Voltaire

François-Marie Arouet, Voltaire (21 noiembrie 1694 - 30 mai 1778) a fost un scriitor și
filosof al perioadei iluministe franceze . A fost un scriitor incredibil de prolific, pledând pentru
libertățile civile și criticând instituțiile majore, cum ar fi Biserica Catolică. Voltaire a scris peste
50 de piese de teatru, 12 tratate despre știință, politică și filosofie și câteva cărți de istorie despre
subiecte variate.
Voltaire a scris peste 50 de piese de teatru, 12 tratate despre știință, politică și filosofie și
câteva cărți de istorie despre subiecte variate.
François-Marie Arouet s-a născut la 21 noiembrie 1694, la Paris, fiind fiind fiul unui
notar bogat.
Începând cu anul 1704, Voltaire studiază la colegiul Ludovic cel Mare, instituţia
educaţională cea mai frecventată şi mai costisitoare din capitala Franţei.
În paralel cu studiile, Voiltaire frecventa societatea libertină a Templului, care va exercita
o influenţă importantă asupra caracterului tânărului, fiindcă aici veneau oameni de litere, membri
ai înaltei nobilimi, poeţi epicurieni, cunoscuţi, însă, pentru spiritul şi lipsa lor de moralitate.
În anul 1711, la vârsta de 17 ani, termină liceul şi îşi anunţă tatăl că vrea să devină om de
litere şi nu avocat sau consilier titular în Parlament, meserii pe care tatăl său le pregătea pentru
el. În faţa opoziţiei părinteşti, se înscrie la Facultatea de Drept, dar continuă să-i frecventeze pe
cei din societatea Templului.
În anul 1717, a fost arestat, timp de aproape un an, din cauza viziunilor sale critice,
adesea exprimate în stil batjocoritor, fiind închis la celebra Bastilia, unde va adopta numele de
„Voltaire”, pseudonim a cărui origine a rămas necunoscută – fiind bănuită totuşi provenienţa de
la o anagramă.
După a eliberare a continuat în acelaşi mod cu critica sa, fiind ameninţat cu o nouă
arestare.
În anul 1718, a avut loc, la Paris, premiera operei sale “Oedip”, care s-a bucurat de un
succes fulminant, înregistrând 45 de reprezentaţii şi un număr de 25.000 de spectatori, cifre
imense pentru acea epocă.
Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în
neînțelegerile politice, autonumindu-se Theist, un om cu credință în Dumnezeu, dar care a
renunțat la creștinism.
Fiind ameninţat cu arestarea, alege să plece, între anii 1726 – 1729, în Anglia. A revenit, apoi, în
Franţa, iar după doar câţiva ani, se emite pe numele său un nou mandat de arestare, Voltaire
luând calea Lorenei, la Castelul Cirey în Champagne, în anul 1734, unde şi-a găsit refugiul
alături de Emilie du Châtelet, tovarăşa sa de viaţă. Aici, timp de 15 ani, îşi va scrie memoriile,
tratatele de ştiinţe naturiste, istorie şi politică, dar şi opere dramatice şi poetice.

În anul 1755, s-a stabilit lângă Geneva, pe proprietatea sa din Ferney. Moşia sa din
Ferney va deveni, în epocă, un centru cultural vestit în toată Europa. Voltaire iubea luxul, mesele
bune şi conversaţia, pe care le considera, alături de teatru, forme desăvârşite de manifestare a
omului în societate. El era mereu preocupat de starea sa materială, care îi garanta libertatea şi
independenţa, astfel că a dobândit o avere considerabilă din operaţiuni speculative la Bursă, ceea
ce i-a înlesnit traiul îmbelşugat de la Fernay, unde era înconjurat de o adevărată curte alcătuită
din oameni de spirit.
Popularitatea lui Voltaire va dura până în anul 1768, ulterior faima sa fiind eclipsată de
apariţia pieselor lui William Shakespeare în Franţa.
Va reveni la Paris abia în anul 1778, la 30 martie, moment în care a fost ovaţionat de
întreg poporul, un moment văzut de către unii istorici drept „prima zi a Revoluţiei”.
A murit la Paris, pe 30 mai 1778.