JEAN-LUC MARION Filozofia unei parabole: fiii si tatal sau destinul fiintei intre avere si dar* Textul parabolei zise a fiului risipitor din Luca 15, 11-32 se impune in mod ineluctabil atentiei filozofilor, fiindc& ne ofera singura utilizare a vo- cabulei filozofice prin excelenta care este ousia (v. 12, 13) din intreg Noul Testament: ,Un om avea doi fii. Si cel mai tan&r din ei i-a zis tatalui sau: «Tata, di-mi partea de avere ce mi se cuvi- ne» (to epiballon meros tes ousias, portionem substantiae quae me contingit). Si el le-a impar- tit averea (ton bion, substantiam). Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tandr s-a dus intr-o tara-ndepartata (eis choran makran) si acolo si-a risipit averea traind in desfranari (dieskorpisen ten ousian autou, dissipavit sub- stantiam suam; v. 11-13)”. in fata acestei utili- zari, se impune o intrebare prealabila: fard indo- ial4 ousia intervine in dou& randuri (tradus in latina prin substantia, care apare pentru a trans- pune aici si grecescul ton bion), dar am putea * Fragment din eseul ,,La croisée de I’Etre” (1980) din volumul: JEAN-Luc MARION, Théologiques. Dieu sans V'Etre. Hors-Texte, Communio-Fayard, 1982, p. 140-146. Tra- ducere de diac. Ioan I. Ica jr. 161oare stabili in mod legitim cea mai mica apropiere {ntre acest uz, evident nefilozofic, si uzul con- ceptual al termenului ousa in filozofie? Putem aborda aici pe ousia ca si cum ar fi vorba de con- ceptul ales de Aristotel pentru a delimita intero- gatia sa asupra fiintei, to on? Putem proceda ca si cum Noul Testament, dupa ce ar fi utilizat termenul to on, ar utiliza si pe cel de ousia, repe- tand raportul aristotelic intre on si ousia? Desigur cA nu, daca ludm lucrurile intr-un sens strict. Dar ousia admite mai intai si o acceptie prefilozo- ficd care impartaseste cu turnura sa propriu-zis filozofic& indiciul disponibilitatii prezente: ousia indica ceea ce, aici si acum, ramane pentru a fi util la..., desemn4nd pe scurt bunurile disponibile; aceast& trasAturA comund celor doua acceptii ale termenului ousia, trasdtura pe care Heidegger o sublinia in cursurile sale de la Marburg, tine de disponibilitatea unei ,posesiuni” (Besitz), care asi- gurd astfel o ,,putint&a” (Vermégen)'. Traducerea textului de cdtre Luther insist& de altfel asupra acestui fapt redand expresia greceasca to epibal- lon meros tes ousias prin das Theil der Giiter, das mir gehért, ,partea din bunurile disponibile care imi apartin”. Fara indoiala nu e deloc vorba aici de ousia ca definitie a unei fiintari oarecare 1 ,Aceasta expresie ousia desemna inca pe vremea lui Aristotel, cand avea deja o semnificatie filozofico-teoreti- c& ferm fixat&, si ceva cum ar fi posesiunea, proprietatea, puterea. Semnificatia prefilozoficd pura a lui ousia se men- tine inca, si potrivit ei fiintare inseamna ceva disponibil, la indemana” (Grundprobleme der Phénomenologie, Ge- samtausgabe 24, p. 153; cf. Metaphysische Anfangsgriinde der Logik, Gesamtausgabe 26, p. 183). 162potrivit categoriilor, in gen si specie, in opozitie cu atributele ei; dar, cum aceasta ousia a filozo- filor se desfasoar& ins{ mereu dupa posesiunea disponibila — fiecare lucru ,,posed& o oarecare stabilitate a ousiei” spunea Platon? — sub acest raport precis, ousia fiului risipitor poate rasuna in mod legitim, cel putin in urechile noastre, cu ecoul ousiei filozofilor; si lectura noastra nu va reclama, in concluziile sale, nimic mai mult decat aceasta interpretare slab& a termenului ousia: binele disponibil pentru o posesiune sau o putinta, o putere. fntr-adevar, in ce priveste termenul ousia nu e vorba decat de posesiune; parabola nu priveste decat acest singur punct: intrarea lui ousia, a fiintei, in logica posesiunii, sau mai exact a posesiunii ca mod prin excelent& de punere la dispozitie a unui lucru. Fie un bun, ousia comund tatalui si celor doi fii, un bun in sensul lui ,a avea bunuri”. Desi mai tanar, fiul, avand titlul de mos- tenitor, se bucura deja de uzul si desfatarea lui: fiu al stapanului, mostenitor de drept, el putea socoti acest bun drept al sdu; sau, mai degrabi, aceasta desfatare nu coincidea strict cu o pose- siune, si nici acest uz nu coincidea cu o capacitate de dispunere: intre un termen si celalalt inter- venea 0 instanta ireductibila: tat&l. Nu c& tatal, abuziv gi avar, si-ar fi dezmostenit fii (dovada e faptul ca de indata ce imparteala a fost solicitata, el o acorda fara intarziere si fara discutie); pa- rintele a dat, si di indat& ce i se cere, partea din ousia; fiul mai tanar nu sufer& deci nicidecum 2 Kratylos 386a: echein... auta auton tina bebaioteta tes ousias. 163de faptul de a nu avea desfatarea ousiei, ci de faptul de a o datora unui dar tacit si imprescrip- tibil al tatalui sdu; el nu reclama deci atat partea sa din ousia — pentru c& se bucura de ea din- totdeauna —, ci mai ales faptul de a nu datora aceast{ parte de ousia unui dar; el reclam4 mai putin ousia cat ,,partea din ousia care fi revine” jn proprietate deplina, nu ousia ci posesiunea ousiei. La limita, ar trebui chiar spus ca el re- clam s& i se ia un lucru pe care il are deja: el are desfatarea ousiei ca dat&, cere ins& ousia fara concesie, ousia minus darul, ousia fara concesie — fari a admite cA aceasta ii revine printr-o con- cesie cu titlu de favoare3. Fiul cere deci faptul de a nu mai trebui s& cear& sau mai curand de a nu mai trebui si primeasca ousia. Cere sa i se dea faptul de a nu mai trebui sa o primeasca in dar, tocmai faptul de a nu mai trebui sa primeasca ousia ca un dar: faptul de a o poseda, de a dis- pune de ea, de a se bucura de ea fara a mai trece prin dar si primirea darului. Fiul nu vrea sa dato- reze nimic tat&lui sau si, mai cu seama, nu vrea 3 $4 ad&ugdm cd simplul fapt de a cere posesiunea in locul desfatarii de dar implicd imp&rtirea ousiei in doua parti (inegale: cel mai mare primeste o parte mai mare); deci posesiunea implica o pierdere a bunurilor. Noua mo- dalitate a binelui se pliteste cu diminuarea lui intrinseca. La rigoare, fiul schimba ceva (cealalt parte din ousia) pe nimic (0 alti modalitatea a raportului siu cu ousia). In termeni filozofici, el schimb& categoria prima, fiinta, pe relatie, categorie prin esenta lipsita de fiinta (cf. Catego- riile 8 a 13). Pe scurt, fiul devine nebun si nu mai recu- noaste ousia in chiar momentul in care se instapaneste in ea mijlocul de a se slavi pe sine insusi in fata tatalui, o desfigureazi cél dintai, el insusi. 164s-i datoreze un dar; el cere de fapt s{ nu mai aib& un parinte. Ousia fara parinte nici dar. In ousia astfel posedata o cenzura exclude darul din care provine aceasta: ousia nu devine deplina po- sesiune a fiului decAt in masura in care aceasta se gaseste pe deplin deposedata, smuls& tatalui; deposedarea tatalui, anularea darului, iat& ce im- plicd posesiunea ousiei. De unde o consecint& imediata: deposedarea tatalui, posesiunea care cenzureaza darul integreaz& in sine in mod indi- solubil pierderea darului; posedat& fara dar, ea nu poate decat s&4 continue s& se deposedeze. Orfana de acum inainte de darul patern, ousia se gaseste posedat& la modul risipirii — in vederea unei cheltuieli: posedata de fiul ca una depose- data de darul patern, ea nu mai ,,tine” in el. Bunul funciar, acum fara fund, devine bani lichizi, care, prin definitie, se scurg printre degete. Daca fiul risipeste bunul sau intr-o viat& de risipire (v. 13, dieskorpisen)4, motivul nu sta in imoralitatea su- bita a unui mostenitor cuprins de dezmat; moti- vul risipirii concrete a ousiei se gaseste intr-o risipire prima si fundamentala: transformarea ousiei intr-un (ban) lichid rezultand ea ins&si din abandonarea darului [l’aban-don du don] patern ca loc, sens si legitimitate a desfatarii de ousia. Din dar primit, ousia devine proprietate impro- priata fara dar — abandonata de dar, pentru c& abandoneaza mai int4i darul [abandonné du don, 4 Acelasi verb reapare in Luca 16,1 pentru a califica economul care ,risipea bunurile [ta hyparchonta]” st&- panului siu. Dimpotriva, dupa Joan 11, 52, Hristos vine sa ,adune fiii risipiti ai lui Dumnezeu”. 165parce qu’abandonnant d’abord le don] — pentru a se pierde intr-un lichid dispersat. Foametea (v. 14) marcheaz& simbolic aceasta risipire disper- sati — dispersata intr-o ,,regiune” mare, sau mai degraba intr-o chora, intr-un spatiu vid si nede- terminat, in care a disparut sensul, mai degraba dec&t hrana. Ousia abandonat& nu se pierde intr- adevar singura: pentru ea fiul si-a pus in joc sta- tutul sau de fiu; a rupt-o cu acest statut de fiu, pentru a obtine ousia ca o posesiune; a schimbat, ca odinioara un alt fiu dreptul sau de intai-nascut pe un blid de linte, filialitatea sa contra ousiei posedate; acum el si-a risipit ousia si nu mai are nici filialitatea. Abandonul il infometeaza, dar mai cu seam face din el un ,,salariat” mai putin bine hranit decat ,,porcii” (v. 15); abandonul ii ia ousia, filialitatea, pan& si umanitatea. Astfel, el nu mai sper la statutul de fiu, ci numai la hrana porcilor sau, in cel mai bun caz, la un tratament de salariat; cand urc& inapoi spre tatal sau, nu-i mai trece nici macar prin minte sa-i ceara un statut de fiu, a cdrei notiune insdsi ii scapa (dar o {ntrezarise oare odinioar&? fara indoiala ca nu): ,nu mai sunt vrednic s& ma numesc fiul tau” (v.19 si 21). Asa se joac parasirea [aban-don]. Vine in fine momentul iertarii [pardon]; tatal isi recunoaste de departe fiul, il imbratiseaza si fl primeste; ce spune, da si iarté tatal? Fara indo- iala ii redi umanitatea (spaléndu-l, imbracandu-]), dar mai cu seama fi red& statutul de fiu, filiali- tatea: ,,cici acest fiu al meu era mort si a inviat” (v. 24); tat&l ti d& fnapoi fiului filialitatea; im- preuna cu inelul si vitelul cel ingrasat, ti dé ceea ce fiului nic? nu-i trecea prin minte sa-i ceara, 166darul patern al filiatiei facut fiului. In ce consta acest dar? Lipsa de intelegere geloasa a fiului mai mare — care intelege tot atat de putin ca si fratele s4u mai mic darul patern — ne lumineaza aici. Indignandu-se de faptul de a nu beneficia de atatea daruri ca fratele s{u mai tanar, deplorand faptul de a nu avea nimic ,pentru el” (v. 29) pen- tru a sarbatori cu ,,prietenii sai” (v. 29), fiul mai varstnic marturiseste astfel tardiv ci impartasea acelasi obiectiv vizat mai intai de fratele siu mai mic: faptul de a nu considera bunul patern decat ca o concesiune in asteptarea inc a unei posesiuni depline. Ceea ce fi raspunde tat&l se adreseaza deci in acelasi timp si fiului mai tanar, si ofera in chip de concluzie lucrul a carui uitare inaugurase parabola: ,,Copile, tu-ntotdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt” (v. 31). Tatal nu vede ousia cum o vad fiii sai. Potrivit dorintei, acestia citesc in ea obiectul unei posesiuni fara concesie care abandoneaza orice urma a unei donatii pa- terne, tatal vede in ea darul neincetat re-donat pe spese noi (eventual in iertare [pardon]). Sau, mai degraba, tatal nu vede ousia, si de altfel ter- menul nu apare decat in discursul fiului; tatal nu las& ca privirea sa s& se fixeze intepenindu-se asupra unui termen tranzitoriu, devenit idol daca nu dispare in intregime in schimbul al cdrui su- port, semn, ba chiar reziduu el este; tatal nu se fixeaza asupra ousiei, pentru ca el traverseaza cu privirea tot ceea ce nu se inscrie in rigoarea unui dar, daruitor, primit, daruit: prin definitie si circulatie comun, binele se ofer& ca miza indiferen- ta a celor care prin el se daruiesc unul celuilalt intr-o circulatie mai esentiald decft ceea ce ea 167schimba; pentru ea ousia nu are valoare decat ca moneda unui schimb in care nu poate marca, in cazul cel mai bun, decét un moment, si in care cel mai adesea mascheazi seriozitatea unei gene- rozit&ti infinite prin titlul unei proprietati. Sub privirea plina de idoli a fiilor moneda intuneca schimbul; privirii iconice in profunzime a tatalui, niciodat& ousia nu-i opreste ceea ce este vizat de acest schimb, nici circulatia darului. Tot ceea ce este al meu este si al tiu; astfel spus: nimic nu devine ousia (in cererea unei posesiuni fara dar) in ,,ceea ce” tese panza nevazuta a lucrurilor vi- zate ce se schimba ele insele in privirile care trec dintr-o parte in alta fara pierdere, nici sfarsit, nici oboseala; indiciu al darurilor, acest ,,ceea ce” n-are nici ocazia, nici tentatia de a se face posesiune de sine, ousia separata, taiaté de jur-imprejur si decernata posesiunii solitare a unuia singur. Ousia se deposedeaza de ea ins&si in schimbul infinit al posesivelor (al tau, al meu), atat de prost numite de gramatica, fiindca ele nu indica aici decat per- fecta deposedare. Ousia nu apare ca atare decat privirii care abandoneaza suficient de mult admi- rabilul schimb al lucrurilor vizate, pentru a se fixa asupra unui punct, care, fixat astfel, se plama- deste intr-un idol. Dimpotriva, ousia risipeste in ea prestigiile de idol de indata ce comuniunea lucrurilor vizate care se incruciseaza aici, o depla- seaza in transporturi atat de insesizabile, incat in loc de a opri privirea, o retrimite spre infinitul altor priviri, care o au in vedere in ea. Astfel ousia se inscrie in jocul darului, al pierderii si iertarii [don, abandon, pardon] care fac din ea moneda unui cu tot alt schimb decat al fiintari- 168lor. Dar oare nu tocmai aceste fiintari insele am ajuns s& le vedem reluate, deplasate dupa o alta rigoare decat logica raportului Fiinta—fiintare? Trebuie oare sa tragem de aici concluzia ca ousia se descopera reluata intr-un joc radical strain Fiintei? Fara indoiala, si inca de pe acum putem discerne mai indeaproape jocul care, indiferent la diferenta ontologica, dejoaca astfel fiintarea Fiintei: el poarté numele de dar. Darul da atat Fiinta, cat si fiintarea. Si de altfel, atunci cand Apostolul Pavel se adreseaza atenienilor, greci prin excelenta, vorbind despre Dumnezeu, in cele din urma el nu vesteste doar faptul ca, ,,in El vietuim, ne misc&m si suntem” (Faptele Apostolilor 17, 28), ci mai cu seam preciza din capul locului ca toate acestea E] ni le ,,d&” (v. 25).