Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Bor 1921-1922 NR 2 - Folosul Evangheliilor Apocrife

    Încărcat de

    Ciufuliciu
    34 vizualizări4 pagini

    Titlu original

    Bor 1921-1922 Nr 2 - Folosul Evangheliilor apocrife

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    34 vizualizări4 pagini

    Bor 1921-1922 NR 2 - Folosul Evangheliilor Apocrife

    Încărcat de

    Ciufuliciu

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 4
    © BISERICA ORTODOXA ROMANK_ FOLOSUL EVANGHELIILOR APOCRIFE ay é In genere vorbind, evangheltile apocrife sunt serieri aleatuite, unele de crestini drept-credin- ciogi, altele de eretici, alaturea de evang/eliile canonice, cu scopul, fie de a povesti, pentra stiinfa si inima crestinilor, ceface ar fi dorit ei sa stie despre viata Domnulai, dar nu gaseau in evangheliile canonice, fie de a justifica teo- riile dogmatice ale ereticilor, prin povestirile fantastice pe care Je adavgan ei. Evangheliile apocrife sunt, deci, scrieri cu tendinfa, dar nu cu © singura tendinfa. La unele, tendinta e inofen- siva, la altele condamnabila. Acestea din urma urmareau si falsifice povestirea genuina a evan- gheliilor canonice, pe de o p-rte diformand fapte adevarate, pe de alta scornind lucruri contrazicatoare, fafa de cele cunoscute din evan- gheliile canonice. Cele dintai urmareau numai © tendinfa inofensiva: ele nu cautau s& intro- duc alte credine dogmatice decat cele care ar fi rezultat din evangheliile canonice, nici si furigeze fapte in contrazicere en cele din evan- gheliile canonice, ci numai s& satisfac dorul de a sti al crestinilor, relativ la chestiunile despre are, in evangheliile canonice, li se povestea prea putin sau de loc. Conducatorii Bisericii cregtinesti, avind ras- pundere fata de sufletele credinciosilor, pe care trebuian sa le pastreze curate gi ferite de orice influenfe vatimatoare, care ar fi putut pagubi dreapta credinta din sufletele lor, au urmarit cu grija toate izvoarele, din care ei ar fi putut sorbi © influenfa rea si, indata ce le aflau, se sileau s& le desfiinteze. Acesta e cazul si cu cvangheliile aprocrife. Atitudinea Parinfilor Bisericii a fost de continua priveghere si distrugere a lor, ca nu cumva ceva dintr'insele s& se furigeze in sufletele cres- tinilor. Si, in adevar, au izbutit sa le distruga. Din 27 de evanghelii apocrife, cate stim ct au existat, nu mai avem astazi decat 6, si acestea @ ajuuns pana la noi nu pentru cd ax fi scipat. privegherii Pastorilor Biserioii, ci pentruca cu- prindeau lucruri inofensive si nu, primejduiau dreapta-credinjé. Ei le-au lasat. Incolo, toate evangheliile apocrife, al caror cuprins falsifica adevarul evanghelic, au fost urmarite si distruse fara mila, De ce? Din motivele indicate mai sus: cre- stinfi sé nu aiba de unde citi lu-ruri vatama- toare credintei. Daca este aga, putem noi regreta astazi ca nu mai avem aceste evanghelii? Si se poate vorbi de vreun folos al lor, cand se stie ca Biserica, prin Pastorii ei, le-a urmarit ? Fireste, Pastorii Biscricii au fost manafi de cel mai inalt sentiment al datoriei lor de a strajui sufletele, ca si nu se furigeze in cle ceva contrariu adevarului evangelic, Ca numai evan- gheliile canonice trebuiau avute in considerafiune, atunci dnd era vorba de a alcatui povestirea vietii Domnulai, e un adevar pe care-1 afirma pind si tovatafii care nu stau pe terenul cres- tinismulai pozitiv si traditional, cum stam noi 0, Cu toate acestea nu e o gresald a afirma cA sint laturi care ne motiveazd s4 purtam interes evangheliilor aprocrife si s& regretam a cea mai mare parle azi nu mai cxisté decat din nome sau din mici citafiuni. Fireste, cel mai mare interes e cel dogmatic pastrarea dreptei-credinfe. Pe acesta I-au avut tn vedere Pastorii Biscricii si, manafi de el, au distrus evangheliile apocrife, ca si nu se ras- pindeasca erorile cuprinse in ele. De indata ce insd unele evanghelii de acest soi nu mai pri- mejduiau sufletcle, nici Biseriza nu lea mai *) «Nu mam folost intru nimic de evanghelile apocrife. Aceste cecmpuneri nu pot & considerate in niciun caz ca cele cononice, ppeniruck sunt amplifciri vulgare, avdnd de basi pe cele cano: hice gi neadfogind nimi: de seamis. — Renan, Vila dt Ges tad italian de Fiizfo oe Hon, Milan, 1853, vol ly p. 10, Introducerea, Veri si lBglise chriionns a tui Renan 2 ed. Paris 1879, p, 505. . cA cele ajunse pind , sunt numai cele ino- u 1, gi nu se ‘altul. Miguna spiritul sectar . nu putea fi indiferenta, init absolut justificati pentru felul ‘azi si mai avem in mana evanghe “pu numai cele inofensive, ci gi , interesul stiinfific, care gi el poate j multe soiuri, dupa diferitele ramuri dogmelor, de pild’, care stra- turor parerilor aparute in crestinism, “a celor rele, a eresilor, ¢ lipsita de in mijloacele ei de informatiune. Mult aceste scrieri, prin Parintii si seriitorii fined este de folos. Cele mai multe ile apocrife, servind tendinfa tocmai doctrina ereziilor pentru care cute, intr’insele gisim doctrina res- rin urmare, dacd tavatatii Bisericii au , la inceputul crestinismului, astfel pentru a studia si combate parerile st interes nu existd tot astfel gi invatafii de ari? Tature, in care e ar fi putut folosi in care se gisesc. evangheliile apo- care si folosesc, filologiei bisericesti. Limba ¢ carfile Noului Testament ‘particularitati, din cauza c& pe sai in greceste, dar dela oameni ‘au fost educati evreies'e si au dar au scris greceste. Ei au FOLOSUL EVANGHELILOR APOCRIFE a in formele ei. De aci urmeazi ca, pentru studiul ru, € de cel mai mare interes sa se stu- dieze amanunfit aceasta limba, in care se simte © cugetare straind. In multe pasagii, suntem motivati sa stabilim 0 medie intre limba gin- dita gi cea scrisd, cind © vorba s& fixtm Infe- lesul exact al: pasagiului respe Ca s& facem aceasta, nevoie si avem cat mai multe monumente de limba de natura ace- asta, pentruca s’o putem studia. O expresiune care se intimpina o singura data in evangheliile canonice si care ne surprinde, prin noutatea ei, si nu suntem siguri asupra fnfelesului ei, ¢ cu putinfa st aibs o paralela in evangheliile apocrife. Nar fi fost de interes ca si avem la noi gi evan- gheliile apocrife, deci un mai mare cimp de stadiu al materialului de limba ? Cateva exemple vor limuri mai bine acest n lucru. a, Care ¢ ziva cnd a inviat Domnul ? Evangh. Matei (28,1) spune cd «una a Sam- betelor>. Ce zi este aceasta «una a Simbetelor» ? ‘Adventistii, fara mult discernamAnt, spun 8 © Simbita. In evanghelia apocrifa a lui Petru ins, gisim locul respectiv dat cu: dppon 2 rhs xopenniis Mopsiiy Maxroaleqyhy adica: urmea- azi ci aduce o lamurire in plus. 4. Dar expresiunea unica dela Matei: «SAm- ‘bat’ tarzin intra ceiace lumina spre una a Sam- betelor> si pe care Belser 0 declara . In adevar, cusdntul 72% Extafaiov nn ¢ in legiters cum so eredea, cu obaia— flint, extents, ci cu verbul Extéva gent, a ‘urma neintaraint. — Veri Cremer, bibisehutheotogivches Wocrlerbuch Goths 1915, p. 407. Veni Dr. Ile Gheorghe! in revista Slidarilaea ne 2-10, 1921; vest gl articolul meu in Ustversnt titerar, U7 uli 1921. ate de noi din evanghelii. In Fapt. Apostolilor, f. Paul ‘spune c4 Domnul lisus a zis 4 mai fericit ada decdl a lua (20,38). Aceste cuvinte inst se gasesc in evanghelii. Prin urmare si dincolo vanghelii putem ciuta cate ceva privitor la eyanghelicd. In epistola catre Evsei (5,7) , in timpul Patimei Sale, Domnul Hristos tare gi a varsat lacrimi, Ca a strigat cu stim, A a varsat lacrimi, nu stim. 1.8, element afari de evanghelii. ile apocrife. un exemplu: ayem in Bis2ricd sirbatoarea Intrdrti in ca a Maicii Domnului. Ea se intemeiaza 9¢ © stire care © cuprinsa intr'o evanghelie rif: Protocvangeliul lui Tacov, care e din ‘nedistruse de Bisericd, deci inolensive. In stim ci Sf. Fecioara Maria a fost adusd Ia din Terusalim la varsta de 3 ani si cd a acolo in viata sfantd Domnului si cd tot facut fagaduinfa de feciorie.') Tot de aici si pe parintiii sai ti chema Ioachim gi Ana. de acest izvor, pind la sec. IV nu jimic unde si ni se vorbeasca ceva des- pildria Sfintei Fecioare. Abia dela sec. sinte, 0 fac Sf, Epifanie si Grigorie de indica izvorul nesigur de unde au tirea?). avem a face cu stiri culese din tra- dintli, Biserica le-a folosit, intru cat ‘0 sirbitoare pe temeiul lor. eci, cA si o scriere apocrila a servit informafiune. nfii bisericesti au Intrebuinfat unele in apocrife, chiar peste numarul ‘mai nainte, dar nu din cele cu “eretica. Astiei Papia vorbeste ji femei-tnvinuite de multe Hristos. Zusediu (Ist. Bis. find de tre ani fa dust de paring fia bisericl spre a fi crescutl acolo, se fle cab. 0. in protoevangelitl tut ih, Lsurgica serie! rasdritens, Cer el sogma cxtolie, Turin 1909, 11,29) spune cd aceast’ poreste se gaseste In evangbelia dup. Evrei. Sf. Ignatie, in epistola sa catte Smirneni (WI,1-2), citeaz’ 0 povestire cand Domnul inviat spus ucenicilor sti sil pipaie, ea s& vada ca nu e duh fara trup. leronim (de Viris [dlustribus, 16) spune ca aceastd marturie e luat& din evan- ghelia evreeasca pe care el insusi o tradusese de curand.‘) Origen se rosteste tocmai cum trebuie, dis- tingtind intre autoritatea carfii si unele indicii cu care ne-am putea folosi din ea. Astfel el povesteste despre un fapt cu. aceste cuvinte: Se afla scris intr'o evanghelie care se numeste

    S-ar putea să vă placă și