DESPRE FANTASTIC

Încercarea de a defini fantasticul s-a dovedit de-a lungul timpului a fi una dintre cele
mai dificile provocări.

Nici până azi nu s-a ajuns la un consens în această privință și nu se poate vorbi de o
definiție completă și „unanim“ acceptată a fantasticului, ceea ce, spunem noi, oferă
„vivacitate “ problemei, fiind încă „de actualitate“ în plină (re)definire și (re)catalogare.

Fantasticul – este un domeniu de o mare diversitate tipologică, datorată varietății

manifestărilor sale, precum și transformărilor suferite de-a lungul timpului, în funcție
de anumite perioade și de abordările particulare (stilistice și tematice) ale diverșilor
autori.

Există, desigur, un număr impresionant de încercări de a studia, clasifica,

valorifica temele și specificul fantasticului și tocmai diversitatea părerilor au păstrat
vitalitatea domeniului și cunoașterea acestora ajută la o înțelegere mai profundă a
fantasticului (literar) și a tot ceea ce presupune el.
Pentru Adrian Marino, fantasticul „desemnează ceea ce nu există în realitate,
ceea ce pare ireal, aparent, iluzoriu, lumea fantasmelor“ (Marino, 1973, p. 655).
L. Vax afirmă că „fantasticul, în sens strict, cere irumperea unui element
supranatural într-o lume supusă rațiunii“ (Vax, 1960, p. 10).

R. Caillois definește fantasticul dintr-o perspectivă ontologică, analizând raportul

existent între real/fantastic. El consideră că trăsătura definitorie a sa este – fisura în real
(„o ruptură a coerenței universale“), având ca rezultat: teroarea, spaima, groaza în fața
inexplicabilului: „Fantasticul nu-i fantastic, decât dacă se înfățișează sub forma unui
scandal inadmisibil pentru experiență sau pentru rațiune“ (Callois, 1971, p. 22).

Tzvetan Todorov propune în „Introducerea în literatura fantastică“ o definiție

complexă de tip structuralist. Pentru el orice povestire este o deplasare între două
echilibre asemănătoare, dar nu identice, iar fantasticul rupe echilibrul sistemului inițial:
„Fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaște decât legile naturale pus față în față cu
un eveniment în aparență supranatural“ (Todorov, 1973, 9. 42).