Procedura insolvenței

 Noţiunea de insolvenţă este, actualmente, definită legal de art.3 pct.1 din

Legeanr.85/2006 ca fiind „acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează
prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile ...”.

 Aceasta stare se prezumă evidenta atunci cand debitorul nu a plătit datoria sa fața de unul
sau mai multi creditori la 60 de zile de la data scadentă.

 De asemenea, insolvența este iminentă în momentul în care este dovedit faptul că

debitorul nu va fi capabil să platească la scadența datoriile exigibile angajate, cu fonduri
bănești.(blog.avocatoo.ro)

Cui i se aplică procedura insolvenței?

 Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2014, procedurile prevazute se vor

aplica profesionistilor definiti la art. 3 alin. (2) Cod Civil, exceptandu-i pe cei care
exercita profesii liberale, precum si a celor cu privire la care exista dispozitii speciale in
ceea ce priveste regimul insolventei lor. Prin urmare, analizand textul si coroborand  art.3
alin. (2) Cod Civil cu art. 8 din Legea nr. 71/2011, se poate concluziona ca actul normativ
se aplica profesionistilor persoane fizice sau juridice, fara a se distinge daca acestia
desfasoara activitati care au ca scop obtinerea de profit sau nu, prin urmare indiferent de
natura activitatii lor, civila sau comerciala, exceptand aici titularii activitatilor liberale.

 Principiile insolvenței

 Respectand art. 4 din Legea nr. 85/2014, procedura insolventei si procedruile de

prevenire a insolventei au la baza urmatoarele principii fundamentale:

 Maximizarea gradului de valorificare a activelor si de recuperare a creantelor;

 Acordarea unei sanse debitorilor de redresare eficienta si efectiva a afacerii, fie prin
intermediul procedurilor de prevenire a insolventei, fie prin procedura de reorganizare
judiciara;

 Asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de comunicare si

derularea procedurii intr-un timp util si rezonabil, intr-o maniera obiectiva si impartiala,
cu un minim de costuri;

 Asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelasi rang;

 Asigurarea unui grad ridicat de transparenta si previzibilitate in procedura;

 Recunoasterea drepturilor existente ale creditorilor si respectarea ordinii de prioritatea
createlor, avand la baza un set de reguli clar determinate si uniform aplicabile;

 Limitarea riscului de credit si a riscului sistemic asociat tranzactiilor cu instrumente

financiare derivate prin recunoasterea compensarii cu exigibilitate imediata in cazul
insolventei sau al unei procedure de prevenire a insolventei unui cocontractant, avand ca
efect reducerea riscului de credit la o suma deta datorata intre parti sau chiar la zero
atunci cand, pentru acoperirea expunerii nete, au fost transferate garantii financiare;

 Asigurarea accesului la surse de finantare in procedurile de prevenire a insolventei, in

perioada de observatie si de reorganizare, cu crearea unui regim adecvat pentru protejarea
acestor creante;

 Fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii clare, cu

asigurarea unui tratament egal intre creditorii de acelasi rang, a cunoasterii prioritatilor
comparative si a acceptarii unei decizii a majoritatii, urmand sa se ofere celorlalti
creditori lati egale sau mai mari decat ar primi in faliment;

 Favorizarea, in procedurile de prevenire a insolventei, a negocierii/renegocierii amiabile a

creantelor si a incheierii unui concordat preventive;

 Valorificarea in timp util si intr-o maniera cat mai eficienta a activelor;

 In cazul grupului de societati, coordonarea procedurilor de insolventa, in scopul abordarii

integrate a acestora;

 Administrarea procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa de catre practicieni

in insolventa si desfasurarea acestora sub controlul instantei de judecata.

 Căile de realizare a procedurii insolvenței 

o 1.PROCEDURA GENERALA este procedura de insolventa prin care un debitor

intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare
judiciara si in procedura falimentului sau separat, numai in reorganizare judiciara,
ori doar in procedura falimentului.

o 2.PROCEDURA SIMPLIFICATA este procedura de insolventa prin care

debitorul care indeplineste conditiile prevazute la art. 38 alin. (2) intra direct in
procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o
perioada de observatie de maximum 20 de zile;

 procedura reorganizarii judiciare este acea modalitate de realizare a procedurii insolventei

ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia,
respectand programul de plata a creantelor;
 procedura falimentului este acea procedura de insolventa care se aplica debitorului in
vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea
debitorului din registrul in care este inmatriculat.

 Caracterele procedurii insolventei

 Caracterul judiciar este reprezentat de reglementarea de lege a tuturor actelor si

operatiunilor pe care le implica procedura insolventei si se realizeaza sub controlul si
supravegherea judiciara a instantelor judecatoresti si de catre celelalte organe care pot
aplica aceasta procedura, administratorul judiciar si lichidatorul;

 Caracterul personal este exprimat prin aplicarea procedurii generale sau a procedurii

simplificate in functie de categoria de persoane din care face parte debitorul;

 Caracterul colectiv urmareste satisfacerea tuturor creantelor creditorilor debitorului aflat

in stare de insolventa.

 Caracterul de remediu consta in urmarirea acoperiririi pasivului debitorului aflat in

insolventa fie prin procedura reorganizarii, fie prin procedura falimentului. Procedura
reorganizarii reprezinta un remediu al debitorului, acesta pastrandu-si existenta, iar la
polul opus, procedura falimentului, in care se lichideaza averea debitorului, acesta dispare
definitiv.

 Deschiderea procedurii de insolvență

 Procedura insolventei este declansata in baza unei cereri introduse la tribunal de catre

persoanele prevazute in mod expres de lege. Legea nr. 85/2014 mentioneaza in art. 65 ca
procedura insolventei se deschide printr-o cerere adresata tribunalului de catre debitor sau
de catre unul sau mai multi creditori, dar si de orice alte persoane sau institutii prevazute
de lege

 Perioada de reorganizare

 Acesta va menționa:

 categoriile de creanțe care nu sunt defavorizate, în sensul prezentului titlu;

 tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate;

 dacă și în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociații din

societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societățile în comandită vor fi
descărcați de răspundere;

 ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în

comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de
 faliment; valoarea estimativă se va calcula în baza unui raport de evaluare, întocmit de un
evaluator desemnat potrivit prevederilor;

 modalitatea de achitare a creanțelor curente.

o În urma confirmării unui plan de reorganizare, debitorul își va conduce activitatea

sub supravegherea administratorului judiciar și în conformitate cu planul
confirmat, până când judecătorul-sindic va dispune, motivat, fie încheierea
procedurii insolvenței și luarea tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în
activitatea de afaceri, fie încetarea reorganizării și trecerea la faliment, potrivit
prevederilor art. 145.

o Pe parcursul reorganizării, debitorul va fi condus de administratorul special, sub

supravegherea administratorului judiciar, sub rezerva prevederilor art. 85 alin. (5).
Acționarii, asociații și membrii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni
în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului, cu excepția și în
limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în planul de reorganizare.

o Debitorul va fi obligat să îndeplinească, fără întârziere, schimbările de structură

prevăzute în plan.

 Falimentul

 Falimentul sau bancruta (lit. banca ruptă) e o situație juridică în care o persoană fizică,
întreprindere sau instituție (persoane juridice) nu pot face față plăților scadente (pasivul
exigibil), acestea fiind superioare ca valoare resurselor disponibile (activul).
(wikipedia.org)

 Termenul înseamnă ruină, eșec total, fiasco, crah. Entitățile care aplică procedura de
insolvență sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și
lichidatorul.Potrivit legii, creditorii pot introduce la tribunal cererile de faliment dacă
datoriile depășesc 30.000 lei

 Principalele funcţii ale falimentului pot i grupate pe trei coordonate:

 Organizarea unei metodologii pentru realizarea plăţii creditorilor, asigurând o oarecare

egalitate şi solidaritate între aceştia;

 Salvarea întreprinderii, atunci când criza pe care o traversează debitorul nu este

manifestarea unei incapacităţi totale de continuare a activităţii;

 Eliminarea debitorului înfrânt iremediabil de sistem, eliminare ce poate fi acompaniată de

o atitudine represivă, de natură preventivă, cu rolul de a-i determina pe operatori să
acţioneze cu diligenţă.