ROTOGHILA

de Adrian Buzdugan
M uitam înm rmurit la valurile de verdeaţ care m -nconjurau şi
simţeam c -mi pierd minţile! D deam f r spor cu maceta în dreapta şi-n
stînga şi aproape c -mi venea s bocesc… în ce coşmar putuse s se
transforme o banal expediţie de hidrografiere a Amazonului inferior!…
Dac n-aş fi b ut atîta destruidor – un cocteil preparat cu mişc ri
hipnotice din aguardente, alune stoarse şi-o l mîie t iat -n patru, n-aş fi
ajuns aici!
Din cine ştie ce calcule meschine şi obscure, îmi izbucnise-n mintea
ras de alcool ideea s -i trimit m tuş -mii o vedere pe care o primisem în
Santana, rest la un pachet de ţig ri. Dar ce-o fi fost în capul celui care-mi
închiriase barca în halul în care eram? De fapt, poate multele bancnote pe
care i le pusesem în palm îl convinseser s -şi ia r mas bun de la
ambarcaţiunea peticit …
Terminasem Metrologie hidrografic şi lucram de ani de zile într-un
birou la Agenţia Naţional de Hidrologie. Meseria mea de hîrţogar se reducea
la fişarea informaţiilor de profil ap rute în pres , studierea de-a dreptul
inutil a mald relor de noi statistici şi monitorizarea influenţei debitelor
istorice asupra culturilor agricole, silvicole şi piscicole. Noroc c m mai
luam cu Balomir, Coliac Balomir, coleg întru ratare. Ne lamentam continuu
c nu sîntem în situaţia privilegiat a celor puţini care muncesc din pl cere,
jucam popice şi, peste toate, verificam cu o consecvenţ patologic noile
sortimente de b uturi.
Ei, de asta intrasem într-o stare de exuberanţ vecin cu demenţa
cînd v zusem mail-ul cu recrutarea pentru expediţia internaţional Macapá
– Santarém.
Scot cartea poştal comun şi neclar , de-acum şi p tat , cu
obeliscul la g urit şi anost care marca la o adic un punct zero ca atîtea
altele de pe linia ecuatorului!… Ce bine s-ar fi aranjat toate, dac aş fi zvîrlit-
o de-atunci, dar îmi fusese jen de vînz toarea aia, teribil de amabil şi
zîmbitoare… aşa c o strecurasem sfios în sîn…
Marco Zero. O mototolesc şi o arunc în h ul verde.
Tare şi mişcîndu-mi buzele ca pentru surzi, l-am întrebat pe acel
Ramón care m ajutase s trag barca la mal:
- Unde-aş pu – tea s g – sesc nişte tim – bre?
Am r mas cu ochii holbaţi cînd i-am auzit tirada nativului brazilian.
N-ar fi fost mare necaz c nu f ceam absolut nici o diferenţ între
portughez şi portugheza brazilian , îns apetenţa mea pentru limbi str ine
se m rginea la pronunţarea oarecum corect a cîtorva cuvinte şi expresii
uzuale, de circulaţie internaţional : Ciao, merçi, maître d’hotel, ich liebe dich
şi hasta la vista, baby!

1
 - Dos reales! Dos stampas! am hispanizat eu englezescul “stamp”
pentru marca de scrisoare. Fi – la – te – lía! şi-am f cut cu degetele un
p tr ţel micuţ, apoi un semn ap sat cu ştampila pe-un dreptunghi
imaginar.
Din noul potop de cuvinte am reţinut doar senhor şi direita, care
sigur nu putea s însemne decît dreapta. Da, şi gestul lui înt rea asta!
…Şi iat -m aici, undeva între doi afluenţi ai Amazonului, Matapí şi
braţul nordic al Villanovei, cred… C utînd un rîuleţ, o ap curg toare, ceva
care s -mi indice un posibil drum de întoarcere…
Prin buzunare, nimicuri. Telefonul, f r semnal… Noroc cu maceta
asta s n toas , cu mîner de os pe care o g sisem pe fundul b rcii. Un model
robust, cu o lam t ioas ca briciul.
Deodat , am simţit ceva nel murit, o pornire l untric incontrolabil !
Dup vreo cîteva zeci de metri, “împins de la spate” şi plin de spaim , m
opresc. Genunchii îmi tremur şi sînt transpirat leoarc din cauza efortului
depus. În urm , un adev rat tunel, t iat cu o forţ supraomeneasc ; în faţ ,
un tufiş ciudat cu frunze vişinii. Deşi nu sînt prea superstiţios, m întreb
totuşi dac nu cumva vreun Spirit al P durii m-a purtat spre acest minunat
exemplar… Iau o frunz , prudent. Are un gust neutru, insipid. Nu m simt
nici mai bine, nici mai r u… M uit dup niscaiva fructe şi de-abia atunci
ameţesc.
Mi-e foame, mi-e sete, mi-e sil de verde şi cad.
14:22, pe ceas. Dormisem vreo dou ore. M-am ridicat cu greu din
tufa încol cit . Aveam creierul mai limpede, mai apropiat parc de starea de
vid normal .
Maceta! În patru labe am început s o caut furibund, c zînd iar şi
prad gîndurilor negre.
Mi-a venit s urlu de fericire cînd am z rit-o! Am strîns-o în mîn ca
un real Stapîn al Naturii şi… am r mas cu gura c scat !
Forfota zilnic a unui trib umplea un luminiş imens în mijlocul
c ruia trona un templu vechi, în ruin , un soi de Angkor Wat în miniatur .
Înspre mine p rea s fie un teren cultivat cu… nişte legume, iar în partea
opus se z reau nişte colibe rotunde.
Rezervaţie, canibali, periculoşi sau nu? Instinctul de autoconservare
m-a f cut s m tupilez repede în iarba deas . Am început s m uit
sistematic dup suliţe, topoare, arme în general… P reau mai degrab nişte
caucazieni bronzaţi, decît cine ştie ce s lb ticiuni m temusem eu!… Erau
înalţi, viguroşi, iar corpurile lor aproape perfecte, date-n acel bronz
ciocolatiu minunat, m duceau cu gîndul la un club exclusivist de nudişti.
Dar colibele? Or fi fost şi excentrici! No!
Afrodita! Artemis! Demetra! Toate trei într-una goal puşc ce-mi
întindea prietenoas cu un coş larg cu fructe:
- Paki, saki, and-amaka!

2
 R m sesem pe vine într-o poziţie mai mult decît stînjenitoare. M-am
ridicat stîngaci, înroşindu-m progresiv.
- Merçi!
L-am luat încetişor, iar ea a dat din cap şi s-a îndep rtat bucuroas .
M-au remarcat şi alţii din trib, au aruncat priviri curioase, dar nu s-
au apropiat prea mult, neîndr znind probabil…
Erau aproape goi, doar p rţile ruşinoase le erau superficial acoperite
c-un fel de frunze prinse de-un şnur pe talie.
Cum nu m dovedisem vreun as în tehnici de supravieţuire –
mîncasem deja pe ner suflate jum tate din fructe, nici la contacte de acest
gen nu prea m pricepeam – de fapt ajunsesem s nu m mai pricep la
nimic, aşa cum c dea bine sistemului care m retribuia… Dup atîţia ani de
amorţeal , am încercat s gîndesc singur! Era vorba în mod clar de o
ciocnire a civilizaţiilor! Pentru a evita eventualele conflicte sau neînţelegeri,
trebuia s cobor la nivelul lor, s m comport ca ei, s fiu ca ei!
Mi-am scos p l riuţa în culori de camuflaj, vesta cu multe buzun raşe,
ceasul, bocancii şi ciorapii. Le-am strîns ghem în tricoul soios şi le-am
ascuns la baza unui copac pe care-am hîrjîit cum am putut un X vizibil
pentru mine, invizibil pentru ceilalţi. Faptul c voi fi atît de asem n tor, va
favoriza şi o grabnic integrare. Pantalonii scurţi i-am t iat mai sus, s -mi
vin pîn -n stighia piciorului şi am p strat cu speranţ doar celularul. Mi-a
luat minute bune s m hot r sc s m despart de macet .
Am pres rat p mînt şi-am risipit frunze.
Cînd m-au v zut din nou, au început s rîd ! Poate c burdihanul
meu p ros de sedentar le crea aceast bun -dispoziţie! Oricum ar fi fost,
pentru prima dat de cînd îi întîlnisem, am zîmbit şi eu.
Eram pe drumul cel bun.
- Eu… eu, şi m-am împus dureros cu ar t torul în piept, Hardar
Kutehtan. Tu…?
Se zgîia la mine cum m zgîisem şi eu la Ramón cu o zi înainte.
- Eu… vin de acooolo! şi mi-am proptit mîna ca un indicator spre est.
Citisem undeva c au gîndirea logic subdezvoltat , cam cît cea a
unui copil mai r s rit. Am început s gesticulez cu r bdare, încercînd s
stabilesc o minim punte de comunicare.
- Înţeleg ce spui! Nu e nevoie s dai atîta din mîini! Ka’ Tlang… şi sînt
de loc de-aici, încîntat!
Am întins mîna şi am c zut secerat.
M-am trezit într-un hîrd u cu ceva vîscos şi c-un fel de meduz -n
gur . Am scuipat îngreţoşat.
- Carantin !
M-am uitat n uc la coapsele celei care-mi vorbea. M-am ridicat, am
alunecat şi, zîmbind prosteşte, m-am ridicat din nou.

3
 - Hardar!
- Nolia!
Ajuns în poziţia biped , b nuiala mi se adeveri, procedura îmi vizase
toate orificiile…
- Poate ne mai întîlnim!… am încercat eu îndurerat s deschid noi
orizonturi aproape închise… Eram gol, murdar şi prost.
M-am hot rît s mai r mîn printre ei. O zi, dou , nou … cît voi
considera c e nevoie! În momentul Deciziei am simţit c -mi iau viaţa în
mîini, c sînt la timona autenticit ţii, în fine, c nu mai sînt un anonim
printre atîtea alte miliarde de stupidit ţi globalizate. Expediţia aia era oricum
o croazier nedeclarat pentru muceg iţii oportunişti!… De la intrarea în
delta Amazonului şi pîn aici realizasem o singur m sur toare, cu un
aparat sofisticat şi greu de manevrat, a c rui destinaţie i-o prefigurasem la
unison: raftul de sus dintr-un muzeu… Vizitasem în schimb fort reaţa São
José, v zusem pe Zerão un meci de fotbal cu dou echipe îmbr cate aproape
identic, z cusem o noapte la hotel Atalanta, mai precis, în barul de la
recepţie… Nu era altceva decît vacanţa de neuitat ce şi-o doreşte orice tip
mediocru…
Într-un hamac pus la dispoziţie cu generozitate de un fel de comitet
de primire, am avut un vis cu adev rat minunat şi liniştitor. Se f cea c
eram mort şi eram instalat cu mare pomp în panteonul marilor exploratori
şi antropologi. În stînga-i aveam pe Vasco da Gama, Francisco de Almeida,
Juan de Grijalva, Helge Ingstad şi Marco Polo, în dreapta pe Louis şi Richard
Leakey, Bronislaw Malinowski, Margaret Mead şi Jane Goodall. Ca un
detaliu, eu eram în mijloc…
Nu atît visul premonitoriu, cît dorinţa avid de a m hr ni cu
realitatea crud , de a m apropia de ancestral, m determin s persist în
forţarea unei derivaţii pentru viaţa mea de l ptuc .
Neap rat trebuie s -i dau un nume, El Fabulosa, Arboria, P duria,
Florestada … şi s public repede descoperirea acroniţilor în Science sau
Research… Nu cumva s p ţesc ce p ţise şi exploratorul venezuelean
Ernesto Sánchez la Cruz care v zuse cea mai înalt cascad din lume cu 23
de ani înaintea pilotului american care, culmea infatu rii, îi d duse şi
propriul nume! Bineînţeles c n-am cum s -i zic Landul lui Kuté sau
Kutehtania, exist totuşi o limit a bunului simţ!
Poate c cel mai bine ar fi s -i întreb cum îşi denumesc ei înşişi
aşezarea, aşa cum ar fi fost corect de altfel s fac şi ceilalţi “descoperitori”
albi. Cascadei Angel i-ar fi r m s numele dat de b ştinaşi, Kerekupai-Merú (
“s ritura cea mai adînc ” ), monolitul Uluru ar fi fost monolitul Uluru,
“Marea piatr ” sfînt a aborigenilor şi nu turismaticul Ayers Rock etc.
I-am întrebat pe cîţiva cum se numesc, cum îi zic templului, locului,
ca s ştiu cum s -i pomenesc. Unii au rîs, alţii mi-au r spuns ori în r sp r
ori c -i o limb noehic şi c oricum n-aş putea s o pronunţ!
Am s m gîndesc tot eu la un nume. Traiul împreun cu ei m va inspira.

4
 Cîteodat m surprind c privesc cu nesaţ sînii marmoreeni, perfecţi
ai femeilor şi-mi prinde-a circula altfel sîngele în vintre. Dac femeile
surprind la rîndu-le c ut tura mea arz toare, îşi acoper pudic nurii,
oarecum stingherite. Ce s -ţi zic! Oposumul din fundu’ gr dinii se d
mimoz !
Cînd merg s -şi fac nevoile în cap tul “satului” se-nghiontesc, rîd şi
schimb între ei nişte priviri cu subînţeles. Pare a fi o deprindere cu o
înc rc tur socializatoare puternic , precum puricatul la primate.
De multe ori închid telefonul pentru c se uit ciudat, uneori în
scîrb chiar… Aici e vorba de impactul tehnologic ce urmeaz în mod firesc
clivajului cultural. Din p cate, n-am cum s renunţ la aceast modalitate de
a-mi înregistra observaţiile. Prefer s m vad vorbind de unul singur –
aparent, decît s scrijilesc cîte ceva pe coji de copac… Par a fi în stare s m
linşeze la cît grij v d c au de natur , posibil o manifestare brut a
panteismului lor.
Mi-a atras atenţia un vas de lut ars cu dou guri folosit cu prec dere
de “tinerii c s toriţi” care se împerecheaz cu frenezie în primele luni.
Per ansamblu, practic o monogamie de suprafaţ mai degrab … în multe
nopţi i-am v zut schimbîndu-şi culcuşurile… Am încercat s m introduc şi
eu, dar sînt oripilaţi de ideea metisajului, cred…
La un moment dat, patru vl jgani au adus de neunde un stîlp masiv,
deosebit de frumos sculptat şi aranjat cu p s ri şi animale stilizate puse ca-
ntr-o frig ruie, simetric pe axa vertical . L-au plantat în colţul estic, iar
seara, întreaga comunitate, într-o atmosfer de bîlci, i s-a închinat. M-am
prosternat şi eu al turi de ei în faţa totemului, idolului lor.
L-am întrebat pe unu’ care p rea mai inteligent, ce reprezint în am nunt
figurile de pe trunchiul la. De obicei e o întreag poveste în care misterul
vieţii şi cel al morţii se întrep trund. A rostit ceva neclar, terminat îns cu
un imperativ “Şt!”. Am început şi eu s morm i cuvinte f r noim intrînd
astfel în rezonanţ cu ceilalţi…
I-am rugat s -mi zic ceva în limba lor str moşeasc , s -mi
reprezinte o tradiţie, un obicei ceva…
La insistenţele mele, într-o dup -amiaz , vreo zece-doişpe g ligani s-
au mînjit cu un noroi roşiatic, şi-au prins în lehamite cîteva smocuri de pene
de papagal şi-au încropit un dans al ploii închinat unei divinit ţi p gîne.
Au ţop it în doru’ lelii un fel de foxtrot amestecat cu b tai din picior în ritm
african… şi asta preţ de vreo or !…
N-am fost impresionat deloc!
Într-o noapte am fost s ltat cu forţa din culcuş şi dus într-o zon
l turalnic . Nişte torţe aprinse sfîşiau sinistru întunericul şi mirosea a
copal.
- Hardaaarreeee…
Mi-a îngheţat sîngele în vine.

5
 - Ná-ká! Ná-ká!M-am uitat repede la mîinile lor înc rcate de obiecte
de cult grele şi am evaluat şansele proxim nule de a sc pa…
- “Hardar, ascult tu, ascult !” – asta însemna şi a început o
istorisire tare încîlcit şi plicticoas despre Raa’rana, un erou care o c uta
mereu cu lumînarea. Jocurile de rol şi vocile lor tînguite nu salvau nimic din
diletantismul cras. V zînd c spiritele s-au mai calmat, am adormit liniştit
cu capul pe-o buturug , uitîndu-m sub poalele unei oacheşe…
M-am tot gîndit cam ce aş putea s fac cu milionul de dolari de pe
Premiul Nobel… Cu o parte din bani îmi voi cump ra o nav mic şi elegant
- sun bine, C pitanul Kutehtan – iar cu restul îl voi scoate pe Coliac din
prelunga com alcoolico-depresiv şi vom c l tori de mai multe ori în jurul
lumii!

Templul exercit o atracţie magnetic asupra mea. Îi tot dau roat ,

admir figurile stilizate şi simbolurile enigmatice de pe ziduri, dar mereu m
opresc cu prudenţ în faţa intr rii p zite de doi haidamaci.
O dat , mi-am luat inima în dinţi şi i-am acostat cu o tuse tabagic de
sevraj:
- Hî - hm! E ca la muzeu, cu tichete ceva? şi am scos de-a dreptul
prosteşte nişte bani terfeliţi.
Mi-au spus c pot intra numai dup ce Liprác îmi pune cîteva
întreb ri. Ca nu cumva s-o iau la gioale, m-am dus şi l-am c utat. sta, un
scrîntit şi jum tate, m-a aţinut vreo dou zile cu jocuri şi cimilituri.
- Ia zi tu, fl c u! “E rotund şi e cîrn şi cu capu-n jos atîrn .” Ce e?
“Bulg re de aur în piele de taur”, “Oglinda ceriului, în sp rtura steiului”…
- Ia-m -ncet, nene, c eu am creieru-n repaos! Tradu!
În fine, dup ce le-am desluşit pe-astea şi-nc altele zeci, am trecut la
nivelul doi, cu b ţu-n colb.
Hieroglifele astea le mai v zusem într-un vechi almanah ştiinţific, un
subiect dintr-un test pentru admiterea la NASA. Erau de fapt un şir de cifre
pare v zute în oglind .
Am completat rapid seria cu 8 dublat, spre satisfacţia moşneagului
hîtru.
S unesc 9 puncte dispuse astfel:
xxx
xxx
xxx
cu doar patru beţe f r s le frîng! Şmecheria la asta mi-o ar tase pe
timpuri sor -mea, profesoar de psihologie logic , sau ceva de genu’ sta…
A urmat o variant a turnului din Hanoi, altul, un soi de MahJong şi un

6
puzzle infect, cu piese mici din scoarţ de copac - sta mi-a luat o zi
întreag !
În lumina asfinţitului, Liprác a m surat îngîndurat peisajul absurd
ieşit din ultimul joc, şi-a mîngîiat teatral barba alb şi mi-a zis:
- De mîine vei putea intra în sacrul edificiu!
Cînd mi-au f cut loc cerberii, am zbughit-o printre ei, am str b tut în
goan curtea interioar şi am n v lit în cl direa principal .
Pe pereţi, cuneiforme de-ale lor, iar în spaţiul vast, cînd m-am obişnuit cu
lumina, am distins un singur lucru, o rotoghil . O sfer imens de vreo doi
metri diametru, suspendat de nimic!, plutea în centrul marii s li. Am
verificat, n-o susţinea vreun alt lucru perceptibil. “Antigravitaţie!”, s -mi ias
ochii din orbite de uluial , nu alta!
Am dat s o clintesc. La atingerea palmelor mele transpirate de
emoţie s-a luminat din interior cumva…
Abia acum i-am remarcat lucr tura f r seam n! Adîncituri,
incrustaţii, pl ci culisante de metale şi culori diferite, ş nţuleţe şi nituri
sclipitoare într-un caroiaj ameţitor!
- Sfera Celor-f r -de-nume! În spate era moş Liprác. Sper s te
descurci mai bine decît au f cut-o alţii!
- Aţi luat contact cu civilizaţii extraterestre?
- Asta nu te intereseaz pe dumneata, domnule Kutehtan! şi-a
disp rut.
Dup culori şi secţiuni, p rea un imens şi complicat mecanism
Rubik.
Fascinat, am început s rotesc şi s aşez componentele sferei. Astea
care o împart în dou semisfere ar merge în ROGVAIV. Roşu, oranj, galben,
verde… Doiul vine dup patru, lîng cinci ar merge-un opt… Locul
p tratului stuia e între romburile zimţuite…
E a doua zi de cînd lucrez la globul miraculos. Simt c doar dac i-aş
ordona într-un anume fel faţetele, atracţia nefireasc pe care o exercit
asupra mea s-ar mai atenua… Ce descoperire! Cînd regele Suediei îmi va
înmîna premiul, m voi înclina uşor, într-un stil aristocratic şi… Da. Trebuie
s -mi preg tesc un discurs!
Am mai sucit vreo dou bile în striaţiile 2, 8 şi 9 şi am simţit un
puternic val de c ldur . M-am îndep rtat şi-am l sat minun ţia s se
desf şoare! Cu clinchete ce încîntau auzul, sfera s-a desf cut în buc ţi.
Calote şi sectoare sferice, porţiuni rectangulare, zone şi piese micuţe s-au
dislocat. Odat desprinse au plutit care-ncotro spre pereţii înc perii unde s-
au îmbucat perfect în spaţii prestabilite. O lumin violacee a cuprins totul şi
zidurile-au început s se mişte. Buc ţi imense de piatr s-au rabatat şi au
început s coboare.

7
 În jurul templului nici zare de colibe ori teren desţelenit. Nici p durea
nu se vedea. M aflam în centrul unei cupole gigantice şi nişte oameni
îmbr caţi în nişte tunici sp l cite m priveau zîmbitori.
Mi-am pierdut cunoştinţa.
S-a dus totul pe apa sîmbetei! Nobel, existenţ autentic , viaţ cu
rost, iaht… tot! Toat migala mea s-a scurs în van! O echip de atlanţi
voluntari jucase 12 zile teatru! Creaser în jurul rotoghilei o mascarad care
m furase şi-mi d duse atîtea speranţe de înnoire!
- Cam o dat la un secol primim cîte-un str in printre noi, pentru a
evalua pe viu nivelul unui… hai s spunem… barbar mediu.
Ultimul fusese Sven Hatelai care se oprise la problema sferei. Racolat în mai
1923, îi d duser drumul în 1924, tîrziu, în noiembrie. El se ţicnise, ei se
s turaser de giumbuşlucuri, b nuiesc…
- Sînteţi nişte saltimbanci!
Eram sup rat. Fantasmele vanit ţii mele atîrnau mai greu în balanţ
decît unele faze îndoielnice, de care-ar fi trebuit s -mi fie ruşine pîn la
sfîrşitul zilelor… şi peste!
M-am pomenit din nou cu Liprác.
- Este singura modalitate viabil de a verifica gradul de înţelegere şi
toleranţ , calit ţile empatice, nivelul raţionalit ţii, sensibilitatea, tactul în
abordarea unei culturi primitive…
- Las -m , nene, cu solomonelile tale cu tot!
Halal pansament pentru orgoliul meu r nit, c reprezentasem pentru
ei o medie între Garry Kasparov şi Handu Statu, prostu’ satului! Cabotini de
duzin !
Pe o hologram de dimensiuni mari au început s se perinde imagini
surprinse de camerele ascunse. Mi-am v zut moaca de idiot cînd rezolvam
total aleatoriu problema sferei. Cu mişc ri haotice, tipice unui savant nebun,
aranjasem pl cile PERFECT! Odat potrivite, pe înregistrare ap rea clar:
3, 14159 2, 7182 1, 618
- Numerele celebre: π, raportul dintre lungimea circumferinţei unui
cerc şi diametrul s u, e, baza logaritmului natural, φ , num rul care-i mai
mic decît p tratul s u cu exact o unitate, num rul de aur.
1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 …
Aici jocul meu copil resc fusese confirmat:
- Şirul lui Fibonacci, secvenţa numeric în care urm torul serial se
obţine din suma precedentelor dou , în afara primelor dou predefinite.
Corect!
M uitam cum aliniasem adînciturile în funcţie de preferinţele mele
cromatice. Jos prindeau s pulseze nişte numere ameţitoare:
6, 0221377 x 6, 62606876(52) x …

8
 - Num rul lui Avogadro, constanta lui Plank, a lui Rydberg,
constanta de structur fin …
Urm ream stupefiat înşiruirile.
- … Valoarea corect a constantei cosmologice.
Am dat s o reţin, dar holograma a disp rut!
Am început s rîd în hohote, nest pînit. Ce bezmetici! Cum puteau s
cread c mintea mea ar fi putut s reţin asemenea enormit ţi! C aş putea
s plasez atîtea obiecte abstracte, raţional!, într-o armonie geometric
suprem !
- Pîn la urm , sînteţi extratereştri sau nu?
Au schimbat nişte priviri de-alea, telepatice, care m disper ! Unul din
Adunare a catadicsit într-un tîrziu s -mi r spund omeneşte:
- Sîntem Civilizaţia Fondatoare, veche de 14.000 de ani. În 8102
înaintea erei voastre creştine, în epipaleolitic, cum îi mai ziceţi voi, ne-am
retras. Marele Sfat a hot rît c e mai bine s proced m aşa decît s anihil m
cele trei sferturi din populaţia globului ce aveau porniri nes n toase.
- E-te-te! Voi, s n toşii!
N-a prins ironia. Nici simţul umorului nu-l prea au!
- Sîntem s n toşi! O sut optzeci de prim veri f r boli, apoi
eutanasie, organismul nu suport mai mult, se oxideaz şi viaţa se
complic … Am descoperit demult c în sinteza unei molecule de ARN,
dirijat bineînţeles de c tre ADN prin funcţia lui heterocatalitic , apar
probleme în timp… celul ţint … gene terapeutice…
Am închis ochii şi mi-am dorit s nu dureze mult! De la veterinar la
genetic , medicina era un tabú pentru mine. Descoperiri epocale, aplicarea
unor tehnologii la scar nanometric , vaccinuri contra oric rei infecţii…
Era momentul s -i tai divagaţia:
- P i, dac aţi realizat atîtea progrese în domeniul medicinei, de ce n-
aţi intervenit la timp ca s eradicaţi bolile letale cauzate de viruşi, SIDA,
SARS, Ebola…? Am auzit c pot fi create noi medicamente cu ajutorul
nanotehnologiei (de care dispuneţi!)
Încurcaţi, iar s-au privit… T cerea a c zut ca o ghilotin .
- Voi… aţi fabricat viruşii?
- Tu chiar nu conştientizezi cît de mulţi sînteţi raportat la nivelul
extrem de sc zut la care se afl rezervele actuale de resurse naturale?
Sec tuiţi şi distrugeţi P mîntul!
- Ucigaşilor! le-am strigat eu din r runchi.
- Mai degrab malthusieni! şi mi-au întors spatele.
Bineînţeles c n-am putut rata poziţia favorabil şi i-am dat cu sete un şut
în fund lui Ba’ Kylit.

9
 Au bulbucat toţi ochii-nspre mine, am simţit o toropeal -n rotule şi-
am c zut lat.
- Vezi tu, filosofia voastr este în fapt o art ce îşi defineşte
permanent obiectul în funcţie de momentul istoric şi imaginea despre lume.
Punctul de plecare şi, în fapt, centrul ei de greutate este specific fiec rui
gînditor în parte. Dac primeaz istoricitatea e o filosofie politic , dac
precump neşte viziunea despre realitate e o ontologie ştiinţific , pozitivist ,
iar dac se marşeaz pe specificitatea gîndirii se naşte o eroare cu grad mare
de risc: filosofia idealist-subiectiv . Ai de ales deci între o perfectare a
organiz rii socio-economice, o descriere mai mult sau mai puţin artistic , şi
periculoasa speculaţie întemeiat pe nimic, pe individ…
Şi-a dres vocea:
- Scopul filosof rii trebuie s fie asigurarea verticalit ţii conştiinţei în
planul umanit ţii. Ai pierdut umanitatea, eşti ca o dreapt oarecare trasat -
n infinit!
“O dreapt care-ţi trece prin fund!…” am completat eu în gînd.
A continuat s demonteze gîndirea speculativ şi eu am început s m
gîndesc cu obid la ale mele…
De dou zile m bombardeaz încontinuu cu înv ţ turi str vechi,
pilde şi poveşti cu tîlc. Neobosiţi, o serie de deştepţi de-ai lor m tot piseaz
şi-ncearc s -mi vîre în cap o groaz de maxime şi cuget ri:
Noi d m timpul Fiinţei, suportul etern! Referenţialitatea conştiinţei umane îi
d acesteia putinţa de a scruta devenirea! O bil de fier masiv, înc lzit ,
poate fi în acelaşi timp şi cald – suprafaţa, şi rece – interiorul; echilibrarea
are loc în timp. Farmecul luminişului e dat şi de copacii care îl m rginesc.
Conştiinţa e pentru existenţ ce este sucul gastric pentru alimente.
Îndep rtarea fiinţ rilor de Fiinţ îi readuce pe Zei. Autodefinirea se situeaz
în centrul conştiinţei. Fiinţa şi conştiinţa se situeaz într-o asimetrie
absolut ? Sensul este viaţa îns şi. Specie plus conştiinţa speciei egal
Umanitate!
Înnebunesc!
Mi-a ar tat dou ulcioare, unul cu ap , cel lalt cu nisip.
- Asta-i natura, a cl tinat urciorul, perfect omogen !, şi a scurs apa
care a intrat rapid în p mînt. Reintegrare perfect .
L-a luat pe cel lalt.
- ştia-s oamenii, a dat cu mîna prin nisip şi a oprit cîteva gr unţe în
palm , oricînd pot r mîne izolaţi de ceilalţi, suferind. L-a v rsat şi a dat cu
piciorul prin nisip; apoi: Natura nu ne mai primeşte! Chiar o sufoc m!…
Eram prea obosit pentru parabole… M-am dus s umplu ulciorul cu ap .
- Sîntem ca un bulg re de z pad ce porneşte de pe-o culme de
munte. Unii adun mult z pad , alţii deloc sau chiar provoac avalanşe!
Liniştea ne-o g sim la poale, în cîmpie, unde soarele cu raz blînd ne
topeşte. Abur, cristal, şi din nou gr unte de z pad ce se urneşte la vale!
c tînd liniştea unei pante domoale!

10
 - Da, înţeleg, e vorba de a fi şi a avea! Nu eşti nimic, dac nu ai mult!
Nu?
Nu s-a mai putut abţine:
- Hardar Kutehtan, eşti un nerod! Este vorba de acumul rile ce îţi
definesc conştiinţa!
- Sîntem singurele fiinţe de pe aceast planet care beneficiaz de
extensie informaţional !
- Da?! am f cut eu nel murit.
- Nu noi! Nu doar noi… oamenii, în general, m refer! De la simplele
inscripţii în piatr pîn la bazele de date moderne, înmagazin m cunoştinţe,
tr iri, norme…
Controlul acestei extensii duce implicit la controlul omului!
- The knowledge means power! am b gat eu un citat, încercînd întrucîtva s
p strez standardul dialogului.
Constatînd c d din cap aprobator, mi-am forţat norocul:
- Moartea informaţional naşte monştri!
Pentru prima dat am v zut unul dintre înţelepţii ia antici ieşindu-şi
din fire:
- Nu sînteţi decît nişte jalnici infovori, nişte gnosofagi nenorociţi!
Acumulaţi informaţii, cunoştinţe, uneori chiar corpus-uri coerente, f r a le
mai reda sau aplica apoi. Ce sens are r spîndirea f r sens a acestei
informaţii în nenum rate individualit ţi închistate? c ci informaţia se disip
cu un rost în Univers!
Am plecat capul sp şit. Nu ştiu de ce, dar îmi inducea un sentiment
de vinov ţie…
Nu mai rezist! Am încercat s o şterg englezeşte, dar dup nici
jum tate de kilometru m-au g bjit… Am s le dest inui adev rul!
- Din întîmplare? Imposibil, şansele de a rezolva întîmpl tor Sfera-
celor-ce-atribuie-sensul sînt de… unu la o mie de miliarde!
Pe de-o parte i-am convins c sînt un n t r u ordinar, le-am spus c
la π, e şi φ ajunsesem potrivind şase date de naştere, ca la loto, multe
constante le obţinusem printr-o aranjare cromatic pur subiectiv etc. Mare
parte din cei preavechi sînt îns neîncrez tori.
- De ce o faci pe prostu’? Ce urm reşti?
- Ce ai de cîştigat?
- Ce joc mai e şi sta, Kutehtan?
M car m privesc cu suspiciune din cauza scornelilor! şi intenţiilor
mele ascunse!

11
 - Criza religioas va antrena etica într-un colaps, ceea ce este de
evitat! În varianta asta de compromis, nu mai intervenim noi, dar accepţi tu
misiunea de mesager!
- Am eu faţ de restaurator al moralei, de Neomesia? şi mi-am pocnit
nervos burtoiul. Pentru o clip mi-a trecut prin minte c -i un alt test
mizerabil al lor…
- Ai putea deveni un factor activ, un formator… trecînd sub t cere
prezenţa noastr … aceasta se subînţelege!…
- Bre Liprác, nu m mai z p ci atîta! Hai mai bine s bem un p h rel
şi s uit m de toate!
Au un euforizant excelent!
- Bine. Fac -se voia ta!
Eram amorţit tot, iar capul îmi fusese fixat într-un schelet metalic
rigid. Am distins cu greu o mutr jovial :
- E o procedur banal pe care-am perfecţionat-o în timp! Un ser
introdus într-un nod central, o lovitur şi gata!
- Hatelai a luat-o razna, pentru c nu i-am administrat şi un şoc
amnezic! Şi un secundant îmi scutur cu mişc ri precise un pulan gros de
cauciuc prin faţa ochilor. S sper m c va merge!…
Aud ca prin vis:
- Aţi mai fost pe la noi? Parc v cunosc de undeva!…
- Am mai trecut acum vreo nou zeci de ani cu o problem
asem n toare!
Asistenta b laie începe s chicoteasc .
Pereţi albi, halate albe.
- Numele!
- Alt Liprác m numesc.
- Nu… nu al dumneavoastr , al domnului cu problema…
- Aaa! Hardar Kutehtan.
M uit la moşneagul cu ţinut semeaţ , îmbr cat într-o tunic
alburie. Liprác, Liprác… nu-mi zice nimic numele sta.
- … V daţi seama, şaisprezece zile în jungl !
- L-am hidratat cum am putut şi vi l-am adus.
- Un Supravieţuitor! şi asistenta se uit moale-nspre mine.
- Eşti pe mîini bune! şi b trînul plin de sine îmi face cu mîna.
Îi r spund f r niciun efort, mîna mea dreapt e sprijinit sau prins
de rama patului…
„Liprác, Liprác…”

12
„Bulg re de laur în piele de flaur”, ce-o fi însemnînd?

13