UNITATEA DE STUDIU 6

PLASAMENTE DE CAPITAL PE TERMEN SCURT

Obiectivul principal al capitolului

- Cunoaşterea procesului de utilizare a capitalului în vederea
constituirii activelor circulante ale întreprinderilor

Obiectivele secundare ale capitolului

- Cunoaşterea structurii activelor circulante în diferite ramuri ale
economiei
- Identificarea metodelor de dimensionare a nevoii de capital pentru
crearea activelor circulante

Noţiunea de active circulante

Definim capitalul circulant ca expresia bănească a mijloacelor

angajate în procesul de exploatare. La începutul ciclului de exploatare,
capitalul circulant se confundă cu totalitatea mijloacelor băneşti necesare
pentru desfăşurarea acestei activităţi aceasta deoarece în acest moment
mijloacele băneşti au un dublu rol de a măsura valoarea fiind în acelaşi timp şi
formă de prezentare a ei. Pe parcursul exploatării, capitalul circulant este egal
cu suma dintre mijloacele băneşti necheltuite şi expresia bănească a mijloacelor
materiale create, respectiv materiile prime, producţia neterminată, produsele
finite şi produsele expediate dar neîncasate. Mărimea capitalului circulant este
influenţată de volumul activelor circulante capabil să asigure funcţionarea
optimă a activelor imobilizate.
Activele circulante reprezintă plasamentele efectuate de firmă astfel
încât la sfârşitul ciclului de exploatare aceasta să obţină un surplus financiar.
Ele exprimă secvenţial derularea ciclului financiar: materiile prime
(aprovizionarea), producţia neterminată (producţia), produsele finite
(desfacerea) şi reprezintă formele concrete sub care se manifestă capitalul
circulant. Activele circulante se deosebesc de activele imobilizate prin faptul că
valoarea lor, angajată într-un proces economic, se regăseşte în totalitate în
produsele şi/sau serviciile rezultate, iar prin vânzarea-încasarea acestora se
permite revenirea capitalului concretizat în acele active, la starea iniţială, de
bani, în întregime – la sfârşitul ciclului financiar respectiv.

1
 Metode de dimensionare a nevoii de capital pentru grupa „valori de
exploatare”

Dimensionarea capitalului circulant al întreprinderii trebuie realizată în

concordanţă cu obiectivele acesteia, respectiv:
 asigurarea atât a desfăşurării normale a exploatării în conformitate cu
sarcinile pe care şi le propune firma urmare a comenzilor percepute de
pe piaţă şi
 obţinerea cu această ocazie a unui profit cât mai mare posibil.
Cele două obiective pot fi înfăptuite cu măsuri opuse, ca finalitate,
privind mărimea capitalului pe care firma trebuie să-l angajeze în exploatare,
respectiv:
 continuitatea exploatării impune constituirea de capitaluri cât mai mari,
ca o garanţie a capacităţii de a efectua oricând cheltuielile solicitate de
crearea stocurilor precum şi a celor de prelucrare şi desfacere;
 obţinerea unui profit cât mai mare presupune folosirea unui volum de
capitaluri, cât mai scăzut, pentru ca astfel să existe o preocupare a
responsabililor financiari de evitare a unor cheltuieli de exploatare
neeconomicoase, dar şi a sporirii inutile a costului capitalurilor,
consecinţă a angajării unor resurse peste cele absolut necesare.
Înfăptuirea celor două obiective cu cele mai bune rezultate se poate face
doar prin optimizarea mărimii capitalurilor pentru exploatare ale firmei.
Optimul financiar este acea stare de echilibru spre care se tinde în economia
întreprinderii, în care mijloacele sale financiare sunt mobilizate oportun, în
strânsă concordanţă cu nevoia reclamată de desfăşurarea normală a activităţii şi
utilizate corespunzător condiţiilor concrete de mediu economic în care aceasta
funcţionează1.
Dimensionarea nevoii de capital la grupa valori de exploatare se poate
face cu ajutorul mai multor metode. Acestea sunt grupate în funcţie de modul
de atingere a obiectivului propus în metode analitice şi metode sintetice.
În esenţă metodele analitice pornesc în dimensionarea capitalului pentru
exploatare prin calcularea nevoilor de capital pentru fiecare element
component a activelor circulante ce urmează a se crea şi apoi prin însumare se
ajunge la nevoia totală de capital circulant. Metodele sintetice stabilesc de la
început nevoia totală după care, prin folosirea unor relaţii de proporţionalitate,

1 D.Bucătaru, Capitalurile firmei, Ed.Sedcom Libris, Iaşi, 1999, p.133

2
se calculează nevoile de capital necesare pentru crearea fiecărui fel de activ
circulant.
Ambele metode au ca bază de calcul fie costurile de producţie fie cifra
de afaceri2. Determinarea nevoii de capital circulant pe baza costurilor de
producţie este justificată de faptul că mărimea acestui capital este determinată
de cheltuielile de achiziţie, fabricaţie şi livrare a produselor, adică de totalitatea
costurilor ce privesc procurarea şi deţinerea activelor circulante. Soldul
activelor circulante reflectă preocuparea firmei pentru reducerea cheltuielilor
de exploatare şi de sporire, pe această cale, a rentabilităţii. Determinarea nevoii
de capital circulant pe baza cifrei de afaceri este motivată de cerinţa
recuperării operative a capitalurilor avansate în crearea activelor circulante.
Recuperarea în cel mai scurt timp a capitalurilor, reflectată prin componentele
cifrei de afaceri, dă expresie preocupărilor firmei pentru sporirea lichidităţii
activelor circulante.

Evaluarea nevoii de capital pentru grupa „valori realizabile” pe termen

scurt

Structura grupei „valori realizabile pe termen scurt”. Activele

circulante componente ale grupei „valori realizabile pe termen scurt” sunt
concretizate în creanţe şi în diverse plasamente pe termen scurt.
Clienţii reprezintă creanţe ale întreprinderii, rezultate din livrarea de
bunuri şi/sau prestarea de servicii, care au o anumită scadenţă de încasare3.
Dacă se are în vedere termenul de încasare, atunci se poate face o împărţire a
clienţilor în două categorii:
- clienţi cu încasare imediată, sau după un număr mic de zile, respectiv
de 3-5 zile;
- clienţi cu încasare la termen, adică după o perioadă de timp convenită
între firme. Termenele de plată cele mai uzuale sunt de 30, 60 sau 90 de zile,
însă por fi convenite şi perioade mai mari, chiar de peste un an.
O altă componentă a valorilor realizabile pe termen „scurt” o reprezintă
plasamentele pe termen scurt. Plasamentele reprezintă instrumente folosite
pentru echilibrarea trezoreriei întreprinderii în eventualitatea previzionării unor
excedente. Justificarea acestor plasamente este dată de cerinţele, valorificării
excedentelor de trezorerie cu o bună rentabilitate, fiind în acelaşi timp şi uşor

2 I.Stancu – Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p.484

3 Stancu I. – Finaţe, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.987
3
transformabile în lichidităţi în caz de nevoie. Aceste două cerinţe sunt relativ
contradictorii: un plasament uşor lichd este mai slab remunerat decât un
plasament pe termen lung, a cărui valoare este mai greu de recuperat. De
asemenea un plasament fără risc este mai slab remunerat decât unul care
comportă un anumit risc.

Evaluarea nevoilor de disponibilităţi băneşti

Prezenţa capitalurilor sub forma bănească este absolut obligatorie în

derularea ciclurilor financiare. Ea reprezintă forma de început şi de final a
oricărui ciclu financiar. Mijloacele băneşti asigură măsurarea rezultatelor şi a
efortului întreprinderii, face posibilă reconstituirea fizică a factorilor de
producţie, datorită rolului esenţial în derularea activitătii întreprinderii,
prezenţa mijloacelor băneşti face obiectul unor preocupări aparte, în cadrul
gestiunii financiare, concretizate în gestiunea trezoreriei firmei.
Prin plăţile efectuate se asigură, în plan practic, continuitatea activităţii
întreprinderii, iar în plan teoretic, manifestarea universului financiar al firmei.
Nevoia de mijloace băneşti exprimă dimensiunea capitalului aflat sub
formă lichidă, care trebuie la un moment dat, să existe la dispoziţia
întreprinderii. Mărimea acestor disponibilităţi este dată de dimensiunea
valorică a datoriilor întreprinderii faţă de partenerii ei. Existenţa unui surplus
de mijloace vbăneşti peste nevoile menţionate, mai sus, crează un prisos care,
dacă nu este plasat, poate însemna o imobilizare aducătoare de pierderi pentru
întreprindere.
În întreprinderi pot fi şi situaţii în care mijloacele băneşti existente
depăşesc nevoile curente de plăţi şi nici nu sunt plasate în diverse titluri
financiare, fiind păstrate deci, în forma în care se află. Această situaţie este
justificată de faptul că firma trebuie să facă plăţi importante în perioadele
următoare şi nu mai există şansa unor încasări viitoare, până la datele
programate ale respectivelor investiţii.

Teste de autocontrol
1. Definiţi noţiunile de: active circulante, necesar de fond de rulment net şi
necesar de fond de rulment
2. În ce constă metoda sintetică de stabilire a nevoii de fond de rulment?