Tema 3 Procedura de executare

1. Documentele executorii
Sunt documente executorii:
a) titlurile  executorii eliberate de instanţa de judecată în condiţiile legii;
b) hotărîrile date de instanţele de judecată în pricinile de contencios administrativ, încheierile,
ordonanţele  şi deciziile instanţelor de judecată, eliberate în cauze civile;
c) deciziile (hotărîrile) contravenţionale, inclusiv cele emise de agenţii constatatori în limitele
competenţei atribuite lor prin lege, şi sentinţele pe cauzele penale în partea încasării amenzii,
confiscării speciale, precum şi în partea acţiunii civile;
d) ordonanţele privind liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere
contravenţională sub formă de amendă;
e) titlurile executorii eliberate în temeiul hotărîrilor arbitrale;
f)  titlurile executorii emise în baza hotărîrilor instanţelor de judecată străine şi ale arbitrajelor
internaţionale, recunoscute şi încuviinţate spre executare pe teritoriul Republicii Moldova;
g)  deciziile Curţii Constituţionale cu privire la aplicare de amenzi;
h) încheierile executorului judecătoresc;
i)  deciziile Colegiului disciplinar al Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi ale
Colegiului disciplinar al Uniunii Avocaţilor  cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare cu
caracter pecuniar;
j) hotărîrile (deciziile) cu privire la aplicarea de sancţiuni eliberate de autorităţile publice şi/sau
de alte instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control;
k) actele notariale învestite cu formulă executorie;
l) hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la suma de reparare echitabilă a
prejudiciului şi de compensare a celorlalte cheltuieli, precum şi acordul de soluţionare pe cale
amiabilă a cauzei, semnat de părţi.
Titlul executoriu se eliberează de instanţa de fond la cererea creditorului după rămînerea
definitivă, după caz, irevocabilă a hotărîrii sau imediat după pronunţarea hotărîrii în cazurile de
executare imediată. Dacă executarea hotărîrii urmează a fi executată în mai multe locuri sau dacă
a fost dată în favoarea mai multor creditori, la cererea acestora, instanţa de judecată eliberează
mai multe titluri executorii cu indicarea exactă a locului executării.
Titlul executoriu va cuprinde:
a) denumirea instanţei de judecată care a eliberat documentul executoriu;
   b) pricina în a cărei bază a fost eliberat documentul executoriu;
   c) data pronunţării hotărîrii, dispozitivul (textual);
   d) data rămînerii definitive a hotărîrii sau menţiunea privind executarea imediată;
   e) numele, prenumele şi data  naşterii sau denumirea debitorului şi a creditorului, codul fiscal,
domiciliul ori sediul lor, datele bancare de identificare;
   f) data eliberării titlului executoriu;
   g) menţiuni privind măsurile de asigurare a acţiunii;
    h) menţiunea privind autorizarea pătrunderii forţate a executorului judecătoresc în încăperile
aflate în posesia sau în proprietatea debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile
debitorului;
    i) alte menţiuni, după caz.
Titlul executoriu eliberat de instanţa de judecată se semnează de judecător şi grefier, se
certifică cu ştampila instanţei, iar documentul executoriu eliberat de alt organ, se semnează de
persoana cu funcţie de răspundere şi se certifică cu ştampila organului respectiv. Documentul
executoriu se prezintă spre executare de către creditor, ori instanţa de judecată din oficiu
prezintă spre executare documentul executoriu, în pricinile ce ţin de : confiscarea bunurilor;
de urmărirea sumelor ce urmează a fi făcute venit la stat; urmărirea sumelor încasate din contul
statului, din contul întreprinderilor de stat şi al celor municipale, al societăţilor comerciale cu
capital majoritar de stat; de urmărire a pensiei de întreţinere; de încasare a sumelor pentru
repararea prejudiciilor cauzate prin vătămarea integrităţii corporale, prin o altă vătămare a
sănătăţii sau prin deces, dacă repararea s-a efectuat sub formă de prestaţii băneşti periodice; de
restabilire la locul de muncă şi de încasare a salariului mediu pentru întreaga perioadă de absenţă
forţată de la muncă; de încasare a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi
altor prestaţii de asigurări sociale prevăzute de lege.
    Termenul de prescripţie pentru prezentarea documentului executoriu, spre executare
este de 3 ani de la rămînerea hotărării definitive, sau după caz irevocabile (bunurile cu
aşezare fixă). În contenciosul administrativ acest termen este de 30 de zile de la data expirării
termenului de executare stabilit de lege sau instanţă. Termenul de prescripţie se întrerupe prin
prezentarea documentului executoriu spre executare sau prin executarea parţială a documentului,
după care curgerea prescripţiei începe din nou. În caz de restituire a documentului executoriu,
noul termen de prescripţie începe a se calcula din ziua restituirii documentului executoriu.
Creditorul care a omis termenul de prescripţie din motive întemeiate poate fi repus în termen de
către instanţa care a pronunţat hotărîrea sau de către instanţa de la locul executării hotărîrii.
În caz de pierdere sau deteriorare a documentului executoriu instanţa care a adoptat
hotărîrea poate elibera un duplicat la cererea părţilor sau executorului judecătoresc. Persoana
vinovată de pierderea sau deteriorarea titlului executoriu poate fi amendată.

2. Cheltuielile de executare
 Cheltuielile de executare se compun din taxa de executare, spezele procedurii de
executare (cheltuieli de executare) şi onorariul executorului judecătoresc.
În scopul asigurării executării creditorul este obligat să depună pe contul executorului un
avans în suma suficientă pentru efectuarea actelor de executare necesare. Aceste cheltuieli
vor fi percepute ulterior de la debitor, iar dacă procedura de executare a încetat pe motivul
renunţării creditorului la executare sau refuzului de a primi bunurile ridicate de la creditor,
creditorului i se restiuie suma nefolosită din avans. În cazul în care executorul dispune din
oficiu, acte sau acţiuni de executare, cheltuielile de asemenea se avansează de către
creditor. În cazul în care cheltuielile nu au fost avansate, executorul judecătoresc emite o
încheiere de încasare a acestora, în temeiul borderoului de calcul a cheltuielilor de executare.
Taxa de executare o constituie plăţile a căror mărime este determinată de Guvern, pe
care creditorul le va achita pentru toate actele efectuate de executor din oficiu sau la cererea
părţilor.
Spezele de executare a căror mărime este determinată de Guvern se constituie din
cheltuielile legate de pătrunderea în încăperi, de remunerare a speciliştilor, experţilor, martorilor
asisenţi, deplasările executorului, căutarea debitorului şi a bunurilor lui, asigurarea aducerii
forţate a debitorului, transportul, păstrarea şi vînzarea bunurilor debitorului, organizarea şi
desfăşurarea licitaţiilor, transferul sumelor încasate, plăţile bancare pentru aceste servicii,
comunicarea actelor de executare, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe actele de executare.
Nu se includ în cheltuielile de executare, cheltuielile de asistenţă juridică.
Taxele şi spezele de executare vor fi avansate în cel mult 3 zile de către creditor, atît
prin virament la contul executorului judecătoresc, cît şi direct în numerar. Sunt scutiţi de
obligaţia avansării taxelor de executare creditorii în documentele de încasare a pensiei de
întreţinere, de reparare a prejudiciului cauzat prin vătămarea integrității corporale sau
altă vătămare a sănătăţii ori prin deces, reintegrarea în locul de muncă şi încasarea
salariului ratat pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea indemnizaţiilor pentru
incapacitate temporară de muncă, încasarea sumelor în beneficiul statului.
Onorariul executoriului judecătoresc se încasează de la debitor în temeiul unei
încheieri judecătoreşti, în cazul executării totale sau parţiale a documentului executoriu sau în
caz de încetare a procedurii de executare. Executorul judecătoresc poate negocia avansarea totală
sau parţială a onorariului executorului de către creditor fără ca să condiţioneze de aceasta
executarea. Pentru documentele executorii cu caracter pecuniar onorariul executorului va fi
calculat în cotă procentuală de la 3% la 10% din suma datoriei stinse, dar nu poate fi mai mic de
500 de lei sau mai mic de 200 de lei în cazul încasării amenzilor.
3. Intentarea procedurii de executare
Procedura de executare se intentează la cererea creditorului urmăritor sau a instanţei
în cazurile executării imediate. La demersul instanţei documentul executoriu se transmite
executorului judecătoresc din circumscripția Camerei Teritoriale a Executorilor judecătoreşti,din
raza teritorială unde se află domiciliul, ori sediul debitorului, ori bunurile acestuia. Executorul
judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei
teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul. Executorul nu poate refuza
primirea documentelor executorii, date prin lege în competenţa sa, stabilită de Camera
Teritorială a executorilor judecătoreşti.
Documentul executoriu poate fi strămutat la un alt executor potrivit art. 32 CE;
strămutarea are loc în cazul în care, executorul nu mai este competent din punct de vedere
teritorial, dacă documentul executoriu a fost primit cu încălcarea competenţei teritoriale, la
cererea motivată a creditorului. Strămutarea are loc cu menţinerea tuturor actelor pe care le-a
efectuat executorul pînă la strămutare.
Cînd două sau mai multe birouri de executare se declară competente sau incompetente de
executare, conflictul de competenţă se soluţionează de Camera Teritorială a executorilor
judecătoreşti. Conflictul de competenţă între executorii judecătoreşti din diferite Cameri
Teritoriale se soluţionează de Uniunea Naţională a executorilor judecătoreşti.
Art. 34 din CE stabileşte următoarele temeiuri de recuzare a executorului judecătoresc:
a) se află cu debitorul sau cu soţul/soţia acestuia în raporturi de rudenie de pînă la gradul al
treilea inclusiv sau de afinitate de pînă la gradul al doilea inclusiv;
b) este tutore, curator sau adoptator al debitorului;
c) există un conflict de interese între el şi creditor.
Dacă există aceste temeiuri, executorul judecătoresc este obligat să se abţină de la
executare şi să înştiinţeze în cel mult 3 zile  părţile despre acest fapt. În cazul în care nu se
abţine de la executare, executorul judecătoresc poate fi recuzat de părţile în procedura de
executare. Recuzarea şi abţinerea de la executare se fac în scris şi trebuie să fie motivate. Nu se
admite înaintarea repetată a recuzării aceluiaşi executor judecătoresc pentru aceleaşi motive
dacă, anterior, recuzarea a fost respinsă.
Cererea de recuzare sau de autorecuzare, se soluţionează în cel mult 10 zile de Camera
Teritorială a executorilor judecătoreşti, în a cărei circumscipţie se află biroul executorului
judecătoresc. În caz de admitere a cererii de recuzare, procedura de executare se transmite unui
alt executor judecătoresc. Încheierea prin care a fost încuviinţată recuzarea sau
autorecuzarea, se poate ataca cu recurs.
 Executorul judecătoresc în termen de 3 zile de la primirea documentului executoriu,
adoptă o încheiere cu privire la primirea sau refuzul de a primi documentul executoriu, pe
care o expediază părţilor în procedura de executare în cel mult 3 zile de la emitere, însoţită
de borderoul de calcul a cheltuielilor de executare, cu menţiunea că suma acestora, care urmează
a fi încasată de la debitor, se va stabili ulterior în condiţiile legii, iar debitorului îi va expedia şi
copia, certificată de executorul judecătoresc, de pe documentul executoriu.
Executorul judecătoresc refuză primirea documentului executoriu spre executare dacă :
a) documentul nu este de competenţa sa;     b) termenul de prezentare a documentului spre
executare a expirat;     c) documentul nu este întocmit în conformitate cu prevederile art. 14 CE;
d) documentul este înaintat de persoana care nu are împuternicirile respective, stabilite în modul
prevăzut de legislaţie;     e) termenul de executare benevolă acordat prin lege sau indicat în
documentul executoriu nu a expirat.
Refuzul executorului judecătoresc de a intenta procedura de executare nu este o piedică
pentru prezentarea repetată a documentului executoriu spre executare după înlăturarea
neajunsurilor.
 Dacă, primeşte documentul executoriu pentru executare, executorul judecătoresc va stabili
un termen de 15 zile, dacă legea nu prevede altfel sau dacă nu este indicat un alt termen în
hotărîrea judecătorească pentru executare benevolă, îl avizează pe debitor că în caz de
neexecutare benevolă a obligaţiilor se va declanşa procedura de executare silită şi el va
trebui să suporte toate cheltuielile în legătură cu aceasta. În cazul în care documentul
executoriu urmează a fi executat imediat, el se execută silit, fără acordarea termenului de
executare benevolă.
Copia încheierii privind intentarea procedurii de executare, se expediază părţilor în termen
de 3 zile, cu explicarea dreptului acestora de a încheia o tranzacţie.

4. Actele de pregătire pentru executare silită

În scopul asigurării documentului executoriu, precum şi în caz de executare imediată a
hotărîrii judecătoreşti, executorul judecătoresc poate să aplice sechestru pe mijloacele băneşti şi
bunurile debitorului, să interzică debitorului de a săvîrşi anumite acte, să interzică altor terţe
persoane de a transmite bunuri debitorului sau de a îndeplini faţă de el alte obligaţii, să solicite
instanţei judecătoreşti aplicarea faţă de debitor a interdicţiei de a părăsi ţara pe o perioadă de cel
mult 6 luni în cazul în care plecarea acestuia ar face imposibilă sau dificilă executarea hotărîrii
judecătoreşti (poate fi aplicată pînă la 3 luni). Încheirea executorului judecătoresc este executorie
de drept din momentul pronunţării, nu are efect suspensiv, poate fi atacată cu recurs în termen de
10 zile, la instanţa de judecată, din a cărei rază teritorială activează executorul judecătoresc.
 Încheierea şi înştiinţarea executorului judecătoresc sau citaţia se trimite destinatarului
prin poştă, prin scrisoare recomandată şi aviz de primire sau prin alte mijloace care asigură
transmiterea textului şi se înmînează contra semnătură pe avizul de primire, iar în cazul absenţei
temporare a debitorului sau absenţei de lungă durată aceste acte se înmînează unui membru adult
al familiei sale, unei persoane cu funcţie de răspundere de la primărie sau preşedintelui asociaţiei
locatarilor de la domiciliul destinarului pentru a-i fi transmise neîntîrziat acestuia.
Iar, dacă destinatarul este persoană juridică, documentele se expediază la sediul acestuia,
considerîndu-se recepţionate la data intrării lor sau înmînării unui angajat al administraţiei sau
secretariat.
Dacă în procesul executării debitorul îşi schimbă domiciliul sau sediul, ori alte date, el
este obligat să comunice executorului judecătoresc, noua sa adresă, în caz contrar documentele
se vor expedia la ultima adresă cunoscută şi se vor considera înmînate. Pentru necomunicarea
schimbării adresei, executorul judecătoresc poate prezenta instanţei procesul-verbal pentru
aplicarea unei amenzi.
În cazurile prevăzute de lege, instanţa de judecată, la demersul executorului judecătoresc
sau la cererea creditorului poate adopta încheiere de căutare a debitorului. Căutarea debitorului
persoană fizică se înfăptuieşte de către Organul Afacerilor Interne, de la ultimul domiciliu al
acestuia, iar căutarea debitorului persoană juridică se înfăptuieşte de către Executorul
Judecătoresc la cererea creditorului. În cazul în care debitorul nu se prezintă repetat, poate fi
dus forţat de către colaboratorii afacerilor interne în faţa executorului judecătoresc, la demersul
acestuia în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti. Cheltuielile de căutare şi aducere forţată a
debitorului, se încasează de la debitor în beneficiul statului, de către instanţa de judecată.

5. Modalități de executare silită

Executarea silită constă în aplicarea de către executorul judecătoresc a unor măsuri
de constrîngere stabilite de lege, în privinţa debitorului în scopul executării efective a
documentului executoriu. Executarea silită poate fi declanşată în baza documentului executoriu
prezentat şi a încheierii de intentare a procedurii de executare, după expirarea termenului
acordat pentru executare benevolă. Potrivit art. 70 alin. (1) CE documentul executoriu poate fi
executat în termenul indicat în documentul executoriu, iar dacă nu este indicat termen, în termen
rezonabil.
Criteriile de determinare a termenului rezonabil sunt: - complexitatea procedurii de executare; -
comportamentul participanţilor la procedura de executare;
-interesul creditorului; - conduita executorului judecătoresc. Termenul dintre acţiunile complexe
ce urmează a fi întreprinse de către executorul judecătoresc nu va depăşi 15 zile.
 Executarea silită se efectuează de către executorul judecătoresc doar în zilele lucrătoare
de la orele 6:00, pînă la orele 22:00. Executarea silită în alt timp, decît zilele lucrătoare se admite
la cererea motivată a creditorului (art. 69 alin. (3)).
Actele de executare a executorului judecătoresc se fixează într-un proces verbal care va
cuprinde: data întocmirii lui, numărul procedurii de executare; denumirea şi adresa juridică a
biroului executorului judecătoresc; numele şi prenumele executorului judecătoresc care a
întocmit procesul-verbal; documentul executoriu în al cărui temei se efectuează actul de
executare; numele, prenumele  şi domiciliul sau denumirea şi sediul debitorului şi al creditorului;
menţiunea că participanţilor li s-au explicat drepturile prevăzute la art.44 CE; măsurile
întreprinse de executorul judecătoresc sau constatările acestuia; menţiunea cu privire la
explicaţiile date de participanţi la procedura de executare şi la obiecţiile lor; menţiunea despre
efectuarea înregistrărilor audio, foto sau video în cadrul procedurilor executorii; menţiunea,
atunci cînd este cazul, despre absenţa creditorului sau a debitorului ori despre refuzul şi motivele
refuzului de a semna procesul-verbal; menţiunea despre numărul de exemplare în care s-a
întocmit procesul-verbal, precum şi despre persoanele cărora li s-a înmînat acesta; alte menţiuni
prevăzute de lege sau considerate de executorul judecătoresc ca fiind necesare; semnătura
executorului judecătoresc, a altor persoane interesate în  executare sau a persoanelor care asistă la
efectuarea actelor de executare; ştampila executorului judecătoresc.
Codul de executare al RM prevede următoarele modalităţi de executare silită:
1. urmărirea mijloacelor băneşti în numerar ale debitorului;
 2. urmărirea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale debitorului;
 3. urmărirea bunurilor debitorului prin aplicarea sechestrului pe bunuri şi prin vînzarea sau
administrarea lor silită;
 4. urmărirea salariului, pensiei, bursei şi altor venituri ale debitorului;
 5. urmărirea mijloacelor băneşti şi bunurilor debitorului care se află la terţi;
  6. ridicarea de la debitor şi predarea către creditor  a obiectelor indicate în documentul
executoriu;
 7. alte măsuri prevăzute de lege.
Dacă există circumstanţe care fac executarea silită dificilă sau imposibilă, executorul
judecătoresc sau părţile, pot cere instanţei judecătoreşti care a eliberat documentul executoriu,
schimbarea modului şi ordinii de executare a hotărîrii. Această cererea se va examina în cel mult
30 de zile în procedură contencioasă.

6. Amînarea şi suspendarea executării silite

 În temeiul circumstanţelor ce împiedică îndeplinirea actelor de executare ţinînd cont de
interesele primordiale ale creditorului, executorul judecătoresc poate prin încheiere motivată din
oficiu sau la cererea părţilor să amîne executarea cu înştiinţarea părţilor. Amînarea procedurii
de executare se referă la acţiunile care au impact direct asupra debitorului, ceea ce nu
exclude orişice măsuri în vederea executării hotărîrii, cum ar fi de ex: colectarea informaţiei
privind patrimoniul debitorului sau înaintarea demersurilor către instituţiile financiar bancare.
Suspendarea poate fi:
1) obligatorie – se efectuează de către executorul judecătoresc în baza următoarelor temeiuri:
a) încetării din viaţă a debitorului, al declarării dispariţiei lui fără urmă sau al declarării
decesului lui, dacă raportul juridic stabilit de instanţa de judecată admite succesiunea în drepturi
– pînă la determinarea succesorului în drepturi şi admiterea succesiunii în procedura de
executare;
    b) pierderii de către debitor a capacităţii de exerciţiu – pînă la numirea reprezentantului;
    c) înregistrării, în urma reorganizării  persoanei juridice debitor, a unei noi persoane juridice –
pînă la admiterea succesiunii în procedura de executare;
    d) insolvabilităţii debitorului – pînă la examinarea în fond a cauzei de insolvabilitate;
    e) contestării de către debitor a actelor executorului judecătoresc, cu condiţia depunerii
cauţiunii – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii prin care s-a examinat contestarea;    
    f) anulării hotărîrii în a cărei bază a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la
rejudecare – pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti.
2) facultativă – se efectuează de către instanţa de judecată la cererea executorului judecătoresc
sau a părţilor la procedura de executare, în următoarele cazuri:
a)  adresării de către executorul judecătoresc în instanţa de judecată sau în organul care a
eliberat documentul executoriu a cererii de a se explica hotărîrea adoptată;
    b) aflării debitorului într-o delegaţie îndelungată în interes de serviciu sau cu o misiune de stat
atunci cînd obligaţia are un caracter personal;
    c) aflării debitorului într-o instituţie curativ-profilactică;
    d) căutării debitorului;
    e) înaintării de către terţi a unei acţiuni privind ridicarea sechestrului de pe bunuri – în partea
ce ţine de aceste bunuri;  
    f) contestării eliberării titlului executoriu.
Pentru suspendarea executării hotărîrii atacate cu recurs debitorul depune o cauţiune în
contul executorului judecătoresc, iar în cazul în care documentul executoriu nu este depus spre
executare cauţiunea se depune la biroul executorului în a cărei rază teritorială se află domiciliul
sau sediul debitorului. În cazul în care documentul executoriu a fost pus în executare
concomitent sau ulterior depunerii cauţiunii, va fi transmisă executorului judecătoresc în a cărei
cont a fost depusă cauţiunea.
Cauţiunea se depune în cuantum de120% din suma ce urmează a fi încasată de la debitor
sau a valorii bunurilor pe care acesta este obligat să le restituie. În baza dispoziţiei de plată
executorul judecătoresc este obligat să elibereze debitorului confirmarea depunerii cauţiunii,
înştiinţînd despre aceasta şi creditorul.
În cazul în care recursul a fost admis cu adoptarea unei noi hotărîri prin care acţiunea
creditorului este respinsă, cauţiunea depusă se restituie debitorului. Cheltuielile de executare
efectuate pînă la data depunerii cauţiunii se scad din cauţiune.
În cazul în care recursul a fost admis cu casarea hotărîrii şi remiterea pricinii la
rejudecare, cauţiunea  rămîne la contul pe care a fost depusă pînă la adoptarea unei noi hotărîri
irevocabile.
Dacă instanţa de recurs menţine hotărîrea atacată, suma respectivă se foloseşte în contul
executării hotărîrii, în modul prevăzut de lege.
 
7. Încetarea procedurii de executare şi restituirea titlului executoriu
Procedura de executare încetează în următoarele cazuri:
a) obligaţia a fost stinsă;
b) între creditor şi debitor a fost încheiată o tranzacţie, în condiţiile Codului de Executare;
c) după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului
creditorului ori a debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite succesiunea de  către
succesorul de drepturi al acestor persoane;
d) bunurile persoanei juridice lichidate nu sînt suficiente pentru satisfacerea deplină a creanţelor
creditorului;
e) hotărîrea, decizia sau încheierea în al cărei temei a fost eliberat documentul executoriu a fost
anulată printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă;
f) debitorul a prezentat spre executare o hotărîre de încasare de la creditor în folosul său a unei
sume egale cu suma debitoare sau mai mare decît aceasta;
g) creditorul a renunţat la executare.
 Încetarea procedurii de executare se decide de executorul judecătoresc cu
înştiinţarea părţilor, neprezentarea cărora nu împiedică luarea deciziei.Procedura încetată nu
mai poate fi reluată.
După achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost executat
ori a fost executat parţial, se restituie creditorului:
1) la cererea acestuia,
2) debitorul nu are bunuri ori venituri sau bunurile lui nu sînt suficiente pentru satisfacerea
creanţelor;
3) creditorul  refuză să preia bunurile nevîndute în procesul executării hotărîrii, iar debitorul nu
dispune de alte bunuri;
    4) debitorul nu locuieşte ori nu lucrează la adresa indicată de creditor sau în documentul
executoriu sau la adresa aceea nu se află bunurile lui, cu excepţia cazului cînd debitorul este dat
în căutare;
    5) creditorul împiedică prin acţiune (inacţiune) executarea  documentului executoriu sau nu
avansează în termenul stabilit de lege cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de
executare;
    f) creditorul refuză să primească bunurile ridicate de la debitor, care, conform hotărîrii,
urmează să-i fie predate.
Restituirea documentului executoriu către creditor, nu împiedică prezentarea lui
repetată spre executare în interiorul termenului general de prescripţie. Încheirea de
restituire a documentului executoriu poate fi contestată în instanță.