat pentru a
participa măcar la o ședință de terapie comună. în cadrul aces
tei ședințe, a devenit evident că părinții erau de acord între ei
\ doar când se coalizau împotrva fiului, însă altminteri se contra-
\ ziceau în multe alte subiecte. S-a văzut și că tatăl trecuse printr-o
>. depresie când fiul era mic, iar el nu muncise timp de cinci am,
perioadă în care trăiseră pe banii bogatei sale soții. Puțin mai
târziu în cadrul interviului, tatăl l-a criticat aspru pe băiat pen-
tru că nu se dovedea mai responsabil, pentru că nu devenea mai
independent și de succes. în acest punct, terapeutul a intervenit

și a subliniat că poate tatăl și fiul au mai mult în comun decât își 241
a eau seama... Deși această sugestie a trecut pe lângă urechi
le celor doi bărbați, mama a intervenit de îndată, atacându-1 pe
psihiatru pe motiv că provoacă probleme. A privit către fiul său
cu dragoste și admirație și a declarat: „La urma urmei, chestiu
nea e simplă. Tot ce vrem pe lumea aceasta e ca George să aibă o
căsnicie la fel de fericită ca a noastră". Definit în acești termeni,
singura concluzie e că mariajul e fericit când nu e fericit și, în
consecință, nefericit când e fericit.
In paralel, putem menționa că băiatul a devenit deprimat
după întâlnire și când a venit pentru următoarea sa ședință indi
viduală, s-a dovedit incapabil să indice originea stării sale de
spirit. Când i-a fost indicat paradoxul din dorința mamei, și l-a
amintit și a reacționat ca și cum i s-ar fi aprins o lumină. A spus
că probabil ea spunea „lucruri de genul ăsta" de ani de zile, dar
nu a fost niciodată capabil să le repereze sau le identifice așa
cum tocmai a făcut-o. Obișnuia să viseze că poartă o povară
foarte grea, că se luptă cu ceva sau că era tras în jos de ceva, fără
să fie capabil să recunoască acel „ceva .
Exemplul 11:0 mamă vorbea la telefon cu psihiatrul fiicei
sale schizofrenice, plângându-se că fata se simțea din nou rau.
Prin aceasta, mama înțelegea că fata devenise ceva mai in
pendentă și se certaseră. Recent, de exemplu, nea se mu aș
într-un apartament al ei, iar mama a fost destul e supără a
această cauză. Terapeutul i-a cerut să-i dea un exemp u e c
portament de-al ei așa-zis anormal, iar mama a spus. „
azi de pildă, voiam ca ea să vină la prânz să mănânce și ”
certat pentru că n-avea chef să vină". Când terapeutu ai
bat-o într-un final ce s-a întâmplat, mama a declarat oarecu &
nervoasă: „Da, am convins-o să vină, desigur, deoarece știu c
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie - Comunicarea paradoxală

242 de fapt oricum voia să vină, și nu are niciodată curajul să mă
refuze". Din punctul de vedere al mamei, când fata spune „nu",
înseamnă că vrea să vină, pentru că mama știe mai bine decât
ea ce se petrece în mintea confuză a fiicei; însă ce se întâmplă
dacă fata spune „da"? Un „da" nu înseamnă „da", ci doar că
fata nu are niciodată îndrăzneala să spună „nu". Atât mama,
cât și fiica sunt astfel legate de acest mod paradoxal de a cate
gorisi mesajele.
JF.rpmplul 12: O colecție de comunicări materne, deopotrivă
șarmante și înfiorătoare, a fost recent publicată de Greenburg.
Iată una din perlele sale:
Fă-i cadou fiului tău, Marvin, două tricouri de sport. Prima

dată când poartă unul dintre ele, privește-1 trist și întreabă-1 cu
vocea ta gravă: „Nu-ți place celălalt?"(5S, p. 16)
6.43 Teoria dublei constrângeri. Efectele paradoxului asupra

interacțiunii umane au fost descrise de Bateson, Jackson, Haley
și Weakland într-un articol intitulat „Către o teorie a schizo
freniei" („Toward a Theory of Schizophrenia") (18), publicat în
1956. Grupul de cercetători a abordat fenomenul comunicării
schizofrenice dintr-un punct de vedere radical diferit de ipote
zele ce văd schizofrenia în primul rând ca o tulburare intrapsi-
hică (afectare a gândirii, funcționare slăbită a Eului, invadarea
conștiinței cu materiale ale unor procese primare și altele ase
mănătoare), care în mod secundar afectează felul în care paci
entul se raportează la alți oameni și alții la el însuși. Bateson
et al. au adoptat în schimb o abordare inversă, întrebându-se
ce serie de experiențe interpersonale induc (mai degrabă decât
sunt cauzate de) un comportament care ar justifica diagnosticul

de schizofrenie. Schizofrenicul, avansează ei ipoteza, „trebuie să 243
Jrăi^că într-un univers în care seriile de evenimente sunt deașanatu-
ră că obișnuințele d€-Coniunicare neconvenționale sunt mai adecvate
dintr-un anumitjrunct de vedere" (18, p. 253). Aceasta i-a condus
Ia postularea și identificarea anumitor caracteristici esențiale
ale unei astfel de interacțiuni, pe care au denumit-o dublă con
strângere (double bind). Aceste caracteristici constituie și numi
torul comun al potpuriului de exemple ușor deconcertant, din
secțiunea anterioară a acestui capitol.
6.431
într-o definiție oarecum modificată și extinsă, ingredientele
dublei constrângeri pot fi descrise astfel:
(1) Două sau mai multe persoane sunt într-o relație strânsă,
care are o valoare mare pentru supraviețuirea fizică sau psihică
a unuia, mai multora sau a tuturor. Situațiile unde putem găsi
astfel de relații intense există, printre altele, de obicei în viața de
familie (mai ales în interacțiunea părinte-copil); dar și în cazu
rile de infirmitate, de dependență materială, de captivitate, de
prietenie, de dragoste, de loialitate față de o credință, cauză sau
ideologie; în contextele influențate de normele sociale și tradiție;
și în situația psihoterapeutică.
(2) în astfel de contexte, este emis un mesaj care e structurat
astfelmcat gCTaFenunța ceva^ (B)f enunță ceva.desprepxopxiuJ,
enunț si (<-) aceste două enunțuri sunt incompatibile. Astfel, dacă
mesajul e un ordin, el va trebui să nu fie respectat pentru a fi
respectat; dacă e o definire de sine, persoana astfel definită e ast
fel numai dacă nu e, și nu e cum se spune numai dacă este chiar
așa. Sensul mesajului este, așadar, indecidabil, în sensul despre
care am vorbit în s. 3.333.

2*4 (3) în sfârșit, receptorul mesajului e împiedicat să iasă în
afara sistemului de referință fixat de mesaj fie metacomunicând
(comentând) despre el, fie retrăgându-se. De aceea, chiar dacă
mesajul este lipsit de sens din punct de vedere logic, el e o rea
litate pragmatică; nu poate să nu reacționeze la el, dar nici nu
poate reacționa adecvat (neparadoxal), deoarece mesajul însuși
e paradoxal. Situația este frecvent complicată de interdicția mai
mult sau mai puțin fățișă de a face vorbire despre contradicția
sau problema reală. O persoană într-o situație de dublă con
strângere va fi probabil pedepsită (sau cel puțin făcută să se
simtă vinovată) atunci când înțelege corect situația, și defini
tă ca „rea" sau „nebună" fie și pentru că a insinuat că există o
discrepanță între ce vede și ce „ar trebui" să vadă.67
Aceasta este, în esență, dubla constrângere.
6.432
De la formularea sa, conceptul a avut parte de multă atenție
în psihiatrie68 și în științele comportamentului în general (256),
ba chiar a intrat și în jargonul politic (97). Problema caracterului
patogen al dublei constrângeri a devenit imediat și rămas cel
mai dezbătut și prost înțeles aspect al teoriei. De aceea va trebui
să îi acordăm atenție înainte de a continua cu subiectul nostru.
___ _ ________
Q7 lucrul rămâne valabil și pentru perceperea de către o persoană a stărilor de spirit și a
\_Jomportamentului altcuiva. Cf. Johnson et al., de unde am extras următorul citat: „Când
acești copii percep furia și ostilitatea unui părinte, cum o fac în numeroase ocazii, părin
tele va nega imediat că a fost nervos și va insista ca și copilul să o nege, așa că ultimul
va fi confruntat cu dilema de a se încrede în părinte sau în propriile simțuri. Dacă se
încrede în propriile simțuri, el va avea un contact ferm cu realitatea; dacă își va crede
părintele, el va întreține o relație de care are nevoie, dar va avea o percepție distorsio
nată a realității" (80, p. 143kPenUu ceea ce este esențialmente același tipar, Laing (89)
a introdus conceptul de jriistificarff'.
68 putorii săi au primit premiul „Frieda Fromm-Reichmann 1961-1962" al Academy of
Psychoanalysis pentru contribuții semnificative la înțelegerea schizofreniei.

Nu poate exista niciun dubiu că lumea în care trăim e depar
245
te de a fi logică și suntem cu toții expuși la duble constrângeri,
dar cei mai mulți reușim totuși să ne păstrăm sănătatea men
tală. Oricum, majoritatea acestor experiențe sunt izolate și acci
dentale, deși uneori pot deveni traumatice. O situație extrem
de diferită ia naștere când expunerea la duble constrângeri e
de durată și devine treptat o așteptare habituală. Aceasta, desi
gur, se întâmplă mai ales în copilărie, deoarece toți copiii sunt
înclinați să conchidă că ce li se întâmplă lor se întâmplă peste
tot — e o lege a universului, ca să zicem așa. Așadar, problema
nu e cea a unei traume izolate; mai degrabă suntem confruntați
cu un tipar precis de interacțiune. Calitatea interacțională a
acestui tipar poate deveni mai clară dacă vom ține seama că
dubla constrângere, în natura comunicării umane, nu poate fi
un fenomen unidirecțional. Dacă, așa cum am văzut mai sus, la
(3)
, o dublă constrângere produce un comportament paradoxal,
același comportament îl constrânge și pe constrângător.69 Odată
ce un astfel de tipar intră în funcțiune, e practic lipsit de sens să
întrebăm când, cum și de ce a fost instituit, deoarece, așa cum se
va vedea în capitolul următor, sistemele patologice au calitatea
curioasă de a se perpetua pe ele însele, ca într-un cerc vicios.
Din acest punct de vedere, susținem că problema caracterului
patogen al dublei constrângeri nu poate fi elucidată în terme
nii relației cauză-efect, luată din modelul medical, să zicem, al
Această reciprocitate există chiar și atunci când, aparent, puterea stă toată în mâinile
uneia din părți și cealaltă e complet neputincioasă, de exemplu în cazurile de perse
cuție politică. La urma urmei, așa cum explică Sartre (135), torționarul este la fel de
înjosit ca și victima. Vezi de asemenea explicația oferită de Weissberg (163) pentru
experiențele sale ca victimă a Marii Epurări din URSS și conceptul lui Meerloo (103) de
„pact masochist misterios" între cel ce spală pe creier și victima sa. Pentru un studiu
amănunțita* reciprocității dublei constrângeri în familii, vezi Weakland (160); vezi, de
asemenea, Sluzki et al. (144).

246 legăturii dintre infecție și mflamație^dubla-ewtttxâiigejrejaiM«**
__2gază_schizofrenia. Tot ce se poate spune e că, dacă dubla_CQn-
strângere devine tiparuT'predorrunanf de Comunicare, si адЫа
unde atenția diagnosticului se mărginește la-iridhdduLcare-Hi
mod manifest prezintă cele mai puternice tulfeurărijo compar,
tamentul acestui tip de individ va fi considerat a satisfacp cri,
teriile de diagnostic pentru „schizofrenie". Doar în acest sens
poate fi considerată dubla constrângere o cauză și. de aceea, un
factor patogen. Această distincție poate părea talmudică, cre-
ând impresia că le dă dreptate ambelor părți, însă o considerăm
necesară dacă e să facem pasul conceptual de la „schizofrenia ca.
o boală misterioasă a minții individuale" la „schizofrenia-ca-uti
tipar specific de comunicare".
6.433
Ținând seama de acestea, putem adăuga acum alte două
criterii la cele trei caracteristici esențiale
♦ menționate
» mai sus
70 Nu putem discuta în această carte toate aspectele și ramificațiile teoriei dublei con
strângeri, însă gradul tulburărilor necesită o scurtă digresiune. în experiența noastră,
adesea părinții schizofrenicilor pot părea la început indivizi coerenți, echilibrați, con
tribuind astfel la credibilitatea mitului că astfel de familii ar fi fericite dacă fiul sau fiica
lor nu ar fi fost psihotici. însă și atunci când sunt intervievați în lipsa pacientului, devin
vizibile extraordinarele lor inconsistențe comunicaționale. Va trebui să atragem din
nou atenția asupra numeroaselor exemple prezentate de Laing și Esterson (90) și asu
pra unui articol mai vechi, de pionierat, al lui Searles din care extragem următoarele:
„De exemplu, mama unui tânăr grav afectat de schizofrenie, o femeie foarte energică,
vorbind cu o rapiditate de mitralieră, mi-a vărsat în față, într-un șuvoi neîntrerupt de
cuvinte, câteva propoziții în care găseai atât de mult non sequiturîn materie de ton
emoțional, că m-au uluit pentru un moment: «Era foarte fericit. Nu mi-am imaginat
că poate să pățească așa ceva, nu era niciodată trist, niciodată. își îndrăgea munca
de electronist în atelierul domnului Mitchell din Lewiston. Domnul Mitchell este un
perfecționist. Nu cred că vreunul dintre angajații atelierului de dinaintea lui Edwar a
rezistat mai mult de câteva luni. însă Edward se înțelegea cu el de minune. Obișnui^
să vină acasă zicând (mama imită o căscătură obosită): «Nu mai rezist niciun minu .»
(142, pp. 3-4).

( 431) pentru dubla constrângere, pentru a-i determina legă- 247
tura pe care o are cu schizofrenia. Acestea sunt:
(4) Dacă dubla constrângere durează multă vreme, putând
chiar sa devină cronică, ea se va transforma într-o așteptare
obișnuită și autonomă cu privire la natura relațiilor dintre
oameni și a lumii în general, o expectație care nu necesită ulte
rior vreo întărire.
(5) Comportamentul paradoxal impus de dubla constrângere
(punctul (3) al s. 6.431), impune și el același tip de constrângere,
iar aceasta conduce la un tipar de comunicare ce se perpetuează
pe sine. Comportamentul comunicatorului cu tulburările vizi
bile cele mai mari, dacă e examinat în izolare, satisface criteriile
clinice pentru schizofrenie.
6.434
Cele de mai sus arată că dublele constrângeri nu sunt pur și
simplu injoncțiuni contradictorii, ci adevărate paradoxuri. Am
examinat deja diferența esențială dintre contradicție și paradox
când am investigat antinomiile, și am găsit că orice antinomie e
o contradicție logică, dar nu orice contradicție logică e o antino
mie. Distincția rămâne valabilă pentru injoncțiunile contradic
torii în raport cu cele paradoxale (duble constrângeri), ceea ce e
o distincție capitală, deoarece efectele pragmatice ale celor două
clase de injoncțiuni sunt foarte diferite.
Gândirea noastră, structura logică a limbajului, ca și percepția
noastrFarealității sunt aTât^ *n
totelică, potrivit căreia A nu poate fi simultan și non-A, ca acești
gen de contradicție nu apare ca fiind greșit într-un mod mult
prea evident pentru a fi luat în serios. Nici contradicțiile aduse
de viața de zi cu zi nu sunt patogene. Când suntem confruntați
Comunicarea uhisnâ o lx
• pragmatică, paradox și patologie • Comunicarea paradoxala
248 cu două variante ce se exclud reciproc, avem de ales; opțiunea
noastră se poate dovedi de îndată greșită ori putem oscila prea
mult și de aceea vom eșua. O astfel de dilemă poate fi orice, de
la un mic regret că nu putem fi și cu buzele unse, și cu slăni-
.'"■^Эпа în pod la situația disperată a omului prins la etajul șase al
' ' unei clădiri în flăcări, care poate doar să moară ars sau să sară
. pe fereastră. La fel, experimentele clasice în care un organism
/ / este expus la o situație conflictuală (abordare-evitare, abordare-
I abordare, evitare-evitare), conflictul izvorăște din ceea ce este
\ echivalent cu o contradicție între alternativele oferite sau impu
se. Efectele comportamentale ale acestor experimente pot consta
în orice, de la indecizie la alegerea greșită a inaniției ca o scăpare
de pedeapsă, însă niciodată în acea patologie neobișnuită care
poate fi observată când dilema e realmente paradoxală.
1 Totuși, patologia este clar prezentă în faimoasele experi-
j mente ale lui Pavlov, în care câinele este învățat să discrimi-
j neze între un cerc și o elipsă, iar mai apoi este făcut incapabil
să discrimineze când elipsa este extinsă din ce în ce mai mult
ț astfel încât să arate treptat ca un cerc. în opinia noastră, aces-
■r ta este un context care conține toate ingredientele unei duble
constrângeri, așa cum a fost ea descrisă mai sus, pentru efecte
le comportamentale Pavlov introducând expresia de „nevroză
experimentală". Chestiunea decisivă e că în acest tip de experi
ment, experimentatorul impune prima dată necesitatea ca ani
malul să discrimineze corect, iar mai apoi, în același cadru,
face discriminarea imposibilă. Câinele este astfel aruncat într-o
lume în care supraviețuirea depinde de o lege care se încalcă
pe sine: paradoxul își arată capul de Gorgonă. în acest punct,
animalul începe să prezinte tulburări de comportament carac
teristice; el poate deveni apatic sau poate manifesta o violentă

extrem de agresivă, și de
asemenea ecourile fiziologice ale 249
anxietății severe.^
Pentru a rezuma: C°a mai importantă Hi t’ f A
-ntradictorij paredox^Ttalta
^rețmndorjaradoxaleônce alegere e ta pierdere SSÊST
suferința ori altceva. RezultaJaiLûniil npdnri7<ășa
spus, nu poți avea și buzele unseji slănina în pod, și răul cel
■fflâUPic rămâne totuși un rău. însă confruntați cu_o injoncțiune
_con^radictorie' alegerea este logic posibilă. Injoncfanea jSrad£
xala, pe de altă parte, golește de sens alegerea însăși, nimic nu e
jjoșibil^și astfel este declanșată o serie oscilantă ce se perpetu
ează pejine.
Dorim să mai remarcăm faptul interesant că efectele parali
zante ale paradoxului pragmatic nu se limitează doar la primate
sau, mai general, la mamifere; chiar și organismele cu un creier
și un sistem nervos relativ rudimentar sunt, le fel, vulnerabile la
efectele paradoxului. Aceasta implică faptul că avem de-a face
cu acțiunea unei legi fundamentale a existenței.
6.435
întorcându-ne însă în sfera pragmaticii comunicării umane,
dorim să examinăm pe scurt care sunt efectele comportamentale
la care predispune dubla constrângere. în s. 4.42 am subliniat că,
în orice serie comunicațională, fiecare mesaj restrânge numărul
mutărilor posibile ulterioare. în cazul dublei constrângeri, com
plexitatea tiparului este una extrem de constrângătoare, și doar
câteva reacții rămân posibile din punct de vedere pragmatic,
în cele ce urmează vom indica unele din aceste reacții posi i e.
71 în mocj semnificativ, animalele care nu au fost învățate anterior să d'scri.m’'ê "u
manifestă acest gen de comportament în contextele în care discnminarea e p

o Confruntat cu absurditatea imposibilă a propriei situații,
individul poate conchide că mai bine nu dă atenție semnalelor
vitale inerente acestei situații sau celor trimise de persoanele
apropiate din viața sa. Această decizie va fi întărită de faptul
evident că, pentru ceilalți, situația pare destul de logică și con
sistentă. O variație pe aceeași temă e cea în care respectivele
indicii vitale pot fi intenționat ascunse de alții. în orice caz, și
I aceasta este problema centrală, el va fi obsedat de nevoia de a
J găsi indiciile, de a da sens la ce se întâmplă în el și în jurul său,
și până la urmă va fi forțat să își extindă căutarea indiciilor și a
sensului la cele mai improbabile și disparate fenomene. Aceas
tă îndepărtare de chestiunile reale devine cu atât mai plauzi
bilă dacă ne vom aminti că o componentă esențială a situației
de dublă constrângere e interdicția de a realiza că la mijloc se
găsește o contradicție.
De asemenea, el poate alege ceea ce recruții găsesc foarte
repede a fi cea mai bună reacție la logica amețitoare, sau mai
precis la lipsa de logică, din viața militară: să aplicejoate_ordi-
nele, fără excepție, la modul cel mai literal cu putință, și sășe
abțină de la a manifesta orice gândire independentă. Astfel, în
loc să se angajeze într-o interminabilă căutare^ unor sensuri
ascunse, el va respinge apriori orice posibilitate ca să existe ceva
dincolo de aspectele cele mai literale, superficiale ale relațiilor
interumane, ba chiar ca un mesaj să poată avea mai mult sens
decât altele. După cum ne putem imagina, un astfel de compor
tament va face orice observator să-l considere nebunesc, deoare
ce incapacitatea de a distinge între banal și important, plauzibil
și implauzibil ține de esența nebuniei.
A treia reacție posibilă este abținerea de la orice implicare
umană. Aceasta poate fi obținută prin izolarea fizică maxim
PAUL WÄTZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

DtTriÏt P611*™ c“"æva S1' de asemenea, unde nu se poate izola 251
Prin ocarea canalelor de comunicare prin care
capteaza inputul provenind de la ceilalți. Cât privește blocarea
inputun or, va trebui să ne referim din nou la fenomenul de
jiaPai:are perceptual; descris pe scurt în s. 3.234. Q_persoană.
careseapără în acest fel va frapa un observator prin caracte-
rul său retras, inaccesibil, autist. Același rezultat prartir ovjta-
rea implicării în relații dublu constrângătoare, ne putem gândi
că poate fi obținut printr-un comportament hiperactiv. care.e
atat de intens și de susținut că majoritatea mesajelor primite
se pierd.
Aceste trei forme de comportament ca reacție la indecidabi-
litatea unor duble constrângeri momentane sau obișnuite suge
rează tabloul clinic al schizofreniei, după cum subliniază autorii
teoriei în articolul lor, adică a subtipurilor paranoide, hebefreni-
ce (dezorganizate) și catatonice (cu agitație psihomotorie sau cu
stare stupor). Ei adaugă:
Aceste alternative nu sunt singurele posibile. Ideea este că

o persoană nu poate alege acea alternativă care să-l ajute să
înțeleagă ce vor oamenii; el nu poate, dacă nu este ajutat con
sistent, să discute mesajele celorlalți. Când nu poate asta, ființa
umană e asemenea oricărui sistem cu autocorecție ce și-a pier
dut cârma; el se angajează în distorsiuni nesfârșite, dar întot
deauna sistematice (18, p. 256).
Așa cum a fost deja subliniat de câteva ori, comunicarea

schizofrenică e ea însăși paradoxală și de aceea impune para
doxul celorlalți comunicanți, iar aceasta completează cercul
vicios.

252 La începutul anilor 1940 a intrat
6.44 Predicțiile paradoxale.72
în^cenă un nou paradox, extrem de fascinant. Deși originea sa
pare să fie necunoscută, el. a atras repede atenția, și de atunci
a fost examinat pe larg într-o multitudine de articole, dintre
care nu mai puțin de nouă au apărut în revista Mind.73 Așa
cum vom vedea, paradoxul acesta are o relevanță aparte pentru
investigația noastră, deoarece își extrage puterea și atracția din
faptul că poate fi conceput doar ca o interacțiune continuă între
persoane.
6.441
Dintre cele câteva versiuni în care circulă, pentru acest para
dox am selectat-o pe următoarea:
Un director de școală le anunță elevilor un examen-surpriză

pentru săptămâna ce vine, adică unul care poate fi pus în orice
zi de luni până vineri. Elevii, care par a fi neobișnuit de sub
tili, îi atrag atenția că, exceptând cazul în care încalcă terme
nii anunțului și nu intenționează să le dea un examen-surpriză
cândva săptămâna următoare, nu poate exista un astfel de exa
men. Ei argumentează că, dacă nu va fi niciun examen până
joi seara, atunci el nu poate fi susținut pe neașteptate vineri,
deoarece vineri ar fi singura zi posibilă rămasă. însă dacă vineri
trebuie eliminată ca zi posibilă pentru examen, și ziua de joi
trebuie eliminată pentru același motiv. Evident, după miercuri
seara ar fi doar două zile rămase: joi și vineri. Vineri, așa cum s-a
72 Părți din această secțiune au fost inițial publicate în (158).

73 Pentru o trecere în revistă a unora dintre dintre articolele mai vechi, precum și pentru
o prezentare pe larg a paradoxului, vezi Nerlich (111); vezi de asemenea Gardner (54)
pentru un rezumat excelent ce cuprinde majoritatea versiunilor în care paradoxul a fost
prezentat.

văzut, trebuie eliminată. Aceasta lasă doar joi ca zi posibilă pen 253
tru examen, așa că un examen joi nu ar mai fi o surpriză. Prin
același raționament, desigur, miercurea, marțea și până la urmă
lunea pot fi eliminate: nu poate deci exista un examen-surpriză.
Putem presupune că directorul ascultă tăcut „demonstrația" lor,
și, să zicem, dă examenul joi. Chiar din momentul anunțului
său, el planificase să-1 țină în dimineața acelei zile. Ei, pe de altă
parte, sunt confruntați din acest moment cu o examinare total
mente neașteptată — neașteptată chiar din motivul pentru care
se convinseseră că nu era neașteptată.
In cele de mai sus nu e greu să distingem trăsăturile de acum

familiare ale paradoxului. Pe de o parte, elevii s-au angajat în
ceea ce pare o deducție logică riguroasă, bazată pe premisele
oferite de anunțul directorului, în urma căreia au conchis că nu
poate avea loc o examinare surpriză săptămâna ce urmează.
El, pe de altă parte, poate evident ține examenul în orice zi a
săptămânii, fără a încălca termenii anunțului. Cel mai surprin
zător aspect al acestui paradox e, la o cercetare mai atentă, că
examenul poate fi ținut chiar vineri și să rămână tot neașteptat.
De fapt, esența chestiunii e situația care se creează joi seara, în
vreme ce includerea celorlalte zile ale săptămânii are doar un
rol cosmetic și secundar complicarea suplimentară a problemei.
Odată ajunși jos, joi seara, vineri rămâne singura zi, ceea ce face
examenul complet anticipabil. „Trebuie să fie mâine, pentru că
altfel nu va mai fi niciun examen; nu poate fi mâine pentru că nu
ar mai fi o surpriză"; așa văd lucrurile elevii. Acum, chiar actul
de a deduce că examenul este așteptat și de aceea imposibil face
ca directorul să poată pune examenul vineri sau, din același
motiv, în orice altă zi a săptămânii, în deplin acord cu termenii

254 anunțului. Chiar dacă elevii realizează că însăși concluzia lor,
că nu poate exista un examen-surpriză, e motivul pentru care
poate fi ținut pe neașteptate, descoperirea nu-i va ajuta deloc.
Tot ce ea demonstrează că joi seara ei pot aștepta ca examinarea
să fie vineri, prin urmare eliminând posibilitatea de a fi ținută
(potrivit regulilor directorului), însă tocmai de aceea poate fi
ținută neașteptat, fapt care, la rândul său, o face pe deplin anti-
cipabilă, ceea ce o face totalmente neașteptată și așa mai depar
te la infinit. Prin urmare, ziua examinării nu poate fi prezisă.
Avem aici, așadar, din nou un paradox autentic:

(1) anunțul conține o prezicere în limbajul-obiect („va exista o
examinare");
(2) conține o predicție în metalimbaj negând predictibilitatea
lui (1), altfel spus „examinarea (prezisă) va fi impredic-
tibilă";
(3) cele două predicții se exclud reciproc;
(4) directorul poate împiedica realmente elevii să iasă
din situația creată de anunțul său și să afle informații
suplimentare care le-ar da posibilitatea să descopere data
examenului.
6.442
Cam atât despre structura logică a predicției directorului.
Dacă vom lua în considerare consecințele pragmatice, vom
putea degaja două concluzii. Prima e că pentru ca prezicerea
sa să se îndeplinească, directorul are nevoie ca elevii să ajun
gă la concluzia opusă (că examinarea, așa cum e anunțată, e
logic imposibilă), deoarece doar atunci se creează situația în
care predicția sa cu privire la un examen neașteptat poate să

86 îndeplinească. însă aceasta e echivalent cu a spune că dile- 255
ma poate lua naștere doar datorită subtilității elevilor. Dacă ei
ar fi fost mai puțin inteligenți, ar fi ratat probabil complexitatea
subtilă a problemei; ei se vor aștepta probabil ca examenul să
fie neașteptat, și astfel ar reduce directorul ad aburdum. Căci de
îndată ce ei se resemnează — ilogic — cu faptul că neașteptatul
trebuie să fie așteptat, niciun examen în niciun moment dintre
luni și vineri nu va mai fi neașteptat pentru ei. Oare logica defi
citară nu va face ca perspectiva lor să pară mai realistă? Căci
nu e niciun motiv pentru care examenul nu poate fi ținut pe
neașteptate în orice zi a săptămânii, și doar studenții subtili vor
rata acest fapt ce nu poate fi negat.
In travaliul psihoterapeutic cu schizofrenicii inteligenți sun
tem tentați adesea să conchidem că le-ar fi mult mai bine, ar fi
mult mai „normali", dacă ei și-ar putea cumva reduce ascuțimea
gândirii și astfel să reducă efectul paralizant al acțiunilor lor. In
felul lor, ei par a fi copiii eroului troglodit al lui Dostoievski din
însemnări din subterană:
Vă jur, domnilor, că dacă ești prea conștient, asta-i o boală, o

boală adevărată, deplină (38, p. 20).
Iar mai apoi:
... inerția mă strivise. Căci fructul direct, legitim, spontan

al conștiinței este inerția, adică șederea conștientă cu mâinile
în sân. De asta am pomenit mai sus. Repet, zic sus și tare, toți
oamenii spontani și militanții sunt activi tocmai pentru că sun
obtuzi și mărginiți. Cum se explică asta? Pai uite cu111, e^' c
consecință a mărginirii lor, cauzele imediate și secundare le iau

256 drept primordiale, așa că, în acest fel, se conving mai repede și
mai ușor decât alții că au descoperit motivația imuabilă a fap
telor lor, ceea ce-i face să se liniștească; or, ăsta-i lucrul cel mai
important. Căci, pentru a intra în acțiune, trebuie să fii abso
lut liniștit în prealabil și să nu-ți mai rămână nicio îndoială.
Dar eu, de pildă cum să mă liniștesc? De unde să iau cauzele
primordiale pe care să mă sprijin, unde mi-s motivațiile? De
unde să le iau? Fac exerciții de gândire și, drept urmare oricare
1
cauză primordială târăște de îndată după ea încă una, și mai pri
mordială, și așa mai departe, la nesfârșit. Așa este esența oricărei
conștiințe și gândiri (38, p. 36).
Sau să comparăm cu Hamlet (IV/4):
Asta
E ori uitare de animal, ori scrupul
Fățarnic. Iată-mi gândul, așadar:
Un gând numai pe sfert înțelepciune,
Trei sferturi mișelie. De ce spun
Că „trebuie să fac cutare lucru"
Când am motiv să-1 fac și am mijloace.74
Dacă, așa cum am văzut în s. 6.435, dubla constrângere con

duce la un comportament care e sugestiv de similar cu cel al
subtipurilor schizofreniei — paranoid, hebefrenic și catatonic —,
se pare că predicțiile paradoxale induc inerția și abulia tipice
schizofreniei simple.
74 Trad. rom. Ștefan Runcu, în William Shakespeare — Romeo și Julîeta. Hamlet, Editura
Pentru Literatură, București, 1962, p. 301. (N.t.)

6.443
însă a doua concluzie care se impune e probabil chiar mai
deconcertantă decât această aparentă apologie a gândirii negli
jente. Dilema ar fi fost la fel de imposibilă și dacă elevii nu l-ar
fi crezut în niciun fel pe director. întreaga lor deducție rezistă
sau pică în funcție de presupunerea că directorul poate și tre
buie crezut. Și orice îndoială în legătură cu credibilitatea sa nu
va dizolva paradoxul pe cale logică, ci îl va dizolva pragmatic.
Dacă nu putem avea încredere în el, atunci nu are niciun rost să
luăm în serios anunțul său, iar cel mai bun lucru pe care elevii
pot să-l facă în aceste împrejurări e să se aștepte la un examen
cândva, de luni până vineri. (Aceasta înseamnă că ei acceptă
doar acea parte a anunțului de pe nivelul conținutului, al lim-
bajului-obiect, că „săptămâna asta va fi un examen", și nu dau
atenție aspectul metacomunicațional ce are de-a face cu predic-
tibilitatea sa.) Trebuie, așadar, să conchidem nu doar că gândi
rea logică ne face vulnerabili la acest gen de paradox, dar și că
încrederea are același efect.
6.444
Poate părea că un astfel de paradox apare doar rar în viața
reală, dacă e să apară vreodată. Argumentul nu funcționează
totuși în sfera comunicării schizofrenice. O persoană etichetată
cu diagnosticul de „schizofrenic" poate fi considerată că joacă
atât rolul directorului, cât și al elevilor. Precum elevii, el e prins
în dilema de mai sus a logicii și încrederii. însă el se regăsește cât
se poate de mult și în rolul directorului, care comunică mesaje
indecidabile Nerlich, evident fără să realizeze cât de mult con
cluziile articolului său se aplică la subiectul nostru, a rezumat
elegant această stare de lucruri:.,,O modalitațedea. nu .spune

258 nimic e să te contrazici pe tine însuți. Iar dacă reușești să te con-
“ trazici singur spunând că nu spui nimic, atunci, până la urmă,
nu te contrazici deloc. Poți să fii și cu buzele unse, și cu_ slănina
în pod" (111, p. 513).
Dacă, așa cum a fost postulat în s. 2.23 și 3.2, schizofrenicul
încearcă să nu comunice, atunci „soluția" la dilemă constă în
folosirea de mesaje indecidabile care spun despre ele însele că
nu spun nimic.
6.445
Insă predicțiile paradoxale perturbă relațiile interumane și
dincolo de pura comunicare schizofrenică. Ele apar, de exemplu,
ori de câte ori o persoană P e implicit crezută de altcineva, O, și
amenință să-i facă lui O ceva ce l-ar face pe el însuși, P, să nu fie
credibil. Următorul exemplu poate ilustra această interacțiune.
Un cuplu, soț și soție, a avut nevoie de psihiatru din cauza
geloziei excesive a soției, ce le făcea viața grea amândurora.
După cum se descoperă, soțul este o persoană extrem de rigi
dă, moralizatoare, ce se mândrește cu stilul său de viață ascetic
și că „niciodată în viață nu am dat nimănui vreun motiv să nu
mă creadă pe cuvânt". Soția, care vine dintr-un mediu foarte
diferit, și-a acceptat poziția complementară subordonată, mai
puțin într-o sferă: nu e dispusă să renunțe la paharul de alcool
pe care îl bea înainte de masă, un obicei pe care el, ca abstinent
total, îl găsește dezgustător și a fost un subiect pentru nesfârșite
certuri, practic de la începuturile mariajului. Cu doi ani înain
te, la mânie, soțul i-a spus că „dacă nu renunți la viciul tău, o să
îmi fac și eu unul", și a adăugat că va avea legături amoroase cu
alte femei. Aceasta nu a adus nicio schimbare în tiparele relației
lor, și peste câteva luni soțul a decis să o lase să bea, de dragul

liniștii în casă. Este momentul în care gelozia sa a explodat, pe 259
baza următorului raționament: el e un om de cuvânt; de aceea el
trebuie să-și fi pus în aplicare amenințarea de a deveni infidel,
altfel spus, nu mai pot pune bază pe el. Soțul, pe de altă parte,
e la fel de prins fără scăpare în mrejele predicției sale paradoxa
le, deoarece nu o poate convinge că amenințarea sa era doar un
gest impulsiv și nu trebuie luată în serios. Ei realizează că sunt
prinși într-o capcană pe care ei singuri și-au întins-o, dar nu văd
nicio scăpare.
Structura amenințării soțului e identică cu cea a directorului.
Din punctul ei de vedere, el spune:
(1) poți avea încredere totală în mine;

(2) te voi pedepsi acum, devenind un om în care nu poți avea
încredere (necredincios, mincinos);
(3) prin urmare, voi rămâne un om în care tu poți avea
încredere, fiindu-ți necredincios, deoarece, dacă nu voi
distruge pe moment încrederea ta in mine ca soț, nu voi
mai fi niciodată demn de încredere.
Din punct de vedere semantic, paradoxul e generat de

dublul sens al lui „încredere". în (1) termenul e folosit în meta
limbaj, desemnând proprietatea comună a tuturor acțiunilor,
promisiunilor și atitudinilor. în (2), el e folosit în limbajul-obiect
referindu-se la fidelitatea conjugală. Lucrul e valabil și pentru
cele două uzuri ale lui „așteptat" din anunțul directorului.
Ne putem aștepta ca toate predicțiile sale să se îndeplinească
în mod cert. Cu alte cuvinte, faptul de a fi așteptat („predic-
tibil"), e proprietatea comună ce determină clasa predicțiilor
sale Astfel, dacă negăm că un membru din această clasă e de

260 așteptat — altfel spus, ne referim la o predicție individuală —,
atunci vom nega caracterul predictibil („de așteptat") al unui
tip logic diferit de cel care dă proprietatea clasei, adică de un
nivel inferior, desemnat prin același termen. Din punct de vede
re pragmatic, atât anunțul directorului, cât și cel al soțului cre
ează contexte imposibile.
6.446 încrederea — dilema prizonierului

în relațiile dintre oameni, toate predicțiile au o legătură cu
fenomenul încrederii. Dacă persoana P îi înmânează alteia, O,
un cec, problema dacă are acoperire rămâne un mister pentru O
pe baza informației pe care o are în acel moment. în acest sens,
pozițiile lui O și P sunt extrem de diferite. P știe dacă respectivul
cec e bun sau nu; O poate să aibă încredere în el sau nu,75 deoa
rece nu își va da seama cum stau lucrurile până nu duce cecul
la bancă. în acel moment, încrederea sau neîncrederea sa vor fi
înlocuite de aceeași certitudine pe care P o avea de la bun înce
put. Nu există în natura comunicării umane nicio modalitate de
a face altă persoană să împărtășească informația sau percepțiile
rezervate exclusiv altcuiva. Celălalt poate cel mult avea sau nu
încredere, dar nu poate ști niciodată. Pe de altă parte, activita
tea umană ar fi practic paralizată dacă oamenii ar acționa doar
în baza propriilor percepții sau a informațiilor pe care ei înșiși
le pot extrage. Marea majoritate a deciziilor se bazează, într-o
formă sau alta, pe încredere. încrederea a fost întotdeauna lega
tă de rezultatele viitoare și, mai precis, de predictibilitatea lor.
75 încrederea sau neîncrederea lui 0 vor fi influențate desigur de experiențele sale trecute
cu P, în cazul că există, iar deznodământul problemei de acum va influența cât de mult
va avea pe viitor încredere în P. însă pentru obiectivele noastre, aceste aspecte pot fi
lăsate deoparte.

Pânâ în acest moment am examinat interacțiuni în care una 261
dintre persoane are informații la prima mână, iar cealaltă poate
avea încredere sau nu în comunicarea acestei informații. Direc
torul știe că va da examenul joi dimineața; soțul știe că nu
intenționează să-și înșele nevasta; omul care scrie un cec știe
(de obicei) dacă are acoperire sau nu. însă în orice interacțiune
de tipul „dilemei prizonierului", niciuna dintre persoane nu are
informații la prima mână. Ambii trebuie să se bazeze pe încre
derea în celălalt, pe o evaluare ipotetică a propriei credibilității
în ochii celuilalt și pe încercările de a prezice procedura de deci
zie a celuilalt, despre care știu că depinde în bună măsură de
predicțiile proprii referitoare la deciziile viitoare. Aceste prezi
ceri, după cum vom arăta, devin invariabil paradoxale.
Dilema prizonierului76 poate fi reprezentată prin intermediul
următoarei matrici:
bj b2
5,5 -5,8
al
a2 8,-5 -3,-3
în ea, cei doi jucători, A și B, dispun fiecare de două

posibilități de a efectua o mutare. Mai precis, A poate alege fie
av fie a2, iar B poate alege fie b1, fie b2. Ambii cunosc foarte
bine câștigurile și pierderile din matrice. Astfel, A știe că dacă el
alege av iar B alege blz fiecare va câștiga cinci puncte; însă dacă
76 Trebuie să ținem seama că dilema prizonierului nu este un joc cu sumă nulă. Prin urma~
re, obiectivul fiecărui jucător este propriul câștig absolut, indiferent de câștigul sau pier
derile celuilalt De aceea, cooperarea nu numai că nu e exclusă (cum e în jocuri e cu
sumă nulă), ci poate fi chiar strategia optimă. Totodată, strategia dezirabila nu e o i
gatoriu una în care mișcările devin aleatorii (în cazul unor jocuri repetate).

262 B alege alternativa b2, A va pierde cinci puncte și B va câștiga
opt. B se confruntă cu o situație similară în raport cu A. Dile
ma lor constă în aceea că niciunul nu cunoaște ce alternativă va
alege celălalt, deoarece ei trebuie să aleagă simultan, dar nu pot
comunica despre decizia lor.
De obicei, se presupune că indiferent dacă jocul este jucat o
singură dată sau succesiv de o sută de ori, decizia a2b2 este cea
mai sigură, chiar dacă ea implică o pierdere de trei puncte atât
pentru jucătorul A, cât și pentru jucătorul B.77 O soluție mai
rezonabilă ar fi desigur a^, deoarece ea asigură fiecărui jucă
tor cinci puncte. însă la această soluție se poate ajunge doar în
condițiile încrederii mutuale. Deoarece, să spunem, jucătorul A
a jucat jocul doar din punctul de vedere al maximizării propri
ilor câștiguri și minimalizării propriilor pierderi, și dacă jucă
torul A are suficiente motive să creadă că B are încredere în el,
și de aceea va alege bp atunci jucătorul A are toate motivele să
aleagă a2, deoarece decizia comună a^ îi oferă jucătorului A
un câștig maxim. însă dacă A gândește suficient de clar, lui nu-i
poate scăpa predicția că B va raționa la fel și de aceea va juca b2
și nu bp mai ales dacă B crede că A are destulă încredere în el
și, la rândul său, are suficientă încredere în A ca A să joace ar
Prin urmare, concluzia tristă potrivit căreia decizia comună a2b2,
ce presupune o pierdere pentru ambii jucători, rămâne singura
imaginabilă.
Acest rezultat nu e câtuși de puțin unul teoretic. Este proba
bil cea mai elegantă reprezentare teoretică a unei probleme întâl
nite neîncetat în psihoterapia de cuplu. Soții care duc o viață
de resemnare mocnită, derivându-și un maximum de gratificați!
din experiențele comune, sunt de multă vreme un fenomen
77 Vezi pentru o discuție amănunțită Rapoport (122) și Schelling (140).

cunoscut psihiatrilor. Totuși, în mod tradițional, cauza neferici- 263
rii lor e căutată într-o presupusă patologie individuală a fiecăruia.
Ei pot fi diagnosticați ca depresivi, pasiv-agresivi, autopunitivi,
sadomasochiști și așa mai departe. însă aceste diagnostice nu
reușesc în mod manifest să surprindă natura interdependentă a
dilemei lor, care poate exista relativ independent de structura
lor de personalitate și poate rezida exclusiv în natura „jocului"
lor relațional. E ca și cum ei ar spune: „încrederea mă face vul
nerabil, de aceea trebuie să joc la sigur", iar predicția inerentă
va fi: „Celălalt va profita de mine".
Acesta e punctul în care majoritatea soților și soțiilor (sau
din același motive, majoritatea națiunilor) pun capăt evaluării și
definirii relațiilor lor. însă cei cu o gândire mai ageră nu se pot
opri, și tocmai aici devine paradoxul din dilema prizonierului
cel mai clar. Soluția a2b9 devine irațională de îndată ce A rea
lizează că o astfel de rezolvare, deși e un rău mai mic, e totuși
un rău, iar B nu poate nu o vadă la fel, anume ca pe un rău.
De aceea, B trebuie să aibă la fel de puține motive ca și A să își
dorească un astfel de rezultat, o concluzie care este, desigur, și
la îndemâna gândirii predictive a lui A. Odată ce A și B ajung să
înțeleagă asta, soluția a2b2 nu mai e decizia cea mai rezonabilă,
ci o hotărâre mult mai bună pare a fi decizia de a coopera: a^
însă cu a^bț întregul ciclu o ia de la capăt. Indiferent de cum o
privesc, de îndată ce decizia „cea mai rezonabilă" e dedusă, va
apărea și o decizie care e „și mai rezonabilă". Astfel, dilema e
aceeași cu cea a elevilor, pentru care examinarea e predictibilă
doar când e impredictibillă.

264 6.5 Rezumat
Paradoxul e o contradicție care apare în urma unor deducții

consistente, pe baza unor premise corecte. Dintre cele trei tipuri
de paradox — logico-matematic, semantic și pragmatic —, ulti
mul e cel mai interesant aici din cauza consecințelor sale asu
pra comportamentului. Paradoxurile pragmatice se deosebesc
de simplele contradicții mai ales deoarece alegerea e o soluție
în cazul ultimelor, dar nici măcar nu e posibilă în cazul prime
lor. Cele două tipuri de paradoxuri pragmatice sunt injoncțiunile
paradoxale (dublele constrângeri) și predicțiile paradoxale.

CAPITOLUL ȘAPTE
Paradoxul în psihoterapie
7.1 Iluzia alternativelor
7.11 în Povestirea nevestei din Bath, Chaucer relatează istoria

unuia din cavalerii regelui Arthur care „călărind cu poftă după
o zi de vânătoare cu șoimi" dă peste o fecioară pe care o violea
ză. Această crimă „care a revoltat foarte mult" aproape l-a cos
tat viața, el fiind salvat de regină și de doamnele sale de onoare,
deoarece Arthur a lăsat ca soarta sa-i fie decisă de regină. Regi
na i-a spus cavalerului că îi va cruța viața dacă va reuși să răs
pundă la întrebarea „Ce vor cel mai mult femeile?" Ea îi dădu
un an și o zi să se întoarcă la castel și, cu perspectiva unei con
damnări la moarte ca singură alternativă, el acceptă misiunea.
Așa cum poate fi imaginat, anul trece și vine ultima zi, iar cava
lerul se întorcea la castel fără să fi găsit răspunsul. însă el dădu
din întâmplare de o bătrână („urâtă ca o vrăjitoare, cât mintea
poate închipui") care stătea într-o poiană, ce îi adresează cuvin
tele destul de profetice: „Nobile cavaler, pe-aici nu trece drumul
mare!" Când îi află necazul, ea îi spune că știe răspunsul și că
i-1 va dezvălui dacă jură că „orice îți voi cere mai îndată, o vei
face de îți stă în putere". Aflat iarăși în fața unei alternative (să
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Paradoxul în psihoterapie

266 i se taie capul ori să împlinească dorința vrăjitoarei, oricare ar fi
ea), el desigur alege a doua variantă și află secretul („Majoritatea
femeilor doresc să fie suverane și să domnească, să decidă mai
presus de soții lor și să facă ce vor în dragoste")- Răspunsul le
mulțumește întru totul pe doamnele de la curte, însă acum vră
jitoarea, care-și îndeplinise angajamentul, îi ceru cavalerului să
o ia în căsătorie. Vine și noaptea nunții, și cavalerul stă lângă ea,
incapabil să-și depășească repulsia în fața urâțeniei ei. într-un
final, vrăjitoarea îi oferă iarăși două alternative din care el tre
buie să aleagă: fie o acceptă așa cum e ea, urâtă, iar ea îi va fi o
soție cinstită toată viața, fie se va transforma într-o fecioară tână
ră și frumoasă, dar care nu îi va fi niciodată credincioasă. Vreme
îndelungată, cavalerul se gândește la cele două alternative, însă
nu alege pe niciuna, ci respinge însăși alegerea. Punctul culminant
al poveștii este rezumat de o singură propoziție: „nu aleg niciu
na din cele două". în acest moment vrăjitoarea nu numai că se
transformă într-o fecioară frumoasă, ci și în cea mai credincioasă
și ascultătoare nevastă.
Cavalerului, femeia îi apare ca fecioară, regină, vrăjitoare și
târfă, însă puterea pe care ea o are asupra lui rămâne aceeași
sub toate aceste chipuri, până când el nu se mai simte obligat să
aleagă și să fie astfel antrenat în noi necazuri, ci până la urmă
pune sub semnul întrebării însăși necesitatea de a alege.78 Poves
tirea nevestei din Bath oferă, totodată, o mostră bună de psihologie
feminină și de aceea ea a beneficiat de o analiză extrem de intere
santă din partea lui Stein (148). în cadrul nostru conceptual, am
dori să spunem că, atâta vreme cât un astfel de gen de femeie e
78 Compară aceasta cu faimosul koan Zen (o meditație paradoxală) impusă de Tai-hui cu

un băț de bambus: „Dacă zici că acesta e un băț, afirmi ceva; dacă spui că nu-i băț, negi
ceva. Dincolo de această afirmație și de această negație, cum i-ai spune?“

capabilă să supună dublu bărbatul unei duble contrângeri prin 267
intermediul unei nesfârșite iluzii a alternativelor (și, desigur, câtă
vreme bărbatul nu se poate ridica deasupra lor), nici ea nu poate
fi liberă, rămânând captiva unei iluzii a alternativelor care pre
zintă urâțenia și promiscuitatea ca singurele opțiuni posibile.
_ 212 Expresia iluzia alternativelor a fost folosită pentru

prima dată de Weakland și Jackson (161) într-o descriere a
circumstanțelor interpersonale ale unui episod de schizofre
nie. Aceștia au observat că atunci când încearcă să facă alegerea
potrivitaTntre două alternative, păcieriții schizofrenici "se~con-
fruhtă cu o dilemă tipică: nu pot, dată fiind iTätura“sifuatiei"lör
comuhîcaționale/ să ia o decizie bună, deoarece ambele altemati-
ve sunt par te din “dubla constrângere și, de aceea, pacientul este
„condamnat dacă face cutare lucru, dare condamnat și dacă
nu-1 face". Nu există de fapt alternative, din care să poată fi alea
să cea „bună" — întreaga presupunere că e posibilă o alegere
și că ea trebuie efectuată e o iluzie.79 însă a realiza absența de
alternative ar însemna recunoașterea nu numai a lipsei „alterna
tivelor" manifeste oferite, ci și a naturii autentice a dublei con
strângeri. De fapt, așa cum a fost arătat în s. 6.431, blocarea ori
cărei ieșiri din situația de dublă constrângere și imposibilitatea
de a o privi de dinafară sunt ingredientele esențiale ale dublei
constrângeri. în aceste situații, oamenii sunt la fel de fără scăpa
re ca un acuzat care e întrebat: „îți mai bați nevasta? Răspunde
cu da sau nu" și e amenințat că va fi acuzat de sfidare a curții
dacă încearcă să respingă ambele alternative ca inaplicabile, dat
fiind că nu a bătut-o niciodată. însă în vreme ce individul care
79 Rămâne, desigur, diferența dintre dubla constrângere și simpla contradicție (vezi
s. 6.434).
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Paradoxul în psihoterapie

268 administrează interogatoriul din acest exemplu știe că folosește
un truc necinstit, aceste intenții manipulative sunt de regulă
absente în situațiile reale. Comunicarea paradoxală, așa cum am
observat deja, îi constrânge inevitabil pe toți cei implicați: vrăji
toarea e la fel de afectată ca și cavalerul, soțul din exemplul de
la s. 6.445 la fel de mult ca și soția sa etc. Ceea ce au în comun
toate aceste tipare e că nu se poate produce nicio schimbare din
interior, ci numai ieșind în afara tiparului. In cele ce urmează
vom examina problema intervenției reușite, a modului în care
poate fi declanșată schimbarea sistemului.
7.2 Jocul fără sfârșit"
Pentru a începe cu un exemplu extrem de teoretic, să ne ima

ginăm următoarele:
Două persoane decid să joace un joc implicând înlocuirea
negației cu afirmația și invers ori de câte ori comunică între ei.
Astfel, „da" devine „nu", „nu vreau" înseamnă „vreau" și așa
mai departe. Se poate vedea că o astfel de codare a mesajului
i e doar o convenție, similară miilor de alte convenții folosite de
1 doi oameni care folosesc un limbaj comun. Deși nu e evident de
i îndată, odată ce totuși jocul a fost pornit, jucătorii nu se mai pot
j întoarce cu ușurință la modul lor „normal" de a comunica. Con-
ț form regulii lor ce inversează sensurile, mesajul „să ne oprim"
înseamnă „să continuăm". Pentru a pune capăt jocului, e necesar
* a păși în afara jocului și a comunica despre el. Un astfel de mesaj
va trebui, desigur, construit ca un metamesaj, însă orice indice
ar încerca ei să folosească în acest scop, va cădea la rândul său
sub incidența regulii inversiunii sensului, devenind astfel inutil.
Mesajul „să ne oprim" e indecidabil, deoarece (1) are sens atât

in limbajul-obiect (ca parte a jocului), cât și pe metanivel (ca un 269
mesaj despre joc); (2) cele două sensuri sunt contradictorii; și (3)
natura specifică jocului nu conține nicio procedură care să dea
posibilitatea jucătorilor să își dea seama dacă e vorba despre
un sens sau altul. Această indecidabilitate îi face incapabili să
oprească jocul după ce a fost pornit. Numim astfel de situații
jocuri fără sfârșit.
Se poate obiecta că dilema poate fi evitată și jocul poate fi
terminat oricând folosind mesajul opus, „să continuăm". Totuși,
o examinare mai atentă va arăta că lucrurile nu stau așa din
punct de vedere logic. Căci, așa cum am văzut în mod repetat,
nicio aserțiune făcută într-un anumit cadru (aici jocul inver
sării sensului) nu poate fi simultan o aserțiune validă despre
cadrul însuși. Chiar dacă mesajul „să continuăm" emis de unul
dintre jucători și, pe baza regulii inversării, ar fi înțeles de celă
lalt drept „să ne oprim", el tot va rămâne un mesaj indecida-
bil, dacă ne vom raporta la el strict logic. Căci regulile jocului
pur și simplu nu permit metamesaje și un mesaj care propune
încheierea jocului e necesarmente un metamesaj. Potrivit regu
lilor jocului, fiecare mesaj e parte a jocului, și niciun mesaj nu
face excepție.
Am prezentat acest exemplu mai detaliat pentru că e para
digmatic nu doar pentru exemple dramatice precum cel din
s. 5.43, ci și pentru multe alte dileme relaționale din viața reala.
El subliniază un aspect important al tipului de sistem pe care îl
vom examina imediat: de îndată ce cad de acord la început cu
privire la inversarea sensului, ei nu mai pot schimba convenția,
deoarece pentru a o modifica ar trebui să comunice, darcomun1
carea lor e însăși substanța jocului. Aceasta înseamnă că, in un
astfel de sistem, nu poate fi produsă nicio schimbare din interior.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Paradoxul m psihoterapie

270 17.2 l_Ce pot face jucătorii ca să nu ajungă la această dilemă?
ELatftêi posibilități:"“^' —----- ----
f (1) Jucătorii, anticipând posibila nevoie de a comunica des-
pre~joc după începerea sa, ar fi putut să convină că vor juca în
engleză, dar vor folosi franceza pentru metacomunicare. Orice
enunț în franceză, cum ar fi propunerea de a înceta jocul, va tre
bui să rămână clar în afara grupului de mesaje care sunt afectate
de regula inversării sensului, altfel spus, în afara jocului însuși.
Aceasta ar constitui o procedură de decizie perfect efectivă pen
tru respectivul joc. Insă în comunicarea umană reală, aceasta ar
fi inaplicabilă, deoarece nu există un metalimbaj care e folosit
doar la comunicarea despre comunicare. De fapt, comportamen
tul și, în particular, limbajul natural sunt folosite pentru comu
nicare atât pe nivelul limbajului-obiect, cât și pe cel al metalim
bajului, iar aceasta conduce la unele din problemele pe care le
abordăm (s. 1.5).
Jucătorii ar fi putut să convină în prealabil asupra unei
limite de timp, după care ei vor reveni la modul lor obișnuit de
comunicare. Aici va trebui să remarcăm că această soluție, deși
impracticabilă în comunicarea umană reală, implică recursul la
un factor extern —timpul — care nu face obiectul jocului lor.
^(3j Acestea ne conduc la o a treia posibilitate, care pare fi
unica procedură general efectivă, posedând avantajul suplimen
tar că se poate recurge la ea după începerea jocului: jucătorii pot
să-și prezinte dilema unei a treia persoane cu care și-au păstrat o
comunicare normală, cerându-i să declare jocul încheiat.
Calitatea terapeutică a intervenției mediatorului poate deveni
mai clară dacă o vom compara cu un alt exemplu de joc fără
sfârșit, în care, prin natura situației, nu există niciun mediator a
cărui intervenție să poată fi solicitată.

Constituia unei țari îmagmare garantează dreptul neîngră- 271
d.t la dezbatere parlamentară. Se constată însă repede că regu
la e nepractică, deoarece oricare partid poate împiedica luarea
oricărei decizii angajându-se pur și simplu în discursuri inter
minabile. Ev ident, e necesar un amendament la constituție, însă
și adoptarea amendamentului însuși este afectată de același
drept la dezbatere nelimitată pe care trebuie să-1 amendeze, și
de aceea, poate fi amânat la infinit prin intermediul unei dezba
teri fără sfârșit. De aceea, mașinăria guvernamentală e paraliza
tă, incapabilă să producă o schimbare a propriilor reguli, căci e
prinsă într-un joc fără sfârșit.
In acest caz, evident, nu există niciun mediator care se va plasa
în afara regulilor jocului, încarnate de constituție. Singura schim
bare pe care ne-o putem închipui e una violentă, o revoluție în
urma căreia un partid câștigă puterea în detrimentul celorlalți și
impune o nouă constituție. Echivalentul unei astfel de schimbări
violente din sfera relațiilor între indivizi prinși într-un joc fără
sfârșit va fi despărțirea, sinuciderea sau crima. Așa cum am văzut
în capitolul 5, o variațiune mai puțin violentă pe această temă
este „omorârea" de către George a fiului imaginar, care distruge
vechile reguli ale jocului conjugal între el și Martha.
CiTâltecuvinte, terapeutul că vgnjnddinextenor,es ecaga^

furnizeze ceea ce sistemulnu poate genera^^Jl^^ a
ilorjpgiili, De pildă, în exempluTprezeritatin s. ' in<;tituită
prins într-un joc fără sfârșit, a cărui regulă de aza er
de pretenția soțului la încredere absolută și e acceP^ .
Iută din partea soției a unei astfel de definiri de sine.

272 relațional a luat naștere un paradox ireversibil atunci când soțul
a promis să înșele (să fie infidel). Ireversibilitatea acestei situații
provine din faptul că, la fel ca în cazul oricărui alt joc fără sfârșit,
și acesta este guvernat de reguli cărora le lipsesc niște metare-
guli pentru schimbarea regulilor sale. Se poate spune că esența
intervenției psihoterapeutice într-un astfel de caz constă în for
marea unui sistem nou, lărgit (soț, soție și terapeut), în care nu
doar că e posibilă examinarea sistemului vechi (diada maritală)
de dinafară, dar terapeutul poate folosi puterea paradoxului pen
tru îmbunătățirea situației; terapeutul poate impune acestui nou
joc relațional reguli ce servesc procesului terapeutic.80
7.3 Prescrierea simptomului
7.31 Comunicarea terapeutică trebuie, așadar, să transceandă

sfaturile de genul celor oferite des, dar ineficace de protagoniștii
înșiși, ca și de prieteni și rude. Prescrieri cum ar fi ..Fiți drăguți
unul cu altul", „Nu intrați în probleme prin care să ajungeți la
poliție" și altele asemănătoare pot fi considerate cu grpu a avpan
valoare terapeutică, deși ele circumscriu în mod ingenutt-sehim-
barea dorită. Aceste mesaje se bazează pe presupunerea că, dacă
ya exista „puțină bunăvoință", se va putea schimba starea de fapt
f80 Totuși, din experiența noastră și a multor altora din domeniu, intervenția terapeutică
eficace e influențată de un important factor de timp. Se pare că stă în natura relațiilor

interumane ca terapeutul să aibă o perioadă de grație, în care să-și ducă la îndeplinire
obiectivul. Destul de repede, noul sistem se consolidează până la un punct în care tera
peutul este aproape inextricabil prins în el, și de acum încolo devine mult mai puțin
capabil să producă schimbare decât la începutul tratamentului. Aceasta este valabil mai
alesîn cazul familiilor ce au un membru schizofrenic; puterea lor de a „absorbi" orice ar
pune în pericol stabilitatea lor rigidă (dincolo de manifestările lor superficiale) e real
mente impresionantă. De obicei, în mod justificat, terapeutul consultă un alt terapeut
ori de câte ori simte că a fost prins în jocul cu pacientul sau pacienții. Doar prin impli
carea altui terapeut el va putea să iasă din cadrul în care e prins.

și i a, ^^^dlû^creaêrșoanei sau a persoanelor implicate 273
sO eaȘa saJ}alațe și nefericire.. Totuși, aceaștă presupunere e
d0^ ° alternativelor cel puțin în măsurajn care pacientul
poate ilLorite moineid să respingă sfatul cu răspunsul dezarmant'
„Nuj?ot . Pacienții de bună-credință — înțelegând prin asta pur
și simplu persoanele care nu simulează intenționat — de regulă
au încercat și au eșuat în tot felul de încercări de a se autodiscipli-
na și în tot soiul de exerciții de întărire a voinței, asta cu mult îna
inte de a-și comunica problemele altora și de a li se spune: „Să se
adune". Stă în esența simptomului de a fi ceva nevoit și de aceea
autonom. Insă acesta e un alt fel de a zice că simptomul este un
exemplu de comportament spontan, atât de spontan că până și
pacientul îl resimte ca pe ceva incontrolabil. Tocmai această osci
lare între spontaneitate și coerciție face simptomul paradoxal, atât
în felul cum e resimțit de pacient, cât și de ceilalți.
$ Paca ° persoană dorește să influențeze comportamentûnei
alteia, ea are, în mod fundamental, douăijcăijd©APJacgJEiima-
constă în încercarea de a-1 face pe celălalt să se comporte dife^
rit. Această abordare, așa cum tocmai am văzut, eșuează când
e vorba de simptome, deoarece pacientul nu are puterea de a-șL
controIâTfTmod deliberat comportamentul. Cealaltă abordare
(dau exemple în s. 7.5) constă în a-î facesă sejzomporțe. cum_.se
comportă deja. Potrivit celor arătate, aceasta e ceva ecHvalentcu
paradoxul „Fii spontani" O persoanăUăfeiaisecerejăâdoptg,
un anumit comportament consiBer^spo^
spontană, deoarece solicitarea facejppntaneitatca imposibila*
®btfectul ineluctabil al acestui gen de comunicare poate fi ușor testat. Dacă p rema^^
de O: „Felul în care stai în acel scaun pare extrem de relaxat și continuă s se ui e ,
el nu a prescris, ci doar a descris comportamentul lui 0, dar 0 se va simți ime ia s an
jenit și inconfortabil și va trebui să-și schimbe postura pentru a-și regăsi confortul și a
se putea relaxa. Există și fabula cu gândacul, care a întrebat miriapodul cum reușește
ii
mană. Pragmatică, paradox și patologie • Paradoxul în psihoterapie
274 La fel, dacă terapeuțuLn cere pacientului să-și etaleze simpta-
mul, el va cere spontaneitate în comportament și printr-n acttei
jdgjnjoncțiune paradoxală îi va impune o schimbare de com-
_pprțament pacientului. Comportamentul simptomatic nu mai e
spontan; răspunzând poruncii terapeutului, paripnhil îaco rfin
cadrele jocului său simptomatic fără sfârșit, care până atunci nu
jșvea metareguli pentru schimbarea regulilor sate—Cpvajanu
„pentru că nu mă pot abține" e diametral opus unui comporta-.
ment realizat „deoarece așa mi-a sus terapeutul".
7.32 Tehnica prescrierii simptomului (ca o tehnică de dublă

constrângere~pentru eliminarea sa) pare să fie într-o contradicție
marcată cu principiile psihoterapie! de tip psihanalitic, care
interzice interferența cu simptomele. Totuși, în ultimii ani, s-au
acumulat dovezi în favoarea ideii că nu vor exista consecințe
grave dacă doar simptomul este eliminat — totul depinzând
desigur de cum este abordat comportamentul simptomatic.82
Deși e dincolo de orice îndoială că, de exemplu, un pacient
suferind de anorexie care e hrănit cu forța poate deveni depre
siv și sinucigaș, nu acesta e genul de intervenție terapeutică
la care ne referim. în plus, va trebui să fim permanent atenți
la faptul că așteptările cuiva în materie de rezultate ale unei
intervenții depind de o anumită filosofie a terapiei. De exem
plu, așa-numiții terapeuți comportamentali (Wolpe, Eysenck,
Lazarus etc.) aplică în cazul tulburărilor emoționale mai degra
bă teoria învățării decât cea psihanalitică, și de aceea sunt foarte
să-și miște multele sale picioare cu o eleganță atât de naturală și într-o coordonare
perfectă. Din acel moment, miriapodul nu a mai putut să meargă.
O modalitate în care comportamentul simptomatic nu trebuie abordat este provoca
rea de schimbări doar la una din persoanele aflate într-o relație apropiată oareca
(vezi s. 7.33).

puțin preocupați de efectele neeatîvo =>1
trebuie sa-1luăm
simptomatic, Trok,,;^ v .în 8a“ve ,ale unui tratament rpur 275
i • JL™, i Os de acum susținerea lor că
damnarea sunptomelor nu produce noi simptome, mar grave,
Ș1 ca paciențu nu devm sinucigași. La fel, dacă unui pacient i se
cere sa rșr producă simptomul, și când o face, își dă seama că
poate scapa de el, acest lucru credem că e practic echivalent cu
rezultatul unui „insight' din psihanaliza clasică, deși nu pare să
se fi produs vreun insight anume. însă și în viața reală, omni-
prezentul fenomen al schimbării e doar arareori acompaniat de
„insight"; cel mai adesea oamenii se schimbă fără să știe de ce.
Putem chiar sugera că, din punct de vedere comunicațional,
probabil formele cele mai tradiționale de psihoterapie sunt mult
mai centrate pe simptom decât par la suprafață. Terapeutul care
trece, astfel, cu vederea în mod deliberat lucrurile de care paci
entul se plânge semnalizează, de o manieră mai mult sau mai
puțin deschisă, că cel puțin pentru moment e în regulă să aibă
acel simptom și că tot ce contează e ce e „în spatele" lui. Acestei
atitudini permisive față de simptom i se dă prea puțină atenție
ca factor curativ.
7.33 Rămâne totuși o chestiune importantă, anume că perspec

tiva noastră asupra psihologiei, bazată pe sistem și interacțiune,
ne forțează să ne împrietenim cu terapeuții comportamentali,
dar că, într-un sens mai larg, coroborează avertismentele psi
hodinamice împotriva tratamentului axat strict pe simptom.
Deși suntem convinși de eficacitatea terapiei comportamenta
le (prin decondiționare) în măsura în care e vorba de paciențu
ca monadă, o găsim deficitară, atât în teorie, cât și în istorice e
de caz, când vine vorba de menționarea efectului interacționa
al ameliorării uneori foarte substanțiale a stării pacientului. In

276 experiența noastră (s. 4.44; 4.443), o astfel de schimbare e cel
mai adesea acompaniata de apariția unei noi probleme sau de
exacerbarea uneia deja existente la un alt membru al familiei.
Literatura consacrată terapiei comportamentale lasă impresia că
terapeutul (preocupat doar de pacientul individual) nu va vedea
nicio legătură reciprocă între cele două fenomene și, dacă i se
atrage atenția, va examina noua problemă într-o nouă izolare
monadică.
7.34 Tehnica prescrierii simptomului a fost fnlnaită intuitiv

_de_psihiatri vreme îndelungată. Din câte știm, ea și-a făcut intra
rea în literatură cu Dunlap (39,40), în 1928, într-un pasaj despre
sugestia negativă. Deși el o descrie doar succint, metoda sa con
stă în a-i spune pacientului că el (pacientul) nu poate face ceva,
pentru ca astfel să-l motiveze să o facă. Frankl (46, 47) numește
—acest gen de intervenție „intenție paradoxală", însă nu oferă o
explicație-pentru eficacitatea sa. în psihoterapia schizofreniei,
aceeași tehnică reprezintă o tactică'-impoffanfaTn ĂMgZzzfl dizeciă.
~a îui Rosen (129). El o descrie ca o „reductio ad absurdum" sau
o „reconstituire a psihozei"; o descriere detaliată a tehnicii sale
poate fi găsită în evaluarea amplă a lui Scheflen (137). Expre
sia „prescrierea simptomului" a fost introdusă pentru prima
oară în proiectul lui Bateson?,Terapia de familie~în srhi^nfre-
nie". Acest grup a clarificat natura paradoxală, dublu constrân-
gătoare, a acestei tehnici. De exemplu, Haley (60, pp. 20-59) a
demonstrat că acest gen de injoncțiuni paradoxale joacă un rol
esențial în practic toate tehnicile de inducere a transei, și oferă
multe exemple de folosire a sa în hipnoterapie, extrase atât din
tre observațiile sale cu privire la tehnica lui Milton Erickson, cât
și din propriile experiențe cu ea. Jackson a scris despre aplicarea

acestei metode, mai ales la paeienții paranoizi (71, 72, 77), iar 277
no. vom vorbi mai m detaliu despre opera sa mai încolo în acest
capitol. într-un articol mai vechi, Jackson și Weakland (75) au
discutat aceasta tehnică în cazul terapiei familiale.
7.4 Dubla constrângere terapeutică
Prescrierea simptomului e doar una din multele forme de

intervenții paradoxale ce pot fi grupate sub expresia „dublă
constrângere terapeutică"; la rândul lor, ele constituie doar una
din clasele de comunicări terapeutice, existând multe alte abor
dări psihoterapeutice, folosite în mod tradițional. Ne vom con
centra în acest capitol asupra comunicării paradoxale deoarece,
din punct de vedere comunicațional, ea oferă cele mai complexe
și puternice intervenții pe care le cunoaștem și deoarece e difi
cil să ne imaginăm că dublele constrângeri simptomatice pot fi
contrate de altceva decât de niște duble constrângeri contrare,
și că jocurile fără sfârșit pot fi terminate de altceva decât de o
complexitate mai mică decât cea a unui contrajoc (255). Similia
similibus curantur — cu alte cuvint^fceea ce s-a constatat că_îi
înnebunește pe oameni poate fi și folositorpgntrua-jînsănătoș?.
Aceasta nu neagă importanța covârșitoare a atitudinii umane a
terapeutului față de pacienți, nici că fermitatea, înțelegerea, sin
ceritatea, căldura sau compasiunea își au loc în acest context, și
nici nu implică faptul că singurele lucruri relevante sunt intri
gile, jocurile și tacticile. Psihoterapia ar fi de neînchipuit dacă
terapeutului i-ar lipsi asemenea calități, și, așa cum vor arăta
exemplele următoare, tehnicile mai tradiționale de explicație
și înțelegere acționează mână în mână cu intervențiile u u
constrângătoare. Sugerăm totuși că respectivele calități nu pot
Comunicarea umana. Pragmatică, paradox și patologie • Paradoxul în psihoterapie

278 singure să rezolve complexitățile paradoxale ale interacțiunii
perturbate.
Structural, dubla constrângere terapeutică reprezintă imagi
nea în o^Kn3ă a celei patogene (cf. s. 67431).
■ (1) Ea presupune o relație intensă, în acest caz fiind vorba
dâspre legătura psihoterapeutică, fiind extrem de valoroasă pen
tru supraviețuire și pe care pacientul contează mult.
^(2) în acest context, este realizată o injoncțiune structura
tă așa încât (a) întărește comportamentul pe care pacientul se
așteaptă să-l schimbe, (b) implică faptul că întărirea este un
instrument al schimbării și (c) astfel creează un paradox deoa-
^jrece pacientului i se cere să se schimbe rămânând npcrhiyn-
bat. Totodată, el este pus într-o situație imposibilă cu privire
la patologia sa. Dacă el se supune, nu mai poate să susțină că
„nu are nicio putere" în a schimba ceva; el chiar schimbă ceva,
ceea ce, așa cum am încercat să arătăm, marchează schimbarea
ca pe ceva imposibil, ceea ce e însuși scopul terapiei. Dacă el
se opune injoncțiunii, o va putea face doar dacă mm se compor
tă simptomatic, ceea ce e, din nou, obiectivul curei. Dacă, aflat
într-o dublă constrângere patologică, pacientul e „condamnat
și dacă face ceva, și dacă nu face nimic", într-o dublă constrân
gere terapeutică el e „schimbat și dacă face ceva, și dacă nu
facp-nimic".
((3» Situația terapeutică împiedică pacientul să se retragă
sau să dizolve altfel paradoxul comentându-1.83 Prin urmare,
chiar dacă injoncțiunea e absurdă din punct de vedere logic, ea
e o realitate pragmatică; pacientul nu poate să nu reacționeze
83 Aceasta poate nu pare foarte convingător, dar de fapt e extraordinar de rar să găsești
un pacient care nu va accepta până și cele mai absurde injoncțiuni (de exemplu, „Vreau
să-ți sporești durerea") fără a pune prea multe întrebări.

cumva la ea j
°bișnuit, simptomatic”^ ^°ate reactiona ea în felul său 279
Exemplele ce 1
terapeutica fortea^T*6323 V°r Să arate CUm dubla constrângere
lui instituit de ii>“ r™r_ent ?acientul să iasă in afara cadru-
el devenind W 'E T'Pe pMte fare sta^
nind de la un i / ? 1 C&nd sistemul initial e mărit - fie por-
multe dp™ ?1 SimPtomul său ori de la două sau mai
P ane și jocul lor fără sfârșit (însă cel mai frecvent de
a o corn mație între cele două) — la un sistem mai mare, ce
inc u e acum și expertul din exterior. Aceasta nu doar că le dă
posibilitatea tuturor celor implicați să privească din afară la sis
temul cel vechi, dar permite și introducerea metaregulilor, pe
care vechiul sistem era incapabil să le genereze din interior.
Ne oprim aici cu aspectele teoretice ale dublei constrângeri.
Aplicarea lor practică e un subiect mult mai spinos. E șuficientsă
subliniem că alegerea injoncțiunilor paradoxale adecvate?eextrenri
de dificilă și că, dacă e lăsată cea mai mică portiță dejșcăpare,
paoeStului nu-i va fi greu de obicei să o repereze și să evadeze
astfel din presupusa situație imposibilă imaginată de terapeut.
7.5 Exemple de duble constrângeri terapeutice
Nu dorim să susținem că următoarea colecție de exê

mai reprezentativă și nici mai ilustrativă decât cele e pot ft g
te în referințele citate în s. 7.34. Ele ar tre ui 1. . terape-
evidență câteva din aplicațiile ^„îndividuale, cât
utice, prin intermediul unor cazuri de
și de grup, și implicând o varietate de riiagn°s * îngeri, am
eiaMi.Când am discutat teoria dublei constrâng« ■
s^5Sd^7ă pacientul paranoid își va extinde demer
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Paradoxul în P

280 căutare a sensurilor ascunse la fenomene complet periferice fără
niciun raport între ele, deoarece percepția corectă și comentari
ile pe marginea problemei centrale (a paradoxului) i-au devenit
imposibile. Ceea ce e de fapt foarte frapant la comportamentul
paranoid e suspiciunea extremă, însoțită practic de incapaci
tatea de a verifica odată pentru totdeauna aceste bănuieli, așa
încât să fie lămurite într-un fel sau altul. Astfel, deși pacien
tul pare detașat și atotcunoscător, el suferă de lacune mari în
experiența trăită, iar omniprezenta injoncțiune care-i cere să se
bazeze doar pe percepții corecte are un dublu efect: ea îl împie
dică să umple lacunele cu informația adecvată și îi întărește
bănuielile. Pornind de la conceptul de comunicare paradoxală,
Jackșon (727*77) a. prezentat o tehnică specifică de interacțiune
cu pacienții paranoici, pe care o descria pur și simplu drept
"Învățarea pacientului să fie mai suspicios. Iată două exemple în
acest sens:
(a)/Un pacient își mărturisește temerea că în cabinetul
terapeutului sunt ascunse microfoane. în loc să încerce să-i inter
preteze suspiciunea, terapeutul devine „în consecință" preocu
pat și supune pacientul unei duble constrângeri, sugerându-i
că pot să caute atent împreună prin cabinet, înainte de a începe
ședința. Aceasta l-a lăsat pe pacient cu o iluzie a alternativelor: el
putea accepta căutarea sau să respingă ideea paranoidă. A ales-o
pe prima, și pe măsură ce căuta, devenea din ce în ce mai nesi
gur și mai stânjenit de bănuiala sa; însă terapeutul nu a renunțat
până nu s-au uitat în fiecare colțișor al cabinetului și l-au cer
cetat împreună. Ulterior, pacientul a început, în mod semnifi
cativ, să-și povestească mariajul, dovedindu-se că aici avea de
fapt motive întemeiate să fie suspicios. Oricum, reiese clar cum,
îndreptându-și atenția asupra unei suspiciuni fără legătura cu

problema reală, devenise incapabil să facă vreun lucru folositor 281
pentru grijile și bănuielile sale. Dacă, pe de altă parte, pacientul
ar fi respins sugestia terapeutului de a căuta prin cabinet, și-ar fi
descalificat implicit bănuiala, sau ar fi desemnat-o drept o idee
ce nu merită luată în serios. In orice caz, funcția terapeutică a
băpuielji poate fi reorientată către contextul potrivit.
^(b)O demonstrație clinică în fața rezidenților psihiatri încer
cata le prezinte tehnicile prin care se poate stabili contactul cu
schizofrenicii retrași. Unul din acești pacienți era un tânăr înalt,
bărbos, ce se considera a fi Dumnezeu, și care era cât se poate
de distant în raport cu ceilalți pacienți și cu personalul medical.
Când a intrat în amfiteatru, el și-a așezat intenționat scaunul cam
la șapte metri de terapeut și a rămas nepăsător la orice întrebare
sau remarcă. Mai apoi, terapeutul i-a spus că ideea de a fi Dum
nezeu era periculoasă, deoarece putea foarte ușor cădea victimă
unui sentiment fals de omnisciență și omnipotență, și de aceea
va neglija să fie atent și să verifice ce se întâmplă în jurul lui. I-a
spus clar că dacă pacientul vrea să se riște astfel, va fi exclusiv
problema sa, iar dacă vrea să fie tratat ca un Dumnezeu, terape
utul o va face. Odată cu structurarea acestei duble constrângeri,
pacientul a devenit din ce în ce mai agitat și, în paralel, intere
sat de ce se întâmplă. Intervievatorul și-a scos cheia de la salon
din buzunar, a îngenuncheat în fața pacientului și i-a oferit-o,
spunând că, din moment ce pacientul era Dumnezeu, nu avea
nevoie de cheie, însă dacă tot e Dumnezeu, ar fi mai îndreptățit
ca el să aibă cheia, și nu doctorul. De îndată ce intervievatorul
s-a întors la biroul său, pacientul și-a luat scaunul și l-a tras la
mai puțin de un metru de intervievator. Aplecându-se înainte,
el a declarat, sincer îngrijorat: „Omule, unul dintre noi doi e cu
siguranță nebun".

r i j 7- Nn doar cadrul psihanalitic, ci in general majon-
282 JExemplul 2. Nu doar caarui p constrân-
tatea'situațulor psihoterapeuti P
gen. Natura paradoxală a psihanalizei a fost înțeleasa deunul
din primii colaboratori ai lui Freud,Jdanș_Șac.^£anim Ifif
buie’ideea că analiza se termină atunci când pacientulj^d^șea^.
~caarvutea să continue la infinit, ceea ce amintește in W cpvMț
de"principiul zen budist că iluminarea survine candîaapoJuL
realizează că nu există niciun secret, niciun răspuns ultim, șLde
aceea nu are niciun rost să pună întrebări. Pentru o tratare pe
larg a acestui subiect, recomandăm studiul lui Jackson și Haley
(76), care va ti rezumat aici foarte pe scurt.
De obicei, se presupune că în cadrul transferului, pacientul
„se întoarce" la tipare vechi, „inadecvate" de comportament.
Jackson și Haley au luat din nou calea inversă și s-au întrebat:
care ar fi comportamentul potrivit în situația psihanalitică? Din
acest punct de vedere, se pare că unica reacție matură la între-
gul ritual al canapelei, asocierii libere, spontaneității impuse,
- plăților, _al programului strict etc. constă în respingerea întregii
situații.,însă aceasta e exact ceea ce pacientul, care are nevoie
/ I -de ajutor, nu poate să facă. In acest mod, sunt create condițiile
I ( pentru un context comunicațional aparte. Iată câteva dintre cele
! mai iemarcabile paradoxuri pe care el le implicăT*’™---------- *
a<dentl^ aȘteaptă ca analistul să fie un expert care, desi-
i Sui sPună ce să facă. Analistul răspunde punând pacien-
] U făcandu-l responsabil pentru felul în care decur-
reJû * ,S° lc*tandu'i spontaneitate și în același timp instituind
lui PacieFnhSiUrtClrCUiteaZă comPlet comportamentul pacientu-
( T 1 Se SpUne de fa₽t: "Fii spontan!"
cofi&Lttat a,ent C* faCe pacientul în această situație, el va fi
un răspuns paradoxal. Dacă subliniază că nu face
PAULWATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D

progrese, i se spune că e din cauza rezistenței sale, care e totuși 283
un lucru bun, deoarece oferă o șansă mai bună de înțelegere a
problemei sale. Dacă el declară că are impresia că progresează,
i se spune că rezistă iarăși la tratament, încercând să „fugă în
sănătate" înainte ca problema sa reală să fie analizată.
^Pacientul e într-o situație în care nu se poate comporta ca
un adult, iar când nu se poartă ca un adult, analistul interpretea
ză comportamentul său infantil ca o relicvă din copilărie, consi
derând-o nepotrivită.
ЛФ Un alt paradox constă în problema extrem de complica-
tcHlacă relația analitică e una obligatorie sau voluntară. Pe de
o parte, pacientului i se spune că relația sa e voluntară, și de
aceea simetrică. însă dacă pacientul întârzie, nu vine la o ședință
sau încalcă într-un alt mod regulile, devine evident că relația e
obligatorie, complementară, analistul ocupând poziția principală.
(^(e) Poziția superioară a analistului devine evidentă mai ales
când este utilizat conceptul de inconștient. Dacă pacientul res
pinge interpretarea analistului, analistul poate întotdeauna
să explice că acesta atrage atenția asupra a ceva de care, prin
definiție, pacientul nu își dă seama, deoarece e inconștient. Dacă,
pe de altă parte, pacientul încearcă să dea vina pe inconștient
pentru ceva, analistul poate respinge aceasta susținând că dacă
ar fi inconștient, pacientul nu ar putea vorbi despre această
parte a psihicului.84
Toate acestea arată că, indiferent de ce face analistul_£gntru a
sclumbaTunriTfieTsitu^ o cqmple^ûblaJ^lfâțr^L'
êre terapeutici fa care pacientul „se schimbă și dacă face, și
dacă nu face ceva". Se va vedeA.4e„asemenea, „că aceasțanue
84 Sublinierea acestor consecințe interpersonale nu înseamnă negarea existenței
inconștientului, și nici a utilității conceptului (cf. s. 1.62).
un,ană- Pragmatică, paradox și patologie ■ Paradoxul în psihoterapie

284 . adevărată doar despre situațiacreată în cadrul trațanieniiilui—
psihanalitic, ci și în ce privește psihoterapia în general.
Exemplul 3: Doctorii ar trebui să vindece. Din punct de vedere
interacțional, aceasta îi plasează într-o poziție ciudată: câtă vreme
tratamentul e eficace, ei ocupă poziția complementară superioa
ră în cadrul relației doctor-pacient. Pe de altă parte, când efortu
rile lor eșuează, pozițiile sunt inversate; natura relației doctor-
pacient ajunge să fie în acest caz dominată de intratabilitatea
problemelor pacientului, iar medicul se va găsi într-o poziție
subordonată. El va fi probabil dublu constrâns de pacienții care,
adesea pentru motive foarte obscure, nu pot accepta o schimba
re în bine, sau pentru care e mai important să dețină rolul mai
important în orice relație, inclusiv în cea cu doctorul, indiferent
de durerea sau disconfortul pe care aceasta le pot produce. în
ambele cazuri, e ca și cum acești pacienți spun prin intermediul
simptomului lor: „Ajută-mă, dar nu o să-ți dau voie".
Un astfel de pacient, o femeie între două vârste, a fost trimisă
la psihiatru din cauza frecventelor sale dureri de cap, persistente
și incapacitante. Durerile au început la puțină vreme după ce a
avut o rană în zona occipitală, cauzată de un accident. Rana se
vindecase fără complicații, și examenele medicale amănunțite
nu au reușit să evidențieze ceva care să le explice. Pacienta pri
mise compensații din partea unei companii de asigurări și nu
exista perspectiva unui proces sau a altor pretenții. înainte de a
fi trimisă la psihiatru, ea a fost examinată și tratată de mai mulți
specialiști, într-o clinică mare. Ca urmare a acestor consulturi,
ea acumulase un dosar medical voluminos, devenind sursă de
frustrare considerabilă pentru respectivii doctori.
După ce i-a studiat cazul, psihiatrul a realizat că, dată fiind
această istorie de „eșecuri" medicale, a lăsa să se înțeleagă că

psihoterapia poate fi de ajutor va conduce la o abordare terapeu- 285
tică sortită eșecului. De aceea, el a început prin a-și informa paci
enta că, pe baza examenelor anterioare și din cauza faptului că
niciun tratament nu o ajutase câtuși de puțin, maladia sa era ire
versibilă. Ca urmare a acestui fapt regretabil, singurul lucru pe
care putea să-l facă pentru ea era să o ajute să învețe să trăiască
cu durerea. Pacienta a părut mai mult enervată decât supărată
de această explicație și a întrebat destul de dur dacă asta e tot ce
poate psihiatrul. Psihiatrul a replicat vânturându-i în aer volu-
minosu-i istoric de caz și a repetat că, date fiind aceste dovezi,
pur și simplu nu mai era nicio speranță de ameliorare și că ea va
trebui să se resemneze. Când pacienta s-a întors la un al doilea
interviu, a anunțat că în perioada ce trecuse avusese mult mai
puține dureri de cap. La aceasta, psihiatrul s-a arătat foarte pre
ocupat; și-a făcut autocritica pe motiv că nu o avertizase asupra
posibilității unor reduceri ale durerii temporare și pur subiecti
ve, și și-a exprimat temerile că durerea trebuie inevitabil să se
întoarcă la fel de intensă ca înainte, iar ea se va simți încă și mai
nefericită, deoarece o simplă reducere temporară a percepției
durerii îi dăduse speranțe nerealiste. A scos iar istoricul de caz, a
subliniat cât e de amănunțit și a repetat că abandonarea cât mai
rapidă a oricărei speranțe de ameliorare o va face să învețe mai
repede să-și suporte maladia. Din acest moment, psihoterapia
sa a luat o turnură destul de furtunoasă, cu psihiatrul arătân-
du-se din ce în ce mai rezervat că poate să-i fie util, câtă vreme
ea nu accepta „ireversibilitatea maladiei", iar pacienta solicitând
nervoasă și iritată o ameliorare continuă. între reprizele jocului,
porțiuni mari din ședințe au putut totuși să fie folosite pentru
explorarea altor aspecte semnificative ale relațiilor interpersona
le ale femeii, și ea până la urmă a părăsit din proprie inițiativă

286 terapia, într-o stare mult ameliorată, realizând că jocul cu psihi
atrul putea evident să continue la infinit.
Exemplul 4: Cazurile de durere psihogenă, precum cel de mai
sus, se tratează de obicei foarte bine prin intermediul unei psi-
Koterapii de scurtă durată, bazată pe comunicarea paradoxală.
Impunerea unei duble constrângeri poate începe de obicei de
la primul contact, chiar din momentul în care pacientul tele
fonează pentru a se programa la consultație. Dacă terapeutul
poate avea certitudinea rezonabilă că problemele acuzate sunt
• de origine psihică (de exemplu, ca urmare a unei discuții purtate
/ anterior cu medicul care a făcut trimiterea), el își poate avertiza
( i interlocutorul că uneori oamenii resimt o ameliorare considera-
bilă a stării lor înainte de a se prezenta la prima ședință, însă că
- această ameliorare e doar de moment și nu trebuie să-și pună
speranța în ea. Dacă pacientul nu resimte nicio îmbunătățire a
situației sale până în momentul în care se prezintă la cabinet, nu
’ se întâmplă nimic rău, iar pacientul va aprecia grija și pricepe
rea terapeutului. însă dacă el se simte realmente mai bine, s-au
creat condițiile pentru o structurare încă și mai mare a dublei
constrângeri terapeutice. Următorul pas care trebuie făcut ar fi
explicarea faptului că psihoterapia nu poate reduce durerea, dar
pacientul poate de obicei „modifica durerea în timp" și „să îi
regleze intensitatea". De exemplu, pacientului i se cere să indi-
ce o perioadă de douXcire~dirrzt îrrcâre~Eâr mcoHTCKM ^îTiai
puțin să aibă dureri mari. I se cere ulterior să își intensifice dure-
realnacele ore, presupunerea'taeită~fiind~case va simți mai bine
^în restul zilei. Lucrul extraordinar aici e că pacienții reușesc de
obicei să se simtă mai rău în intervalul ales, așa cum li s-a suge
rat, iar datorită acestei experiențe nu le va scăpa faptul că ei au
cumva controlul asupra propriei dureri. Desigur, terapeutul nu

sugerat în niciun moment să încerce să se simtă mai bine; 287
mai degrabă el își păstrează aceeași atitudine sceptică cu privi
re la ameliorare, așa cum a fost explicat în exemplul 3. Pentru
numeroase alte exemple ce țin de această tehnică paradoxală,
aplicată insomniei, enurezisului nocturn, ticurilor și altor varii
suferințe, cf. Haley (60, pp. 41-59).
ÊxcrnpluJ .51- O tanăra studenta era in pericol să fie exmatricu
lată deoarece era incapabilă să se trezească devreme ca să ajungă
la cursurile ce începeau la ora opt. Orice ar fi încercat, nu reușea
să ajungă înainte de zece. Terapeutul i-a spus că problema poate
fi tratată destul de simplu, chiar dacă de o manieră neplăcută,
dar că era sigur că ea nu va coopera. Aceasta a făcut-o pe fată
(care era destul de îngrijorată de viitorul imediat și avea sufi
cientă încredere în terapeut ca urmare a ședințelor anterioare)
să-i promită că va face orice i se va cere. Ca atare, i s-a cerut să
pună ceasul să sune la șapte. Dimineața următoare, când va fi
sunat, avea să se găsească în fața a două opțiuni: fie să se scoale,
să-și ia micul dejun și să ajungă la cursuri la opt, fie să rămână
în pat, ca de obicei. Totuși, în ultimul caz, nu ar fi avut voie să
se scoale puțin înainte de zece, cum îi stătea în obișnuință, ci tre
buia să potrivească soneria ceasului la unsprezece, și să stea în
pat în acea zi și în următoarea până când suna din nou ceasul,
în aceste două dimineți, nu avea voie să citească, să scrie sau să
asculte radioul, ci doar să stea în pat; după unsprezece putea
să facă ce voia. în seara celei de-a doua zile, trebuia să pună
iarăși ceasul să sune la șapte și, dacă nu putea să se trezească iar
când suna, trebuia să stea din nou în pat până la unsprezece in
acea dimineață și în următoarea, și așa mai departe. In fine, e
a completat această dublă constrângere spunandu-i că, dacă nu
respecta termenii acordului, la care consimțise liber, el nu mai
Comunicarea
■nans. Pragmatică, paradox și patologie ■ Paradoxul în psihoterapie
288 putea sa-i fie de niciun ajutor ca terapeut și de aceea vor trebui
să pună capăt tratamentului. Fata a fost încântată cu astfel de
cerințe, ce păreau plăcute. Când peste trei zile a revenit la urmă
toarea ședință, a povestit că in prima dimineață nu reușise, ca
de obicei, să se scoale la timp, că stătuse în pat până la unspre
zece, așa cum i se ceruse, însă că respectivul repaus la pat forțat
(și mai ales ceasul dintre zece și unsprezece) fusese aproape
de nesuportat din cauza plictisului. Cea de-a doua dimineață
fusese și mai groaznică, căci nu putuse să mai doarmă niciun
minut după șapte, deși soneria nu s-a mai declanșat, desigur,
până la unsprezece. Din acest moment ea a ajuns la cursurile de
dimineață și doar atunci a devenit posibilă abordarea motivelor
care, se pare, o obligau să eșueze ca studentă.
Exemplul 6. Psihoterapia unei familii, compusă din părinți
și "două fiice (în vârstă de șaptesprezece și cincisprezece ani), a
avansat până în punctul în care a început să iasă la iveală o pro
blemă veche a relației dintre părinți. în acest moment, comporta
mentul fetei celei mari s-a schimbat radical. A devenit certăreață
și încerca să devieze discuțiile în toate direcțiile posibile. Toate
încercările tatălui său de a o controla au eșuat și, până la urmă,
fata i-a spus terapeutului că nu va mai colabora sub nicio formă
în cadrul terapiei. Terapeutul a ripostat spunându-i că anxie
tatea sa era de înțeles și că el voia ca ea să fie cât se poate de
perturbatoare și necooperantă. Prin această injoncțiune simplă,
a pus-o într-o situație imposibilă: dacă ea continua să pertur
be terapia, atunci ea coopera, și tocmai asta era hotărâtă să nu
facă; însă dacă voia să nu respecte injoncțiunea, putea să o faca
numai dacă nu era perturbatoare și necooperantă, ceea ce făcea
posibilă continuarea liniștită a terapiei. Ea ar fi putut, desigur,
să refuze să mai vină la ședințe, însă terapeutul a blocat aceasta

Portiță de scăpare, lăsând să se înțeleagă că va deveni subiectul 289
unic al discuțiilor familiei, o perspectivă pe care știa că ea nu
poate să o accepte.
Exemplul 7. Soții sau soțiile care beau întrețin de obicei un
tipar comunicațional stereotip în cadrul cuplului. De dragul
simplității, vom presupune în cele ce urmează că soțul e cel
care bea, însă rolurile pot fi inversate, fără ca aceasta să însem
ne schimbări semnificative în tiparul general.
Principala dificultate constă adesea în diferențele de
punctuație a seriei de evenimente. Soțul, de exemplu, poate
declara că soția sa îl ține prea din scurt și că se simte bărbat
doar după câteva pahare. Soția va răspunde repede că ea ar
renunța bucuroasă să-l mai pistoneze dacă el ar demonstra mai
multă responsabilitate, însă deoarece se îmbată în fiecare seară,
e forțată să aibă grijă de el. Ea poate continua să spună că, dacă
nu ar fi fost ea, soțul ar fi dat de multe ori foc la casă adormind
în pat cu țigara aprinsă; el va replica probabil că nu ar risca așa
ceva nici în vis, dacă ar fi fost burlac. E posibil să mai adauge
că acesta e un bun exemplu de influență castratoare asupra lui.
în orice caz, după câteva astfel de reprize, jocul lor fara sfârșit
devine destul de evident pentru un străin imparțial. In spate e
fațadei de nemulțumire, frustrări și acuzații, ei se co irma reci
proc prin intermediul unui quid pro quo (73). el dân u i Posl 1
litatea ei să fie trează, rațională și protectivă, iar ea an u i
posibilitatea să fie iresponsabil, infantil și, mai departe, un ra
Una din dublele constrângeri terapeutice care pot fi impu-

se unui astfel de cuplu constă în a le cere să bea impre
însă cu condiția ca soția să fie permanent cu un pahar in
tea soțului. Introducerea acestei noi reguli în interacțiunea or
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie - Paradoxul în psihoterapie

290 destructurează practic vechiul tipar. înainte de toate, băutura
devine o sarcină, și nu ceva de la care „nu mă pot abține". în al
doilea rând, soția, care de obicei are un consum moderat de alco
ol, în cazul în care bea totuși, se îmbată repede, până într-acolo
încât e nevoie ca el să aibă grijă de ea. Aceasta nu numai că e o
inversare totală a rolurilor lor obișnuite, ci, totodată, îl plasează
pe el într-o situație imposibilă cu privire la băutură: dacă res
pectă instrucțiunile terapeutului, va trebui să se oprească din
băutură sau să o facă pe ea să bea și mai mult, cu riscul de a o
face să se simtă mai rău, mai neajutorată etc. Dacă, atunci când
soția nu mai poate bea, el ar dori să încalce regula (care spune
că ea trebuie să aibă un avans de un pahar în fața lui) și să bea
singur, el va fi confruntat cu situația nefamiliară de a fi rămas
fără îngerul său păzitor și de a deveni responsabil pentru ambii.
(Desigur, nu vrem să spunem că e ușor să determini un cuplu să
coopereze când e vorba de o astfel de indicație, și nici că o astfel
de intervenție e, în sine, un „leac" pentru alcoolism).
Exemplul 8. Un cuplu vrea să fie ajutat deoarece ambii mem
bri cred că se ceartă prea mult. în loc să-și concentreze atenția
asupra analizei conflictului, terapeutul redefinește cearta lor
spunându-le că sunt cu adevărat îndrăgostiți unul de altul și
că vor fi cu atât mai îndrăgostiți cu cât se vor certa mai mult,
deoarece le pasă suficient unul de celălalt ca să se încaiere, iar
felul în care se ceartă presupune o implicare emoțională pro
fundă. Indiferent cât de ridicolă poate considera cuplul această
interpretare — sau chiar pentru că le pare atât de ridicolă —, ei
vor încerca să-i demonstreze terapeutului cât de mult greșește.
Modalitatea optimă de a i-o dovedi e să nu se mai certe, doar
pentru ca să arate că nu sunt îndrăgostiți. însă din moment ce
nu se mai ceartă, ei descoperă se împacă mult mai bine.
PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVE LAS, DON D. JACKSON

Exemplul 9: Efectul terapeutic al comunicării paradoxale nu e 291
m niciun caz o descoperire recentă, lucru dovedit de următoarea
poveste zen, care conține toate ingredientele dublei constrângeri
terapeutice:
O tânără soție e bolnavă și pe cale să moară.

— Te iubesc atât de mult, îi spuse ea soțului. Nu vreau să te
părăsesc. Nu te duce după ce mor la altă femeie. Dacă o vei face,
mă voi întoarce ca fantomă și îți voi face nenumărate probleme.
La scurtă vreme, soția a murit. Soțul i-a respectat ultima
dorință timp de trei luni, însă după aceea a cunoscut o altă
femeie, de care s-a îndrăgostit. S-au logodit și doreau să se căsă
torească. /
Imediat după logodnă, bărbatului a început să-i apară o fan- /
tomă, care îl acuza că nu-și ținuse promisiunea. Pe deasupra, I
fantoma mai era și isteață. îi spunea exact ce se petrece între el
și noua sa iubire. Ori de câte ori el îi făcea un cadou, fantoma \
i-1 descria în detaliu. Ba chiar repeta conversațiile, devenind așa
de enervantă, că bărbatul nu mai putea să doarmă. Cineva l-a
sfătuit să-i spună de necaz unui maestru zen, care viețuia în ®
apropierea satului. într-un sfârșit, disperat, bietul bărbat s-a dus
să-i ceară ajutorul.
— Fosta ta nevastă a devenit fantomă și știe tot ce faci,
remarcă maestrul. Orice ai spune sau ai face, orice i-ai da
drăguței tale, ea știe. Trebuie să fie o fantomă foarte înțeleaptă.
De fapt ar trebui să o admiri. Următoarea dată când apare,
târguiește-te cu ea. Spune-i că știe atât de mult că nu mai poți
să-i ascunzi nimic și că dacă îți va răspunde la o întrebare, vei
rupe logodna și nu te vei mai căsători.
— Care e întrebarea pe care trebuie să i-o pun?, zise el.

292 Maestrul răspunse:
— Ia o mână de boabe de soia și întreab-o câte boabe ai în
mână. Dacă nu poate să-ți zică, vei ști că e doar o zămislire a
imaginației tale și nu te va mai tulbura.
Noaptea următoare, când fantoma a apărut, bărbatul a
măgulit-o spunându-i că era atotcunoscătoare.
— E adevărat, răspunse fantoma, și știu că ai fost să-l vezi pe
maestrul zen azi.
— Și de vreme ce știi atât de multe lucruri, spune-mi câte
boabe țin în mâna asta, întrebă bărbatul.
Insă în fața lui nu mai era nicio fantomă care să-i răspundă
(131, p. 82).
7.6 Paradoxul în joc, umor și creativitate.
E încă neclar de ce organismele, de la nevertebrate la oameni,

sunt atât de sensibile la efectele paradoxului, însă e evident că
aceste efecte se întind mult dincolo de factorii culturali sau spe
cifici doar unei specii. Așa cum a încercat să arate capitolul de
față, la oameni situația e mai complexă, datorită faptului că
paradoxul nu e numaLpatogen, ci si terapeutic. însă aceasta nu
epuizează câtuși de puțin aspectele pozitive ale paradoxului,
întrucât multe din cele mai nobile îndeletniciri și realizări ale
minții omenești sunt strâns legate de capacitatea omului de a
avea experiența paradoxului. Fantezia, jocul, umorul, dragos
tea, simbolismul, experiența religioasă în sens larg (de la ritual,
la mistică) și, înainte de toate, întreaga creativitate, atât în artă,
cât și în știință, par a fi esențialmente paradoxale.
Totuși, aceste arii sunt atât de vaste și depășesc atât de mult
tema cărții, că ne vom mulțumi aici doar să menționăm ori să

sugerăm câteva idei. Liniile generale ale unei teorii a jocului și 293
fanteziei, bazată pe teoria tipurilor logice (și a paradoxurilor
implicite) au fost schițate de Bateson în 1954. Redând observații
efectuate la grădina zoologică Fleishaker din San Francisco, el
menționează că a văzut
două maimuțe tinere care se jucau, adică erau angrenate într-o

serie de interacțiuni în care acțiunile și semnalele individuale
erau asemănătoare, dar nu aceleași cu cele folosite în lupte. Era
evident, chiar și pentru un observator uman, că seria ca întreg
nu era o bătaie, și era evident pentru observatorul uman că pen
tru maimuțele participante aceasta era o „nonluptă".
Acum, acest fenomen, joaca, poate să survină numai dacă
organismele participante sunt capabile de un anumit grad de
metacomunicare, adică să schimbe semnale care vor vehicula
mesajul „acesta e un joc".
Următorul pas consta în examinarea mesajului „acesta e un
joc", împreună cu înțelegerea că mesajul conține elementele nece
sare pentru a genera un paradox de genul lui Russell sau Epime-
nide — un enunț negativ conținând un metaenunț negativ impli
cit. Explicitat, enunțul „acesta e un joc" sună cam așa: „Acțiunile
în care ne vom angaja acum nu denotă acel lucru la care fac refe
rire acțiunile pe care noi le reprezentăm în jocul nostru" (S, p. 41).
Fry, unul din colegii lui Bateson, a examinat din această per
spectivă fenomenul umorului și, într-un studiu detaliat al unei
multitudini de forme de glume, își rezuma astfel descoperirile:
în producerea umorului, când se ajunge la poantă, persoana

se confruntă cu o inversare explicit-implicită. Inversarea ajută la

294 distingerea umorului de joc, de visuri etc. Inversări bruște cum
sunt cele ce caracterizează momentul poantei în umor îi sunt
străine jocului și îl perturbă. (Doar în psihoterapie acest gen
de inversare e compatibil cu structura generală a experienței),
însă inversarea posedă și efectul aparte de a forța participanții
la comic să redefinească intern realitatea. Inevitabil, poanta
combină comunicarea și metacomunicarea. Acceptăm comuni
carea explicită din poantă. De asemenea, pe un nivel superior
de abstracție, poanta vehiculează o metacomunicare implicită
despre sine însăși și despre realitate, așa cum e ea înfățișată
de glumă... acest material implicit-explicit al poantei devine
un mesaj metacomunicativ despre conținutul glumei în general
(ca mostră de comunicare). în această inversare a conținutului,
ceea e pare a fi real poate fi prezentat în termenii a ceva ce
pare a fi ireal. Conținutul comunică mesajul „E ireal", și prin
aceasta face referință la întregul din care face parte. Suntem ast
fel confruntați iarăși cu paradoxul părții negative care definește
întregul. Realul e ireal, și irealul e real. Poanta precipită întregul
paradox specific conținutului glumei și stimulează răsfrânge
rea paradoxului general asupra cadrului ambiant al jocului (53,
pp. 153-154).
în sfârșit, creativitatea a constituit subiectul multor studii

importante, dintre care cel mai recent este Actul de creație (The
Act of Creatiori) al lui Koestler. în această operă monumenta
lă, este avansată ideea că umorul, descoperirile științifice, ca și
creația artistică sunt fructul unui proces mental denumit bisocie-
rg.Bisociergaj^șle jjj^jniXăâtt^parc^p.ercauneisituațiiș^JlU^1^^
(...) jn două sisteme de referință, consistente intern dar de obifigl
reciproc incompatibilejL£gZu?^351ÂutQrul distingă.

între abilitatea obișnuită de a gândi într-un singur „plan",
295
cum se zice, și actul creativ, care (...) se desfășoară întotdeauna
pe mai mult decât un plan. Primele pot fi numite stări mentale
unilaterale, ultimele — stări mentale bilaterale și au un caracter
tranzitoriu într-un sistem aflat în echilibru instabil, unde atât
echilibrul emoțional, cât și cel al gândirii sunt perturbate (87,
pp. 35-6).
Deși autorul nu spune nicăieri în cartea sa că bisocierea poate

avea structura unui paradox (adică faptul că „două sisteme de
referință, consistente intern, dar de obicei reciproc incompati
bile pot sta unul față de altul într-o relație nivel-metanivel),
viziunea sa asupra creativității are multe afinități cu ipotezele
redate sau avansate de noi în sfera patologiei și a terapiei. Să le
comparăm, de exemplu, cu un rezumat parțial oferit de Koestler
într-unul din ultimele sale capitole:
Una dintre principalele ipoteze ale acestei cărți e că viața

organică, în toate manifestările sale, de la morfogeneză la gân
direa simbolică, e guvernată de acele „reguli ale jocului" care
îi oferă coerență, ordine și unitate-în-diversitate; și că respecti
vele reguli (sau funcții, in sens matematic), fie ca sunt înnăscute
ori dobândite, sunt reprezentate sub formă codată pe diferite
niveluri, de la cromozomi la structura sistemului nervos res
ponsabil pentru gândirea simbolică (...) Regulile sunt date, însă
există nesfârșite variații de la joc la joc, variabilitatea crescând
odată cu nivelurile (...) Există de asemenea o regulă generală a
jocului, care spune că nicio regulă nu e definitivă, în anumite
circumstanțe, ele pot fi modificate și combinate într un joc încă
și mai sofisticat, care furnizează o formă de unitate superioara
Cț»municarea umană Pragmatică, paradQX și pato|ogie - Paradoxul în psihoterapie

296 și, totodată, sporește varietatea; aceasta este ceea ce numim
potențialul creativ al subiectului (87, p. 631).
Ținând seama de caracterul enciclopedic al cercetării autoru

lui, nu putem decât să regretăm, dar fără să criticăm, faptul că
nu și-a extins investigația dincolo de limitele individului, luat
ca monadă.

epilog
Existențialismul
/ J si teoria
comunicării umane
Ne neliniștesc nu lucrurile însele, ci opinia pe care

ne-o facem despre ele.
-EPICTET (sec.Id. Chr.)
8.1
în cele de mai sus am examinat indivizii plecând de la relațiile

lor sociale — în interacțiunea lor cu alte ființe omenești — și
am văzut că vehiculul acestei interacțiuni este comunicarea.
Putem discuta despre până unde putem aplica teoria comuni
cării umane. în orice caz, ne pare evident că a privi omul doar
ca im „animal social" înseamnă a rata omul considerat în rapor
turile sale existențiale, printre care cele sociale constituie doar o
un singur aspect, chiar dacă unul foarte important.
Problema ce se naște însă e dacă vreunul dintre principi
ile teoriei noastre a pragmaticii comunicării umane poate fi de
vreun folos atunci când ne vom muta atenția de la interpersonal
la existențial; și dacă da, în ce fel. Nu vom răspunde la aceas
tă întrebare aici; probabil că nici nu se poate oferi un răspuns
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie Epilog

298 definitiv, deoarece, atunci când o vom investiga, va trebui să
părăsim tărâmul științei și, o mărturisim, să devenim subiec
tivi. Deoarece existența omului nu e observabilă în același sens
în care sunt relațiile sale sociale, suntem forțați să abandonăm
punctul de vedere obiectiv, „exterior", pe care am încercat să-l
păstrăm pe parcursul celor șapte capitole anterioare ale aces
tei cărți. Căci, în acest punct al investigației, nu mai există un
„exterior". Omul nu poate păși dincolo de limitele propriei
minți; subiectul e identic, în ultimă instanță, cuolbîectul, miîv
tea se studiază pe sine, și orice enunț despre orii, luat în relațiile
sale existențiale, se va lovi probabil de aceleași fenomene ale
autoreflexivității, care, cum am văzut, generează paradoxul.
într-un anumit sens, acest capitol e o profesiune de credință:
aceea că omul există într-o relație amplă, complexă și personală
cu viața. Am dori să speculăm posibilitatea ca unele din concep
tele noastre să poată fi folosite la explorarea acestei arii, adesea
neglijată de teoriile pur psihologice ale omului.
8.2
In biologia modernă ar fi de neînchipuit ca fie și cel mai pri

mitiv organism să fie studiat într-o izolare artificială de mediul
său. Așa cum postulează în special teoria generală a sisteme
lor (s. 4.2 și urm.), organismele sunt sisteme deschise care își
mențin o stare constanta (stabilitate) și chiar evoluează către
stări de o complexitate mai mare prin intermediul unui schimb
continuu de energie și informație cu mediul. Dacă vom realiza
că, pentru a supraviețui, un organism trebuie să își procure nu
numai substanțele necesare metabolismului său, ci și informații
adecvate despre lumea înconjurătoare, vom vedea că existența

Șl comunicarea sunt concepte inseparabile. Prin urmare, mediul 299
este trăit ca un set de instrucțiuni referitoare la existenta organis
mului, și în acest sens efectele mediului sunt asemănătoare unui
program de calculator; Norbert Wiener spunea cândva despre
lume că „poate fi considerată drept o multitudine de mesaje fără
un destinatar specificat". Există totuși o diferență importantă,
anume că, în vreme ce un program de computer apare într-un
limbaj pe care mașina îl „înțelege" complet, impactul mediului
asupra organismului cuprinde un set de instrucțiuni ale căror
sensuri nu sunt în niciun caz evidente de la sine, ci acest set
este mai degrabă lăsat în seama organismului care urmează să
le decodifice cum poate mai bine. Dacă la aceste considerații
vom adăuga faptul evident că reacțiile organismului, la rândul
lor, vor afecta mediul, devine evident că și pe cele mai primitive
niveluri ale vieții, se desfășoară interacțiuni complexe și conti
nue, care nu sunt aleatoriii, și de aceea sunt guvernate de un
program, sau, pentru a folosi termenul existențial, de un sens.
Din acest punct de vedere, existența e o funcție (așa cum e ea
definită în s. 1.2) a relației dintre organism și mediu. La nivelul
omenesc, această interacțiune intre organism și mediu iși ațin
ge gradul maxim de complexitate. Deși în societățile moder
ne problemele supraviețuirii biologice au ieșit din prim-plan,
iar mediul în sensul ecologic al termenului, e în bună măsură
controlat1*4 de om, mesaje vi* din mediu ce trebuie decodate
mpsaiele vitale w
«-au mutat din sfera biologica in cea psihica,
corect doar s-au
83
ă omul are înclinația profundă să personifice realita-
Se-pa ttiisforme într-un prieten sau într-un dușman cu care
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Epilog

300 trebuie să ajungă la un echilibru. O idee extrem de relevantă
putem găsi în studiul clasic al lui Zilboorg despre sinucidere:
Se pare că, la începuturile sale, omul își accepta viața în

termenii săi: o boală, orice disconfort, orice tensiune afectivă
puternică îl făceau să simtă că viața a încălcat contractul cu el,
ca să spunem așa, și de aceea el își părăsea partenerul incorect
(...) Evident, [ideea că există] Paradisul a fost creată de uma
nitate nu odată cu nașterea lui Adam și Eva, ci prin acceptarea
morții de către omul primitiv, care prefera moartea voluntară mai
degrabă decât să renunțe la idealul despre ce trebuie să fie viața (170,
pp. 1364-1366; s.n.).
Viața — sau realitatea, soarta, Dumnezeu, natura, existența

I sau oricum altfel preferăm să o numim — e un partener pe care
îl acceptăm sau îl respingem și datorită căruia ne simțim noi
, înșine acceptați sau respinși, sprijiniți sau trădați. Acestui par-
) tener existențial, poate la fel de mult ca unui partener omenesc,
/ individul îi propune felul său de a se defini, care e confirmat sau
l infirmat; iar de la acest partener, omul vrea să primească indicii
\cu privire la natura „reală" a relației lor.
8.4
însă ce se poate spune, atunci, despre acele mesaje vita

le pe care omul trebuie să le decodeze cât mai bine, poate ca
să-și asigure supraviețuirea ca ființă umană? Să ne întoarcem
un moment la câinele lui Pavlov (s. 6.434), încercând să pășim
de aici mai departe, pe tărâmul experienței specifice omu
lui. înainte de toate, știm că există două tipuri Hp mnoaștatei—

cunoașterea lucrurilor și cupQașterea.despi£ lucruri. Prima 301
înseamnă că percepem obiectele sensibile* e-eeea ce Bertrcrrrd" '
ûssell numea „cunoaștgjy, prin experiență nemijlacUÂ»,.iar
Langer „cea-mai-directă și senzorială-eunoaștere". E genul de
cunoaștere pe care câinele lui Pavlov o dobândește văzând cer
cul sau elipsa, o cunoaștere care nu include nicio idee care să
fie despre ce e perceput. însă în situația experimentală, câinele
mai învață ceva despre aceste figuri geometrice, anume că ele
indică într-un fel plăcerea și durerea, și de aceea au un sens în
raport cu supraviețuirea sa. Astfel, în vreme ce conștientizarea
prin intermediul simțurilor poate fi numită cunoaștere de ordi
nul întâi, cealaltă cunoaștere (cunoașterea despre un obiect) se
află pe un al doilea nivel; e o cunoaștere despre cunoașterea de
ordinul întâi, deci o metacunoaștere. (E aceeași distincție pe care
am propus-o în s. 1.4, când am remarcat că a cunoaște o limbă și
a cunoaște ceva despre o limbă reprezintă două genuri extrem
de diferite ale cunoașterii.)85 Când câinele înțelege semnificația
cercului și a elipsei în raport cu supraviețuirea sa, el se va com
porta ca și cum ar fi conchis: „Aceasta e o lume în care sunt în
siguranță câtă vreme disting între cerc și elipsă". Această con-
f85)pe parcursul acestei cărți, am avut ocazia să subliniem că lumea în care trăim și felul
care avem experiența propriei persoane și a altora par a fi organizate pe mai multe
niveluri și orice enunț cu privire la un nivel poate fi făcut doar de pe nivelul imediat
suoerior Această ierarhie a devenit vizibilă în:
K m relația dintre matematică și metamatematică (s. 1.5), ca și între comunicare și
metacomunicare (s. 1-5 și 2.3);
m mntinutul și aspectele relaționale ale comunicării (s. 2.3 și 3.3);
n definirile de sine și ale altora (s. 3.33);
«aradoxurile logico-matematice și teoria tipurilor logice (s. 6.2);
t Teoria nivelurilor limbajului (s. 6.3);
O rarioxurile pragmatice, dublele constrângeri și predicțiile paradoxale (s. 6.4)
8) locul fără sfârșit (s. 7.2);

(9) Dublele constrângea terapeutice (s. 7.4).

502 cluzie nu mai e totuși de ordinul doi; ea e cunoaștere obținută
despre cunoașterea de ordinul doi și, de aceea, e o cunoaștere de
ordinul trei. La oameni, acest proces de dobândire a cunoașterii,
de atribuire a unor niveluri de sens mediului, (realității), e
esentialmente
9 * același.
La omul adult, cunoașterea de ordinul întâi este proba
bil foarte rară. Ea echivalează cu o percepție pentru care nici
experiența trecută și nici contextul actual nu furnizează vreo
explicație, iar inexplicabilitatea și impredictibilitatea fac o ast
fel de percepție foarte anxiogenă. Omul nu contenește nicio
dată să caute cunoașterea despre obiectele experienței sale, să
le înțeleagă sensul pe care îl au în raport cu existența sa și să
reacționeze la ele potrivit înțelegerii sale. în fine, din totalitatea
sensurilor pe care le-a dedus ca urmare a contactului cu nenu-
/ ■ măratele obiecte individuale din mediul său, se naște o viziu-
\ ! ne unificată asupra lumii în care se găsește „aruncat" (pentru
1 a folosi un termen existențialist), iar acest punct de vedere e de
ordinul trei. Există un motiv puternic să considerăm că e destul
de irelevant în ce constă această viziune de ordinul trei asupra
lumii, atâta vreme cât oferă premise cu sens pentru viața cuiva.
Sistemul de iluzii al paranoicului pare să funcționeze ca prin
cipiu explicativ pentru universul pacientului, la fel cum viziu
nea „normală" asupra lumii o face pentru restul oamenilor.86
86 Se poate obiecta aici că ultimul punct de vedere e mai bine adaptat la realitate ca pri
mul. însă mult invocatul criteriu al realității trebuie tratat cu precauție. Paralogismul
care apare de obicei aici e presupunerea tacită că există o „realitate obiectivă", iar oame
nii întregi la minte își dau mai bine seama de ea decât o fac nebunii. Per ansamblu, pre
supunerea amintește mult prea inconfortabil de una similară despre geometria eucli;
diană. Timp de două mii de ani, asumpția că axiomele lui Euclid surprind complet?'
corect realitatea spațiului a fost în afară de orice îndoială, până când s-a realizat că
geometria euclidiană era doar una dintre multiplele geometrii posibile, care nu doar că
sunt diferite, ci și incompatibile. Pentru a-l cita pe Nagel și Newman: „Credința tradițio
nală că axiomele geometriei (sau, din același motiv, axiomele oricărei discipline) sunt

Rămâne important totuși ca omul să opereze cu un set de pre- 303
mise despre fenomenele pe care le percepe, și ca interacțiunea
sa cu realitatea în sensul cel mai larg (adică nu doar cu ființele
omenești) să fie determinată de aceste premise. în măsura în
care ne e îngăduit să speculăm, înseși aceste premise sunt rezul
tatul unei palete enorme de experiențe individuale, iar gene
za lor se situează practic dincolo de ce putem investiga. însă
nu există niciun dubiu, omul nu doar că punctuează seria de
evenimente dintr-o relație interpersonală, ci același proces de
punctuație este activ și în procesul constant și necesar de evalua
re și triere a zecilor de mii de impresii sensibile pe care omul
le primește în fiecare secundă din mediul său extern și din cel
intern. Pentru a repeta ideea de la s. 3.4^. realitatea e în mare,
parte cea pe care o facem noi să fie. Filosofii existențialiștiayan-
Sează o idee similară despre relația dintre om și realitatea, sa:
îl concep drept aruncat într-o lume opacă, amorfă și lipsităde
sens, în care omul își creează singur situația. Felul său șpe_cifi£
de „a-fi-în-lume" este, așadar, rezultatulpropriiloralegeri, este
sensul pe care îl conferă în raport cu ceva ce, putem presupune,
e dincolo de înțelegerea umană.
8.41 Și alți cercetători din domeniul științelor comportamen

tale au definit concepte echivalente sau analogice premiselor de
ordinul trei. Pentru a menționa doar studiile cele mai impor
tante din teoria învățării, Huli et al. (66) în 1940, Bateson (7,
13) în 1942 și din nou în 1960, și Harlow (63) în 1949 au identi
ficat și investigat independent niveluri ale învățării omoloage
d’tate de autoevidența lor a fost astfel radical subminată. A devenit treptat clar că
acr .1 acjevărată a matematicianului pur e să deducă teoremele pe baza asumpțiilor
sarcina nu să decidă dacă axiomele de la care pleacă sunt de fapt adevărate" (108,
postulate,
p. 11; s.n.).

304 fiecărui nivel de cunoaștere avansat mai sus. Pe scurt, această
ramură a teoriei învățării postulează că împreună cu dobân
direa cunoașterii sau a unei aptitudini are loc un proces care
face această achiziție din ce în ce mai ușoară. Cu alte cuvinte,
individul nu doar că învață, ci și învață să învețe. Pentru acest
tip de învățare de ordin mai înalt, Bateson a creat termenul
xêutero-învățate, și l-a descris astfel:
într-o exprimare semigestaltistă sau semiantropomorfică,

putem spune că subiectul învață să se orienteze în anumite
genuri de contexte, sau dobândește un insight al contextelor de
rezolvare a problemelor (...) Putem afirma că subiectul a dobân
dit deprinderea de a căuta contexte și serii de un anumit tip și
nu de un altul, de a „punctua" șuvoiul de evenimente pentru a
da repetițiilor o anumită serialitate ce posedă un sens (7, p. 88).
O concepție similară putem găsi în monumentala operă a

lui Kelly, Psihologia constructelor personale (Psychology of Personal
Constructs) (83), deși autorul nu tratează problema nivelurilor și
își prezintă teoria aproape exclusiv în termenii unei psihologii
intrapsihice, și nu interacționale. Miller, Galanter și Pribram,
în lucrarea lor Planurile și structura comportamentului (Plans
and the Structure of Behavior) (104), au avansat ideea că există
un plan care guvernează comportamentul teologic, la fel cum
calculatorul este guvernat de un program. Conceptul lor de
plan este extrem de relevant pentru ideile avansate în acest
capitol și, fără exagerare, studiul lor poate fi considerat unul
dintre cele mai importante progrese făcute recent în înțelegerea
comportamentului. Legat de această ultimă lucrare, există o serie
de experimente de recompensare independentă de context, derulate
PAULWATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D.JACKSON

a Universitatea Stanford sub direcția doctorului Bavelas, însă 305
scopul lor declarat se situează în afara tematicii acestui capitol.
Dintre ele, mai ales unul merită menționat (169). Dispozitivul
experimental constă într-un șir de butoane. Subiectului i se
comunică faptul că anumite butoane trebuie apăsate într-o
anumită ordine și că sarcina sa e să descopere acea ordine
dintr-un anumit număr de încercări. De asemenea, i se spune că
rezultatul corect va fi semnalat de o sonerie. Totuși, în realitate
butoanele nu sunt conectate la nimic, iar soneria se declanșează
independent de ce face subiectul și cu o frecvență sporită,
altfel spus, relativ rar la început, și din ce în ce mai des către
sfârșitul experimentului. Invariabil, participantul la experiment
își formează repede ceea ce noi am numit premise de ordinul
trei și îi e extrem de greu să renunțe la ele, chiar dacă mai apoi
i se demonstrează că acțiunile sale nu au absolut nicio legătură
cu declanșarea soneriei. într-un anumit sens, acest dispozitiv
experimental este, așadar, un micromodel al universului în care
ne-am dezvoltat cu toții propriile premise de ordinul trei, adică
felul nostru de a-fi-în-lume.
8.5
Atunci când comparăm capacitatea omului de a accepta sau

tolera schimbarea pe al doilea, respectiv pe cel de-al treilea
nivel, iese la iveală o diferență frapantă. Omul posedă, o ..capa«,
citate aproape incredibilă să se adapteze Ia schimbările, pe al
'doilea nivel, după~cum se poate constata observând rezistența
darnenilor-îrr<eleTnai groaznice situații. însă se pare că aceas-
tă rezistență e posibilă doar câtă vreme premisele de ordinul
trei despre existența sa și despre sensul lumii în care trăiește

306 rămân intacte.87 E probabil ceea ce Nietzsche avea în gând când
a afirmat că individul care are de ce-ul viefirpoâte îndura aproa
pe orice fel de cum .Thsa’omul, probabil mult mai mult decât
câineleTut Pavlov, pare deosebit de prost echipat să facă față
inconsistentelor care îi amenință premisele de ordinul trei. Omul
nu poate supraviețui din punct de vedere psihologic într-un uni
vers în care premisele lui de ordinul trei nu pot da seamă de
acea lume, într-un univers care pentru el e lipsit de sens. Dubla
constrângere, după cum am văzut, are acest rezultat dezas
truos; însă același lucru poate fi la fel de mult rezultatul unor
circumstanțe sau evenimente ce sunt total dincolo de controlul
și intențiile omului. Scriitorii existențialiști, de la Dostoievski la
Camus, au abordat pe larg această problemă, care e cel puțin la
fel de veche precum Cartea lui Iov. Kirilov, de exemplu, un perso
naj din Demonii lui Dostoievski, decide că „Dumnezeu nu exis
tă", și de aceea nu mai vede vreun sens să mai trăiască.
în cine să cred? în el? Ascultă, se opri Kirilov rămânând cu

privirea fixă plină de extaz ațintită în gol. Ascultă, o idee gran
dioasă: a existat pe fața pământului o zi și în centrul pămân
tului trei cruci. Unul de pe cruce credea atât de mult, încât
i-a spus celuilalt „Astăzi vei fi cu mine în rai". Se sfârși ziua,
amândoi muriră, porniră și nu găsiră nici raiul, nici învierea.
Cele spuse nu.se adeveriră. Ascultă: omul acesta era spiritul
87 Această diferență, de exemplu, se regăsește în scrisori (de pildă 57) ale prizonierilor
condamnați de naziști pentru crime de diferite gravități. Cei care simțeau că acțiunile
lor ajutau la înfrângerea regimului erau capabili să înfrunte moartea cu o anumită seni
nătate. Strigătele cu adevărat tragice, disperate veneau pe de altă parte de la cei care
fuseseră condamnați la moarte pentru infracțiuni lipsite de acel sens măreț, cum ar fi
ascultarea posturilor de radio aliate sau remarcile ostile la adresa lui Hitler. Morțile lor
erau se pare o violare a unei importante premise de ordinul trei: moartea cuiva trebuie
să aibă sens, nu să fie fără rost.

cel mai sublim de pe fața pământului, constituia însăși rațiunea 307
lui de a fi. întreaga planetă, cu tot ce exista pe suprafața ei, fără
acest om nu este decât o nebunie. N-a existat nici înainte, nici
după el unul asemenea lui și niciodată, până la această minune.
Tocmai de aceea este o minune, pentru că n-a existat și nu va
exista unul ca el niciodată. Iar dacă este așa, dacă legile naturii
nu l-au cruțat nici pe acesta, nefiindu-le milă nici de propria
lor minune, ci l-au obligat și pe dânsul să trăiască în mijlocul
minciunii și să moară pentru minciună, înseamnă că întreaga
planetă este o minciună, se întemeiază pe minciună și pe o iro
nie stupidă. înseamnă că înseși legile planetei sunt o minciună
si o farsă diavolească. Ce rost are atunci să trăiești, răspunde,
dacă ești om?
Iar Dostoievski pune personajul care este întrebat să dea

următorul răspuns frapant: „E un alt aspect al problemei. Mi se
pare că ai confundat aici două cauze diferite; ceea ce e departe
de a oferi o certitudine"(37, p. 673).
în opinia noastră, ori de câte ori apare această temă, va fi
implicată și problema sensului, iar „sensul" aici nu trebuie luat
în înțelegerea sa semantică, ci în cea existențială. Abșepța-sen^.
sului e_groaza în fața Neantului existențial. E starea subiectivă
în care realitatea s-a retras sau a dispărut cu totul, și odată cu ea
orice conștientizare de sine sau a celuilalt.JPențru GabrielMar-
cel viata înseamnă o luptă împotriva neantului". Iar în urmă
—'-Z'Zfe’o șjjtă de ani, Kierkegaard.scria că„Vreau să mă duela
'^de nebuni și să văd dacă adâncurilenebuniei poLsă-mi
enigmavieții"
Aici/ raporturile omului cu acest partener misterios nu sunt
„„Halmente diferite de cele ale câinelui lui Pavlov. Câinele

308 învață repede sensul cercului și al elipsei, iar lumea sa e făcută
țăndări când experimentatorul îi distruge brusc sensul. Dacă
ne vom examina experiența subiectivă în situații comparabi
le, vom vedea că suntem înclinați să presupunem că în spate
le vicisitudinilor vieții acționează un „experimentator" secret.
Pierderea sau lipsa sensului în viață e probabil cel mai frecvent
numitor comun al tuturor formelor de criză emoțională; aceas
ta e mult comentata maladie „modernă". Durerea, boala, pier-
derea, eșecul, disperarea, dezamăgirea, teama de moarte sau
pur și simplu plictisul — toate conduc la sentimentul că viața
e lipsită de sens. Credem că, în esență, disperarea existențială
poate fi definită ca discrepanța dintre ceea ce este și ceea ce tre
buie să fie, dintre percepțiile unui individ și premisele-sale-de
ordinul trei.
8.6
Nu există niciun motiv să postulăm doar trei niveluri de

abstracție în experiența umană a realității. Cel puțin teoretic,
aceste niveluri se succed într-un regres infinit. Astfel, dacă
omul dorește să-și modifice premisele de ordinuiTreT ceeaȘce
nouă ni se pare o funcție esențială a psihoterâpiei, el
doar de pe unâlpafrulea nivel- însă ne îndoim ca mintea umană
este echipată să lucreze pe niveluri mai înalte de abstracție fără
ajutorul simbolismului matematic sau al computerelor. Intere
sânt este că pe al patrulea nivel sunt posibile doar înțelegeri
fugare, iar articularea lor devine dificilă, dacă nu chiar imP0S1
bilă. Cititorul poate își amintește cât de grea era deja înțelegerea
„clasei claselor care nu se conțin pe ele însele" (s. 6.2), care
materie de complexitate e echivalentă unei premise de or mu

êi. Sau, la fel, deși e posibil să înțelegem sensul lui „așa văd 309
eu că mă vezi că te văd" (s. 3.34), următorul (al patrulea) nivel
(„așa te văd că mă vezi că te văd că mă vezi") e practic incom
prehensibil.
Ajnjdorisărepetăm că a comunica sau_chiar a gândi des-
~Hepremisele de ordinul trei e posibil doar de pe al patru
lea nivel. Al patrulea nivel pare însă foarte aproape de limi
teie minții umane și înțelegerea pe acest nivel 6 rară, când nu
lipsește cu totul. Credem că aici e domeniul intuiției și empătiei,
al experienței de tipul „aha"-ului, poate cel al cunoașterii ime
diate oferite de LSD sau droguri asemănătoare, și, în mod cert,
aria unde are loc schimbarea terapeutică după o terapie reușită;
referitor la această schimbare, persoana e incapabilă să spună
cum și de ce a ajuns la ea, și în ce anume constă. Căci psihote
rapia e interesată de premisele de ordinul trei și de schimbarea
pe acest nivel. însă schimbarea premiselor de ordinul trei asu
mate de cineva, înțelegerea tiparelor din cadrul propriilor serii
de comportament și din mediu sunt posibile de pe nivelul ime
diat superior, cel de-al patrulea. Doar de pe acest nivel putem
vedea că realitatea nu e ceva obiectiv, imuabil, „extern", având
un sens bun sau rău pentru supraviețuire, ci că din toate punc
tele de vedere, experiența noastră subiectivă a existenței e cea
care constituie realitatea — realitatea e încadrarea în tipare de
către noi a ceva situat cel mai probabil dincolo de posibilitatea
omenească de verificare obiectivă.
8.61 Ierarhiile, precum cele de care ne ocupăm aici, au fost

investigate cel mai temeinic de o ramură a matematicii moder
ne, cu care studiul nostru posedă afinități importante, chiar dacă
•matematica posedă o consistență și rigoare mult mai mari decât

310 ce putem spera să obținem noi vreodată. Ramura cu pricina
este teoria demonstrației, sau metamatematica. Așa cum impli
că limpede ultimul termen, această arie a matematicii se ocupă
de sine însăși, mai precis, cu legile inerente matematicii și cu
problema dacă matematica este sau nu consistentă. Nu e, așadar,
de mirare că ne vom lovi esențialmente de aceleași consecințe
ale autoreflexivității, care au fost cercetate de metamatematici-
eni cu mult înainte ca analiștii comunicării umane să afle de
existența lor. Ba chiar investigațiile din domeniu datează încă de
la Schroder (1895), Lbwenheim (1915), și mai ales Hilbert (1918).
Teoria demonstrației, sau metamatematica, era în acele vremuri
o preocupare extrem de abstractă a unui grup mic, dar strălucit
de matematicieni, care se plasau de fapt în afara demersurilor
matematice tradiționale. Două evenimente se pare că au adus în
centrul atenției teoria demonstrației. Unul dintre ele a fost publi
carea de către Godel, în 1931, a memorabilului articol despre
propozițiile formal indecidabile (56), un articol descris de pro
fesorii de la Universitatea Harvard drept cel mai important pro
gres în logica matematică din ultimul sfert de veac (108). Celălalt
e intrarea pe scenă aproape explozivă a computerelor, începând
cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste mașini au
evoluat repede de la automate rigid programate la organisme
artificiale extrem de versatile care au început să pună proble
me fundamentale din sfera teoriei demonstrației de îndată ce
complexitatea lor structurală a progresat suficient de mult încă
aceste mașini să fie făcute să se decidă singure asupra
uneia sau alteia dintre mai multe proceduri computaționa e.
alte cuvinte, s-a pus problema dacă vor putea fi proiectate
culatoare care nu numai că vor executa programul, ci vor
odată capabile să-și modifice programul.
PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BA VELAS, DON D. JACKSON

In teoria demonstrației, expresia procedură de decizie se referă 311
la metodele de găsire a demonstrațiilor pentru adevărul sau fal-
nunțului, ori a unei întregi clase de enunțuri, făcute în
cadrul unui sistem formal dat. Expresia înrudită, problemă deci
zionale, se referă la întrebarea dacă există sau nu o procedură de
acest tip. O problemă decizională posedă, așadar, o soluție pozi
tivă dacă poate fi găsită o procedură de decizie pentru rezolva
rea sa, în vreme ce o soluție negativă constă în demonstrația că
nu există o astfel de procedură de decizie. în consecință, pro
blemele decizionale sunt calificate fie drept calculabile, fie ca
nerezolvabile.
Totuși există și o a treia posibilitate. Soluții precise (pozitive
sau negative) la o problemă de decizie sunt posibile doar acolo
unde problema în cauză se găsește în domeniul unei anumite
proceduri de decizie (arie de aplicabilitate). Dacă procedura de
decizie e aplicată unei probleme în afara domeniului său, calcu
lul va continua indefinit, fără să demonstreze la un moment dat
că există vreo soluție (pozitivă sau negativă).88 Tocmai aici ne
vom reîntâlni cu conceptul de indecidabilitate.
8.62 Acest concept constituie problema centrală din articolul

lui Godel pe care l-am menționat, ce se ocupă de propozițiile
formal indecidabile. Sistemul formal ales de către el pentru
teorema sa e Principia Mathematica, opera monumentală a lui
Whitehead și Russell despre fundamentele matematicii. Godel
a putut să arate că în acest sistem, sau în altul echivalent, e posi
bil să construim o propoziție G, care (1) este demonstrabilă por
nind de la premisele și axiomele sistemului, însă care (2) afirma
MAceăstăeste așa-numita problemă a opririi în procedura de decizie; ea oferă o analogie
sugestivă cu conceptul nostru de joc fără sfârșit în comunicarea interumană (s. /./)■

312 despre sine că este nedemonstrabilă. Aceasta înseamnă că dacă
G e demonstrabilă în sistem, indemonstrabilitatea sa (pe care
o afirmă despre sine) va fi și ea demonstrabilă. însă dacă atât
demonstrabilitatea, cât și indemonstrabilitatea pot fi deduse
din axiomele sistemului, iar axiomele sunt consistente (ceea ce
e parte din demonstrația lui Godel), atunci G este indecidabilă
în sistem, la fel cum predicția paradoxală prezentată în s. 6.441 e
indecidabilă în termenii „sistemului" său, alcătuit din informația
conținută de anunțul directorului și de contextul în care e făcut
anunțul89. Demonstrația lui Godel are consecințe care se întind
mult dincolo de granițele logicii matematice; ea demonstrează
în realitate fără putință de tăgadă că orice sistem formal (mate
matic, simbolic etc.) este necesarmente incomplet, în sensul de
mai sus și că, în plus, consistența unui astfel de sistem poate
fi demonstrată numai prin recursul la metode de demonstrație
mai generale decât cele pe care le poate genera sistemul însuși.
8.63 Dacă ne-am oprit mai mult asupra operei lui Godel este
pentru că vedem în ea analogia matematică a ceea ce am dori
să numim „paradoxul fundamental al existenței umane^jQmul_
ește în mod fundamental subiectul și obiectul căutărilor sale-In
vreme ce problema dacă mintea sa poate fi considerată a fi ase
menea unui sistem formal, așa cum afosțel definit îrvparagraful
anterior, nu pare să fie rezolvată, încercarea de a înțelege sensu
pxiștenței^țale-g-aÎHcercgreje jfornțîizflî^rPunând problema as e >
avem sentimentul că anumite rezultate ale teoriei demonstra,
89 Cititorul interesat poate citi excelenta prezentare nonmatematică a lui
Godel făcută de Nagel și Newman (108). Din câte știm, similantăple dimre
Godel și predicțiile paradoxale au fost evidențiate întâi de Nerlich ux ; > a teore-
acest paradox constituie probabil cea mai elegantă analogie no
mei, preferabilă chiar și abordării nonnumerice a lui Findlay

(mai ales în sfera autoreflexivității și indecidabilității) sunt rele- W
vante și pentru noi. însă aceasta nu e în niciun caz descoperi
rea noastră; de fapt, cu zece ani înainte ca Godel să-și prezinte
strălucita teoremă, altă mare minte a secolului formulase deja
acest paradox în termeni filosofici: Ludwig Wittgenstein în al
său Tractatus Logico-Philosophicus (168). Probabil că nicăieri nu a
fost definit acest paradox existențial mai lucid și nici domeniului
mistic nu i s-a acordat o poziție mai respectabilă ca ultimul pas
care transcende acest paradox.
^Wittgenstein arată că putem ști ceva despre-lumea ca totali
tate doar dacă ieșim în afara ei; însă dacă un astfel de lucru ar fi
posibil, lumea nu ar mai fi întreaga lume, Or, logica noastră nu
cunoaște nimic în afara sa:
Logica pătrunde lumea: limitele lumii simt și limitele ei.

Nu putem, prin urmare, să spunem în logică: există cutare și
cutare lucru în lume, iar cutare nu.
Aceasta ar implica se pare că noi excludem anumite
posibilități, iar aceasta nu poate să fie cazul, deoarece altminteri
logica ar trebui să treacă dincolo de limitele lumii: dacă ea va
să zică ar putea să considere aceste limite și din partea cealaltă.
Ceea ce nu putem gândi, aceasta nu putem gândi. Nu putem,
așadar, nici spune ce nu putem gândi (168, p. 140).
Lumea este, așadar, finită și simultan nelimitată, nelimitată

chiar pentru că nu există nimic în afara sa care împreună cu
interiorul ar putea forma o graniță. însă dacă așa stau lucrurile,
atunci ,z.L.umea^viaț^ lumea mea„ ( 141)
Subiectu și urnea nu mai sunt deci entități a căror funcție
relaționa a e in r un anumit fel guvernată de verbul auxiliar
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie « Epilog

3M „a avea (una o are pe cealaltă, o conține sau îi aparține), ci de
existențialul a fi. „Subiectul nu aparține lumii, ci este o limită a
lumii" (p. 141, s. n.)
In interiorul acestor limite se poate întreba și răspunde cu
sens: „Dacă o întrebare poate fi în genere pusă, atunci ea poate
să primească de asemenea un răspuns" (p. 158). Căci, după cum
ar trebui să ne fie foarte clar de acum, nimic din interiorul cadru
lui nu poate spune și nici măcar întreba ceva despre respectivul
cadru. Soluția este, așadar, nu găsirea unui răspuns la enigma
existenței, ci înțelegerea că nu există nicio enigmă. Aceasta este
esența frumoaselor propoziții, aproape zen budiste, cu care se
încheie Tractatus-ul:
Pentru un răspuns ce nu poate fi formulat, nu poate fi formu

lată nici întrebarea. Enigma nu există (...)
Noi simțim că chiar și atunci când toate problemele științifice
posibile primesc un răspuns, problemele noastre de viață încă
nu sunt câtuși de puțin atinse. Desigur că în acest caz nu mai
rămâne nicio întrebare; și tocmai acesta este răspunsul.
Dezlegarea problemei vieții se vede în dispariția acestei pro
bleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenilor
cărora sensul vieții le-a devenit clar după îndelungi îndoieli nu
pot spune în ce constă acest sens?)
Există, bineînțeles, inexprimabilul. Este ceea ce se arata, est
misticul (.Jț_____________ ______________ 15g~
/Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă-XpP'
159)- --
paulwatzlawick, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Glosar
Glosarul de față conține doar termenii care nu sunt definiți

în text și care nu fac parte din vocabularul de zi cu zi. Sursele,
acolo unde sunt citate, sunt Dorland's Medical Dictionary (DMD)
și Psychiatrie Dictionary al lui Hinsie și Shatzky (H&S).
abulie. Pierderea voinței sau deficitul de voință. (DMD)

ambalare. Pierdere a stabilității unui sistem cauzată de o devi
ere în direcția unei amplificări necontrolate.
anorexie. Lipsa sau pierderea poftei de mâncare. în particular,
o boală psihică a pacienților care își pierd apetitul și mănâncă
atât de puțin, încât devin extrem de slabi. (Adaptat din DMD).
autism (adj. autist). Tulburare constând în dominația exerci
tată de tendințele subiective, egocentrice în gândire și compor
tament (DMD).
beneficiu secundar. Termen psihanalitic denumind avantajele
interpersonale indirecte pe care nevroticul le obține de pe urma
maladiei sale, cum ar fi compasiunea, mai multă atenție, elibe
rarea de responsabilitățile cotidiene și altele asemenea.
chinezică. (1) comunicare nonverbală (limbajul corpului etc.);
(2) studiul acesteia.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Glosar

316 compulsie (compulsiv). Un impuls irezistibil de a acționa con
trar propriei judecăți și voințe.
conflict oedipian. Tiranul Oedip, personaj din mitologia grea
că, crescut de un părinte adoptiv, și-a ucis adevăratul tată într-o
altercație, iar mai apoi și-a luat de soție mama. Ulterior, când a
descoperit care sunt relațiile adevărate, și-a scos ochii (DMD).
Acest mit a fost introdus în psihiatrie de Freud, ca o paradig
mă a atracției dintre copil și părintele de sex opus, a conflic
telor intrafamiliale pe care această atracție le generează și a
consecințelor mai generale pentru dezvoltarea psihosexuală a
persoanei.
delir indus [folie ă deux — „nebunie în doi" (în franceză)].
Expresie folosită atunci când două persoane foarte apropiate
suferă de o psihoză simultan, iar când unul din membri pare a-1
influența pe celălalt. Tulburarea, desigur, nu se limitează doar
la două persoane, ci poate implica trei sau mai multe (folie ă trois
etc.) (H&S).
depersonalizare. Procesul de dizolvare, de pierdere a identității,
a personalității, a „Eului". Fenomen mental caracterizat de pier
derea simțului realității sinelui. Adesea este acompaniat de o
pierdere a simțului realității celorlalți și a mediului extern (H&S).
depresie. Sentiment complex, variind de la nefericire până la
o profundă demoralizare și disperare; adesea e acompaniat de
sentimente mai mult sau mai puțin absurde de vinovăție, eșec și
lipsă de valoare, ca și de tendințe autodistructive. în plan fizic,
e însoțită de tulburări de somn și ale apetitului, ca și de o înce
tinire a multor procese fiziologice.
diodă. O unitate fundamentală care desemnează relația dintre
două entități, în contrast cu monada; la fel, „triada" desemnează
o unitate de trei elemente.

entelehie. Presupusa capacitate înnăscută sau potențială a 317
ființelor vii de a se dezvolta în direcția unui anumit stadiu final.
etologie. Studiul comportamentului animal (DMD).
fenomenologic. Care ține de o anumită abordare (fenomenolo
gie) a datelor realității pe care le cercetează fără a încerca să le
explice.
fobie (fobie). Temere morbidă fie fată de un anumit obiect, fie
* de o anumită situație.
fată 9
Gestalt (pl. Gestalten). Formă, tipar, structură sau configurație.
isterie. Nevroză caracterizată de conversia conflictelor
emoționale în manifestări fizice — de exemplu dureri, aneste
zie, paralizie, spasme — fără însă a exista o leziune fizică a orga
nului sau a organelor afectate.
jocuri (teorie a jocurilor). Instrument matematic pentru ana
liza relațiilor sociale ale omului; introdusă de von Neumann
în 1928 și aplicată inițial strategiilor decizionale din sfera
comportamentului economic, teoria jocurilor a fost acum
extinsă la multe tipuri de comportamente interpersonale.
(1) jocuri cu sumă nulă. Situații în care suma între câștigul unui
jucător și pierderea oponentului dă întotdeauna zero, adică
avem de-a face cu o competiție pură, deoarece pierderea unuia
înseamnă câștigul celuilalt.
(2) jocuri cu sumă nenulă. Situații în care câștigul și pierderea
nu reprezintă inversul pierderii sau câștigului celuilalt, și astfel
suma lor nu este necesarmente nulă; câștigul și pierderea pot fi
determinate corelat (colaborare pură) sau doar parțial (motive
amestecate).
meta-. Prefix semnificând „schimbare de poziție", „dinco
lo" „peste", „care transcende" etc. în această lucrare de regulă
numește corpusul de cunoaștere despre un corpus de cunoaștere
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Glosar

318 sau despre un domeniu de studiu, de exemplu: metamatemati-
că, metacomunicare.
monadă (adj. monodie). O mărime fundamentală a unității, con
siderată strict pentru sine. Folosit aici mai ales pentru a numi
individul considerat în afara legăturilor sale de comunicare, și
în contrast cu -> diada sau triada.
nevrotic (adj.). Care ține de o tulburare emoțională, de natura
sa psihogenă și de simptomele sale (nu organice) funcționale (de
exemplu, fobia, isteria).
pareză, generală (paralizie generală a alienaților, dementia paraly-
tica, boala lui Bayle). Tulburare psihică având simptome fizice și
psihice, cauzată de infecția sifilitică a sistemului nervos (H&S).
patogen. Proprietatea (capacitatea) de a produce modificări
patologice sau îmbolnăviri (DMD).
psihogen. De origine intrapsihică; (simptom) având o sorginte
emoțională sau psihologică, și nu una organică (DMD).
psihologia Gestaltului (gestaltistă). Studiul proceselor mentale
și al comportamentului ca Gestalten, și nu ca unități fragmen
tate sau izolate.
psihopatologie. (1) Termen generic care se referă la disturbările
emoționale și/sau la bolile psihice; (2) ramură a medicinei care
se ocupă cu acestea.
psihosomatic. Care ține de relația corp-minte; prezența unor
simptome corporale de origine psihică, emoțională sau mentală
(DMD).
psihoterapie de familie. Psihoterapia cuplurilor sau a întregilor
familii ai căror membri sunt tratați împreună în ședințe comune
care îi implică simultan pe toți membrii.
psihotic. Care ține de psihoză, adică de boli psihice, de natura
organică sau funcțională (psihogenice) suficient de grave pentru a

tulbura grav funcționarea individuală, intelectuală, profesională, 319
socială etc. a pacientului, în vreme ce la pacientul nevrotic tulbura-
rea este doar parțială și limitata la anumite domenii ale vieții sale.
sadomasochism (simbioză saăomasochistă). Formă a relației
umane caracterizată de faptul că un partener produce perechii
sale suferințe fizice și/sau sufletești.
schizofrenie. Tulburare psihică afectând cam jumătate din
pacienții spitalelor psihiatrice și aproximativ un sfert din pacienții
internați în spitalele americane. Termenul a fost pus în circulație
de psihiatrul elvețian E. Bleuler și se referă la psihozele marcate
de tulburări profunde ale percepției realității de către pacient, ale
formării de concepte, ale afectelor, și, în consecință, ale compor
tamentului său general. în funcție de simptomatologia sa speci
fică, schizofrenia este clasificată în subgrupuri, ca de exemplu:
paranoidă, catatonică, hebefrenică sau sub alte forme simple.
terapie comportamentală. Formă de psihoterapie bazată pe teo
ria învățării; comportamentul, inclusiv cel aferent simptomelor,
este considerat a fi produsul unui proces de învățare și de aceea
poate fi supus „dezvățării" (decondiționare).
transfer. în psihanaliză, reproducerea unor experiențe uita
te și refulate din copilăria mică. Reproducerea sau retrăirea ia
în general forma viselor sau reacțiilor care se pro uc in ca
curei psihanalitice (H&S). wA
traumă emoțională. Un șoc emoțional care asa in mi
impresie durabilă (DMD). ..
trecere la act [acting-out]. Exprimarea tensiunii emo
prin comportamente directe într-o situație care poa e sa
nimic de-a face cu sursa tensiunii; de obicei este o os .|e
comportamente impulsive, agresive sau, în general, an
(adaptat din H&S).
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și p

Bibliografie
1. Albee, Edward, „Cui i-e frică de Virginia Wolf?", în Teatru

american contemporan, vol. II. București: EPLU, 1967.
2. Apter, Julia T., „Models and Mathematics. Tools of the
Mathematical Biologist." Journal of the American Medical
Association, 194:269-72, 1965.
3. Artiss, Kenneth L., ed., The Symptom as Communication in
Schizophrenia. New York: Grune & Stratton, 1959.
4. Ashby, W. Ross, Design for a Brain. New York: John Wiley
& Sons, 1954.
5. Ashby, W. Ross, Introducere în cibernetică. Ed. Tehnică, 1972.
6. Bateson, Gregory, „Culture Contact and Schismogenesis."
Man, 35:178-83, 1935.
7. Bateson, Gregory, „Social Planning and the Concept of
,Deutero-Learning' în Relation to the Democratic Way of
Life." Science, Philosophy and Religion, Second Symposium,
New York: Harper & Brothers, 1942, pp. 81-97.
8. Bateson, Gregory, „A Theory of Play and Fantasy." Psychi
atric Research Reports, 2:39-51, 1955.
9. Bateson, Gregory, „The Message ,This is Play."' In Transac
tions of the Second Conference on Group Processes. New York:
Josiah Macy, Jr., Foundation, 1956, pp. 145-242.

10.
Bateson, Gregory, Naven, ed. a 2-a, Stanford: Stanford Uni
321
versity Press, 1958.
11. Bateson, Gregory, „The New Conceptual Frames for
Behavioral Research." Proceedings of the Sixth Annual
Psychiatric Institute Princeton: The New Jersey Neuro
Psychiatric Institute, 1958, pp. 54-71.
12. Bateson, Gregory, „The Group Dynamics of Schizophre
nia." In Lawrence Appleby, Jordan M. Scher §i John Cum
ming, ed., Chronic Schizophrenia. Exploration in Theory
and Treatment. Glencoe, Illinois: The Free Press, 1960, pp.
90-105.
Bateson, Gregory, „Minimal Requirements for a Theory
of Schizophrenia."Archives of General Psychiatry, 2:477-91,
1960.
14. Bateson, Gregory, „The Biosocial Integration of the Schiz
ophrenic Family." In Nathan W. Ackerman, Frances L.
Beatman §i Sanford N. Sherman, ed., Exploring the Base
for Family Therapy. New York: Family Service Association,
1961, pp. 116-22.
15. Bateson, Gregory, ed., Perceval's Narrative, A Patient's
Account ofhis Psychosis, 1830-1832. Stanford: Stanford Uni
versity Press, 1961.
15. Bateson, Gregory, „Exchange of Information about Pat
terns of Human Behavior." Lucrare prezentata la Sympo
sium on Information Storage and Neural Control, Hou
ston, Texas, 1962.
17. Bateson, Gregory, comunicare personala.
18. Bateson, Gregory; Jackson, Don D.; Haley, Jay Weak-
land, John, „Toward a Theoiy of Schizophrenia." Behavioral
Science, 1:251-64, 1956.
Bibliografie
î22 19. Bateson, Gregory și Jackson, Don D., „Some Varieties of
Pathogenic Organization." In David McK. Rioch, ed., Dis
orders of Communication, vol. 42, Research Publications.
Association for Research in Nervous and Mental Disease,
1964, pp. 270-83.
20. Bavelas, Alex, comunicare personală.
21. Benedict, Ruth, Patterns of Culture. Boston: Houghton-
Mifflin Company, 1934.
22. Berdiaev, Nicholai, Filosofia lui Dostoievski, Iași: Institutul
European, 1992.
23. Berne, Eric, Analiza tranzacționala în psihoterapie. București:
Editura Trei, 2011.
24. Beme, Eric, Jocurile noastre de toate zilele. București: Editura
Trei, 2014.
25. Bertalanffy, Ludwig von, „An Outline of General System
Theory." British Journal of the Philosophy of Science, 1:134-65,
1950.
26. Bertalanffy, Ludwig von, „General System Theory." Gene
ral Systems Yearbook, 1:1-10.1956.
27. Bertalanffy, Ludwig von, „General System Theory - A
Critical Review." General Systems Yearbook, 7:1-20,1962.
28. Birdwhistell, Ray L., „Contribution of Linguistic-Kinesic
Studies to the Understanding of Schizophrenia", în Alfred
Auerback, ed., Schizophenia, An Integrated Approach. New
York: The Ronald Press Company, 1959, pp. 99-123.
29. Bochenski, I. M„ A History of Formal Logic. Notre Dame,
Indiana: University of Notre Dame Press, 1961.
30. Bolzano, Bernard, Paradoxien des Unendlichen, ed. a 2-a, Fr.
Prihonsky, ed., Berlin: Mayer und Müller, 1889.

•Jl. Boole, George, Mathematical Analysis of Logic; Being an 323
Essay towards a Calculus of Deductive Reasoning. Cambridge:
Macmillan, Barclay & Macmillan, 1847.
32. Buber, Martin, „Distance and Relation." Psychiatry, 20:97-
104,1957.
33. Carnap, Rudolf, Introduction to Semantics. Cambridge: Har
vard University Press, 1942.
34. Cherry, Colin, On Human Communication. New York: Sci
ence Editions, 1961.
35. Cumming, John, „Communication: an approach to chro
nic schizophrenia." In Lawrence Appleby, Jordan M. Scher
și John Cumming, eds., Chronic Schizophrenia. Exploration
in Theory and Treatment. Glencoe, Illinois: The Free Press,
1960, pp. 106-119.
36. Davis, R. C., „The Domain of Homeostasis." Psychological
Review, 65:8-13,1958.
37. Dostoievski, Feodor M., Demonii. București: RAO, 1999.
38. Dostoievski, Feodor M., însemnări din subterană și alte
microromane. Iași: Polirom, 2007.
39. Dunlap, Knight, „A Revision of the Fundamental Law of
Habit Formation." Science, 67:360-2,1928.
40. Dunlap, Knight, „Repetition in the Breaking of Habits."
Scientific Monthly, 30:66-70,1930.
41. Durrell, Lawrence, Clea. New York: E. P. Dutton & Co.,
1960.
42. Ferreira, Antonio J., „Family Myth and Homeostasis."
Archives of General Psychiatry, 9:457-63,1963.
43. Ferreira, Antonio J.., „Psychosis and Family Myth." Manu
scris nepublicat.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Bibliografie

î24 44, Findlay, J., „Goedelian Sentences: a non-numerical
approach." Mind, 51:259-65,1942.
45. Frank, Lawrence K„ „The Prospects of Genetic Psycho
logy." American Journal of Orthopsychiatry, 21:506-22,1951.
46. Frankl, Victor E., The Doctor and the Soul. New York: Alfred
A. Knopf, Inc., 1957.
47. Frankl, Victor E., „Paradoxical Intention." American Journal
of Psychotherapy, 14:520-35, 1960.
48. Frege, Gottlob, Grundgesetze der Arithmetik begriffsschtiftlich
abgeleitet, vol. 1. Jena; Verlag Hermann Pohle, 1893.
49. Freud, Sigmund, „Prelegeri de introducere în psihanaliză.
Serie nouă, în Opere esențiale, vol. 1. București: Editura
Trei, 2010.
50. Freud, Sigmund, Interpretarea viselor (Opere esențiale, voi.
2). București: Editura Trei, 2010.
51. Fromm-Reichmann, Frieda, „A Preliminary Note on the
Emotional Significance of Stereotypies in Schizophrenics."
Bulletin of the Forest Sanitarium, 1:17-21,1942.
52. Fry, William F., Jr., „The Marital Context of the Anxiety
Syndrome." Family Process, 1:245-52,1962.
53. Fry, William F., Jr., Sweet Madness: A Study of Humor. Palo
Alto: Pacific Books, 1963.
54. Gardner, Martin, „A New Paradox, and Variations on
it, about a Man Condemned to be Hanged." în secțiunea
„Mathematical Games", Scientific American, 208:144-54,1963.
55. George, F. H., The Brain as a Computer. Oxford: Pergamon
Press, 1962.
56. Gödel, Kurt, „Ueber formal unentscheidbare Satze der
Principia Mathematica und verwandter Systeme I." Monat
shefte fuer Mathematik und Physik, 38:173-98,1931.

57.
Gollwitzer, Helmut, et al., eds., Dying W? Live. The Final 325
Messages and Records of the Resistance. New York: Pantheon
Books, 1956.
58. Greenburg, Dan, How to be a Jewish Mother. Los Angeles:
Price/Stem/Sloan, 1964.
59. Haley, Jay, „Family Experiments: A New Type of Experi
mentation." Family Process, 1:265-93,1962.
60. Haley, Jay, Strategies of Psychotherapy. New York: Grone &
Stratton, 1963.
61. Haley, Jay, „Research on Family Patterns: An Instrument
Measurement. Family Process, 3:41-65,1964.
62. Hall, A. D. §i Fagen, R. E., „Definition of System." General
Systems Yearbook, 1:18-28,1956.
63. Harlow, H. F., „The Formation of Learning Sets." Psycho
logical Review, 56:51-65,1949.
64. Hilbert, David §i Bemays, Paul, Grundlagen der Mathematik,
2 vol. Berlin: J. Springer Verlag, 1934-39.
65. Hora, Thomas, „Tao, Zen, and Existential Psychotherapy."
Psychologia. 2:236-42,1959.
66. Hull, C. L., Hovland, C. L., Ross, R. T., et al., Mathemati-
co-Deductive Theory of Rote Learning: A Study in Scientific
Methodology. New Haven: Yale University Press, 1940.
67. Jackson, Don D., „Some Factors Influencing the Oedipus
Complex." Psychoanalytic Quarterly, 23:566-81,1954.
68. Jackson, Don D., „A Note on the Importance of Trauma in
the Genesis of Schizophrenia." Psychiatry, 20:181-4,1957.,
69. Jackson, Don D., „The Question of Family Homeostasis.
Psychiatric Quarterly Supplement, 31:79-90, partea 1,195
70. Jackson, Don D., „Family Interaction, Family Home
ostasis, and Some Implications for Conjoint Fami y
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Bibliografie

326 Psychotherapy.", in Jules Masserman, ed., Individual and
Familial Dynamics. New York: Grone & Stratton, Inc., 1959,
pp. 122-141.
71. Jackson, Don D., „Interactional Psychotherapy.", in Morris
I. Stein, ed., Contemporary Psychotherapies. Glencoe, Illinois:
The Free Press, 1962, pp. 256-71.
72. Jackson, Don D., „A Suggestion for the Technical Hand
ling of Paranoid Patients." Psychiatry, 26:306-7, 1963.
73. Jackson, Don D., „Family Rules: The Marital Quid Pro
Quo." Archives of General Psychiatry, 12:589-94,1965.
74. Jackson, Don D., „The Study of the Family." Family Process,
4:1-20, 1965.
75. Jackson, Don D. §i Weakland, John H., „Conjoint Family
Therapy. Some Considerations on Theory, Technique, and
Results." Psychiatry, 24:30-45,1961.
76. Jackson, Don D. §i Haley, Jay, „Transference Revisited."
Journal of Nervous and Mental Disease, 137:363-71,1963.
77. Jackson, Don D. §i Watzlawick, Paul, „The Acute Psycho
sis as a Manifestation of Growth Experience." Psychiatric
Research Reports, 16:83-94,1963.
78. Jackson, Don D. §i Yalom, Irvin, „Conjoint Family Thera
py as an Aid to Intensive Psychotherapy." In Arthur Bur
ton, ed., Modern Psychotherapeutic Practice. Innovations in
Technique. Palo Alto: Science and Behavior Books, 1965, pp.
81-97.
79. Joad, С. E. M., Why War? Harmondsworth: Penguin Spe
cial, 1939.
80. Johnson, Adelaide M.; Giffin, Mary E.; Watson, E. Jane §i
Beckett, Peter, G. S., „Studies in Schizophrenia at the Mayo

C1ÜïCp IL Observations on Ego Functions in
Schizophre- 327
ma. Psychiatry, 19:143-8,1956.
81. {°"es. Ernest, The Life Work of sigmm, 3
New York. Basic Books, Inc., 1957. '
82. Kant, O „The Problem of Psychogenic Precipitation in
chizophrenia." Psychiatric Quarterly, 16:341-50,1942.
83. Kelly, George A., The Psychology of Personal Constructs, 2
vol. New 'rork: W. W. Norton & Company, 1955.
84. Koestler, Arthur, întuneric la amiază, ed. a 2-a, București:
Humanitas, 2008.
85. Koestler, Arthur, Arrival and Departure. New York: The
Macmillan Company, 1943. Londra: Jonathan Cape.
86. Koestler, Arthur, The Invisible Writing. New York: The Mac
millan Company, 1954.
87. Koestler, Arthur, The Act of Creation. New York: The Mac-
millan Company, 1964.
88. Laing, Ronald D., The Self and Others, Further Studies in
Sanity and Madness. Londra: Tavistock Publications, Ltd.,
1961.
89.
Laing, Ronald D., „Mystification, Confusion, and
Conflict" „Mystification, Confusion, and Conflict", in I.
Boszormenyi-Nagy §i J. L. Framo, eds., Intensive Family
TheravW Theoretical and Practical Aspects. New York: Harper
J p w 1965, PP- 343-63.
• ° Ronald D. Esterson, A., Sanity, Madness, and the
90. Laing, families of Schizophrenics. Londra: Tavistock
Family' vf*’ 1964.
Publications, phU'hyin a New Key_ Cambridge: Harvard
91. briSrsity Press. 1942.
Comunicarea umanâ. Pragmatică, paradox ?i patologie ■ Bibliografie

328 92. Lasègue, Ch., Falret, J., „La folie à deux, ou folie commu
niquée." Annales Médico-Psychologiques, t. 18, noiembrie
1877. [trad. engl. Richard Michaud, American journal of
Psychiatry, supl. volume 121, no. 4, pp. 2-18,1964.]
93. Lee, A. RusseÙ, „Levels of Imperviousness in Schizophrenic
Families." Lucrare prezentatâ la Western Division Meeting of
the American Psychiatric Association, San Francisco, 1963.
94. Lennard, Henry L. §i Bernstein, Arnold, cu Hendin, Helen
C. §i Palmore, Erdman B., The Anatomy of Psychotherapy.
New York: Columbia University Press, 1960.
95. Lidz, T.; Cornelison, A. R.; Fleck, S.; Terry, D., „The Intra
familial Environment of Schizophrenic Patients. II. Marital
Schism and Marital Skew." American Journal of Psychiatry,
114:241-8,1957.
96. Lorenz, Konrad Z., King Solomon's Ring. Londra: Methuen,
1952.
97. Luce, Clare Boothe, „Cuba and the Unfaced Truth: Our
Global Double Bind." Life, 53:53-6,1962.
98. Luft, Joseph, „On Non-verbal Interaction." Lucrare
prezentatâ in cadrul Western Psychological Association
Convention, San Francisco, aprilie 1962.
99. Mach, Ernst, The Science of Mechanics. La Salle, III.: The
Open Court Publishing, 1919.
100. Maruyama, Magoroh, „The Multilateral Mutual Causal
Relationships among the Modes of Communication,
Sociometric Pattern and the Intellectual Orientation in the
Danish Culture." Phylon, 22:41-58,1961.
101. McCulloch, Warren S., Pitts, Walter, „A Logical Calculus
of the Ideas Immanent in Nervous Activity." Bulletin of
Mathematical Biophysics, 5:115-33,1943.

102. McGinnies, Elliott, „Emotionality and Perceptual 329
Detense." Psychological Review, 56:244-51,1949.
103. Meerloo, Joost A. M., The Rape of the Mind: The Psychology
Thought Control, Menticide and Brainwashing. Cleveland:
The World Publishing Company, 1956.
104. Miller, George A.; Galanter, Eugene; Pribram, Karl H.,
Plans and the Structure of Behavior. New York: Henry Holt
and Company, 1960.
105. Miller, James G., „Living Systems: Basic Concepts; Struc
ture and Process; Cross-Level Hypotheses." Behavioral Sci
ence, 10:193-237, 337-411,1965.
106. Morris, Charles W., „Foundations of the Theory of Signs.",
în Otto Neurath, Rudolf Carnap, Charles W. Morris, ed.,
International Encyclopedia of Unified Science, vol. 1, no. 2.
Chicago: University of Chicago Press, 1938, pp. 77-137.
107. Muggeridge, Malcolm, „Books." Esquire, vol. 63, no. 4,
aprilie 1965, pp. 58-60.
108. Nagel, Ernst; Newman, James R., Gödel's Proof. New York:
New York University Press, 1958.
109. Nagels, Ivan, in Spectaculum, Moderne Theaterstücke, vol. 7.
Frankfurt/M.: Suhrkamp Verlag, 1964.
HO. Nash, Ogden, „Don't Wait, Hit Me Now!". în Marriage
Lines. Boston: Little, Brown and Company, 1964, pp.
99-101.
111.
Nerlich, G. C., „Unexpected Examinations and Unpro-
vable Statements." Mind, 70:503-13, 1961.
Northrop/ Eugene P., Riddles in Mathematics. New York: D.
112.
Van Nostrand Co., 1944.
OrwelL George, O mie nouă sute optzeci și patru. Iași: Poli
113.
rons 2002.
Comunicarea umani. Pragmatică, paradox și patologie • Bibliografie

330 114. Oster, Gerald, and Nishijima, Yasunori, „Moire Patterns/'
Scientific American, 208:54-63,1963.
115. Parkinson, C. Northcote, Parkinson's Law and Other Studies
in Administration. Boston: Houghton Mifflin Company,
1957.
116. Potter, Stephen, One-upmanship. Harmondsworth: Penguin
Books, 1947.
117. Pribram, Karl H., „Reinforcement Revisited: A Structu
ral View." In M. Jones, ed., Nebraska Symposium on Moti
vation, 1963. Lincoln: University of Nebraska Press, 1963,
pp. 113-59.
118. Proust, Marcel, Les plaisirs et les jours, ed. a 13-a, Paris:
Gallimard, 1924.
119. Quine, Willard van Orman, Methods of Logic. New York:
Henry Holt and Company, 1960.
120. Quine, Willard van Orman, „Paradox." Scientific American,
206: 84-95,1962.
121. Ramsey, Frank Plumpton, The Foundations of Mathematics
and Other Logical Essays. New York: Harcourt, Brace & Co.,
1931.
122. Rapoport, Anatol §i Chammah, Albert M., in colaborare
cu Carol J. Orwant, Prisoner's Dilemma; a study in conflict
and cooperation. Ann Arbor: University of Michigan Press,
1965.
123. Reichenbach, Hans, Elements of Symbolic Logic. New York:
The Macmillan Company, 1947.
124. Renaud, Harold §i Estess, Floyd, „Life History Interviews
with One Hundred Normal American Males: pathogenic
ity of Childhood. American Journal of Orthopsychiatry, 31*
786-802,1961.

225. Richardson, Lewis Fry, „Mathematics of War and Foreign
331
Politics.", în James R. Newman, ed., The World of Mathe
matics, vol. 2. New York: Simon and Schuster, Inc., 1956,
pp. 1240-53.
126. Rilke, Rainer Maria, Elegii duineze. București: Ideea
Europeană, 2008.
127. Rioch, David McK., „The Sense and the Noise." Psychiatry,
24:7-18, 1961.
128. Rioch, David McK., „Communication in the Laboratory and
Communication in the Clinic." Psychiatry, 26:209-21,1963.
129. Rosen, John N., Direct Analysis. New York: Grune & Strat
ton, 1953.
130. Rosenthal, Robert, „The Effect of the Experimenter on the
Results of Psychological Research.", in B. A. Mahr, ed.,
Progress in Experimental Personality Research, Vol. 1. New
York: Academic Press, 1964, pp. 79-114.
131. Ross, Nancy Wilson, ed., „The Subjugation of a Ghost," în
The World of Zen. New York: Random House, Inc., 1960.
132. Ruesch, Jurgen §i Bateson, Gregory, Communication: The
Social Matrix of Psychiatry. New York: W. W. Norton &
Company, Inc., 1951.
133. Russell, Bertrand, Introducere la Wittgenstein, L. Scrisori
despre Tractatus. București: Humanitas, 2012.
Sansom, G. B., The Western World and Japan: A Study in
134.
the Interaction of European and Asiatic Cultures. New York:
Alfred A. Knopf, 1950.
Sartre, Jean-Paul, Introduction to Henry Alleg, The Ques
135. tion. New York: George Braziller, Inc., 1958.
Scheflen, Albert E., „Regressive One-to-One Relation
136. ships-" Psychiatric Quarterly, 23:692-709, 1960.
Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologia ■ Bibliografie

332 137. Scheflen, Albert E., A Psychotherapy of Schizophrenia:
Direct Analysis. Springfield, Illinois: Charles C. Thomas,
Publisher, 1961.
138. Scheflen, Albert E., „Quasi-Courtship Behavior in Psycho
therapy." Psychiatry, 28:245-57,1965.
139. Scheflen, Albert E., Stream and Structure of Communica-
tional Behavior. Context Analysis of a Psychotherapy Session.
Behavioral Studies Monograph No. 1. Philadelphia: East
ern Pennsylvania Psychiatric Institute, 1965.
140. Schelling, Thomas C., The Strategy of Conflict. Cambridge:
Harvard University Press, 1960.
141. Schimel, John L., „Love and Games." Contemporary Psy
choanalysis, 1:99-109, 1965.
142. Searles, Harold F., „The Effort to Drive the Other Person
CrazyAn Element in the Aetiology and Psychotherapy of
Schizophrenia." British journal of Medical Psychology, 32:1-
18, Partea 1,1959.
143. Sluzki, Carlos E., and Beavin, Janet, „Simetria y comple-
mentaridad: una definicion operacional y una Apologia
de parejas", Acta psiquiatrica y psicologica de America latina,
11:321-30, 1965.
144. Sluzki, Carlos E.; Beavin, Janet; Tamopolsky, Alejandro;
Veron, Eliseo, „Transactional Disqualification", Archives of
General Psychiatry, 1967.
145. Smith, Michael, in The Village Voice, vol. 7, no. 52 (18 oct.
1962).
146. Spengler, Oswald, Declinul Occidentului. Craiova: Editura
Beledi, 1996.
147. Stegmilller, Wolfgang, Das Wahrheitsproblem und die Idee der
Semantik. Viena: Springer Verlag, 1957.

148. Stein, L., „Loathsome Women." Journal of Analytical Psy- 333
chology, 1:59-77,1955-56.
149. Stem, David J., „The National Debt and the Peril Point."
The Atlantic, 213:35-8,1964.
150. Styron, William, Lie Down in Darkness. New York: The
Viking Press, 1951.
151. Szasz, Thomas S., The Myth of Mental Illness, Foundations
of a Theory of Personal Conduct. New York: Hoeber-Harper,
1961.
152. Taubman, Howard, in The New York Times, vol. 112, no. 38,
250 (15 oct. 1962), p. 33.
153. Tinbergen, Nicolaas, Social Behavior in Animals with Special
Reference to Vertebrates. Londra: Methuen, 1953.
154. Toch, H. H. §i Hastorf, A. H., „Homeostasis in Psycho
logy." Psychiatry, 18:81-91,1955.
155. Watts, Alan Wilson, „The Counter Game," in Psychothera
py, East and West. New York: Pantheon Books, Inc., 1961,
pp. 127-167. „
156. Watzlawick, Paul, „A Review of the Double Bind Theory.
Family Process, 2:132-53,1963.
157. Watzlawick, Paul, An Anthology of Human Communication;
Text and Tape. Palo Alto: Science and Behavior Books, 1964.
158.
Watzlawick, Paul: „Paradoxical Predictions." Psychiatry,
28:368-74, 1965. . „
159. Watzlawick, Paul, „A Structured Family Interview.
Process, 5:256-71,1966. . . n(
160. Weakland, John H., „The ,Double-Bind' Hypothesis
Schizophrenia and Three-Party Interaction." In Don •
Jackson, ed., The Etiology of Schizophrenia, New York: Basic
Books, 1960.
Coniunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie Bibliog

3M 161. Weakland, John H. și Jackson, Don D., „Patient and Thera
pist Observations on the Circumstances of a Schizophren
ic Episode." Archives of Neurology and Psychiatry, 79:554-74,
1958.
162. Weiss, Paul, „Cell Interactions." în Proceedings Fifth Cana
dian Cancer Conference, New York: Academic Press, 1963,
pp. 241-76.
163. Weissberg, A., The Accused. New York: Simon and Schus
ter, 1951.
164. Whitehead, Alfred North și Russell, Bertrand, Principia
Mathematica, 3 vol., Cambridge: Cambridge University
Press, 1910-13.
165. Whorf, Benjamin Lee, „Science and Linguistics." în John
B. Carroll, ed., Language, Thought, and Reality. Selected Writ
ings of Benjamin Lee Wborf, New York: John Wiley & Sons,
Inc., 1956, pp. 207-19.
166. Wiener, Norbert, „Time, Communication, and the Nervous
System.", în R. W. Miner, ed., Teleological Mechanisms.
Annals of the New York Academy of Sciences, vol. 50,
articolul 4, pp. 197-219,1947.
167. Wieser, Wolfgang, Organismen, Strukturen, Maschinen,
Frankfurt/M., Fischer Bücherei, 1959.
168. Wittgenstein, Ludwig, Tractatus Logico-Philosophicus.
București: Humanitas, 2001.
169. Wright, John C., Problem Solving and Search Behavior under
Non-Contingent Rewards. Teză de doctorat nepublicată,
Stanford University, 1960.
170. Zilboorg, Gregory, „Suicide Among Civilized and
Primitive Races."' American Journal of Psychiatry, 92:1347-
69,1935-36.
PAUL WATZLAWICK, JANET 8EAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Comunicarea Umană. Pragmatică, Paradox Şi Patologie - Paul Watzlawick, Janet Beavin Bavelas, Don D. Jackson

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comunicarea Umană. Pragmatică, Paradox Şi Patologie - Paul Watzlawick, Janet Beavin Bavelas, Don D. Jackson

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Paul Watzlawick

Janet Beavin Bavelas

Traducere din engleză de

Descrierea QP a Bibliotecii Naționale a României

I. Beavin Bavelas, Janet

Titlul original: Pragmatics of Human Communication. A Study of Interactional

Copyright © 2011,1967 by W.W. Norton & Company, Inc.

Copyright © Editura Trei, 2014

O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București

9 Prefață (la ediția din 2011)

19 Capitolul unu. Sistemul de referință

Paul Watzlawick s-a născut în orașul Villach din Austria, în

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Prefață

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Prefață

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Această carte tratează problema efectelor pragmatice (com­

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Introducere

paul WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

1 împărțirea zecimală a capitolelor nu a fost introdusă pentru a produce confuzie sau a

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Introducere

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Palo Alto, martie 1966

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Introducere

Sa ne gândim la câteva situații diferite, precum cele care

Populația de vulpi dintr-o zonă din nordul Canadei mani­

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie - Sistemul de referință

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Aceste exemple, aparent fără legătură, au un numitor comun:

4.- < narsdox si oatologie ■ Sistemul de referință

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Sistemul de referință

Principala rațiune pentru care e necesar să invocăm mate­

N-a mai existat o altă cultură care să arate, ca a noastră,

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

însă care s-a desprins cu forța din adâncurile inconștientului.

Nu e nevoie să intrăm în detalii cu privire la modul în care a

nu sunt nicidecum numere în înțeles metaforic, ci semne

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Sistemul de referință

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

... să presupunem că mă aflu în casa unui prieten când, la

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Sistemul de referință

La modul în care le interpretăm, afirmațiile de mai sus nu

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie • Sistemul de referință

1.3 Informație și feedback

Freud a repudiat multe din reificările psihologiei tradiționale

3 Așa-numiții „neofreudieni" au pus, desigur, mult mai mult accentul pe interacțiunii®

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

PAULWATZLAWICKJANETBEAVIN BAVELAS, DON D.JACKSON

. ..___ ■ Sis“~lde re"",n,â

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Accentul pe care îl punem pe discontinuitatea dintre teoria

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Sistemul de referință

Dacă am fi asemeni unor homeostate și am aștepta ca un

Mai apoi, el continuă prin a arăta că sistemele naturale

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Sistemul de referință

... pe măsură ce urcăm în ierarhia nivelurilor învățării, ajun­

PAUL WATZLAWICK, JANET BEAVIN BAVELAS, DON D. JACKSON

Din fericire pentru înțelegerea noastră a interacțiunii umane,

Comunicarea umană. Pragmatică, paradox și patologie ■ Sistemul de referință

Această carte tratează problema efectelor pragmatice (com

Populația de vulpi dintr-o zonă din nordul Canadei mani

Principala rațiune pentru care e necesar să invocăm mate

... pe măsură ce urcăm în ierarhia nivelurilor învățării, ajun

Recunoașterea diferenței dintre matematică și metamatema

Când nu mai folosim comunicarea pentru a comunica, ci pen

Piesele și pătratele tablei corespund unor semne elemen

Am citat in extenso această analogie deoarece ilustrează con

Psihologul cantonat în paradigma stimul—răspuns își limi

2.51 în sistemul nervos central, unitățile funcționale (neuro