La ce ar trebui să fie atente PFA-urile pentru

a nu risca reîncadrarea activității lor într-una

de salariat
Când persoana fizică decide să renunțe la statutul de salariat și să lucreze ca persoană fizică
autorizată (PFA), primul risc care ar trebui analizat este: nu cumva Fiscul o să creadă că vreau să
încalc regulile fiscale și să plătesc, într-un final, mai puține taxe la stat? Risc care apare în
special atunci când persoana prestează pentru același client în mod constant. Iar un istoric de
colaborare pe contract de muncă înaintea PFA-ului nu este nici el un avantaj în ochii Fiscului.

Cum regimul fiscal al PFA-ului continuă să fie mai atractiv decât cel al salariatului, în special în
anumite domenii de activitate, ipoteza de a transforma colaborarea prin contract de muncă cu
firma într-una de prestări servicii e una comună. Doar că istoricul companiei X cu persoana Y
poate fi un prim semnal pentru organul fiscal că acolo ar fi vorba de încercarea de a încălca legea
fiscală - mai exact, Codul impune destul de clar că, dacă e vorba de o activitate dependentă,
atunci trebuie aplicat regimul fiscal aferent, în speță, taxarea salarială cu tot ceea ce presupune
aceasta (impozit și cele trei contribuții). Iar a doua mare problemă a PFA-ului ar putea fi
existența unui singur client de la care vin banii lună de lună.

„O companie, dacă în anul 2017 a avut o colaborare sub formă de contract de muncă cu o
anumită persoană, iar în 2018 a avut o colaborare sub formă de SRL, iar în 2019, sub formă de
PFA, ei (inspectorii fiscali - n.red.) au dreptul ca să o încadreze ca activitate dependentă. De
aceea este important ca să urmăriți un pic firul istoric al colaborării cu anumite persoane astfel
încât să nu existe probleme de reîncadrare pe viitor (...)

Dacă ai doar un singur contract (ca PFA - n.red.) la care facturezi lună de lună, o să-și pună un
semn de întrebare: totuși, de ce nu ai și alți clienți; dacă l-ai obținut pe primul, clar trebuie să
target ca pe viitor să ai și alți clienți, pentru că de aceea ai trecut de la zona de angajat la zona
de PFA”, a explicat Alina Radu, expert contabil și fondatorul companiei de contabilitate și
consultanță Financess Consulting, cu ocazia unui recent webinar organizat de avocatnet.ro
pentru avocații premium despre veniturile independente.

Pentru ca activitatea PFA-ului să fie considerată de organele fiscale ca fiind una independentă,
iar nu una dependentă, specifică unui raport de muncă, Codul impune îndeplinirea măcar a patru
condiții dintr-o listă de șapte pe care le enumeră la articolul 7. 

Prima dintre cele șapte condiții este ca persoana fizică să dispună de libertatea de alegere a
locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru:
„Programul de lucru înseamnă că, de exemplu, închei un contract cu un SRL, iar în contractul
de colaborare, de prestări servicii este stipulat faptul că tu trebuie să vii ca persoană fizică
autorizată într-un anumit interval orar la birou. Aici este o condiție care clar poate fi văzută ca
o activitate dependentă și poate fi reîncadrată, prin urmare, persoană fizică autorizată trebuie
să aibă dreptul de a-și alege programul de lucru, precum și unde desfășoară activitatea pentru
colaboratori”, a punctat expertul contabil.

Dacă ne uităm în normele de aplicare ale Codului fiscal vedem o atenționare importantă: toate
cele trei criterii trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca organul să aprecieze îndeplinită
condiția: „Criteriul privind libertatea persoanei de a alege locul, modul de desfășurare a
activității, precum și programul de lucru este îndeplinit atunci când cele trei componente ale
sale sunt îndeplinite cumulativ. În raportul juridic părțile pot conveni asupra datei, locului și
programului de lucru în funcție de specificul activității și de celelalte activități pe care
prestatorul le desfășoară”.

A doua condiția din Cod e ca persoana fizică să dispună de libertatea de a desfășura

activitatea pentru mai mulți clienți: „Aici nu ar trebui să existe o clauză de exclusivitate
pentru a lucra doar cu o anumită companie”, a punctat Alina Radu, chestiune subliniată, de
altfel, în normele de aplicare ale codului, unde se specifică faptul că poate exista un singur
client, dar să nu existe clauză de exclusivitate: „Persoana fizică dispune de libertatea de a
desfășura activitatea chiar și pentru un singur client, dacă nu există o clauză de exclusivitate în
desfășurarea activității”.

Mai departe, a treia condiția din cod se referă la faptul că riscurile inerente activității sunt
asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea, așadar nu de clientul său, respectiv
nu de firma pentru care lucrează. 

„Riscurile asumate de prestator pot fi de natură profesională și economică, cum ar fi:

incapacitatea de adaptare la timp și cu cele mai mici costuri la variațiile mediului economico-
social, variabilitatea rezultatului economic, deteriorarea situației financiare, în funcție de
specificul activității”, ne arată normele de aplicare ale Codului fiscal.

Apoi, a patra condiție din cod e ca activitatea să se realizeze prin utilizarea patrimoniului
persoanei fizice care o desfășoară: „De exemplu, mașina să fie din patrimoniul tău și nu din
patrimoniul companiei, pentru că dacă compania îți dă, de exemplu, mașină, laptop, telefon sau
alte beneficii, clar aici se pune un semn de întrebare dacă nu cumva este activitate dependentă”,
a punctat expertul contabil în cadrul webinarului. 

În completare, normele codului arată aici că persoana folosește predominant bunurile din
patrimoniul său, dar normele nu folosesc cuvântul „exclusiv”: „În desfășurarea activității
persoana fizică utilizează predominant bunurile din patrimoniul afacerii”.

A cincea condiția din Cod e ca activitatea să se realizeze de persoana fizică prin utilizarea
capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității,
a șasea e ca persoana fizică să facă, eventual, parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de
reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate.

Și, în fine, ultima condiție ar fi ca persoana fizică să dispună de libertatea de a desfășura

activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile
legii. „Ce înseamnă asta: adică dacă eu, de exemplu, am un contract cu SRL, dar nu vreau să
mă duc eu să prestez, ci pur și simplu am un angajat care prestează servicii pentru persoana
respectivă. Trebuie să am acest drept. De asemenea, fiți atenți pentru că, în calitate de PFA
aveți dreptul de a avea maximum trei angajați. De asemenea mai există o condiție pentru PFA-
uri uri: nu puteți să aveți mai mult de cinci activități pentru care sunteți autorizați”, a punctat
Alina Radu în cadrul webinarului.
 
Riscul reconsiderării raportului dintre firmă și PFA ca fiind, în realitate, unul de dependență,
tipic celui de muncă este impunerea din urmă a taxelor salariale. Cu alte cuvinte, pe lângă ce s-a
plătit, eventual, la stat ca PFA, ar mai trebui plătite și contribuțiile, dacă nu s-au achitat, plus
contribuție asiguratorie de muncă, pe care o datorează angajatorul pentru salariat. În cazul în care
a trecut ceva timp, nedeclararea vine și cu impunerea unor accesorii acelor debite principale care
ar putea să însemne sume destul de mari.
 
Ultima „vânătoare” de activități dependente mascate ca activități independente a avut loc în
2015, când organele fiscale au făcut multe astfel de reîncadrări, ceea ce a adus apoi și necesitatea
unei amnistii fiscale.