VOINŢA

Iacob Vlad
a X-a D

Definitie

Voinţa se poate defini ca un proces psihic apartinind sferei superioare a

fiintei umane care consta in actiuni de focalizare a energiei psiho-mentale si
nervoase pentru a depasi obstacolele intilnite si a realiza planurile stabilite anterior.
Schopenhauer este considerat filozoful Vointei. Pentru el vointa nu este numai una
psihologic individuala ci si un principiu metafizic universal, aspatial, necauzat si
atemporal. Adevarata fiinta umana se identifica in vointa care este esentiala in
cadrul dezvoltarii personale, ea reda puterea de a transforma intentia in actiune.
Vointa nu poate fi mentinuta in plina capacitate la nesfirsit fiind de obicei
temporara dar daca exista un interes afectiv pentru actiunea in care vointa este
mobilizata ea poate fi mentinuta un timp mai indelungat la cote maxime.

Bazele fiziologice ale voinţei.

Transmiterea si receptia informatiei din analizator in zona motorie a scoartei

cerebrale poate constitui drept un semnal de pornire a actului volitiv. Dar omul
poate si acumula informatiile, sintetizindu-le si generand o actiune volitiva in
functie de concluzia dobandita. Lobii frontali ai scoarţei cerebrale au o importanţă
imensa în înfăptuirea actului volitiv, lezarea lor duce la abulie care este lipsa
patologică de voinţă.

Calităţile voinţei

Vointa se formeaza in mod continuu dea lungul vietii prin succesiunea actiunilor
voluntare cerute de contextul vietii de zi cu zi si ca rezultat al exercitiilor
autoimpuse. Astfel se dobandesc anumite calitati care descriu capacitatea volitiva a
acestei persoane. Cele mai importante sunt: puterea volitiva, perseverenta,
independenta si promptitudinea in luarea deciziei.

Puterea voinţei
 Aceasta se masoara dupa intensitatea cu care persoana in momentul in care
intalneste un obstacol persevereaza in depasirea acestuia. Valoarea telului pe care il
urmareste are un rol important: cu cat acesta este mai important cu atat vointa
primeste o motivatie mai puternica in a se energiza si a depasi obstacolul din cale.
Un handicap in realizarea telului prefixat poate fi aspectul negativ al slabiciunii
vointei care se manifesta prin imposibilitatea de a realiza depasirea obstacolelor din
cale in ciuda faptului ca suntem constienti de valoarea atingerii acestui scop pentru
viata noastra.
Un mod de a antrena vointa este aplicarea efortului voluntar pe perioade mai
lungi de timp chiar cand situatia este nefavorabila continuarii actiunii. Increderea in
fortele proprii si in valoarea telului sunt factori care sustin si hranesc perseverenta.
Unul dintre aspectele negative ale vointei este incapatanarea cand persoana
persista in atingerea scopului dorit chiar cand nu exista sanse reale de reusita,
aceasta se datoreaza rigiditatii mentale si lipsei de adaptabilitate la o noua situatie.
Un aspect pozitiv este independenta vointei care se exprima printr-o
autonomie proprie in luarea unei decizii, de a-si asuma plina responsabilitate in
acesta si de nu se lasa influentat fara discernamant de ideile si sugestiile altora ci a
fi de asemenea receptiv fata de ele in cazul in care au o valoare pentru situatia
respectiva.
Opusul acestei calitati este sugestibilitatea manifestata prin diminuarea
propriei pozitii, printr-o adoptare oarba a influentelor externe si descarcarea
propriei responsabilitati asupra altora.
Ceea ce ar putea influenta vointa intr-o mare masura este motivatia. Aceasta
determina in mare parte succesul care la randul lui face sa creasca increderea in sine,
in fortele proprii. De asemenea un lung sir de esecuri diminueaza increderea in sine
si deci forta vointei va avea de suferit. Se creeaza astfel o iluzie a neputintei insotita
de descurajare care va slabi tonusul actului volitiv uneori iremediabil. Cand
increderea in propria valoare si in fortele proprii este absoluta putem regasi o forta
asemanatoare cu credinta care trece dincolo de ratiune, acea credinta de care
spunem: „chiar daca ar fi mica doar cat un bob de mustar ar fi capabila sa mute
muntii din loc”.
In final putem concluziona: vointa este instrumentul si totodata aspectul
fundamental al fiintei umane fiind absolut necesara pentru realizarea sinelui si
depasirea propriilor limite in evolutia personala regasind astfel bucuria si fericirea
interioara.
Prin lista mea de scopuri se numara: sa ajung la facultatea de politie, sa imi
intemeiez o familie frumoasa si sa calatoresc prin lume cat mai mult.