Ce este iubirea de sine?

Iubirea de sine este o dilemă pe care încercăm să o înțelegem de-a lungul vieții
nostre. Dese ori ne complicăm înțelesurile, căutăm semnificații ascunse și nu
realizăm faptul că totul e mai simplu decât pare.
Nu mai căuta scuze că nu știi cum să te iubești, doar începe să spui tot mai des
această afirmație – eu pot.
Pot fi cu cineva sau pot fi singur.
Pot fi frumos în felul meu. Nu trebuie să respect standardele de frumusețe din
revistele glamour.
Pot alege regulile vieții mele.
Pot alege singur cursul timpului meu. Nimic prea devreme pentru mine și nimic
prea târziu. Totul în viața mea este la timp.
Pot fi amuzant, nebun, luminos, trist, amuzant. Și tu poți. Dar lângă tine voi
rămâne eu, indiferent ce crezi despre asta.
Pot să nu fiu de acord. Pot spune Nu, deși toți cei din jurul lor speră să audă de la
mine Da.
Pot plânge când toată lumea râde, pot sta atunci când toată lumea aleargă.
Eu pot să definesc limitele comunicării confortabile cu ceilalți. Chiar dacă
„ceilalți” sunt rudele mele cele mai apropiate.
Nu trebuie să fiu cel mai bun. Pot fi suficient de bun pentru mine.
Pot să plec și să pornesc din nou, chiar dacă investesc mult efort.
Iubirea de sine începe cu cuvintele – eu pot. Pot să mă ascult, să am grijă de
mine și să fiu propriul meu prieten empatic și deschis la minte.
Nu voi mai trage povara trecutului, pe care am tras-o atât  de mult timp – toate
eșecurile mele și toate greșelile. Nu-mi voi reproșa pentru tot ceea ce este în
mine care nu este perfect. Nu mă voi convinge că nu sunt demn de iubire sau
fericire. Nu voi lăsa vocile trecutului să îmi sune în urechi, amintindu-mi de toate
eșecurile. Voi învăța să le înec, voi învăța să nu le cred.
Nu mă voi mai închide de fiecare dată când cineva încearcă să-mi arate
dragostea și devotamentul. Nu voi încerca să creez o distanță între mine și cineva
de care mă pot îndrăgosti, pentru că am obiceiul de a crede că nu sunt demn de
iubirea adevărată sau că această iubire se va sfârși într-o inimă frântă. Nu-mi voi
respinge emoțiile și mă prefac că nu îmi pasă. În schimb, voi ține mai bine, mai
degrabă decât să-l îndepărtez pe cineva care vrea cu adevărat să mă iubească.
Nu îmi voi mai permite doar să fiu iubită de cineva, dar îmi voi permite în
sfârșit să fiu iubită de mine. Nu mă voi chinui de fiecare dată când nu fac totul
așa cum ar trebui. Dar îmi voi mai da o șansă – așa cum aș face-o pentru cel pe
care îl iubesc. Mă voi iubi până în cele mai mici detalii, până la defecte. Îmi voi
sărbători victoriile și momentele de care pot fi mândră, fără rușine și uitare.
Îmi voi permite să-mi deschid pe deplin inima. Să-mi amintesc de vremea când
nu am vrut să mă rețin de cel pe care îl iubesc și care m-a iubit și, deși inima mi-a
fost frântă, sentimentul unei inimi deschise a fost incredibil și a meritat durerea
până la urmă.
Nu vreau să trăiesc de teamă că a fi iubită înseamnă să mă pun în pericol. Într-
adevăr, majoritatea lucrurilor din viață sunt, într-un anumit sens, legate de risc și,
chiar dacă totul nu funcționează așa cum sper, tot pot spune că am încercat. Pot fi
mândru că nu trăiesc cu frica de necunoscut, dar îl accept cu brațele deschise și cu
inima.
Îmi voi reaminti că sunt demnă de iubire, indiferent de cine decide să vină în
viața mea sau să o părăsească. Nu voi permite relațiilor să stabilească pentru ce
stau, pentru că nimeni în această lume nu mă poate iubi pentru totdeauna. Îmi voi
lăsa inima să iubească absolut și nu doar pentru autoconservarea disperată.
Îmi permit să nu sunt de acord cu promisiunile goale, relațiile toxice și
abuzul. Nu voi mai justifica pe nimeni. Pentru că merit mai mult. Sunt demnă de o
relație conform așteptărilor mele. Mi-am dat seama că a te îndepărta de cineva care
nu mă iubește este și iubirea de sine.
Îmi voi permite să fiu iubită, pur și simplu pentru că este cel mai bun lucru de
experimentat în această viață. E timpul să ne oprim din a ne limita pur și
simplu de frica trecutului.

Obișnuiește-te să vorbești mai des despre lucrurile care funcționează bine în viața
ta!
Obișnuiește-te să îți spui că viața este frumoasă și observă detaliile care o
înfrumusețează!
Obișnuiește-te să găsești o mulțime de motive să zâmbești și să te simți bine!
Obișnuiește-te să vezi la ceilalți mai multe calități și virtuți decât greșeli și defecte!
Obișnuiește-te să crezi că tot ceea ce este mai bun este pe cale să vină!
Obișnuiește-te să prețuiești și să te bucuri de compania și timpul fiecarei persoane!
Obișnuiește-te să fii sincer cu tine și pozitiv!
Obișnuiește-te să oferi o bucățică de fericire și altora, făcând fericite și alte vieti!
Obișnuiește-te să te admiri, respecți, prețuiești și să te iubești!
Aurelia Balan
De foarte multe ori sunt întrebată cum reacționez la concurență și invidie și cum fac față răutății
oamenilor? Cei care mă cunosc știu că sunt omul care întotdeauna spun : loc sub soare e pt
fiecare!
Pornind de la această idee, ani în urmă am acceptat să predau, să mă împart cu ceea ce știu, ce
am dobândit și experimentat și cu studenții mei. Probabil dacă măcar pt o clipă m-aș fi temut de
concurență, nu ajungeam la catedră. Caut mereu să transmit mai departe , să stimulez tinerii să
dezvolte și să capete abilități, să crească specialiști cu care să mă mândresc și să pot afirma cu
bucurie : " nasc și la Moldova oameni!"
Eu, în realitatea mea, nu am loc pt rivalitate, invidie sau ranchiună. Nici ideea de așa zisa "
invidie albă ", nu îmi place. Fiindcă invidia, recunoscută sau nu, îmbolnăvește grav- mintea,
trupul și sufletul, iar eu am prea multe de făcut în această întrupare și prețuiesc sănătatea și
armonia prea mult încât nu îmi asum să mă otravesc conștient cu niște emoții care au vibrații atât
de joase.
Am ales de mult, ca de la cei mai buni decât mine să învăț, să admir și să apreciez.
Sunt onestă și sinceră cu mine, nu calc peste cadavre, nu vreau ceea ce nu îmi aparține prin drept
divin și, deschis mă bucur și aplaud succesul oamenilor!
În rest, fiecare e responsabil de propriile trăiri, gânduri și emoții.
Să privim dragilor în sus, este atât de mult loc pentru a crește!