PSIHOLOGIA

ÎNVĂȚĂRII
 Ce este învățarea?
- Proces de adaptare a organismului la mediu.

- A.N. Leontiev - „procesul dobândirii experienţei individuale de

comportare.“

- Asimilarea experienţei speciei, a experienţei

socioculturale a umanităţii.

- A. Clausse - „o modificare în comportament, realizată prin

soluţionarea unei probleme care pune individul în

relaţie cu mediul."
-Robert Gagné - „acea modificare a dispoziţiei sau a capacităţii
umane care poate fi menţinută şi care nu poate fi atribuită
procesului de creştere.“

- Învățarea → o modificare a comportamentului ← experiența relativ

trainică individuală
≠
cauze biologice

- Psihologia educației – învățarea este o activitate sistematică,

dirijată, desfăşurată într-un cadru organizat, orientată în
direcţia asimilării de cunoştinţe şi a formării structurilor
psihice şi de personalitate.
• Învățarea desfăşurată în sistemul de învățământ → învățare școlară.
- Rezultatul învățării şcolare trebuie privit sub două aspecte:
- informativ – constă în extragerea şi stocarea unui conţinut
informaţional util, a unor scheme de acţiune, a
unor algoritmi intelectuali.
- formativ - se exprimă în formarea şi transformarea aparatului
cognitiv al elevului, în formarea şi dezvoltarea
personalităţii.
- Organizarea învățării şcolare se referă la - conţinuturi de transmis
- procedee şi modalităţi
de orientare şi dobândire independentă a cunoştinţelor.
• Ceea ce contează mai mult nu este ce învățăm, ci cum învățăm.
 Condițiile învățării
- Robert Gagné –
condiţii interne -
potenţialul ereditar
(dispoziţiile înnăscute),
nivelul dezvoltării
intelectuale, cunoştinţe,
capacităţi, motivaţie,
voinţă, unele tehnici de
muncă intelectuală.
condiţii externe sistemul de cerinţe
şcolare, structura şi gradul de
dificultate ale materiei, calitatea
instruirii (metode didactice,
procedee), competenţa cadrului
didactic, relaţiile profesor - elevi,
caracteristicile clasei de elevi
(ambianţă psihosocială).

- David Ausubel - variabilele intrapersonale

- variabilele situaţionale
- factori cognitivi - stadiul dezvoltării cognitive, structura cognitivă,
capacitatea intelectuală, gradul de dificultate a
conţinuturilor, exerciţiul.
→ Structura cognitivă → învăţarea
• Structura cognitivă - cunoştinţele existente constituite din fapte, noţiuni,
propoziţii, teorii şi date perceptuale brute, de care cel ce învaţă poate dispune
în orice moment.

• Starea de pregătire cognitivă - „adecvarea bagajului de cunoştinţe de care

dispune la un moment dat elevul, în aşa fel încât el să facă faţă cerinţelor învăţării
unei teme noi, precise."

- factori afectivi – acţionează în faza înv. iniţiale, având o funcţie de

energizare → fixează noţiunile noi.
- factori sociali - climatul socioafectiv al clasei, interacţiunea elevilor,
relaţiile de competiţie sau de cooperare din
cadrul grupului şcolar → procesul de învățare al
fiecărui elev.

- Trăsăturile de personalitate ale profesorului: capacităţile intelectuale,

aptitudinile didactice, trăsăturile de caracter, capacitatea de a genera
efervescenţă intelectuală şi motivaţie intrinsecă la elevi → procesul
de învățare.
 MODELE ALE ÎNVĂȚĂRII

- metafora asociaţionistă
- metafora constructivistă
- metafora procesării informaţiei
MODELE ASOCIAŢIONISTE / BEHAVIORISTE
ALE ÎNVĂŢĂRII

- învățarea este produsă prin existenţa unor relaţii între două

clase de evenimente - stimulii sau comportamentele.

- CLASICE - INSTRUMENTALE
(pavloviene) (skinneriene)
 CONDIȚIONAREA CLASICĂ - Ivan Petrovici Pavlov

necondiționat
stimulul SN reacție salivară
hrana R

sunetul unui metronom ≠ reacție salivară

S2 = SC R

sunetul unui asocieri stimulul SN

metronom repetate(praful de carne)
S2 = SC

reacție salivară
R
• SC – SN (contiguitatea temporală) → R

• Ordine anterogradă: SC - SN

• SC joacă un rol de semnal faţă de SN.

• Este imp calitatea anticipatorie a SC față de SN.

• Probabilitatea APARIŢIEI SN în PREZENŢA SC sau la puţin

timp după SC este mai MARE

• Probabilitatea APARIŢIEI SN în ABSENŢA SC este mai MICĂ.

 CONDIŢIONAREA REACŢIILOR EMOŢIONALE

- J.B. Watson şi R. Rayner au demonstra modul în care se

dezvoltă răspunsurile emoționale.

- Sentimentul de teamă la sugari este un răspuns natural la un

sunet SN.

- Experiment – un băiețel de 11 luni, Albert, a învățat să se teamă

de un șoricel alb:

- SC (Șoricelul alb) - SN (ZGOMOTUL PUTERNIC) → RC - frica

 IMPLICAȚII EDUCAȚIONALE

•Orice situație neutră asociată unei situații încărcate afectiv

dobândește ea însăși (prin condiționare) o valoare afectivă.

•Condiționarea clasică este responsabilă de apariția mai multor FOBII.

•Ex.: copilul care trăiește o experiență înfricoșătoare asociată cu

prezența unui câine poate dezvolta o teamă durabilă de câini.
• Dacă, odată cu materia predată, profesorul transmite elevilor săi
entuziasm și plăcerea muncii în clasă, dacă însușirea
cunoștințelor se realizează într-o atmosferă plăcută,
prietenoasă, fără amenințări cu note mici sau pedepse
------------- elevii vor asocia învățarea și activitatea școlară cu
emoții pozitive și vor avea un randament mai ridicat.

• Prin contrast, teama resimțită față de profesorul de la o anumită

disciplină (în ale cărui ore elevul este ridiculizat, amenințat,
pedepsit) se va generaliza asupra tuturor profesorilor ce
predau disciplina respectivă, precum şi asupra obiectului
ca atare.
• Chiar şi sala de clasă unde s-au desfășurat aceste ore poate
provoca teamă, nelinişte, agitaţie.
 CONEXIONISMUL SAU ÎNVĂȚAREA PRIN
ÎNCERCARE ŞI EROARE

- E. Thorndike a descris modelul de învățare numit:

încercare şi eroare („trial and error")

- Cel ce învață se confruntă cu o situaţie problemă.

Rezolvarea problemei se face prin selectarea răspunsului
potrivit dintr-un număr de răspunsuri posibile.
- experimentul – o pisică flămândă este închisă într-o cușcă.
- legea stării de pregătire – tendință spre acțiune; îndeplinirea
acțiunii este satisfăcătoare, în timp ce
neîndeplinirea ei devine supărătoare.
- legea exercițiului – soliditatea unei
legături S-R ← nr de
repetiții.
- Exersarea în sine nu asigură eficiența consolidării, ci este necesară și
oferirea de recompense și feedback asupra activității desfășurate.

- legea efectului – întărirea sau slăbirea

unei legături ca
rezultat al consecințelor pe care
aceasta le are.
- Dacă o legătură în S-R este urmată de satisfacție, ea se întărește, iar
dacă este urmată de insatisfacție, legătura slăbește.
 Comportamentele care sunt urmate de CONSECINŢE
POZITIVE vor avea tendința să fie repetate, iar
comportamentele urmate de CONSECINŢE NEGATIVE se vor
manifesta cu o frecvență mai mică.

 Plăcerea sau satisfacția finală a unei activități va determina ce anume

rămâne învățat.

 Elevul va reține cu precădere acele lecții la care a fost lăudat, apreciat,

adică a obținut o satisfacție oarecare.
 CONDIŢIONAREA INSTRUMENTALĂ
B.F. Skinner

- În condiționarea instrumentală asocierea se face între un

COMPORTAMENT (C), produs spontan (de exemplu, -
apăsarea pârghiei), şi un EVENIMENT (E) - obținerea hranei -
care-i urmează C la un interval foarte scurt.
- Atât timp cât nu se produce comportamentul (C), animalul nu
primește nimic de mâncare. Comportamentul (C) controlează
obținerea hranei - efect de întărire a comportamentului.

- experimente: un porumbel, un șoricel închis în cușcă poate să

obțină hrană, dând un răspuns determinat: lovește o placă,
apasă o pârghie.
- Experiment - un şoricel, un porumbel închiși într-o cutie (cutia
skinneriană) ajungeau să înveţe că pentru a primi hrană sau pentru
a evita un lucru neplăcut, cum ar fi un șoc electric, trebuie să dea un
răspuns determinat: să lovească o placă, să apese o pârghie.

- Comportamentul dezirabil (apăsarea pârghiei) a fost numit

COMPORTAMENT OPERANT SAU INSTRUMENTAL, întrucât el
acționează asupra mediului înconjurător pentru a obține consecințele
dorite.

 Condiționarea operantă este acea formă de învățare în care

consecințele comportamentului influențează posibilitatea apariției
acestuia.
 B.F. Skinner a acordat un rol important întăririi în învățare
 Întărirea este procesul prin care introducerea sau eliminarea
unui stimul într-o situație măresc probabilitatea apariției
unui comportament.

ÎNTĂRIRE POZITIVĂ – ÎNTĂRIRE NEGATIVĂ

comportamentul
operant sau
instrumental este
acționat pentru a obține
consecințele dorite
(ceva ce avem nevoie
sau ne face plăcere)
– comportamentul operant
sau instrumental este
acționat pentru a evita
comportamentele care au
consecințe neplăcute.
APLICAŢII EDUCAȚIONALE ALE CONDIŢIONĂRII
INSTRUMENTALE

TEHNICI DE UTILIZAREA
MODIFICARE A RECOMPENSELOR
CMP - ULUI ŞI PEDEAPSELOR
ÎN MEDIUL
ŞCOLAR
 TEHNICI DE MODIFICARE A CMP - ULUI

-tehnica modelării sau mărirea frecvenţei de manifestare a

unui comportament prin recompensarea sau întărirea
comportamentului dorit atunci cand el se produce.
-îmbunătăţirea comportamentului din clasă al elevilor dificili.
-profesorii trebuie învăţaţi cum să „programeze" întăririle pentru a
efectua modificările dorite în comportamentul individual şi de grup.
-IGNORAREA CMP-ului INDEZIRABIL STINGEREA LUI ŞI
ÎNTĂRIREA CMP-ului DEZIRABIL.
 RECOMPENSA ŞI PEDEAPSA ÎN MEDIUL ŞCOLAR
 Skinner critică practicile educaționale, acuzând că se
utilizează preponderent mijloacele de CONTROL AVERSIV, în
detrimentul ÎNTĂRIRILOR POZITIVE.
 Ridiculizarea, dojana, sarcasmul, criticile, suplimentarea
temelor şcolare, suprimarea unor privilegii, izolarea, amenzile,
chiar şi pedepsele corporale sunt tot atâtea forme de
„STIMULARE AVERSIVĂ".
- Ele se folosesc cu scopul de a-l determina pe elev să înveţe.
- Elevul lucrează mai cu seamă pentru a scăpa de pedeapsă.
- În plan cmp. elevul dezvoltă adevărate strategii de evadare
sau de evitare a pedepsei.
- Neatenţia din timpul orelor, reveria, oboseala mintală,
inactivitatea, pasivitatea sau, dimpotrivă, obrăznicia, violenţele
verbale, grosolănia, chiulul de la ore sunt tot atâtea mijloace
prin care elevul încearcă să se sustragă controlului aversiv.

- Importante sunt și efectele în planul REACŢIILOR

EMOŢIONALE. Frica, anxietatea, frustrarea, mania,
resentimentul sunt consecinţe afective ale pedepselor, care,
din nefericire, operează pe termen lung.

■ PEDEAPSA poate contribui la suprimarea unui

comportament nepotrivit, dar, prin aceasta, individul nu
învaţă cum să acţioneze într-o manieră potrivită.
 Recomandări în utilizarea pedepselor
• se va recurge la pedeapsă doar atunci când comportamentul indezirabil
este persistent şi nu lasă loc alternativei;
• pedeapsa trebuie utilizată numai pentru înăbuşirea comportamentului
perturbator şi trebuie să înceteze în momentul în care comportamentul
sancţionat nu mai apare; nu oamenii trebuie pedepsiţi, ci anumite
comportamente ale acestora;
• individul trebuie să ştie pentru care dintre comportamente este sancţionat; de
aceea, pedeapsa trebuie să fie cât mai apropiată temporal de producerea
comportamentului indezirabil;
• pedeapsa trebuie însoţită de o discuţie asupra naturii greşelii, a
circumstanţelor în care s-a produs şi asupra regulilor care au fost încălcate;
va fi, de asemenea, precizat şi care era comportamentul corect, pentru a
oferi elevului criterii în funcţie de care va putea să-şi autoevalueze
comportamentul;
• pedeapsa nu trebuie combinată cu răsplata; de exemplu, nu trebuie
sărutat şi îmbrăţişat copilul care abia a fost pedepsit, deoarece acest
amestec creează confuzie şi învăţarea devine ineficientă;
• activitatea şcolară nu trebuie folosită drept pedeapsă, pentru a nu crea
asocieri negative între şcoală şi pedeapsă; de exemplu, faptul de a da drept
pedeapsă realizarea unor teme şcolare suplimentare;
• nu trebuie aplicate pedepse colective pentru greşeli individuale, pentru
că profesorul va trezi astfel resentimente din partea elevilor nevinovaţi;
• nu este recomandabilă excluderea elevului de la ore;
• este important ca elevul să poată conştientiza mai intâi ameninţarea
recurgerii la pedeapsă, deoarece ar avea astfel ocazia să renunţe la
comportamentul inadecvat;
• sunt total contraindicate pedepsele corporale.
■ CERCETĂRI ASUPRA EFECTELOR ÎNTĂRIRII ÎN ÎNVĂȚARE
ÎNVĂȚAREA LATENTĂ sau BEHAVIORISMUL INTENȚIONAL
– Edward C. Tolman
- În învățare trebuie să ținem cont şi de „variabilele intermediare" situate
între stimul şi răspuns.
- Ceea ce se constituie în timpul învăţării nu sunt legături S-R, ci
structuri - STRUCTURI SEMNIFICATIVE.
- Se poate învăța ceva fără o modificare aparentă a comportamentului,
elementul învățat rămânând latent şi nemanifestandu-se atât timp cât
nu este necesar.
- Experiment - - șobolani puși să alerge prin labirint.
 HĂRȚI COGNITIVE – imagini mentale
 TEORIA SOCIAL-COGNITIVĂ A ÎNVĂȚĂRII
Albert Bandura
- Oamenii învață deseori numai privindu-i pe ceilalți.
- Raportarea la modele şi imitarea comportamentului
modelului constituie o formă de învățare prezentă în multe
situații de viață cotidiană.

- Bandura a urmărit modul în care copiii observă şi reproduc

un comportament agresiv – 3 condiții exp.
- 2 faze ale procesului de imitație
- Achiziție
- Performanță
• Întăririle administrate modelului influențează performanta
observatorului, fără a influenta şi achiziția răspunsurilor
imitative.
• Avem de-a face cu două tipuri de întărire:
- ÎNTĂRIRE INDIRECTĂ (numită şi întărire vicariantă) -
reprezintă întărirea comportamentului modelului, observat
de subiect;
- ÎNTĂRIRE DIRECTĂ aplicată subiecților observatori, care
a determinat reproducerea comportamentului modelului;

■ Factori care favorizează imitarea unui model:

• sunt imitate mai ales acele comportamente ale modelului
care au fost recompensate şi nu cele care au fost pedepsite;
• sunt imitate mai frecvent modelele cu un status superior decât
cele cu un status inferior;
• sunt imitate mai frecvent comportamentele modelelor
considerate competente decât cele considerate incompetente;
• interacţiunea afectuoasă dintre model şi observator facilitează
imitaţia; atracţia faţă de model şi competenţa modelului
interacţionează în impactul lor asupra cmp-ului imitativ;
• sunt imitate mai ales acele modele pe care observatorul le
crede asemănătoare în anumite privinţe cu el însuși
(similaritatea favorizează imitaţia);
• recompensa financiară poate stimula mai mult imitaţia decât o
fac sancţiunile sociale (aprobarea sau dezaprobarea celorlalţi);
• există tendinţa ca modelele masculine să fie mai frecvent
imitate decât cele feminine.
→ APLICAȚII EDUCAȚIONALE
- Dobândirea unor comportamente verbale (de exemplu, însuşirea
limbilor străine prin imitarea comportamentelor verbale ale
adultului: „Ascultă şi spune!
- Însuşirea unor deprinderi motorii (însuşirea scrisului).
- Achiziţionarea unor comportamente sociale.
- Formarea unor atitudini prin identificarea cu adultul apreciat.
- Copiii vor reproduce mai frecvent un comportament care, în faţa
lor, a făcut obiectul unei întăriri sociale la un alt subiect (înv.
vicariantă)
Bibliografie principală

Sălăvăstru, D. (2004). Psihologia Educației, pp. 13-38, Ed.

Polirom, Iași.

Bibliografie suplimentară

Cosmovici, A. (2005). Psihologie Generală, Ed. Polirom, Iași.

Cosmovici, A., Iacob, L. (1999). Psihologie Școlară, Ed. Polirom, Iași.
Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia Învățării, Ed. Polirom, Iași.