“Fereastra” din creier prin care ne putem controla organismul

Dragoş Cȋrneci este doctor ȋn Psihologie specializat ȋn neuroştiinţe. Are 20 de

ani de experienţă academică. A predat la universităţile Tibiscus din Timişoara, Babeş-
Bolyai din Cluj, Universitatea Bucureşti, iar ȋn prezent este conferenţiar la Universitatea
Spiru Haret din Bucureşti. A lucrat aproape 10 ani ca cercetător ȋn cadrul Academiei
Române iar ȋn prezent este cercetător ştiinţific la Centrul International de Cercetare şi
Educaţie ȋn Tehnologii Creative (CINETic) – Laboratorul de Dezvoltare Cognitivă şi
Psihologie Aplicată prin Experienţe Imersive. A publicat ȋn 2004 prima carte de
neuroştiintele dezvoltării din România (Demascarea secolului: Ce face din noi creierul)
iar ulterior alte trei cărţi: Origin of the mind; From viruses to beliefs (2013), Stresul din
mintea noastră şi războiul din lumea celulelor (2014) şi Creierul de Homo Sapiens; Ghid
de utilizare (2016). A realizat ȋntre 2010-2013, ȋn premieră ȋn România, o suită de
exerciţii on-line pentru antrenarea creierului. Din 2010 realizează studii ȋn domeniul
interdisciplinar al psiho-neuro-imunologiei. Este membru fondator al Asociaţiei de Ştiinţe
Cognitive din România, membru al Societăţii Naţionale de Neuroştiinţe, membru afiliat
la Federation of European Neurosciences (FEN) şi la International Brain Research
Organization (IBRO).

Amintirile noastre, planurile noastre de viitor, lucrurile pe care ni le imaginăm,

visele cu ochii deschişi, poveştile, preferinţele, convingerile, felul ȋn care ȋi judecăm pe
alţii dar şi semnificatia pe care o dăm vieţii noastre au toate ceva ȋn comun – o reţea din
creier numită Default mode network (DMN). Ea se grupează ȋn jurul a 9 hub-uri de
conexiuni neuronale care alcătuiesc miezul creierului. Această reţea are rolul de a
veghea la păstrarea homeostaziei, atât a celei din corpul nostru cât şi a celei din relaţia
cu mediul din jur. Aici apar stresul, depresia cât şi schizophrenia şi Alzheimerul. Ce este
şocant este faptul că ea este probabil construită de viruşi antici şi de urmaşii lor salvaţi
ȋn ADN-ul speciilor, inclusiv al omului. Şi este construită pe principii similare cu cele ale
imunităţii, ambele definindu-ne cine suntem şi apărând această definiţie. Dar cel mai
important este că ea poate fi folosită ca o fereastră prin care putem comunica cu
sistemul nostru imunitar reducând inflamaţia şi chiar putem repara ADN-ul neuronilor,
amânând astfel ȋmbătrânirea.