DOSAR
pagina 8
George Ardeleanu
Strategii de supravie]uire
a memoriei istorice
Anul VII l nr. 75 l august 2012
Rel`m, \n grupajul de fa]`, c\teva
fragmente din „Un dosar al memoriei
arestate. Jurnalul fericirii \n arhivele
Securit`]ii“, publicat ca postfa]` la
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii,
M`n`stirea Rohia [i Editura Poli-
rom, Ia[i, 2008, [i ca addenda la va-
rianta inedit` (Jurnalul fericirii.
DILEMATECA
Manuscrisul de la Rohia) care face
obiectul acestui grupaj al Dilema-
tecii. Fragmentele selectate se refer`
la procesul de rescriere din memorie a
Jurnalului fericirii, dup` ce prima
variant` a textului a fost confiscat`
(14.12.1972), la restituirea primei va-
riante (1975) [i la cea de-a doua con-
fiscare de c`tre Securitate a Jurna-
lului fericirii (14.05.1884). În ecua]ia
acestui proces dramatic intr` [i dac-
tilograma identificat` \n arhivele
M`n`stirii Rohia. (G. A.)
Este evident, pentru cine cerceteaz` bio-
grafia lui N. Steinhardt, c` pentru el Jurna-
lul fericirii juca un rol capital. Tocmai de a-
ceea va traversa cu demnitate [i aceast` su-
ferin]` provocat` de prima confiscare a Jur-
nalului, o va dep`[i, dup` care va trece la
reconstituirea din memorie a c`r]ii. Va rea-
liza o a doua variant`, mai ampl`, de apro-
ximativ 750 de pagini, dup` cum afirm` Vir-
gil Bulat \n textul „Reperelor biobibliogra-
fice“ de la edi]ia din 1994 a Jurnalului...1
(vezi [i reperele biobibliografice ale volumu-
lui din integrala „N. Steinhardt“).
În paralel, la sfatul lui Alexandru Paleo-
logu, va redacta un memoriu pentru resti-
tuirea variantei confiscate. Trebuie din nou
s` preciz`m c` prietenul „Artur“ va \ncerca
un joc malefic, [i de aceast` dat`, de vreme
ce – a[a cum reiese din „nota informativ`“
din 25 iulie 1973 – \l va deconsilia \ntr-o ase-
menea tentativ`2. Cu toate acestea, N.
Steinhardt are bucuria, \n 1975, de a-[i
recupera, prin intermediul Uniunii Scriito-
rilor, [i prima variant` a Jurnalului... Resti-
tuirea se va face de c`tre Virgil Teodorescu
(pre[edintele de atunci al Uniunii), secondat
de Lauren]iu Fulga (vicepre[edinte) [i de
Traian Iancu (directorul Fondului literar)3.
Bizar \ns` e faptul c` \ntr-o „Not` de ana-
liz`“ din 10.12.1984 se precizeaz` c` resti-
tuirea s-a f`cut f`r` acordul organelor de
Securitate4. R`m\ne o \ntrebare ([i mai mul-
te scenarii): cum a ajuns manuscrisul Jur-
nalului... de la Securitate la Uniunea Scrii-
torilor?
{i \nc` un mister: dac` \n 1972 N. Stein-
hardt a realizat mai multe dactilograme ale
Jurnalului... pe care le-a \mpr`[tiat pe la
prieteni, ce s-a \nt\mplat cu celelalte, de vre-
me ce, dup` confiscare, s-a apucat s`-l re-
scrie din memorie?
Una peste alta, Virgil Teodorescu – fos-
DOSAR
tul poet suprarealist convertit la delirul, de
alt tip, cel al poeziei ditirambice – trebuie
s`-[i mai fi sp`lat, cu aceast` ocazie, din
multele sale p`cate...
În ceea ce-l prive[te pe Steinhardt, a[a
cum \n deten]ie \nv`]ase foarte rapid, cu ze-
lul neofitului, codurile vie]ii de pu[c`rie, tot
a[a, acum, \n a[a-zisa libertate a unei „\n-
chisori mai mari“, va trece de la faza de „bo-
boc“ (nu facem dec\t s`-l cit`m!) la cea de
„\n]elept“. Cu dou` variante la \ndem\n`, va
[ti s`-[i g`seasc` strategiile de „securizare“
a operei. În 1975, c\nd i se restituise manu-
scrisul, N. Steinhardt promisese c`-l va ]ine
„sub lac`t“, c` nu-i va face pe cei care i l-au
\napoiat „s`-[i regrete gestul“. Respectarea
unei astfel de promisiuni este valabil`
\ntr-un climat de normalitate. Într-unul
anormal \ns`, tocmai \nc`lcarea unei astfel
de promisiuni are aceea[i valabilitate cu
„minciuna [optit` de Hristos“. Va realiza de
acum mai multe copii, le va ad`posti pe la
prieteni, iar unele dintre acestea vor fi adu-
se, prin intermediari, \n Occident.
C` ambele variante au ajuns \n anii ’80
la Paris, la Virgil Ierunca [i la Monica Lovi-
nescu, reiese \n primul r\nd din dosarul co-
responden]ei dintre N. Steinhardt [i Virgil
Ierunca, inclus` \n volumul, deja citat,
Dumnezeu \n care spui c` nu crezi... Scrisori
c`tre Virgil Ierunca (1967-1983), ap`rut \n a-
nul 2000 la Editura Humanitas. Între 1 a-
prilie – 1 septembrie 1978 [i 29 septembrie
1979 – 1 martie 1980, N. Steinhardt reu-
[e[te s` c`l`toreasc` \n Fran]a, Belgia [i El-
ve]ia, \nt\lnindu-[i vechii prieteni, ca [i pe
M. Eliade, E. Cioran, E. Ionescu, Sanda [i
Vlad Stolojan, Em. Neuman, Paul Goma [.a.
În timpul primei c`l`torii, va sta la m`n`-
stirea benedictin` Chevetogne din Belgia,
iar \n a doua va locui mai mult timp la Che-
vetogne [i \n apartamentul lui Mircea Elia-
de din Place Charles Dullin, nr. 4. Scrisorile
trimise din România au un grad semnifi-
cativ de codificare, cele din str`in`tate „vor-
besc pe [leau“. Este evident, din aceste scri-
sori, c` Steinhardt spera \n publicarea am-
belor versiuni, ca [i \n unificarea acestora.
Cele mai semnificative \n acest sens s\nt
scrisorile nr. 213 (Chevetogne, 15 octom-
brie 1979), nr. 216 (Chevetogne, octombrie
1979) [i nr. 193 (probabil octombrie 1980)5.
Iat` una dintre ele (nr. 216):
Chevetogne, octombrie ’79
Iubite Virgile,
Dac` cumva, prin vrerea Domnului,
nu-mi va fi dat s` ajung la Paris, \ndr`znesc
s` te rog a \ncerca s`-mi publici lucrarea.
Dorin]a mea ar fi ca versiunea I s` apar`
tradus` \n fran]uze[te, iar versiunea a II-a
\n române[te. Va fi \ns` nevoie de o revizui-
re atent` a manuscriselor, lu\nd aminte la
toate corect`rile trimise de mine ulterior lu-
nii august ’78 [i la ad`ugiri. Te rog s-o faci
tu, dac` vei avea r`gazul, r`bdarea, bun`-
voin]a.
C\t prive[te pasajele „B.M.R.“6, n-a[ dori
s` fie publicate, a[a cum a propus Monica,
\n zig-zag. Cartea mea n-o v`d ca pe o lucra-
re „modernist`“ ori de senza]ie, ci numai ca
o profesiune de credin]` a unui ovrei care –
\n anumite biete \mprejur`ri – a iubit pe
Domnul Hristos [i neamul românesc.
At\t, nimic altceva.
Î]i mul]umesc pentru c` m-ai \n]eles,
m-ai ajutat, m-ai ridicat \n propriii mei ochi.
Fi]i binecuv\nta]i, Monica [i tu.
Al t`u,
Nicu
Corecturile f`cute prin coresponden]` ori
prin bun`voin]a prietenei Irma (vezi scri-
soarea nr. 213) pot fi g`site \n scrisorile nr.
179, 186 [i 2057, iar ideea unific`rii varian-
telor transpare din scrisoarea nr. 193, mult
mai „ermetic`“, de vreme ce Steinhardt vor-
be[te de „romanul meu, preg`tit pentru Edi-
tura Dacia \n dou` versiuni“ (evident, o
strategie de derutare a „organelor“).
Mut\nd accentul pe destinatari, confir-
marea primirii celor dou` variante se re-
g`se[te \n volumele Monic`i Lovinescu Un-
de scurte V. Pragul (Editura Humanitas, Bu-
cure[ti, 1995, p. 156) [i La apa Vavilonului,
vol. II (Editura Humanitas, Bucure[ti,
2001, pp. 70-74). Reproducem un fragment
din La apa Vavilonului:
Iat` de ce din Jurnalul fericirii au ajuns
p\n` la noi dou` versiuni. Cea redat` de Se-
curitate lui Steinhardt [i a doua rescris` de
el \n absen]a celei dint\i. Fenomenul n-a fost
unic. Belu Zilber a avut aceea[i reac]ie c\nd
i s-a confiscat [i lui manuscrisul despre pro-
cesul P`tr`[canu. Cele dou` versiuni au fost
publicate succesiv [i din studierea lor com-
parativ` \n]elegem [i ceea ce voia Secu-
ritatea s` nu se [tie, [i ceea ce se s`turase
Belu Zilber s` spun` \ntru a sa imposibil`
ap`rare. Nimic asem`n`tor la N. Stein-
hardt. De data aceasta, scriitorul e mai pu-
ternic. Odat` cu cele dou` versiuni, Stein-
hardt ne-a dat [i un „mod de \ntrebuin]are“,
ar`t\nd ce trebuie p`strat \n fiece capitol
din prima [i din a doua versiune. N-am avut
prilejul s` stabilim manuscrisul definitiv,
deoarece N. Steinhardt \nt\rzia s` ne tri-
mit` semnul public`rii, mai \nt\i de team`
c` nu se va mai putea c`lug`ri, apoi din pru-
den]` pentru ceilal]i monahi din ordinul
s`u.
C\t prive[te pasajul din Unde scurte V, el
reproduce un fragment din jurnalul Monic`i
Lovinescu, datat 1 aprilie 1989, la aflarea
ve[tii mor]ii lui Steinhardt. Pe l\ng` evo-
carea emo]ionant` a monahului de la Rohia,
\n acest pasaj apare ideea difuz`rii de c`tre
Virgil Ierunca, la Povestea vorbei, a Jur-
nalului fericirii. Ceea ce s-a [i \nt\mplat pe
parcursul aceluia[i an8.
Din fericire, tot acest episod al trimiterii
Jurnalului... \n Occident [i al coresponden-
DILEMATECA
]ei pe marginea lui a sc`pat Securit`]ii. M`-
surile de „conspirare“ luate de victime s-au
dovedit mai eficiente dec\t cele ale opre-
sorilor. Prietenii din România, la r\ndul lor,
[i-au ad`postit foarte bine copiile primite.
În postfa]a primei edi]ii a Jurnalului..., din
1991, Virgil Ciomo[ poveste[te [i el avata-
rurile unei asemenea „clandestiniz`ri“.
De altfel, la baza edi]iei publicate \n
1991 la Editura Dacia [i a tuturor celorlalte
edi]ii publicate p\n` acum, inclusiv a celei
Anul VII l nr. 75 l august 2012
publicate \n 2008 la Editura Polirom, st` va-
rianta confiscat` \n 1972 [i restituit` \n
1975. Faptul se poate demonstra prin com-
pararea „notelor de analiz`“ a Jurnalului, la
care ne-am referit – \n care s\nt citate frag-
mente din textul confiscat –, cu varianta ti-
p`rit`.
Din nefericire \ns`, dup` Revolu]ie, cea
de-a doua variant` s-a r`t`cit \ntr-un mod
foarte misterios, probabil pe ruta Paris-Bu-
cure[ti. P\n` la ora actual` ea nu a ie[it \nc`
la suprafa]`.
Jurnalul fericirii: a doua confiscare
de c`tre Securitate (14.05.1984)
Dup` cum am ar`tat \n prima parte a a-
cestei postfe]e, pe 28.02.1977 lui N. Stein-
hardt i se deschide un nou dosar de urm`-
rire informativ` pentru rela]ii cu „emigra]ia
reac]ionar` din Occident“ [i, mai ales, cu
postul de radio Europa Liber`. Spirit ex-
trem de comunicativ, N. Steinhardt \ntre-
]ine o substan]ial` coresponden]` cu prie-
teni din toate col]urile lumii. O „hart` epis-
tolar`“ extrem de extins` care provoac` fri-
soane ofi]erilor de Securitate: de la Paris \i
scriu [i primesc scrisori, de la N. Stein-
hardt, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen
Ionescu, Marie-France Ionesco, Monica Lo-
vinescu, Virgil Ierunca, Sanda [i Vlad Stolo-
jan, George Tomaziu, Toma Pavel [.a.; de la
Santa Cruz de Tenerife – Alexandru Cior`-
nescu; de la San Diego ori Washington –
Virgil Nemoianu; de la Ottawa – acela[i To-
ma Pavel; de la Sydney – Lucian Boz; de la
New York – Eugene Jenney; de la Bruxelles
– Emanuel Neuman; de la m`n`stirea bene-
dictin` Chevetogne – Michel von Paris ori
Prieur P.; din Israel – Alexandru Mirodan,
Victor Rusu, Lilly Rosenthal, Hugh Wybrew
[i multe rude [i prieteni; de la Chicago –
Mircea [i Christinel Eliade; de la Zürich –
Stella Sonnenschein; de la Lugano – Svetla-
na Paleologu Matta; de la München – Geor-
ge Cior`nescu ori Sanda {ora; de la Toronto
– Sanda Teodosiu; din Essex – Rafail Noica;
de la Londra – The Times Literary Supple-
ment etc.
În acela[i timp, N. Steinhardt \i trimite
prietenului s`u Virgil Ierunca numeroase
colete cu c`r]i nou-ap`rute \n România,
multe dintre acestea fiind comentate la Eu-
pagina 9
ropa Liber`. Canonul alternativ propus de
cunoscutul post de radio s-a constituit – s-ar
putea afirma – [i pe baza volumelor trimise
de Steinhardt, devenit \n ochii Securit`]ii o
 DOSAR
pagina 10

„filial` a Europei Libere“. Volumul de cores-
ponden]` citat este un bun jurnal al acestor
trimiteri, realizate, de altfel, oficial, prin
circuitul po[tal. „Cazul“ N. Steinhardt ajun-
ge „\n grija“ Direc]iei I a Securit`]ii. Poli]ia
politic` intervine brutal [i, la 14.03.1983,
este chemat [i avertizat s` \ntrerup` orice
leg`tur` cu persoane stabilite \n str`in`-
tate. În prealabil fuseser` avertizate [i veri-
[oara sa Ella Goldstein, [i menajera sa Dom-
nica Vanzurec, cele care \l ajutau la expedie-
rea pachetelor. Ultima scrisoare selectat` \n
volumul Dumnezeu \n care spui c` nu crezi...,
datat` 28.12.1983, trimis` prin interme-
diari, este un semnal adresat prietenilor \n
leg`tur` cu aceste interdic]ii. Curajos, nu va
\nceta coresponden]a cu ace[tia, \ns` va re-
curge la modalit`]i mult mai subtile.
Pe de alt` parte, cu ocazia celor dou` c`-
l`torii \n Occident, primise mai multe volu-
me de la prietenii s`i (unele cu dedica]ii),
precum [i volume ale unor autori la care cei
mai mul]i dintre noi au avut acces doar du-
p` 1989: Soljeni]\n, Bukovski, Nadejda
Mandelstam, Saharov, Vladimir Volkoff, Zi-
noviev, André Glucksmann, Jean-François
Revel etc. La M`n`stirea Rohia \[i constitui-
se un mic depozit secret cu aceste c`r]i, pe
care le ar`ta doar prietenilor. La un mo-
ment dat, este vizitat de un grup de scriitori
c`rora Steinhardt le arat` marea bibliotec`
de la Rohia [i – vanitate? naivitate mona-
hal`? – fi[etul s`u clandestin. Unul dintre
ace[tia era – of course! – Denun]`torul...
Concret, primul document \n Dosarul de
Urm`rire Informativ` a lui N. Steinhardt
pe aceast` tem` este o not` datat`
06.12.1983, scris` de un informator cu nu-
mele de cod „Lucian“:
lor cu Steinhardt11 – nu acesta e turn`torul.
Un lucru e cert: Securitatea intr` „pe fir“
[i la 25.05.1984 \i confisc` lui N. Steinhardt
21 de volume din biblioteca M`n`stirii Ro-
hia12. Autorii confisc`rii s\nt lt.-col. Bob Ion
[i cpt. C`lina Constantin, ambii de la In-
spectoratul de Securitate Maramure[, [i mr.
R`dulescu de la Inspectoratul M.I. Bucu-
re[ti. Inexplicabil, la 14.05.1984 – act gra-
tuit? form` de puni]iune? confiscare „la pa-
chet“? – Securitatea \i ridicase de la Bucu-
re[ti, din nou, Jurnalul fericirii (vezi facsi-
milul procesului de perchezi]ie)13. Este vor-
ba de o dactilogram` tot de 550 de pagini,
deci tot a primei variante. Iar ciclul se reia...
N. Steinhardt redevine un „caz“ care pune
pe jar „organele“, de vreme ce, a[a cum reie-
se din documentul de mai jos, \nsu[i Iulian
Vlad – la acea dat` adjunct al ministrului
de Interne – intr` \n joc pentru l`murirea
„cazului“ respectiv:
Document nr. 6 14
Tovar`[e general Bordea,
1. La ce problem` de munc` este lucrat
cazul? Cum \l lucreaz` Securitatea Bucu-
re[ti dac` \n 1980 este \n Maramure[?!
2. Cum a intrat \n posesia c`r]ilor?
3. Cine [i c\nd a fost informat despre
acest caz [i despre m`surile luate?
4. Unde s\nt c`r]ile [i jurnalul?
5. Exist` o leg`tur` \ntre Steinhardt [i
Tudoran?
6. Toate lucr`rile ridicate au con]inut ce
nu le permite libera circula]ie \n ]ara noas-
tr`?
7. Ce grad real de pericol prezint` cel \n
cauz`?
8. Ce probleme pun leg`turile sale pre-
zente?
9. Ce m`suri de supraveghere s\nt asigu-
rate la M`n`stirea Rohia?
10. Cum se manifest` Steinhardt \n con-
tactele cu Securitatea?
11. Este bine c` st` acolo la m`n`stire?
Cine \l frecventeaz`? Are leg`turi cu
str`ini?
12. Este bine controlat` natura [i carac-
terul multiplelor sale leg`turi cu persoanele
cu antecedente, cu elementele din emigra]ia
reac]ionar`? Care este scopul acestor le-
g`turi?
Dac` \n conducerea Direc]iei I cazul se
analiza exigent, raportul nu se promova f`-
r` a clarifica toate aceste probleme.
Cazul nu este temeinic controlat, cunos-
cut [i st`p\nit.
Dispune]i m`surile ce se impun [i exerci-
ta]i-v` ferm atribu]iile de control [i tragere
la r`spundere.
General-colonel
Iulian Vlad
28 septembrie 1984
Un caz – dar, evident, de alt tip – rede-
vine [i pentru prietenii din ]ar` [i din str`i-
n`tate. Monica Lovinescu [i Sanda Sto-
lojan15 vor consemna aceste evenimente \n
volumele lor de memorii, iar Europa Liber`
va realiza, la 9 septembrie 1984, o emisiune
pe aceast` tem`16.
Efectele acestei reconfisc`ri a Jurna-
lului... nu mai s\nt la fel de dramatice ca \n
momentul primei confisc`ri. Explica]ia e
simpl`: mai multe copii ale textului erau la
ad`post.

NOT~ – EXTRAS
Revenim \n acest context unde e vorba de
Anul VII l nr. 75 l august 2012

scriitori asupra prezen]ei lui NICU STEIN-

HARDT (scriitorul-c`lug`r) de la M`n`sti-
rea Rohia. La Rohia acesta e un fel de biblio-
tecar, de custode al Bibliotecii de la Rohia,
unde a \ntocmit un fond voluminos de c`r]i,
o adev`rat` bibliotec` a emigra]iei române
\n str`in`tate (Mircea Eliade, Eugen Iones-
cu, Emil Cioran, {t. Baciu, Pamfil {eicaru,
Paul Goma etc. – multe fiind c`r]i cu auto-
graful autorilor). (Informa]ia ne-a dat-o
scriitorul bucure[tean ION BUJOR P~DU-
REANU, care \n noiembrie 1983 a fost la
DILEMATECA

Rohia.)9
N-am reu[it s` identific`m numele real
al lui „Lucian“, nici dac` „Lucian“ [i Ion Bu-
jor P`dureanu s\nt una [i aceea[i persoan`
(\n acest caz, finalul notei ar fi o strategie de
conspirare). În Jurnalul Monic`i Lovinescu,
din 20 august 1984, numele lui Bujor P`du-
reanu, fost securist al Uniunii Scriitorilor,
este dat \n mod cert ca autor al denun]ului10.
Cu Ion Bujor P`dureanu mai fusese la Ro-
hia [i Cornel Popescu de la Cartea Româ-
neasc`, \ns` – a[a cum reiese dintr-o alt`
not` informativ` realizat` pe baza discu]ii-
DOSAR
Cu toate acestea, N. Steinhardt face un
nou memoriu c`tre pre[edintele Uniunii
Scriitorilor, D.R. Popescu, pentru restitui-
rea Jurnalului17... Textul nu i se va restitui,
\ns` i se va spune c` Jurnalul... a fost predat
c`tre Arhivele Statului. La fila 76 a volu-
mului 7 din dosar exist` un proces-verbal de
predare a Jurnalului fericirii c`tre Direc]ia
General` a Arhivelor Statului, semnat de
D.R. Popescu, document datat 27.02.1985.
Într-o convorbire telefonic` cu Alexandru
Paleologu, din 11.03.1985 – interceptat` de
Securitate –, N. Steinhardt \i m`rturise[te
prietenului s`u c` D.R. Popescu „\n pre-
zen]a lui a predat manuscrisul Arhivelor
Statului“18. Nu mic` ne e surpriza c\nd, tot
\ntr-o topic` liniar` a lecturii, afl`m dintr-o
„Not` de analiz`“ din 22.03.1985 c` „prin or-
ganele Direc]iei I s-a realizat o combina]ie
prin care Steinhardt Nicu-Aurel [i prietenii
s`i din domeniul literar au fost pu[i \n situa-
1
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 423.
2
ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,
vol. 5, ff. 91-93; ibidem, R 590, vol. 5, ff. 98-101.
3 16
Cf. ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr.
207, vol. 6, ff. 262-263.
4 17
Ibidem, vol. 7, ff. 56-59.
5 10
Cf. N. Steinhardt, Dumnezeu \n care spui c`
nu crezi..., ed. cit., pp. 248-249, 252, 228-229.
6 11
Este vorba de pasajele „BOOGEY MAMBO
RAG“ din Jurnalul fericirii.
7 12
N. Steinhardt, Dumnezeu \n care spui c` nu
crezi..., ed. cit., pp. 214-215, 221-222, 240-241.
8 14
Aici apare o neconcordan]` \ntre amintirile
]ia s` cread` c` manuscrisul a fost predat de
c`tre organele de Securitate, prin interme-
diul Uniunii Scriitorilor, la Arhivele Statu-
lui“19. S` fi fost D.R. Popescu victima sau
complicele unei asemenea mistific`ri?
Oricum, problema Jurnalului... se va re-
lua \n cele mai multe dintre documentele
Dosarului nr. 207 p\n` la \nchiderea a-
cestuia la... 13.06.1989. O obsesie va r`m\ne
[i pentru N. Steinhardt p\n` la sf\r[it, ceea
ce este c\t se poate de legitim. Fragmente
din acest fascinant volum de memorii, impo-
sibil de publicat ca atare \n timpul comunis-
mului, vor fi „deversate“ \n c`r]ile care au
reu[it s` vad` lumina tiparului: Între via]`
[i c`r]i, Prin al]ii spre sine [.a. Aceast` stra-
tegie a lui N. Steinhardt de a p`c`li cenzura
ar putea constitui subiectul unei analize in-
teresante.
Cam aceasta este, \n linii mari, aventura
politic` a Jurnalului fericirii, aventur` care
celor doi mari prieteni de la Paris, de vreme ce
Virgil Ierunca, \ntr-un text publicat \n 1990 \n
revista Dialog, men]ioneaz` c` Jurnalul... a fost
difuzat la Europa Liber` \n 1988-1989, timp de
aproape doi ani.
9
ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,
vol. 6, f. 130.
Monica Lovinescu, Jurnal 1981-1984,
Editura Humanitas, Bucure[ti, 2002, p. 317.
ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,
vol. 6, f. 260.
Ibidem, ff. 220-221.
13
Ibidem, f. 222.
ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,
DILEMATECA
spune multe nu numai despre un om, nu nu-
mai despre o oper`, ci despre o \ntreag` epo-
c`...
Destinul postum al acestei c`r]i ex-
traordinare (nou` edi]ii p\n` \n prezent [i
[apte traduceri: \n francez`, italian`, neo-
greac`, maghiar`, ebraic`, spaniol` [i por-
tughez`), un destin cu adev`rat european,
vine s` contrabalanseze, m`car \n parte, ex-
perien]a dramatic` prin care a trecut au-
torul. {i, ca s` \ncheiem rotund acest stu-
Anul VII l nr. 75 l august 2012
diu, s` revenim la compara]ia cu „cazul“ Be-
lu Zilber. Am semnalat la \nceput, \n spe-
cial, coinciden]ele de destin, ale indivizilor,
ale operelor. Vom semnala acum o diferen]`
semnificativ`. Ea const` \n modurile di-
ferite de asumare a suferin]ei \n cazul celor
doi autori, \n bilan]urile total opuse pe care
cei doi le fac la sf\r[itul unei experien]e dra-
matice.
Iat` bilan]ul pe care \l face Belu Zilber la
ie[irea din \nchisoare: „N-am v`zut [i nu
cred c` cineva a ie[it de acolo cu altceva de-
c\t cu viziunea neantului, un tot amorf [i ne-
gru“20.
{i acum bilan]ul lui N. Steinhardt: „Am
intrat \n \nchisoare orb (cu vagi str`ful-
ger`ri de lumin`, dar nu asupra realit`]ii, ci
interioare, str`fulger`ri autogene ale bez-
nei, care despic` \ntunericul f`r` a-l risipi)
[i ies cu ochii deschi[i; am intrat r`sf`]at,
r`zg\iat, ies vindecat de fasoane, nazuri,
ifose; am intrat nemul]umit, ies cunosc\nd
fericirea; am intrat nervos, sup`r`cios, sen-
sibil la fleacuri, ies nep`s`tor; soarele [i via-
]a \mi spuneau pu]in, acum [tiu s` gust fe-
lioara de p\ine c\t de mic`; ies admir\nd mai
presus de orice curajul, demnitatea, onoa-
rea, eroismul; ies \mp`cat: cu cei c`rora
le-am gre[it, cu prietenii [i du[manii mei,
ba [i cu mine \nsumi“21.
Ce-ar mai fi de spus?
fotografii
© Editura Polirom
n
vol. 7, f. 4.
15
Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal
din exilul parizian, Editura Humanitas, Bucu-
re[ti, 1996, p. 198.
ACNSAS, Fond Informativ, Dosar nr. 207,
vol. 6, ff. 282-283, vol. 7, f. 68.
Ibidem, vol. 6, ff. 262-263.
18
Ibidem, vol. 10, f. 380.
19
Ibidem, vol. 7, ff. 90-92.
pagina 11
20
Belu Zilber, Actor \n procesul P`tr`[canu,
Editura Humanitas, Bucure[ti, 1997, p. 155.
21
N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura
Polirom, Ia[i, 2008, pp. 515-516.