Soros în România – partea a 5-a

Liberalul miliardar George Soros are un plan de a-și răspândi brandul de

"democrație" în țările din Europa de Est. Dar este într-adevăr democratică?

Campania lui George Soros de a-și promova viziunea de democrație a

"societății deschise" a crescut rapid la mijlocul anilor 2000. Investițiile filantropilor
occidentali în "dezvoltarea democrației" din Europa de Est au început să fie plătite
până la mijlocul anilor 2000. Deși miliardarul de stânga George Soros a pierdut în jur
de 27 milioane de dolari în încercarea sa de a-l bloca pe președintele George W.
Bush, el a găsit un succes mai mare în fostul bloc estic: candidații favorizați de Soros
au câștigat alegeri, iar ONG-urile sale bine lubrifiate au ajutat la răsturnarea
adversarilor prin activismul politic. Între timp, ONG-urile Soros și activiștii "societății
deschise" erau pregătiți să umple aceste posturi vacante în guvernele est-europene.

Universitatea Central Europeană (CEU) și fostă activistă a ONG-urilor, Monica

Macovei, oferă un prim exemplu despre modul în care activiștii aliniați Soros au
preluat puterea în Europa de Est.

În 2004, președintele României, Traian Băsescu, a ales-o pe Macovei să

servească drept ministru al justiției. De asemenea, a ales-o pe președintele
Consiliului Fundației Soros, Renate Weber, să servească drept consilier
constituțional și legislativ. Macovei și Weber au fost atât de bine conectate una cu
cealaltă prin ONG-urile legate de Soros, au mers chiar împreună la prima lor zi de
lucru în capitala română.

Corupția și Uniunea Europeană

Pentru noul guvern românesc, pregătirea pentru a intra în Uniunea Europeană

(UE) s-a dovedit a fi cea mai urgentă provocare.

Fundațiile pentru o Societate Deschisă (OSF) ale lui Soros au jucat un rol cheie
în aducerea statelor post-sovietice în UE. OSF și-a delegat singură sarcina de a
ajuta țările candidate și UE să evalueze pregătirea pentru aderare prin publicarea de
rapoarte în domenii din cadrul guvernelor și culturilor pe care le-au găsit
problematice.

În iulie 2002, revista românească Dilema a numit una dintre edițiile

săptămânale "Încredere în justiție", publicând sondaje ale Fundației Soros (printre
altele) care susțineau că 90% dintre români credeau că corupția a crescut sau a
rămas aceeași de la alegerile anterioare. Acest lucru a ajutat partidul de
guvernământ să creeze Oficiul Național Anticorupție (PNA) independent.

Fondatorul revistei Dilema, Andrei Pleșu, a fost un filosof legat de Soros și mai
târziu un consilier al președintelui Băsescu. Pleșu a contribuit la organizarea
Grupului pentru Dialog Social (GDS), pe care l-am introdus în Partea a 2-a. În 1990,
Soros s-a întâlnit cu GDS prin contactul maghiaro-român Salat Levente și a
prezentat o ofertă pe care nu au putut să o refuze: a oferit GDS un milion de dolari cu
care să construiască o rețea de ONG-uri favorabile în România.

Dar "nerealizând importanța resurselor pentru succesul ideilor", scrie un alt

fondator GDS, grupul a respins oferta pentru a menține o aură de independență.
Unul dintre membrii săi, Alin Teodorescu, totuși, a rămas în contact cu Soros și l-a
ajutat să înființeze Fundația Soros mai târziu în acel an. Teodorescu a ocupat funcția
de președinte al Fundației. Pleșu s-a alăturat ulterior lui Weber și Levente în consiliul
de conducere al Fundației Soros.

Raportul Comisiei Europene din 2002 - care a ieșit la patru luni după problema
Dilemei - a identificat corupția drept principala problemă care împiedică organizația
să ajute la aderarea României la UE. Raportul a arătat că "observatorii independenți"
au concluzionat că "nu s-a înregistrat o reducere semnificativă a corupției în
perioada de raportare". El a indicat doar 343 de persoane condamnate pentru
corupție în 2001 - mai puține decât în 1999. Acești observatori presupuși
"independenți" nu păreau să considere că în 2001 ar fi existat mai puțină corupție
decât în 1999.

În 2004, pentru a demonstra că progresează, guvernul român a redus pragul

financiar pentru a investiga mita. Raportul Comisiei Europene din acest an a lăudat
efortul, dar a susținut că probabil va conduce PNA să se concentreze asupra
infracțiunilor minore, menționând că până în prezent nu a condus decât la 86
condamnări la închisoare - majoritatea minoritare.

"PNA ar trebui să se asigure că rămâne în continuare concentrată pe mandatul

său principal de investigare a corupției la nivel înalt", a cerut raportul - este necesar
să prăjiți niște pești mari.

Un obstacol constituțional

Macovei, între timp, era mai mult decât gata să-i oblige; dar la începutul
mandatului ei s-a lovit de un obstacol. Curtea Constituțională a României a hotărât
că, pentru că PNA este sub jurisdicția Ministerului Justiției, nu poate investiga
membrii parlamentului român din cauza imunității lor legislative.

Constituția românească pre-sovietică de la începutul secolului al XIX-lea, a fost

modelată pe constituția belgiană și prevedea protecția juridică limitată în stil
occidental pentru membrii parlamentului. După ce a obținut independența după
prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, noua constituție a României a extins imunitatea
completă față de membrii parlamentului, chiar și față de urmărirea penală. (Țara a
modificat în cele din urmă această clauză problematică în 2003, permițând
deputaților din Parlament să fie cercetați sau acționați în justiție pentru probleme -
totuși, numai prin intermediul Procuraturii Generale atașată tribunalului său suprem).

Pentru a rezolva problema imunității și pentru a avansa în investigarea

corupției, Băsescu a plasat PNA sub controlul Procuraturii Generale ... fără a da
controlul complet al Procuraturii Generale. Macovei, care a criticat continuu PNA, a
acordat apoi Freedom House - un alt ONG finanțat de Soros - aproximativ 40.000 de
euro pentru a efectua un audit al agenției.

Normal, prietenii ei din cadrul Freedom House au descoperit că PNA nu are

performanțe satisfăcătoare. Administrația a transformat apoi PNA în Direcția
Națională Anticorupție (DNA), iar ministrul justiției Macovei - mai degrabă decât
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) - și-a asumat responsabilitatea amândorura,
atât pentru Procurorul General, cât și pentru Procurorul șef al DNA.

Drept urmare, mass-media și ONG-urile din România au reușit să obțină o

victorie în fața legislatorilor care s-au opus la noua agenție anti-corupție din motive
de libertate civilă. Macovei a îndepărtat directorul și procurorii PNP neprietenoși și i-a
înlocuit cu acoliți loiali ei și noii administrații. Cu Macovei la conducerea justiției,
acuzațiile înalte au crescut substanțial.

În cel de-al 6-lea articol, analizăm modul în care diplomația a pregătit

calea pentru Soros pentru a realiza un atac la politica românească.