UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE

ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
Master Agricultură durabilă

Proiect – Daunatorii specifici culturii de lucerna

Tanase Mihai Alexandru

1
 Motivatia alegerii si importanta culturii

La ora actuala lucerna este o planta cu calitati deosebite, motiv pentru care este
raspandita in toate tarile cu climat temperat din ambele emisfere. Este mult apreciata datorita
unor multiple intrebuintari ca planta furajera, avand o mare capacitate de productie si o buna
perenitate. De asemenea este rezistenta la ger si seceta raspunzand insa foarte bine la irigare. Are
o mare capacitate de otavire, in conditii optime de cultura putand fi recoltata de 5-6 ori pe an.
Lucerna poate fi folosita ca nutret verde, fan, semifan, siloz (in amestec cu gramineele),
faina de fan, granule sau brichete cat si la prepararea furajelor combinate. De asemenea lucerna
este un component de baza al pajistilor temporare folosite prin cosit. In sistemul de cultura
biologica, fanul de lucerna ocupa un rol esential in sistemul de furajare a bovinelor.
Lucerna este una din plantele amelioratoare ale solului prin cantitatile  mari de substanta
organica bogata in azot pe care le lasa, prin imbunatatirea starii fizice a lui.VARGA si colab.
(1998) arata ca importanta lucernei se datoreaza in principal faptului ca, in conditii favorabile
produce 100 t/ha masa verde sau peste 20 t/ha fan; are o valoare nutritiva foarte ridicata, fiind
bogata in proteine, energie neta, vitamine etc.; poate fi cultivata in zone geografice diferite,
reactioneaza favorabil la irigare si are importanta deosebita in rotatia culturilor.
Lucerna este o planta perena, traieste pana la 10 ani, iar in conditii speciale mai mult
chiar, pana la 30 de ani. Folosirea ei economica este de 4-5 ani.
Samanta lucernei este mica avand lungimea de 2,2-2,8 mm, latimea de 1,0-1,7 mm iar grosimea
de 0,5-1,2 mm, MMB este de 2 g, masa hectolitrica 76 kg, 1 kg continand 500.000 seminte.
Samanta contine: 35,1-42,6 % proteine, 10,2-12,4 % celuloza, 3,5-4,4 % cenusa.
Germinarea incepe la +1 oC. Samanta proaspata are o germinare slaba. Din semintele lucernei 4-
46 % sunt seminte tari, care din cauza tegumentului lor ingrosat, incoltesc dupa mult timp.
Pentru a se indeparta acest tegument semintele se tin in 10-15 minute in HCl concentrat dupa
care se spala bine.
Radacina este tipic pivotanta. Pe radacini sunt nodozitati ca urmare a simbiozei cu
Rhizobium meliloti. Bacteriile care se gasesc in sol, patrund in radacini prin intermediul
perisorilor radiculari. In punctele de infectie se produce inmultirea celulelor si in consecinta
ingrosarea nodozitatilor. Nodozitatile se formeaza la inceput pe radacina pivotanta si apoi pe
celelalte radacini.
Dupa incoltirea semintelor apare tulpina primara care creste in lungime si apoi se ramifica.
Locul primei ramificari se ingroase si formeaza coletul.
Lastarul principal se dezvolta din colet, el se ramifica prin mugurii aflati la axila
frunzelor formand lastari secundari.
Frunzele sunt trifoliate, obovate sau lanceolate, cuneate. Foliola din mijloc este mai lung
petiolata decat celelalte. Frunzele reprezinta 55-60 % din greutatea totala a masei verzi la
imbobocit si numai 42-44 % la sfarsitul infloritului.
Floarea. Lastarii trec in faza generativa dupa formarea a 5-15 lastari (numar depinzand
de soi si factorii de clima).
Floarea este tipica pentru leguminoase, corola fiind alcatuita din stindard, doua aripioare, o
luntrita (unirea a doua petale). Staminele sunt 9+1. Ovarul contine 15 ovule terminate printr-un
stil incovoiat in afara cu un stigmat bilobat.Fecundarea este entomofila.
Lucerna prefera soluri cu textura mijlocie spre usoara care ingaduie radacinilor sa
patrunda in adancime si care permit o aerare mai buna, avand un efect pozitiv asupra

2
nodozitatilor. Lucerna creste si pe soluri mai grele, in special pe cele bogate in substante
nutritive.
In general lucerna nu este prea exigenta fata de planta premergatoare. Se comporta bine
mai ales dupa plantele care fac posibila o lucrare timpurie si de buna calitate a solului si permit
combaterea in conditii bune a buruienilor. Bune premergatoare sunt cerealele, sau alte culturi
furajere, ce parasesc terenul devreme.
Lucerna este o excelenta planta premergatoare. Aceasta deoarece lasa terenul curat de
buruieni si il imbogateste in azot si calciu. Ea extrage substante nutritive din straturile profunde
ale solului, care vor fi folosite de plantele urmatoare, aeriseste bine solul, imbunatateste structura
solului si ofera conditii excelente radacinilor plantelor de a patrunde mai usor in straturile
profunde ale solului pe urmele lasate de radacinile moarte. Datorita acelorasi cauze plantele ce
urmeaza dupa lucerna sufera mai putin de seceta. Desi este o foarte buna premergatoare si pentru
plantele ce se seamana in randuri dese, dupa lucerna este bine sa urmeze prasitoare deoarece
astfel se pot distruge lastarii de lucerna ce apar. Daca nu urmeaza o prasitoare inainte de
destelenire trebuie efectuata o decoletare energica.
Daca dupa lucerna in asolament sunt prevazute cerealele de toamna, atunci destelenirea
trebuie efectuata dupa prima coasa. Nu se recomanda cultura graului dupa lucerna deoarece
parazitul Fusarium culmorum devine foarte agresiv, cauzand pagube apreciabile. Pentru celelalte
cereale trebuie administrate corespunzator ingrasamintele pentru a evita caderea.
In zonele unde sfecla este atacata de Helicobazidium purpureum, sau sfecla si cartofii de
Actinomyces scabies acestea nu se vor cultiva cel putin 3 ani dupa destelenire, pentru ca lucerna
este o buna gazda pentru acesti paraziti.
Lucerna este o planta de primavara de aceea trebuie semanata primavara, dar poate fi
semanata in anumite conditii si la mijlocul si la sfarsitul verii. Epoca optima pentru semanat
lucerna este primavara devreme, imediat ce se poate iesi in camp. In conditiile tarii noastre
exigentele pentru germinarea si dezvoltarea lucernei sunt satisfacute, in cazul semanatului
primavara, cand temperatura solului la nivel de incorporare a semintei este de 4-5 oC.
Lucerna are o foarte buna rezistenta la inghet cand are 2-3 frunze trilobate, dar in aceasta
fenofaza rezistenta la descaltare este mica.
Semanatul la inceputul verii in conditiile tarii noastre, chiar in cazul unei bune
aprovizionari cu apa, are dezavantajul ca temperaturile excesive, de la sfarsitul lunii iulie si
inceputul lunii august, duc la pieirea masiva de plante.
Asupra densitatii de semanat la lucerna exista date inca din secolul trecut. Majoritatea
cercetatorilor considera ca pentru o planta suprafata optima este de 13,6-27,0 cm2. Aceasta e
realizeaza cu o norma de semanat de 15-31 kg/ha. Este important de retinut ca norma de samanta
este conditionata de patul germinativ, de umiditatea din sol, de posibilitatile de imburuienare a
culturii.
Densitatea optima este cand pe 1 m2 se asigura 950-1100 seminte germinabile ceea ce
corespunde cu 20-22 kg/ha. Norma se poate reduce, in conditiile unei umiditati optime si a unui
pat germinativ excelent pregatit, la 300-400 seminte germinabile/m2 (6-8 kg/ha); in cazul in care
se folosesc erbicide pentru combaterea buruienilor norma de semanat de asemenea se poate
reduce cu 10-20 %, acelasi lucru se poate face si in conditii de irigare.
Lucerna este o planta cu samanta mica, ca atare adancimea de semanat este mica (Se
poate deci concluziona ca pe cernoziomurile bine lucrate semanatul lucernei se face la 1,5-2,5
cm. Lucerna se seamana in ogor propriu, deci fara plante protectoare. Acest sistem de semanat
asigura in toti anii sporuri de productie de peste 50 %. Scaderile de productie, in cazul

3
semanatului in cultura ascunsa, se datoresc dezvoltarii firave a lucernei sub planta protectoare si
venirii in contact brusc cu razele fierbinti ale soarelui in perioada de vara, ceea ce duce la
disparitia multor plante. Semanatul se executa cu semanatorile prevazute cu cosuri pentru
seminte mici. La semanat trebuie respectata cu strictete adancimea.
O prima lucrare care se executa dupa semanat este tavalugirea care se face cu scopul de a
asigura o rasarire uniforma si rapida. Lucrarea este obligatorie in zonele secetoase. Impiedicarea
formarii crustei in urma tavalugirii se poate realiza prin trecerea cu o grapa de maracini sau cu o
grapa cu coltii in sus. Pe solurile grele, daca nu s-a putut evita formarea crustei, se trece cu un
tavalug inelar sau cu un tavalug de lemn pe care a fost infasurata sarma ghimpata.
O operatie deosebit de importanta, pentru a avea o cultura corespunzatoare de lucerna,
este combaterea buruienilor. Acest lucru are o deosebita importanta mai ales in anul I cand ritmul
lent de crestere a buruienii face ca ea sa fie foarte sensibila la imburuienate.
Combaterea buruienilor se face prin metode preventive, metode agrotehnice si metode
chimice.
Metodele preventive constau in semanatul lucernei in tarlale neimburuienate.
Metodele agrotehnice au o mica aplicabilitate. Fara discutie buruiana cea mai daunatoare
lucernei este cuscuta (Cuscuta campestris, Cuscuta trifolii). O prima metoda de combatere este
de a se semana numai seminte decuscutate. Daca exista cuscuta in lan aceasta se combate prin
tratarea vetrelor cu solutii de Reglone sau Gramoxone in concentratii de 1 %, 1 l/m2 de vatra.

DĂUNĂTORII SPECIFICI LUCERNEI

1. Afidele (Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) şi Acyrthosiphon pisum);

Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) – paduchele negru al lucernei;

4
Biologie: Ierneaza ca forma aptera, in colonii, la coletul plantelor de lucerna sau chiar pe sol, in jurul
plantelor. In luna martie, coloniile de paduchi se gasesc in numar destul de mare pe ramurile lucernei. in
luna mai apare forma aripata, care zbara pe alte plante, in special pe salcam, pe petiolul frunzelor, dar
mai ales la extremitatea lastarilor, care din cauza numeroaselor intepaturi, se usuca. Pagubele produse
pot de pana la 50% in unii ani.

Acyrthosiphon pisum

Sursa: wikipedia.com

2. Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei;

Sursa: wikipedia.com

Biologie: Specie cu doua generatii pe an, care ierneaza in stadiul de ou in tulpina plantelor gazda din
culturi si flora spontana. Ecloziunea larvelor are loc in cursul lunilor mai-iunie, adultii apar in iunie-iulie,
iar adultii noii generatii apar in august. Dezvoltarea larvei dureaza 25-30 zile. femelele din noua

5
generatie depun oua esalonat, in lastarii plantelor de lucerna sau a altor plante. Dupa depunere, locul
depunerii este acoperit cu substanta aglutinanta. Incubatia dureaza 8-12 zile, iar dezvoltarea larvei
dureaza 20-25 zile. Adultii si larcvele sunt intalniti in camp, in perioada iulie-septembrie-octombrie.
Ouale hibernante sunt depuse in tulpinile plantelor, in cursul lunilor august-septembrie. Temperatura
optima de dezvoltare a alarvelor este de 20-30°C, pragul inferior fiind de 11.5°C, temperatura ridicata
(35-40 °C) si umiditatea scazuta din aceasta perioada reducand simtitor numarul insectelor, si in special
a uoalelor care ierneaza.

Dauneaza atat adultii cat si larvele, hranindu-se cu sucul celular din frunze, muguri, flori, pastai si boabe
verzi, cele mai daunatoare fiind larvele generatiei a II-a. Frunzele plantelor atacate se ingalbenescc si se
usuca. Florile atacate devin sterile, iar semintele raman mici, depreciate calitativ, iar productia la
unitatea de suprafata scade simtitor.

3. Lygus pratensis - ploşniţa de câmp;

Sursa: wikipedia.com

Biologie: Adultul are corpul oval, de 4.5-7.5 mm lungime, de culoare cenusiu-galbuie si ce reflexe
stralucitaore. Trompa poate ajunge pana la coxele posterioare, iar extremitatea femurelor are cate doua
benzi transversale brune. Tibiile prezinta spini de culoare bruna, iar scutelumul are o pata mediana
bazala. Biologia este asemenetoare cu cea de la Adelphocoris lineolatus.

4. Lygus rugulipennis – ploşniţa de camp;

6
 5. Hypera variabilis – gargarita frunzelor de lucerna;

Biologie: Insecta are o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol, sau sub resturile de plante ramase in
camp. Insectele apar in a doua decada a lunii aprilie si se hranesc cu frunzele si lastarii diferitelor specii
de leguminoase. Dupa 3-4 zile de la hranire are loc copulatia si ponta in perioada mai – iunie. Durata
medie a pontei este de 60-65 zile, maxim 120 zile. Incubatia dureaza10-18zile.

Larvele din prima generatie sunt miniere, apoi, pe masura ce se dezvolta, apar la suprafata
organelor atacate, hranindu-se cu frunzele din varful lastarilor. Dezvoltarea larvelor dureaza 15-20 zile,
timp in care naparlesc de trei ori. In primele doua varste acestea stau ascunse la baza lastarilor si intre
frunzele mici, si intre urmatoarele doua varste pot fi observate si la suprafata organelor de hranire.

Larvele tinere mineaza mugurii vegetativi si florali, iar mai tarziu scheletuiesc frunzele si rod
varful tulpinilor, care se usuca. Adultii rod epiderma si parenchimul frunzelor, tesutul tulpinilor, fapt care
determina uscarea frunzelor, datorita pierderii excesive a apei.

7
 6. Sitona sp. – gargaritele frunzelor si radacinilor de leguminoase;

Sitona lineatus Sitona callosus Sitona humeralis

Sitona inops Sitona crinitus Sitona cylindricollis

Sursa: wikipedia.com

Biologie: In tara noastra prezinta o generatie pe an. Iernarea are loc in stadiul de adult, in sol, iar aparitia
primavara timpuriu, la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie. Dupa o perioada scurta de hranire
incepe ponta, ouale fiind depuse pe frunze, lastari si uneari pe sol. aparitia noilor adullti are loc in luna
iulie si se prelungeste pana in toamna tarziu.

Daunele cele mai mari sunt produse de catre adultii hibernanti, in primavara. Acestia rod frunzele
marginal, producand atacuri mai ales in culturile tinere. In urma atacului produs de catre adulti si larve,
cantitatea si calitatea fanului scade semnificativ.

8
 7. Otiorrhyncus ligustici – gargarita radacinilor de lucerna;

Biologie: Ierneaza in stadiul de adult si ca larva in sol. In lunile mai-iunie, adultii ies din pamant si trec pe
diferite plante, unde perforeaza frunzele in mod neregulat. insectele se inmultesc pe cale sexuata sau
partenogenetic. Depunerea oualelor are loc incepand din a doua ju7matate a lunii aprilie si se
esaloneaza pe o perioada de doua luni. Dupa 10-15 zile de incubatie apar larvele care ajung in contact cu
radacinile plantelor pe seama carora se hranesc.

Adultii consuma frunzele, iar plantele stagneaza din crestere. Larvele rod complet radacinile subtiri, iar
cele groase sunt roase continuu sau in canale logitudinale. Plantele puternic vatamate se usuca, atacul
manifestandu-se in vetre.

8. Subcoccinella 24 punctata – buburuza lucernei;

9
Biologie: Ierneaza in stadiul de adult la baza tulpinilor de lucerna sau in diferite resturi vegetale. Adultii
apar frecvent in a doua si a treia decada a lunii aprilie. Dupa o perioada de hranire de 20-30 zile, in luna
mai, incepe depunerea oualelor. Incubatia dureaza 4-10 zile, iar perioada de larva este de 14-25 zile.

Ataca in stadiul de adult si larva distrugand epiderma si tesutul frunzei, iar la aparitia in masa pot fi
atacate tulpinile si florite. Specificitatea atacaului consta in faptul ca, atat adultii cat si larvele, desprind
tesuturile frunzei, le preseaza si extrag sucul.

9. Phytodecta fornicata – gandacul rosu al lucernei;

Sursa: wikipedia.com

Biologie: Prezinta o generatie pe an si ierneaza in stadiul de adult in sol, pana la 10-15 cm adancime.
Insectele apar in culturi in luna aprilie si se hranesc cu frunzele si lastarii plantelor. Dupa 6-8 zile de
hranire au loc copulatia si ponta. Ponta se esaloneaza pana la sfarsitul lunii mai, iar primele larve apar in
perioada aprilie-mai si se hranesc intens. Dezvoltarea acestora dureaza 3-4 saptamani. Adultii din noua
generatie apar in prima decada a lunii iulie, care, dupa o scurta perioada de hranire, se retrag in sol.

Insectele adulte si larvele rod frunzele de la margine spre interior, le perforeaza sau le rod in intregime.
Larvele din ultimele varste rod si varful lastarilor.

10
Managementul intergrat al daunatorilor
1. Afidele (Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) şi Acyrthosiphon pisum);

Aphis medicaginis (sin. A.craccivora) – paduchele negru al lucernei;

Cosirea premature a lucernei, scoaterea cositurii de pe teren cat mai repede si tratarea terenului
cu hexacloran (25kg/ha), urmata de o grapare energica.

2. Adelphocoris lineolatus – ploşniţa lucernei;

Se recomanda amplasarea noilor lucerniere la minimum 2-3 km de vechile lucerniere,

insamantarea in primavara sa fie facuta sub planta protectoare, utilizarea de soiuri relativ rezistente si
amplasarea de capcane pentru adunarea adultilor, in faza de butonizare si la inceputul inflortului, cand
insecta se afla in stadiul de larva.

Aplicarea de tratamente la avertizare, utilizand produse organofosforice, carbamice sau continand

piretroizi de sinteza ( FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS 2.5EC 0.30 l/ha)) se aplica doar la culturile
semincere.

3. Hypera variabilis – gargarita frunzelor de lucerna;

Se recomanda utilizarea de soiuri rezistente, cu tulpina mai groasa, fiind mai rezistente la
depunerea oualelor de catre adulti.

Tratamentele chimice se aplica primavara la aparitia primilor adulti hibernanti. Tratamentele

aeriene cu insecticide organo-fosforice sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS 2.5EC
0.30 l/ha), eventual utilizand un volum redus de lichid, dau rezultate foarte bune. S-a demonstrat
eficacitatea maxima a tratamentelor atunci cand 75% din varfurile plantelor prezinta urme evidente de
atac si se repeta imediat dupa recoltare.

4. Sitona sp. – gargaritele frunzelor si radacinilor de leguminoase;

Se recomanda utilizarea de soiuri rezistente si respectarea tehnologiei de cultura.

Tratamentele chimice se aplica primavara la aparitia primilor adulti hibernanti. Tratamentele

aeriene se fac cu insecticide organo-fosforice sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha, DECIS
2.5EC 0.30 l/ha).

5. Otiorrhyncus ligustici – gargarita radacinilor de lucerna;

11
 Se recomanda izolarea culturilor prin santuri si tratarea solului cu un produs pe baza de dazomet,
organo-fosforice sau carbamati.

6. Subcoccinella 24 punctata – buburuza lucernei;

Se recomanda graparea lucernierelor, cat mai timpuriu in primavara pentru a reduce numarul
adultilor hibernanti. In periada aprilie-iulie, la aparitia atacului, se recomanda tratarea cu produse pe
baza de alfa-cipermetrin (FASTAC 10EC 0.15 l/ha).

7. Phytodecta fornicata – gandacul rosu al lucernei;

Se recomanda graparea timpurie a culturiloe pentru a se distruge adultii hibernanti, precum si

dupa prima coasa, delimitarea unor benzi capcana, pe care se aduna adultii si larvele, benzi care vor fi
cosite dupa aceea.

Se pot aplica tratamente chimice, la aparitia adultilor hibernanti, utilizandu-se produse organo-
fosforice, sub forma de concentrate emulsionabile, sau piretroizi de sinteza (FASTAC 10EC 0.15 l/ha).

BIBLIOGRAFIE

12
1. Ioan Rosca, Rada Istrate, Tratat de entomologie (agricultura, horticultura,
silvicultura), Ed. ALPHA MDN, Bucuresti, 2009;
2. Paul Varga, I. Moga, E. Kellner, C. Balan, Maria Ionescu, Lucerna, Ed. Ceres,
1969;
3. Motca Gh., Dinca N., Ana-Maria Glavan-Cultura pajistilor si plantelor
furajere(lucrari practice), Bucuresti,2008.
4. http://www.bayercropscience.ro/daunatori.php ;

5. http://www.scribd.com/doc/49269797/Bolile-plantelor-cultivate-p1-p2 .

6. http://coleoptera.ksib.pl/search.php?taxonid=31761&l=en&dds=par ;

13