Seminar literatură română

II

Impresionismul critic (Lovinescu în tinereţea criticii literare) = notaţia impresiilor fugare pe care
lectura le lasă în conştiiţa cititorului. Mic scenetă critică.

Critica e o artă

Începând cu Lovinescu, se schimbă aspectul criticii literare. Autonomia esteticului. Critica lit îşi
cucereşte propriul teritoriul lit. Influenţele lui Lovinescu: Anatole France, Emile Faguet.

1919-apare revista Sburătorul

Nume de la cenaclu: Camil Petrescu, Ion Barbu, Felix Aderca; Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu,
Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu. Apar destule scriitoare. Cenaclul promovează feminismul lit:
Hortensia Papadat-Bengescu, Ticu Archip, Ioana Postelnicu. Lovinescu este cel mai mare susţinător al
Hortensiei.

Istoria civ române moderne (ICRM)

Istoria lit rom contemporane (ILRC)

Sămănătorismul şi Poporanismul- conservatoare; de dinaintea Primului Război Mondial

(S) Rostul artei: idilizarea vieţii rurale şi promovarea specificului naţional

(P) militant pentru emanciparea ţărănimiii

Ambele sunt extraestetice.

Lovinescu vede evoluţia lit pe care le numeşte forţe de progres şi forţe de inerţie.

El introduce în ambele tabere cele mai multe din mişcările din sec al XIX.

Ibrăileanu, principalul promotor al poporanismului. Diferenţa dintre el şi L. este accentul pus pe

forţe. Pt I., junimismul este superior paşoptismului pentru că ultimul putea pierde specificul naţional.

Imitaţia, după Gabriel Tarde, un sociolog francez de la care se inspiră Lovinescu. Culturile tinere imită
culturile dezvoltate. Evoluţia nu este internă, ci revoluţionară. O cultură trebuie să se salte în funcţie
de restul culturilor.

Hugo de Vries, biolog olandez. Avocatul mutaţionismului genetic de la nivelul 1900. Genele sunt
factorii stabili care într-un anumit moment sunt modificaţi deodată.

Lovinescu: Saltul cultural pt a ajunge la nivelul culturilor occidentale.

L se inspiră din sociologie şi biologie. Diferenţa faţă de tânărul L care credea că e o artă critica. Critica
devine sistematică.

Sincronismul înseamnă, după cum am spus, acţiunea uniformizatoare a timpului asupra vieţii sociale
şi culturale a diferitelor popoare între dânsele printr-o interdependenţă materială şi morală.

Diferenţierea ţine de un indice de refracţie variabil. Lovinescu pune accent pe acest procedeu.
Ambele sunt răspunzătoare de CANONUL LITERAR NAŢIONAL. Pune accentul pe valoarea estetică.
Sincronismul cu marile curente occidentale. Canonul poartă o puternică amprentă naţională, ceea ce
derivă din DIFERENŢIERE.

Prima etapă este IMITAŢIA

A doua etapă este INDIVIDUALIZAREA CULTURII

1. Rural la Urban
2. Evoluţia formelor:
1. de la subiectiv la obiectiv (în sensul unei maturizări)
2. de la obiectiv la subiectiv

Favorizarea romanului obiectiv în spaţiul american.

L. Poezia este adâncirea în inconştient. Captează imaginile din conştiinţă. Simbolismul ar capta
sugestiile inconştiente.

Spiritul veacului: totalitatea condiţiilor configuratoare a vieţii umane dintr-o anumită epocă.
Saeculum se schimbă mereu. Un receptor poate simţi cu adevărat o artă doar în secolul în care
trăieşte. Condiţii configuratoare- istorice, medicale, sociologice etc: Camil Petrescu-tulburările
intelectualui; Lovinescu este de părere opusă, sufletul e acelaşi şi la intelectual, şi la ţăran. Amour
pasionne e un concept romantic.

Condiţiile c îşi lasă amprenta în artă.

Teoria Relativităţii o inspiră pe V Woolf.

TRADIŢIONALISMUL

Revista Gândirea; orientare eclectică; apare la Cluj; Director e Cezar Petrescu.

Publică: Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Sandu Tudor, Emanuel Cucuţa, I Teodoreanu, Gib. I. Mihăiescu,
BLAGA- Revolta fondului nostru nelatin; Arghezi, Barbu, Eliade, Cioran.

1926- Nichifor Crainic e co-director. Se îngustează câmpul mişcării.

Sensul tradiţiei (1929)

Orientare post-sămănătoristă şi spiritual ortodoxistă.