Tenisul de masă este un sport în care doi sau patru jucători lovesc o minge ușoară de la unii la alții cu

ajutorul unor palete. Jocul are loc pe o masă separată în două de un fileu. Un jucător trebuie să lase mingea
jucată spre el să cadă o singură dată pe partea sa de masă și trebuie să o trimită înapoi pe partea de masă a
adversarului. Jocul se desfășoară cu viteză mare și necesită reflexe rapide. Un jucător bun poate imprima
efect mingii, ceea ce face ca ricoșajul din masă sau paleta adversarului să fie imprevizibil. Este de mentionat
faptul că ”recordul” în domeniul ”jocului pasiv” îl dețin românul Paneth Farkas și polonezul A. Ehrhich, care
au jucat timp de 2 ore și 12 minute pentru a face un singur punct.[1] Tenisul de masă este foarte popular, în
special în Asia de Est.[2] Este printre cele mai populare sporturi din lume ca număr de jucători,[3] și unul din
cele mai noi sporturi majore.[4]

Acest sport cunoaște câteva denumiri alternative:

乒乓球 (Pīng Pāng Qiú) este numele oficial al sportului în China, Hong Kong, Taiwan și Macau;

卓球 (Takkyu) este numele oficial al sportului în Japonia;

탁구 (Tak-gu) este numele oficial din Coreea.

Tenisul de masă este la nivel de organizație mondială condusă de Federația Internaționala de Tenis de Masă
(International Table Tennis Federation), fondată în Berlin, Germania, 1926. În prezent, Federația include 226
de asociații membre. [5] Regulile oficiale ale tenisului de masă sunt specificate în manualul Federației.
Tenisul de masă a devenit un sport olimpic din 1988 cu mai multe categorii de probe. Din 1988 până în
2004, acestea erau individual masculin, individual femenin, dublu masculin, dublu femenin, dublu mixt

Cuprins

1 Istoric

2 Originile tenisului de masă

3 Regulamentul si tehnica jocului de tenis de masă

4 Inventarul și zona de joacă

5 Tenisul de masă - sport pentru corp și minte

6 Tenis de masă în Republica Moldova

7 Galerie

8 Note

9 Legături externe

Istoric

Istoricul acestui sport este unic și deosebit de interesant. A fost ca și cum o civilizație întreagă ar fi apărut
dintr-o dată, pentru a dispărea, mai apoi, în uitare, renascând după un timp cu aceeași vigoare, dar, de
aceasta dată, urmând calea firească a afirmării si perfecționării. Cea dintâi perioadă a istoriei sale se
plasează între începutul anilor 1880 si 1904, perioadă în care noul joc a devenit una din marile pasiuni ale
sfârșitului de secol, provocând reacții pro și contra de o intensitate rar întâlnită, pentru că, apoi, cam pâna în
1922, să intre într-un anonimat deplin, disparând din preocupări la fel de brusc cum apăruse. Noua aventură
începe în 1922, când tenisul de masă revine în actualitate și evoluează spre campionate mondiale – printre
puținele care au o longevitate, fară întrerupere, de peste jumătate de veac, patrunzând, în 1988, cunoscut
cu denumiri: tenis miniatural, de sală; joc de masă, de salon; ping-pong; pom-pom; puch-ball; gossima, cea
mai folosită fiind desigur ping-pong. Contextul mondial 15 ianuarie 1926 este o zi memorabilă pentru istoria
tenisului de masă, la acea data punându-se prima semnatură pe actul de naștere al viitoarei Federații
Internationale și al Campionatelor Mondiale. In ianuarie 1926, la Berlin, Wilmesdorf, avea loc cea de a doua
ediție a campionatelor internaționale ale Germaniei, moment în care, la inițiativa dr. Olaf Lehman, la Clubul
de tenis de masă „Galben-Alb, Berlin, 1900”, situat în Berlin Wilmesdorf, pe Kaiser Alee 45-50, s-au reunit
conducătorii delegațiilor participante la concursul amintit: Anglia, Austria, Germania, Ungaria, precum și
câte un reprezentant din partea Cehoslovaciei și a Suediei. În urma discuțiilor s-a stabilit organizarea unui
Campionat European, care ar fi urmat să se desfașoare la Londra, în decembrie același an. Numai că, la 6
decembrie 1926, la Memorial Hali, Farrington Street Londra, jucători din șapte țări s-au reunit pentru a-și
disputa titlurile a ceea ce avea să fie, în cele din urmă, prima ediție a Campionatelor Mondiale – și nu
europene, cum se decisese anterior. Cea dintâi ediție a CE a avut loc abia peste trei decenii, la Budapesta. în
urma desfașurării CM, a avut loc Congresul Federației Internaționale care, cu această ocazie, a constituit
Federația Internațională de Tenis de Masă (International Table Tennis Federation, ITTF), membre
fondatoare fiind: Anglia, Austria, Cehoslovacia, Danemarca, India, Suedia, Țara Galilor și Ungaria;
președinte: Ivor Montagu, care va ramâne în funcție timp de 41 de ani. În decursul a trei sferturi de veac,
ITTF și-a diversificat activitatea, apărând federații continentale (africană, asiatică, europeană, latino-
americană, cea din Oceania) sau regionale (arabă, balcanică, caraibiană, ibero-americană, nordică, sud-
americană). [6]

Originile tenisului de masă

Sec. XII - Tenisul de masa îsi are originile probabil din jocul "Royal Tennis" (cunoscut si sub numele de "Real
Tennis" sau "Court Tennis"), care era jucat în era medievală.

Anii 1880 - Unele surse susțin ca acest sport, era cunoscut sub numele de tenis de interior (indoor tennis) și
se juca la începutul anilor 1880 de către ofițerii din armata britanică staționați în India și Africa de Sud. Se
spune ca acei ofițeri foloseau capacele cutiilor de la țigarile de foi ca palete, dopuri rotunjite de la sticlele de
vin ca mingi și cărti, ca fileu.

Anii 1880 - Jocul devenise o moda printre nobilimea din Anglia.

1887 - Conform site-ului [7], prima utilizare a denumirii "Table Tennis" s-a realizat pe o tablă de joc cu zaruri,
fabricată de J.H.Singer din New York.
1890 - Apar primele patente care menționează tenisul de masă. Seturi pentru tenisul de masă includ nume
precum Gossima, Indoor Tennis, menționând că regulile sunt aceleași ca și la tenisul pe iarbă [1] Cea mai
veche dovadă existentă a jocului de tenis de masă îi aparține lui David Foster, patentată în Anglia și care
includea versiunile de masa ale "Lawn Tennis", cricket-ului si fotbalului.

1891 - John Jacques din Londra a introdus jocul "Gossima", care utiliza paletele de tip tambur, o minge din
plută acoperită cu material de 50 mm și un fileu înalt de 30 cm.

anii 1890 - Pâna în acel an, câteva patente cu reguli de bază fuseseră deja înregistrate.

anii 1890 – Frații Parker încep să fabrice kit-ul pentru tenis de interior care includea un fileu portabil, o
minge acoperită în țesatură și palete.

1900 - sunt introduse mingile de celuloid care le inlocuiesc pe cele de cauciuc si de pluta. Mingea de celuloid
era reflectata de o suprafata aproape perfect, si jocul a devenit un adevarat succes. [1] Englezului James
Gibb i se atribuie meritul de fi adus mingile goale din celuloid din SUA în Anglia, deși unele surse spun ca
acestea erau mingi din plastic. Majoritatea mingilor erau din cauciuc tare sau din plută, adesea acoperite cu
material. Unii îi recunosc meritele lui Gibb pentru inventarea numelui "ping pong", care se presupune ca ar
fi provenit din sunetul pe care mingea îl scotea când se lovea de palete, fiecare dintre ele scoțând un sunet
diferit.

1901 - John Jacques a înregistrat “ping pong” ca marcă înregistrată în Anglia. Drepturile americane pentru
acest nume le sunt vândute fraților Parker.

1901 - La data de 12 decembrie 1901, "The Table Tennis Association" (Asociația de Tenis de Masă) este
înființată în Anglia. Patru zile mai târziu, "The Ping Pong Association" (Asociatia de Ping Pong) este de
asemenea înființată în Anglia.

1901 - Tenisul de masa este adus pentru prima data în China prin intermediul coloniilor vestice.

1902 - Englezul E.C.Goode are meritul de a fi pus cauciuc granulat pe paleta de lemn, imprimând efect
asupra mingii. Aceasta a fost predecesorul paletei cu fețe din cauciuc cu zimți ("pimpled rubber"), care va
domina tenisul de masa pâna în 1952.
1903 - La data de 1 mai 1903, Asociația tenisului de masă ("The Table Tennis Association") și Asociația de
Ping Pong ("The Ping Pong Association") fuzionează, formând Asociația Unită de Tenis de Masă și Ping Pong
("The United Table Tennis and Ping Pong Association"). Asociația va reveni ulterior la numele de Asociația
de Tenis de Masă "The Table Tennis Association", înainte să se închidă în 1904.

Era paletei clasice (hardbat) – 1920-1950 – Europa domină sportul

Anii 1920 - La începutul anilor 1920 jocul renaște în Anglia și Europa.

1922 - "Asociația Tenisului de Masă" (The Table Tennis Association) este reconstituită, numele de "Asociația
Tenisului de Masă Englez" (English Table Tennis Association) fiind adoptat în anul 1927.

1926 – Este înființată "Federația Internațională de Tenis de Masă" (The International Table Tennis
Federation - ITTF), Berlin, Germania.

1926-1931 - Mária Mednyánszki din Ungaria câstigă proba de individual feminin de cinci ori consecutiv la
Campionatele Mondiale. Mednyánszki mai câstigă și 7 titluri la proba de dublu (1928-1934) și 6 titluri la
proba de dublu mixt (1926, 1928, 1930-1931, 1933-1934).

1930-1935 - Victor Barna din Ungaria câstigă 5 din 6 probe de individual masculin la Campionatele Mondiale
(și a fost vicecampion în anul 1931).

1935 – "Asociația Americană de Ping Pong" (The American Ping Pong Association), "Asociația Amatorilor de
Tenis de Masă ale Statelor Unite" (US Amateur Table Tennis Association), și "Asociația Națională de Tenis de
Masă" (National Table Tennis Association) fuzionează pentru a forma "Asociația de Tenis de Masă ale
Statelor Unite" (US Table Tennis Association) (care a fost redenumită “USA Table Tennis” în anul 1994).

1936 – Mesele revopsite (care fac suprafața de joc mai lentă) și un fileu mai înalt (17,10 cm) sunt combinate
pentru a face jocul de atac foarte dificil la Campionatele Mondiale din Praga, Cehoslovacia. Acest lucru a
avut ca rezultat cel mai lung schimb de mingi din istorie de la Campionatele Mondiale, care a durat peste 2
ore.

1938 - ITTF reduce înalțimea fileului de la 17,10 cm la 15,24 cm si interzice serviciile de tip “fingerspin” care
imprimau mingii un efect devastator și erau folosite, în special, de catre jucătorii americani.
1940-1946 - Nu au fost organizate Campionate Mondiale din cauza celui de-al Doilea Razboi Mondial.

1950-1955 - Angelica Rozeanu-Adelstein din România câstigă 6 titluri consecutive la individual feminin la
Campionatele Mondiale. 1955 a fost ultimul an în care titlul mondial la individual feminin revine unei
jucatoare non-asiatice. Rozeanu-Adelstein a câstigat, de asemenea, 3 titluri la dublu femei (1953, 1955-
1956) și 3 titluri la dublu mixt (1951-1953) [8]

1950-1970 : Era „Sponge Bat” și începutul dominației asiatice.

1952 - Ediția 19-a a Campionatului Mondial de Tenis de Masă are loc în Bombay (India). Hiroji Satoh
(Japonia) este primul jucător de tenis de masă care devine campion mondial folosind o rachetă acoperită cu
burete dens.

1953 – China participă pentru prima dată la Campionatele Mondiale de tenis de masă.

1957 – Campionatul Mondial de Tenis de Masă se va desfășura o dată la doi ani.

1971 – Diplomația Ping-Pong: tenisul de masă a jucat un rol important în diplomatia internațională atunci
când câteva echipe au fost invitate în China pentru o serie de jocuri amicale după Campionatul Mondial din
1971. Acest an marchează în același timp și inceputul influenței jucătorilor suedezi (Stellan Bengtsson, Kjell
Johansson, Mikael Appelgren, Erik Lindh, Jan-Ove Waldner, Jörgen Persson, și Peter Karlsson).

1977 – Federația Internațională de Tenis de Masă primește recunoașterea formală din partea Comitetului
Olimpic Internațional.

1980 - Primul Campionat Mondial de Tenis de masă, desfășurat în Hong Kong.

1981 – Campionat Mondial ținut în Nova Sad, Iugoslavia. Triumf total pentru China: reprezentanții ei castigă
toate cele sapte medalii. Incepând cu 1981, tenisul de masă este acceptat în programul jocurilor olimpice.

1988 – Primele jocuri de tenis de masă care au loc în cadrul Jocurilor Olimpice (Seoul, Coreea de Sud)

1996 – Inceputul turneelor ITTF Pro, cu evenimente care au loc in jurul lumii
2000 – După jocurile olimpice din Sidney, marimea mingii a crescut la 40mm pentru a putea fi vazută mai
ușor atunci când un joc de tenis de masă este urmărit la televizor.

2001 – Scorul s-a schimbat de la 21 la 11 puncte. Este, de asemenea, a treia oară când China castigă
consecutiv, castigând toate cele sapte medalii de aur.

2004 – În timpul jocurilor olimpice de la Atena, tenisul de masă a fost clasat al 5-lea ca cel mai urmarit sport
la televizor.

2008 – Echipa de tenis de masă a Chinei castigă jocurile pe echipă. Guangzhou si China castigă toate
medaliile de aur din cadrul jocurilor olimpice de la Beijing.

2010 – Tenisul de masă face parte din Jocurile Olimpice pentru Tineret.[1]

Regulamentul si tehnica jocului de tenis de masă

Masa de tenis este dreptunghiulară, cu suprafața de joc netedă și perfect orizontală, putând fi confecționată
din orice material (lemn, plastic etc.). Mingea este sferică, confecționată din celuloid sau alt material plastic,
de culoare albă mată, având greutatea de 2,40 g – 2,53 g și circumferința de 37,2 – 38,2 mm. Fileul are o
lungime de 183 cm, partea sa superioară fiind la 15,25 cm de la suprafața mesei. Paleta poate avea orice
formă, dimensiune sau greutate. Singura cerință regulamentară se referă la grosimea stratului acoperit care
nu poate depași 4 mm, iar culoarea sa fie închisă și mată. Un meci se poate disputa după sistemul ”2 seturi
din 3”, sau ”3 seturi câștigate din 5”. Un set este câștigat de către un jucător care realizează primul 11
puncte; când ambii jucători au acumulat 10 puncte, sunt necesare pentru victorie 2 puncte diferență față de
adversar. Schimbarea serviciului se efectuează după fiecare serie de 2 puncte; de la scorul de 10,
schimburile de servici au loc alternativ dupa fiecare punct. Jucatorii schimba terenul dupa fiecare set.[1]

Regulile de joc

Redacția completă a regulilor de tenis de masă are un volum de zeci de pagini. Federațiile din majoritatea
țărilor aprobă regulile în conformitate cu acceptul acordat de Federația Internațională de Tenis de Masă
(ITTF). O ediție completă a regulilor moderne ale jocului este disponibilă pe pagina oficială a Federației
Internaționale de Tenis de Masă [9]

Definiții

În regulile tenisului de masă există următoarele definiții[10]:

„Un joc” este perioada când mingea este jucată. Mingea este în joc, din momentul în care, pentru
executarea serviciului, se află staționară în palma întinsă a mâinii libere, este proiectată pentru serviciu și
pâna în momentul când ea a atins orice altceva în afara suprafeței de joc, a fileului sau a accesoriilor
acestuia, a paletei ținută în mâna paletei, sau mâna paletei sub încheietura acesteia, sau când schimbul s-a
terminat printr-o decizie de rejucare, sau prin acordarea punctului.

„Joc anulat”, jocul în care rezultatul nu este înregistrat.

„Un punct”, jocul în care rezultatul este înregistrat.

„Mâna paletei”, este mâna care ține paleta.

„Mâna liberă”, este mâna care nu ține paleta.

„Un jucător lovește mingea”, dacă o atinge cu paleta ținută în mână sau cu mâna paletei, dedesubtul
încheieturii.

„Un jucător obstrucționează mingea”, dacă el atinge mingea fără ca aceasta să fi trecut peste suprafața sa
de joc, sau linia ei de fund, fără să o fi atins, cu toate că ultima oară a fost lovită de oponentul său.

„Jucătorul de serviciu”, este cel care trebuie să lovească primul mingea în joc.

„Jucătorul la primire”, este cel care va lovi al doilea mingea în joc.

„Arbitrul”, este persoana desemnată să conducă și să controleze un meci.