Considerat întruchipare a unei idei sau ”om de hârtie”, personajul central, al

acestui text, reprezintă o materializare, prin mijlocul cuvintelor, a jertfei regimului

stalinist.

Fiind profesor de literatură, în școala din Poiana a clasei absolvente, se

dovedește a fi o fire romantică cu scopul de bază, să învețe copii unei gândiri libere,
fără influență. Pe parcursul textului observăm recurgerea la descrierea directă și
indirectă.

Prezentarea fizicului este una minuțioasă (Ulmu era un tânăr de douăzeci și

cinci de ani, de o statură zveltă și elegantă, cu un chip palid, încadrat în niște plete
negre ce i se revărsau bogat pe umeri, luminat de doi ochi căprui, pe care oboseala
lecturii îi făcea parcă mai adânci și a căror tristețe contrasta cu zâmbetul ironic
abia schițat în colțul buzelor, zâmbet care îl însoțea pretutindeni), iar portretul moral
nu este prezentat în mod direct de către narator, însă este conturat indirect prin
intermediul faptelor, cuvintelor și a personajelor.