FUNC|IA EXPONEN|IAL{ }I LOGARITMIC{ MEDITIME 10 – 1

Medit[m, orice materie, orice nivel.

Teorem[ tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
 Dac[: a>1
x < y  ax < ay
f (X)
 Dac[: 0<a<1 a>1
x < y  ax > ay
Exemple:
A(0,1)
1. 3 > 1 X
7 < 15  37 < 315
1 O(0,0)
2. 0  1
2
7 15
1 1
7  15     
 
2 2

Def. O func\ie f : R  (0, +), f(x) = ax, unde a > 0 ]i a  1, se nume]te func\ie exponen\ial[ (de baz[ a).
Proprieta\i:
a>1 1. func\ia este bijectiv[ f (X)
2. func\ia este strict cresc[toare 0<a<1
3. pentru x < 0  f(x)  (0,1)
x > 0  f(x)  (1, +)
0<a<1 1. func\ia este bijectiv[ A(0,1)
2. func\ia este strict descresc[toare X
3. pentru x < 0  f(x)  (1, +) O(0,0)
x > 0  f(x)  (0,1)

LOGARITMI
Def. Logaritmul unui num[r real pozitiv este exponentul la care trebuie ridicat[ baza a (a > 0, a  1) pentru a
ob\ine num[rul dat.
x  log a y  y  a x Exemplu: log 2 8  3  8  2 3
1. y  a a  log a a
log y y
Obs.
2. log a 1  0; log a a  1
Def. O func\ie f : (0, +)  R, f(x) = logax, unde a > 0 ]i a  1 se nume]te func\ie logaritmic[ (de baz[ a).
Obs. Condi\iile de existen\[ ale unui logaritm (logax) sunt:
a>0 f (X)
a1
x>0
Teorem[ a>1
 Dac[ a>1
x < y  logax < logay X
 Dac[ 0<a<1 f (X)
O(0,0) A(1,0)
x < y  logax > logay
Exemple:
1. 3>1
7 < 15  log37 < log315
A(1,0) X
1
2. 0 1
2 O(0,0)
log 1 7  log 1 15
7 < 15 
0<a<1
2 2
Proprieta\i:
a>1 1. func\ia este bijectiv[
2. func\ia este cresc[toare
3. pentru: x  (0,1)  f(x) < 0
x  (1, +)  f(x) > 0
0<a<1 1. func\ia este bijectiv[
2. func\ia este descresc[toare
3. pentru: x  (0,1)  f(x) > 0
x  (1, +)  f(x) < 0
Obs. Inversa func\iei logaritmice este func\ia exponen\ial[.
Proprieta\i:
1. log a  x  y   log a x  log a y
x
log a  log a x  log a y
y log x
Atentie: log a  x  y   log y
a
1
Obs. log a   log a x a
x
2. log a x  m log a x
m

1 1
log a m x  log a x ( Dem: log m x  log x m  1 log x )
m a a m a

log a y
3. log x y 
log a x
1
Obs. log a b 
log b a
1 1 1 1
4. log a x  log a x ( Dem: log a x  
n  log a x )
log x a n n  log x a n
n
n
Def. Opera\ia prin care expresiei E i se asociaz[ expresia log E se nume]te opera\ie de logaritmare.
Exemple:
E  a2  7 b  c

 
log d E  log d a 2  7 b  c  log d a 2  log d 7 b  c  2 log d a 
1
7
1 1
log d  b  c   2 log d a  log d b  log d c
7 7
Obs. log10 x  lg x  logaritm zecimal
log e x  ln x  logaritm natural
e  2,71
Def. Ecua\ia exponen\ial[ este o ecua\ie @n care necunoscuta este exponent sau o ecua\ie @n care este
exponent o expresie care con\ine necunoscuta.
Exemple:
3x = 2x1; 2x+3 + 4x+1 = 320.
Def. Ecua\iile logaritmice sunt ecua\ii @n care expresiile ce con\@n necunoscuta apar c[ baz[ sau ca
argument al unor logaritmi.
Exemple: log x 1  x  2   1; lg x 2  x  2  3.

INDUC|IE MATEMATIC{

S[ se demonstreze c[ P(n) (A), oricare ar fi n  i.

Etapa I. Verificare: P(i) (A).
Etapa II. Presupunem adev[rat P(k).
Etapa III. Scriem P(k+1).
Etapa IV. Demonstr[m c[ P(k)  P(k+1).

Exemplu:
S[ se demonstreze c[ pentru orice num[r natural n, este adev[rat[ rela\ia:
n   n  1
1 + 2 + 3 + ... + n = (1a/47)
2
I. Verificare:
1  1  1
P(1): 1   1  1 (A)
2
2   2  1
P(2): 1  2   3  3 (A)
2
3   3  1
P(3): 1  2  3   6  6 (A)
2
4   4  1
P(4): 1  2  3  4   10  10 (A)
2

II. Presupunem adev[rat P(k):

k   k  1
MEDITIME 10 – 2
1 + 2 + 3 + ... + k = Medit[m, orice materie, orice nivel.
2 tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
III. Scriem P(k+1):
 k  1   k  2
1 + 2 + 3 + ... + (k + 1) =
2

IV. Demonstr[m c[ P(k) P(k + 1):

1 2  3  ... k   k  1 
 k  1   k  2
k  k 1 2

2
k   k  1  k  1   k  2
  k 1 
2 2
 k   k  1  2   k  1   k  1   k  2 
 k 2  k  2k  2  k 2  k  2k  2
0=0 (A)
 P k  1 ( A)  P n  (A)

COMBINATORICA
Def. Spunem c[ o mul\ime @mpreun[ cu o ordine bine determinat[ de dispunere a elementelor sale este o
mul\ime ordonat[.

PERMUTARI

Def. Fie A o mul\ime (finit[) cu n elemente. Fiecare din mul\imile ordonate care se formeaz[ cu cele n
elemente ale mul\imii A, se nume]te permutare a acestei mul\imi.
Obs. Num[rul permut[rilor de n elemente se noteaz[ cu Pn ]i se cite]te "permutari de n".

Teorem[
Oricare ar fi n  1, num[r natural, Pn = n! = 1  2  3  n
ATENTIE: C.E: n 1
Obs. 0! = 1; (n+1)! = (n+1) n!

ARANJAMENTE

Def. Dac[ A este o mul\ime cu n elemente atunci submul\imile ordonate ale lui A, av`nd fiecare c`te k
elemente, unde 0 < k < n, se numesc aranjamente de n elemente luate c`te k.
Teorem[
Dac[ k ]i n sunt numere naturale astfel @nc`t 0 < k < n atunci Ank  n   n  1   n  2  ...   n  k  1 sau
n!
Ank 
 n  k !
Obs. An0  1; A nn  n!  Pn ATENTIE: C.E: 1 k n

COMBINARI

Def. Dac[ A este o mul\ime cu n elemente, atunci submul\imile lui A av`nd fiecare c`te k elemente unde
0 < k < n, se numesc combin[ri de n elemente luate c`te k.

Teorem[
Dac[ k ]i n sunt numere naturale astfel @nc`t 0 < k < n atunci
n! n   n  1 ...  n  k  1
C nk  
k! n  k ! k!
ATENTIE: C.E: 1 k n
Obs.: C n  C n  1
0 n

Proprieta\i
1. Formula combin[rilor complementare:
C nk  C nn  k
2. Pentru orice num[r natural n  0 este adevarat[ egalitatea
C n0  C n1  C n2  ...  C nn  2 n
3. Formula de recuren\[ pentru calculul num[rului de combin[ri.
Pentru orice k ]i n astfel @nc`t 0 < k < n este adevarata egalitatea:
C nk  C nk1  C nk11

BINOMUL LUI NEWTON

 a  b n  C n0 a n  C n1 a n 1  b  ...  C nk a n  k  b k  ...  C nn b n
Proprieta\i:
MEDITIME 10 – 3
1. Tk 1  C nk a n  k  b k  termenul de rang k+1 Medit[m, orice materie, orice nivel.
k 1 n 1 k 1 k 1 1 k tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
2. C n 1 
k 1
 Cn 
n 1 C n 1

k 1 C n

C
3. n 0
 C 2
n  C 4
n  ...  C 1
n  C 3
n  C 5
n  ...  2 n 1
Suma coeficien\ilor binomiali ai termenilor de rang par este egal[ cu suma coeficien\ilor binomiali de rang
impar.

PROGRESII ARITMETICE }I PROGRESII GEOMETRICE

Siruri
Def. O func\ie definit[ pe mul\imea N* a numerelor naturale nenule cu valori @ntr-o mul\ime E se nume]te ]
ir de elemente ale mul\imii E.
Moduri de definire a unui ]ir:
1. }iruri definite descriptiv
Exemple: d1  1; d 2  11; d 3  111,
d n  11 ...1; ...
n ori
Fiecare termen al acestui ]ir se scrie cu ajutorul cifrei 1 ]i num[rul cifrelor este egal cu rangul termenului ]
irului.
2. }iruri definite cu ajutorul unei formule care permite s[ se g[seasc[ orice termen al s[u.
Exemple: Fie ]irul  bn  n 1 definit prin formula termenului general: bn  n 2  n  1
3. Modul recurent de definire a unui ]ir
Fie ]irul  bn  n 1 astfel @nc`t: b1 = 1, b2 = 2, bn+2 = bn + 2bn+1.
O formul[ care exprim[ orice termen al ]irului, de la un rang oarecare, prin preceden\ii (unul s[u mai mul\i) se
nume]te recuren\[.

Progresii aritmetice
Def. Un ]ir de numere @n care fiecare termen, @ncep`nd cu al doilea, se ob\ine din cel precedent prin
ad[ugarea aceluia]i num[r, se nume]te progresie aritmetic[.
ak+1 = ak + r, unde r este un num[r constant.
Obs. Num[rul r se nume]te ra\ia progresiei aritmetice.
Def. Se spune c[ numerele a1, a2, ... , an sunt @n progresie aritmetic[, dac[ ele sunt termenii consecutivi ai
unei progresii aritmetice.
Teorem[: Orice termen al unei progresii aritmetice a1, a2, ... , an1, an, an+1, ... @ncep`nd cu al doilea, este
media aritmetic[ a termenilor vecini lui.
a  a n 1
a n  n 1 ,   n  2
2
Consecint[:
Dac[ un ]ir de numere are proprietatea c[ fiecare termen al s[u, @ncep`nd cu al doilea, este media aritmetic[ a
termenilor vecini lui, atunci acest ]ir este o progresie aritmetic[.
Teorem[:
Termenul general al unei progresii aritmetice este dat de formula:
an = a1 + (n  1)r.
Teorem[:
Fie numerele a1, a2, ... , an1, an @n progresie aritmetic[. Atunci ak+ ank+1= a1+an
(suma oric[ror dou[ numere egal dep[rtate de numerele extreme este egal[ cu suma numerelor extreme).

Teorem[:
Suma primilor n termeni ai unei progresii aritmetice este egal[ cu produsul dintre semisuma termenilor
extremi (ai sumei) ]i num[rul termenilor sumei:
a  a  n
Sn  1 n .;
2
an = Sn-Sn-1

Progresii geometrice
Def. Un ]ir de numere al c[rui prim termen este nenul, iar fiecare termen al s[u, @ncep`nd cu al doilea se
ob\ine din cel precedent prin @nmul\irea cu un acela]i num[r nenul, se nume]te progresie geometric[.
bk+1 = bkq, unde q  0 este un num[r constant.
Obs. Num[rul q se nume]te ra\ia progresiei geometrice.
Def. Se spune c[ numerele b1, b2, b3, ... ,bn sunt @n progresie geometric[ dac[ ele sunt termenii consecutivi ai
unei progresii geometrice.
Teorem[:
Orice termen al unei progresii geometrice cu termeni pozitivi b1, b2, b3, ... , bn1, bn, bn+1 , @ncep`nd cu al
doilea, este media geometric[ a termenilor vecini lui.
bn  bn 1  bn 1 ,   n  2
Consecint[:
Dac[ un ]ir de numere cu termeni pozitivi are proprietatea c[ fiecare termen al s[u, @ncep`nd cu al doilea,
este media geometric[ a termenilor vecini lui, atunci acest ]ir este o progresie geometric[.
Teorem[:
Termenul general al unei progresii geometrice este dat de formula: bn  b1  q n 1 .
Teorem[:
Fie numerele b1, b2, ... , bn1, bn @n progresie geometric[.
Atunci : bk bnk+1 = b1  bn (produsul oric[ror dou[ numere egal dep[rtate de numerele extreme este egal cu
produsul numerelor extreme).
Teorem[:
Suma primilor n termeni ai unei progresii geometrice este:
b   q n  1
Sn  1 ,  q  1 .
q 1
bn = Sn-Sn-1

POLINOAME

Def. #n general, un monom @n nedeterminata x are forma aXn (aR, a  0, nN) numit[ forma canonic[ a
monomului.
Def. Num[rul a se nume]te coeficientul monomului.
Num[rul natural n, exponentul nedeterminatei X, se nume]te gradul monomului aXn, a  0.
Def. Monoamele nenule aXn ]i bXn (a,b  0, n  N) se numesc monoame asemenea.
Def. Numim polinom @n nedetermin[rile X un monom sau o sum[ de monoame @n nedeterminante X care
nu sunt asemenea.
Def. CX= mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i complec]i;
RX = mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i reali;
QX = mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i ra\ionali;
ZX = mul\imea polinoamelor @n nedeterminata X cu coeficien\i @ntregi.
Obs. Z  X   Q X   R X   C  X  .
Propriet[\ile adun[rii polinoamelor
1. Adunarea este comutativ[:
f+g=g+f
2. Adunarea este asociativ[:
(f +g) + h = f + (g +h)
3. Element neutru:
f+0=0+f=f
4. Orice polinom are un opus:
f + (f) = (f) + f = 0. MEDITIME 10 – 4
Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
Propriet[\ile @nmul\irii polinoamelor
1. @nmul\irea este comutativ[:
fg=gf
2. @nmul\irea este asociativa:
(f  g) h = f  (g  h)
3. Element neutru
f  1 = 1 f = f
4. @nmul\irea este distributiv[ fa\a de adunare:
f  (g + h) = f  g + f  h
(f + g)  h = f  h + g  h.
5. f  0 ]i g  0  f  g  0
Gradul unui polinom
Def. Fie f  CX, f = anXn+ ... +a2X2 + a1X +a0.
Se nume]te gradul lui f, notat prin grad f, cel mai mare num[r natural n astfel @nc`t an  0.#n acest caz an se
nume]te coeficientul dominant al polinomului f. Num[rul a0 se nume]te termenul liber al polinomului f.
Exemple:
1. f = 1  X  grad f = 1
2. f = X3 + X  X5  grad f = 5
3. f = 3  grad f = 0 deoarece 3 = 3X0
Obs. Polinomul constant f = a unde a  C, a  0, are gradul 0  grad f = 0.
Valoarea unui polinom
Fie f = a0 + a1X+ ... + anXn un polinom arbitrar ]i  un num[r complex arbitrar. Atunci num[rul
f() = a0+a1 + a22 + ... + an n se nume]te valoarea polinomului f @n .
Exemplu:
Fie polinomul f(X) = 2X3  5X2 + X  7
Valoarea polinomului f @n 1 este :
f(1) = 2(1)3  5(1)2 + (1) 7  f(1) =  2  5 1 7 =  15
 Dac[ f ]i g sunt dou[ polinoame ]i a un num[r arbitrar atunci:
1. (f + g)(a) = f(a) + g(a)
2. (f  g)(a) = f(a)g(a)
3. Dac[ f este un polinom cu coeficien\i reali ]i z un num[r complex, atunci:

f z  f  z
unde z desemneaz[ conjugatul lui z, iar f  z  conjugatul lui f(z).
Def. Fie A, B dou[ submul\imi ale lui C.
O func\ie f : A  B se nume]te polinomial[ dac[ exist[ un polinom PCX astfel @nc`t f(a) = P(a),
() a A.

#mp[r\irea polinoamelor
Teorema @mpar\irii cu rest
Fiind date dou[ polinoame oarecare cu coeficien\i complec]i f ]i g cu g  0, atunci exist[ dou[ polinoame cu
coeficien\i complec]i q ]i r astfel @nc`t:
f = g  q + r unde grad r < grad g @n plus, polinoamele q ]i r sunt unice.
(f se nume]te de@mpar\it, g @mp[r\itor, q c`t iar r rest).
Teorem[
Restul @mp[r\irii unui polinom f  0 prin binomul X  a este egal cu valoarea f(a) a polinomului f @n a.
Exemplu:
S[ se gaseasca restul @mp[r\irii polinomului f = X3  2X2 + X +1 prin binomul X  2.
Restul @mp[r\irii este: r =f (2) = 23  2 22 + 2 + 1 = 3.
Divizibilitatea polinoamelor
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Spunem c[ polinomul g divide polinomul f dac[ exist[ un polinom n astfel @nc`t f = gh.
(f este divizibil prin g; g este un divizor al lui f; f este un multiplu al lui g).
Propriet[\i:
1. g divide pe f dac[ ]i numai dac[ restul @mp[r\irii lui f la g este 0.
2. Dac[ g  f ]i f  0 atunci grad g  grad f.
3. Polinoamele de grad 0, adic[ constantele nenule, divid orice polinom.
Exemple:
Sa consider[m polinoamele
f = x 3  27 ]i g  x  3
Cum x 3  27   x  3   x 2  3x  9  g  f
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Un polinom d se nume]te un cel mai mare divizor (c.m.m.d.) al polinoamelor f ]i g dac[ verific[ urmatoarele
condi\ii:
1. este un divizor comun al lui f ]i g adic[ d f ]i d  g.
2. orice alt divizor comun d' al lui f ]i g divide neaparat ]i polinomul d (adic[ d' f ]i d' g atunci d'd).
Teorem[
Dac[ f ]i g sunt dou[ polinoame, atunci exist[ un c.m.m.d.c. al lui f ]i g.

Algoritmul lui Euclid

Pentru a ob\ine c.m.m.d.c. a dou[ polinoame nenule f ]i g @mp[r\im pe f cu g (mai exact @mp[r\im
polinomul de grad mai mare la cel de grad mai mic).
Dac[ restul @mp[r\irii este zero atunci g este c.m.m.d.c. Dac[ nu, @mp[r\im pe g cu restul @mp[r\irii, pe
urm[ @mp[r\itorul celei de-a dou[ @mp[r\iri cu noul rest s.a.m.d..
Ultimul rest nenul este c.m.m.d.c. al celor dou[ polinoame.
Exemple: 1) S[ se gaseasc[ cel mai mare divizor comun al polinoamelor
f = X4 + X3 + 2X2  4X + 4 ]i g = X3 + X2 + X  3
Vom aplica algoritmul lui Euclid. #mp[r\im pe f la g

X4 + X3  2X2  4X + 4 X3 + X2 + X  3
 X4  X3  X2 + 3X X
 3X2  X + 4

Pentru a evita coeficien\ii frac\ionari, vom @nmul\i @n prealabil pe g cu 3 ]i restul @mp[r\irii cu

1.#mp[r\im acum @mp[r\itorul la rest

3X3 + 3X2 + 3X  9 3X2 + X  4

3X3  X2 + 4X X
MEDITIME 10 – 5
Medit[m, orice materie, orice nivel.
2X + 7X  9
2 tel.18.11.53 sau 094/20.77.20

Acum, pentru a evita din nou coeficien\ii fractionari vom @nmul\i 2X2 + 7X  9 cu 3 ]i continu[m opera\ia

6X2 + 21X  27 3X2 + X  4

6X2  2X + 8 2

19X  19
Am ob\inut restul 19X  19. Pentru a evita din nou coeficien\ii frac\ionari @mp[r\im pe 19X  19 cu 19 ]i
@mp[r\im @mp[r\itorul la rest

3X2 + X  4 X1
 3X2 + 3X
3X + 4
4X  4
 4X + 4
 
Ultimul rest nenul este polinomul X  1 ]i deci X  1 este c.m.m.d.c. al polinoamelor f ]i g.
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Spunem c[ f ]i g sunt prime @ntre ele dac[ 1 este c.m.m.d.c. al lui f ]i g.
Def. Fie f ]i g dou[ polinoame.
Un polinom m se nume]te un cel mai mic multiplu comun (c.m.m.m.c.) al polinoamelor f ]i g
dac[ verific[ urm[toarele condi\ii:
1. m este un multiplu al lui f ]i g adic[ f  m ]i g  m.
2. orice alt multiplu comun m' al lui f ]i g este ]i multiplu al lui m, (adic[ f  m'  m  m').
Teorem[
Fie f ]i g dou[ polinoame dintre care cel pu\in unul este nenul.
f g
Dac[ d este un c.m.m.d.c. al lui f ]i g, atunci polinomul m  este un c.m.m.m.c. al lui f ]i g.
d

R[dacinile polinoamelor. Ecua\ii algebrice.

Def. Fie f un polinom nenul cu coeficien\i complec]i. Un num[r complex, a  C se nume]te r[dacina a
polinomului f dac[ f(a) = 0.

Teorema lui Bézout

Fie f  0 un polinom nenul. Num[rul a  C este r[dacin[ a polinomului f dac[ ]i numai dac[ X  a divide f.

Teorema fundamental[ a algebrei

Orice ecuatie algebric[
a n x n  a n 1 x n 1  ...  a 0  0
de grad mai mare sau egal cu 1 ]i cu coeficien\ii complec]i, are cel pu\in o r[d[cin[ complex[.
Def. Fie f  0 un polinom nenul ]i a  C o r[d[cin[ a lui f.
Num[rul natural m  1 cu propriet[\ile (X  a)m divide pe f ]i (X  a)m+1 nu divide pe f se nume]te ordinul de
multiplicitate al r[d[cinii a.
Obs. Dac[ m = 1 atunci a se nume]te r[d[cin[ simpl[.
Dac[ m  N* atunci a se nume]te r[d[cin[ multipl[ de ordinul m.
(m = 2 r[d[cina dubl[; m = 3 r[d[cin[ tripl[ ...)
Exemple:
Polinomul f = X4  5X3 are r[d[cina a = 0. Cum X3f ]i X4 nu divide pe f, atunci a = 0 este o r[d[cin[ tripl[.
De asemenea f are ]i r[d[cina simpla a = 5.

Teorem[
Fie f  0 un polinom nenul.
Dac[ a1, a2, ... ,ar sunt r[d[cini ale lui f av`nd ordinele de multiplicitate k1, k2 , ... respectiv kr, atunci polinomul
 X  a1  k1  X  a 2  k2 ... X  a r  kr divide pe f.
Exemple: Fie f  0 un polinom ]i
a1 = 5 r[d[cin[ dubl[,
a2 = -1 r[d[cin[ simpl[,
a3 = 0 r[d[cin[ de ordinul 7
Atunci (X)7(X + 1)(X  5)2  f
Consecin\[
Orice polinom f de grad n  1 are n r[d[cini.
Obs. R[d[cinile nu sunt neaparat distincte; o r[d[cin[ se repeta de un num[r de ori egal cu ordinul s[u de
multiplicitate.
Consecin\[
Fie f  a n X n  ...  a 2 X 2  a1 X  a 0 an  0, n  1.Dac[ x1, x2, ... , xn sunt r[d[cinile lui f, atunci
f = an (X  x1)(X  x2) ... (X  xn) @n plus, descompunerea lui f @n factori liniari este unic[.

Formulele lui Viète

Teorem[
Fie f  a n X n  a n 1 X n 1  a n  2 X n  2  ...  ....  a 2 X 2  a1 X  a 0 un polinom de grad n (an  0).
Dac[  1 ,  2 ,  3 ,... n sunt r[d[cinile lui f atunci :
a
 1   2  ...   n   n 1
an
a
 1 2   1 3  ...   1 n   2 3  ...  ...   n1 n  n  2
an

a0
 1 2 ... n    1
n

an
Eexemplu: Fie polinomul f  X 3  10 X 2  29 X  20
S[ se determine r[d[cinile x1, x2,x3 ale lui f stiind c[ x1 + x2 = x3.
Scriem relatiile lui Viète:
x1 + x2 + x3 = 10
x1x2 + x1x3 + x2x3 = 29
x1x2x3 = 20
Cum x1 + x2 = x3 atunci din prima rela\ie avem c[ MEDITIME 10 – 6
2x3 = 10 ]i deci x3 = 5 Medit[m, orice materie, orice nivel.
Din x1x2x3 = 20 ob\inem x1x2 = 4. Form[m sistemul tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
x1 + x2 = 5
x1x2 = 4
care d[ r[d[cinile: x1 = 1 ]i x2 = 4.

Rezolvarea c`torva ecua\ii algebrice de grad superior

Ecua\ii bip[trate.
Forma general[: ax4+bx2+c=0; a, b, cC ]i a0
Pentru rezolvarea ecua\iei se face substitu\ia y=x2 ]i se rezolv[ ecua\ia astfel ob\inut[: ay2+by+c=0

Ecua\ii reciproce
Def. O ecua\ie de forma anxn+an-1xn-1+...+a2x2+a1x+a0=0, (an0), av`nd proprietatea an-i=ai oricare ar fi i (0  i
 n), se nume]te ecua\ie reciproc[ de gradul n. (O ecua\ie este reciproc[ dac[ coeficien\ii termenilor egali
dep[rta\i de extremi sunt egali)
Propriet[\i.
1. Dac[ ecua\ia reciproc[ are r[d[cina , atunci ea are ]i r[d[cina 1/.
2. Orice ecua\ie reciproc[ de grad impar are r[d[cina x = -1.
3. Orice ecua\ie reciproc[ de grad impar se reduce la rezolvarea ecua\iei x+1=0 ]i a unei ecua\ii reciproce de
grad par.
Obs. Pentru rezolvarea ecua\iei reciproce de grad par, aceasta se va imp[r\ii cu x2, sau cu x3, etc., iar
1 1
. Se mai folose]te ]i rela\ia x  2  y  2
2 2
dup[ aceea se va face nota\ia y  x 
x x
Exemplu: Sa rezolv[m ecua\ia 2x3 + x2 + x + 2 = 0. Aceasta ecuatie este o ecuatie reciproca de gradul III
(grad impar). Ea se divide cu x+1, deci se poate scrie:
 x  1  2 x 2  x  2  0 care are r[d[cinile x1 =  1 si x2, x3 care sunt r[d[cinile ecua\iei 2x2  x + 2 = 0, adic[
1  i 15 1  i 15
x2  , x3  .
4 4

Exemplu: S[ se rezolve ecua\ia

6 x 4  5 x 3  38 x 2  5 x  6  0
Aceast[ ecua\ie este o ecua\ie reciproc[ de gradul IV. Imp[r\im cu x2 si ob\inem:
5 6
6 x 2  5 x  38   0
x x2
sau
 1   1
6 x 2  2   5 x    38  0
 x   x
1 1
Not[m y  x  . Cum x 2  2  y 2  2 ob\inem ecua\ia:
x x
 
6 y  2  5 y  38  0
2

sau
6 y 2  5 y  50  0,
10 5
care are rad[cinile y1   si y 2  .
3 2
Avem ecua\iile
1 10 1 5
x  si x   .
x 3 x 2
Prima ecua\ie are r[d[cinile
1
x1  3, x 2   .
3
1
Ecua\ia a doua are r[d[cinile x 3  2, x 4  .
2
1 1
Deci x1  3, x 2   , x 3  2, x 4  sunt r[d[cinile ecua\iei date.
3 2

Exemplu: S[ se rezolve ecua\ia

6 x 5  x 4  43x 3  43x 2  x  6  0
Aceast[ ecua\ie este o ecua\ie reciproc[ de gradul V.
Deoarece este de grad impar aceast[ ecua\ie admite solu\ia x = 1.
Putem scrie:
 
6 x 5  x 4  43x 3  43x 2  x  6   x  1 6 x 4  5 x 3  38 x 2  5 x  6 .
Deci ob\inem ecua\ia reciproc[ de gradul IV:
6 x 4  5 x 3  38 x 2  5 x  6  0.
Imp[r\ind cu x2 ob\inem:
5 6
6 x 2  5 x  38    0.
x x2
1
Facem substitu\ia y  x  . Ob\inem ecua\ia de gradul II.
x
5 10
6 y 2  5 y  50  0 care are solu\iile y1   , y 2  .
2 3
 1 5 1
Din ecua\ia x    ob\inem x 2  2, x 3   .
x 2 2
1 10 1
Din ecua\ia x   ob\inem x 4  3, x 5  .
x 3 3
Deci ecua\ia dat[ are r[d[cinile
1 1
x1  1, x 2  2, x 3   , x 4  3, x 5  .
2 3

Polinoame cu coeficien\i reali

Teorem[. Fie f un polinom nenul cu coeficien\i reali. Dac[ =a+bi, (b0) este o r[d[cin[ complex[ a lui f,
atunci:
1. a  a  ib este de asemenea o r[d[cin[ a lui f
2.  si  au acela]i ordin de multiplicitate

Consecin\[. Orice polinom cu coeficien\i reali are un num[r par de r[d[cini complexe (care nu sunt numere
reale).
Consecin\[. Orice polinom cu coeficien\i reali de grad impar are cel pu\in o r[d[cin[ real[.
Teorema. Orice polinom f=a0+a1x+...+anxn de grad 1 cu coeficien\i reali este un produs de polinoame de
gradul I sau gradul II cu coeficien\i reali.
MEDITIME 10 – 7
Medit[m, orice materie, orice nivel.
tel.18.11.53 sau 094/20.77.20
Exemple: 1) S[ se determine r[d[cinile polinomului
f  X 4  3 X 3  X 2  5 X  18 ]tiind c[ admite r[d[cina  1  1  i 2 .
Conform teoremei, polinomul va avea ca r[d[cin[ ]i pe  2  1  i 2 ]i se va divide cu
 X  1  i 2  X  1  1 2   X 2
 2X  3
Efectuind impartirea lui f prin X 2  2 X  3 se obtine descompunerea
 
f  X 2  2X  3 X 2  X  6 
Polinomul g = X  X  6 are radacinile 3 = 2, 4 = 3.
2

2) Fie polinomul f  X 6  X 5  3 X 4  2 X 3  3 X 2  mX  1. Sa se determine m stiind ca admite ca radacina pe i

si apoi sa se gaseasca celelalte radacini.
Cum i este radacina trebuie sa avem ca f(i) = 0. Deci, i 6  i 5  3i 4  2i 3  3i 2  mi  1  0 de unde obtinem ca  1
+ i + 3  2i  3 + mi + 1 = 0 sau (m  1)i = 0 si deci m = 1.Cum f are ca radacina pe i rezulta ca are ca
radacina si pe i. Deci f se divide cu produsul  X  i  X  i   X 2  1.
Deci f   X 2  1 X 4  X 3  2 X 2  X  1.
Ecuatia x4 + x3 + 2x2 + x + 1 = 0 este o ecuatie reciproca de gradul IV. Impartim cu x2 si obtinem
1 1 1
x2  x  2   0 Notam y  x  ; obtinem ecuatia de gradul II in y: y2 + y = 0
x x2 x
care are radacinile y1 = 0 si y2 = 1.
1
Ecuatia x   0 are radacinile x3 = i, x4 =  i.
x
1 1 i 3 1 i 3
Ecuatia x   1 are radacinile x 5  , x6  . Deci polinomul f are ca radacini:
x 2 2
1 i 3 1 i 3
x1  i, x 2  i, x 3  i, x 4  i, x 5  , x6  . Radacinile i si -i sunt duble.
2 2

Polinoame cu coeficien\i ra\ionali ]i polinoame cu coeficien\i @ntregi

Teorem[. Fie f un polinom nenul cu coeficien\i ra\ionali ]i a  b (cu a,bQ, b>0 ]i b Q ) o r[d[cin[ a
lui f. Atunci:
1. a b este de asemenea o r[d[cin[ a lui f;
2. a b ]i a  b au acela]i ordin de multiplicitate.

Exemple: 1) Sa se gaseasca radacinile polinomului f  X  4 X  X  6 X  2 stiind ca admite radacina

4 3 2

1  2 . Din teorema rezulta ca f are si radacina 1  2 . Deci f se divide cu produsul

     
X  1  2  X  1  2  X 2  2 X  1. Efectuind impartirea lui f cu X 2  2 X  1, f se scrie
f =  X 2  2 X  1   X 2  2 X  2 .
Radacinile lui g  X 2  2 X  2 sunt 1  3 si 1  3. Deci f are radacinile
1  2 ; 1  2 ; 1  3; 1  3 .
2) Sa se determine un polinom f cu coeficienti rationali de gradul cel mai mic care admite ca radacini pe
3 + i si 1  2 . Intr-adevar, acest polinom trebuie sa aiba si radacinile 3  i si 1  2 . Atunci f se divide cu
produsul
 X   3  i   X   3  i   X  1  
2 X  1 2   
X 2
 2

 6 X  10 X  2 X  1  X  8 X  21X  14 X  10.
4 3 2

Deoarece ultimul polinom are coeficienti rationali, rezulta ca f  X 4  8 X 3  21X 2  14 X  10.

Teorem[. Fie f=a0+a1x+...+anxn un polinom de grad n (n1) cu coeficien\i @ntregi. Dac[ =p/q (p,q numere
prime @ntre ele) este o r[d[cin[ ra\ional[ a lui f atunci:
1. p divide termenul liber a0;
2. q divide coeficientul termenului de grad maxim an
Consecin\[. Fie f=a0+a1x+...+anxn un polinom cu coeficien\i @ntregi. Dac[ =p este o r[d[cin[ @ntreag[ a lui
f atunci p este un divizor al termenului liber a0

Exemple: 1) Sa se determine radacinile polinomului f = X4  2X3  5X2 + 8X + 4

Mai intii incercam sa vedem daca f are radacini intregi. Acestea, daca exista, se gasesc printre divizorii lui 4
care sunt  1,  2,  4.
Se observ[ c[ f(1) = 6 si f(1) = 6; f(2) = 0 si f(2) = 0; f(4) = 84 si f(4) = 276.
Deci 2 si 2 sunt radacini pentru f. Inseamna ca f se divide cu (X 2)(X + 2) = X2  4. Polinomul f se scrie
f = (X2  4)(X2  2X  1).
Radacinile lui X2  2X  1 sunt 1  2 si 1  2 .Deci polinomul f are radacinile: 2, 2, 1  2 , 1  2 .
2) Sa se determine radacinile polinomului
f = 6X4  17X3  X2 + 8X  2.
Divizorii lui 2 sunt  1,  2, iar divizorii lui 6 sunt  1,  2,  3 si  6.
Conform teoremei poate avea radacinile fractionare:
1 1 1 2
 1,  2,  ,  ,  ,  .
2 3 6 3
Avem
f(1) = 6; f(1) = 12; f(2) = 30; f(2) = 162;
1  1 15 1  1 110 1 83
f    0; f      ; f    0; f      ; f  ;
2  2 4 3  3 27 6 108
 1 59 2 4  2 14
f     ; f     ; f     .
 6 18 3 3  3 9
1 1
Rezulta ca f are radacinile si . Deci f se divide cu produsul (2X  1)(3X  1).
2 3
Efectuind impartirea obtinem ca f = (2X  1)(3X  1)( X2  2X  2).
1 1
Radacinile polinomului X2  2X  2 sunt 1  3 si 1 3. Deci f are radacinile: , , 1 3, 1  3.
2 3