Sunteți pe pagina 1din 4

Referat: Sistemele speciale de menținere,

sprijin și stabilizare a PPMS.


A elaborat: Renta Cristian.
Prezintă dispozitive mecanice complexe alcătuite din două componente: una fixată
la dinții stâlpi și alta fixată la scheletul metalic. Mai întâi se confecționează piesele
dentare fixe cu partea componentă specială apoi se realizează scheletul metalic.

Sistemele speciale sunt sisteme de fixare a PPMS si asigura:


  asigură sprijinul protezei (opune rezistență mișcării protezei spre țesuturile
câmpului protetic);
  mențin proteza pe câmpul protetic (opune rezistență mișcării de la câmpul
protetic);
  stabilizarea protezei (previne mișcările orizontale);
  fixarea protezei (previne mișcările dintelui stâlp de la proteză și mișcările
protezei de la dintele stâlp [!!!]);
  trebuie să fie pasive în statică (repaus) și active numai în dinamică (funcție)
pentru a se opune mobilizării;
  au dimensiuni reduse;
  sunt fizionomice;
  sunt bine tolerate de pacienți;
  dintele stâlp trebuie să aibă o înălțime de minim 6 mm.

Culise: sunt alcătuite din două părți: una realizată pe suprafața proximală sau orală
a microprotezei iar cealaltă inclusă în scheletul metalic; culisele fixate de piesa
dentară fixă pot fi în formă de litera T, H, V sau cilindrică, ovală, trapezoidă;
Partea inclusă în schelet pătrunde în interiorul culisei realizate în proteza fixă sau o
cuprinde având aceeași formă în secțiune transversală. Menținerea protezei se
datorează fricțiunii care se realizează între aceste două părți ce culisează cu o mare
precizie una în alta. Deplasarea acestora una față de alta poate fi limitată complet,
parțial sau poate fi liberă. În
dependență de aceasta pot fi
repartizate presiunile masticatoare pe
câmpul protetic (dento-parodontal,
muco-osos sau mixt);

Avantaje: se opun deplasării


protezelor, sunt invizibile (estetic) și
sunt bine tolerate de pacienți,
îmbunătățesc funcția protezelor din toate punctele de vedere, imobilizează dinții
plasați în planuri diferite.

Telescoape: un sistem constituit din cape cilindrice


sau cilindro-conice cementate pe dinții stâlpi și
coroane de înveliș care restabilesc forma anatomică
a dintelui stâlp fiind solidarizat în șaua protezei
scheletate; Are o suprafață mare de fricțiune, ceea
ce- i conferă o menținere și stabilizare mai bună. Pot
fi utilizate atât pentru sprijinul dento-parodontal cât
și mixt.

Capsele: sunt formate din două părți: matrice și patrice. Patricea poate avea forma
cilindrică sau sferică și se cimentează pe bontul radicular; matricea face parte din
scheletul metalic și se adaptează la patrice având aceeași formă. Indicat pe dinții
cu distrucții
masive.

Bare cu călăreți: două componente: o bară care se fixează la coroanele sau la


dispozitivele radiculare ale dinților stâlpi; are dimensiune de 1,5-4 mm, formă
rotundă/ovoidală/dreptunghiulară, repetă forma curburii apofizei alveolare și este
distanțată de aceasta cu 1-2 mm; gutiera (călăreț) este o copie de formă și
dimensiuni externe ale barei, poate avea contact intim cu bara la polul ei superior
(sistem rigid) (suport dento-parodontal) sau poate fi situat la distanță (dependentă
de reziliența mucoasei), realizând suport mixt.

Indicate în edentații frontale, laterale și subtotale atunci când înălțimea câmpului
protetic permite plasarea barei, gutierei și dinților artificiali.

Disjunctoare de forță: (sisteme articulare) sunt dispozitive care permit mișcarea


șeii protezei față de dinții ancoră (stâlpi); se împart în amortizori și balamale.

Primul sistem a fost propus de Ott- Autorul prin intermediul unor benzi mucozale
sectionate longitudinal de conectorii principali a separate şeile protezelor terminale
de elementele de ancoră şi, în special, de croșete. In dependență de lățimea,

grosimea şi lungimea benzii mucozale secționate, în timpul recepționării


presiunilor masticatoare saua protezei se înfundă în fibromucoasa câmpului prtetic,
r ealizând un sprijin mixt, permițând totodată şeilor unele miscari independente.
Amortizorii de forță sau sistemele elastice permit seilor protezei mişcări în plan
vertical care, după încetarea presiunii masticatoare, aduc şeile protezei în poziția
inițială datorită arcului sau a spiralelor elastice care intră în construcţia acestor
dispositive.
Aceste sisteme, ca și cele precedente, sunt alcătuite din două părți: una fixată pe
dintele-ancoră şi alta în şaua protezei care este și un amortizor.
Balamalele sunt folosite ca elemente de legătură între croșete şi şeile protezei și
sunt compuse dintr-o parte solidarizată de croşete, iar alta de saua protezei fiind
articulate cu un ax transversal vestibulooral. Balamalele sunt indicate în edentațiile
terminale mandibulare când lipsesc molarii, permițând seilor numai mişcări pen-
dulare (de rotatie in jurul axului).

S-ar putea să vă placă și