Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură

tradiţionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună
cu ciclul Florica, din volumul Pe Argeş în sus, apărut în 1923. Volumul
este reprezentativ pentru tradiţionalismul poetului deoarece poeziile
incluse realizează imaginea spaţiului natal patriarhal (moşia Florica),
casa părintească, interiorul cu poezia obiectelor, universul rural şi
împrejurimile casei, natura câmpenească însufleţită de amintirile
copilariei.
Tema poeziei desi aparent pare o poezie de dragoste, este o
meditatie pe tema trecerii ireversibile a timpului, relatia
trecut-prezent, imaginea idilica a satului si casa amintirii fiind
representative pentru lirica traditionalista. Prin reliefarea identitatii
experientelor unor generatii diferite, in ciuda scurgerii timpului, se
realizeaza o apropiere a celor doua timpuri, trecut si prezent, pana la
identificarea acestora, creandu-se astfel o prespectiva ampla asupra
trecerii iremediabile a timpului. Cu subtilitate, poetul insinuează
motivul grav al clipei care trece prin bătaia clopotului care anunță
moartea dar și nunta: “un clopot a sunat,/De nuntă sau de moarte, în
turnul vechi din sat.” Poezia este alcatuita dupa rigoarea versificatiei
traditionale, fiindstructurata in 18 distihuri si 3 versuri libere, cu
masura constanta de 13 silabe, ritmul jambic si rima imperecheata
care ii accentueaza caracterul elegiat.
Titlul poemului este unul inedit deoarece este alcătuit dintr-o
propoziție prin care poetul comunică ideea centrală a întregului poem,
și anume, apropierea până la identificare a trecutului cu prezentul,
două valori ale existenței umane plasate într-un spațiu și timp
neidentificate. Adverbul în formă populară „aci”, verbul „sosi” (la
perfect simplu) și locuțiunea adverbială de timp „pe vremuri”,
sugerează ideea că existența umană se bazează pe experiențe
repetabile, retrăite și reluate de fiecare generație în parte, generație
care simte și trăiește viața asemenea predecesorilor.
Poezia este o meditaţie nostalgică pe tema trecerii ireversibile a
timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ ciclicitatea
vieţii. Comunicarea poetică se realizează în două registre: lirismul
obiectiv, cu elemente de narativitate simbolică şi meditaţie cu
caracter general-uman, şi lirismul subiectiv, cu prezenţa eului liric şi
comunicarea directă a trăirilor şi a sentimentelor, la persoana I
singular. Sentimentul elegiac şi meditativ are ca suport lirismul
subiectiv, susţinut de prezenţa mărcilor lexico-gramaticale specifice
(pronume personale, adjective posesive şi verbe la persoana I şi a II-a
singular; elemente deictice spaţiale şi temporale: „aci -„acolo",
„acum" - „atunci). Dar iubirea evocată, deşi aparţine planului trăirii
subiective, este ridicată la grad de generalitate, obiectivându-se, prin
repetabilitate. La nivel stilistic, ideile şi imaginile poemului sunt
susţinute prin prezenţa metaforei,”casa amintirii”, care exprima
intoarcerea spre trecut, imaginea casei descrisă în nuanțe
melancolice; „casa amintirii” este spaţiul rememorării nostalgice
a trecutului, dobandind semnificaţia unui spaţiu mitic, locuinţă a
strămoşilor. Comparaţia „ca ieri sosi bunica… şi vii acuma tu”
manifestată ca figură de stil, dar şi ca procedeu de structurare, prin
cromatica discret sugestivă a epitetului metaforic: „ochi de peruzea”,
„ochi de ametist”.
In concluzie, poezia „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat,
aparține liricii tradiționaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului
rural, dar și prin tema timpului trecător. El reconstruiește cu
mijloacele timpului în care trăiește experiențele anterioare ale
pastelului, păstrând melancolia dispariției unei lumi. De altfel,
poezia sa, este păstrată ca un testament pentru copii, în sensul
că, iubirea este transmisă mai departe, din generație în
generație, glasul păstrându-i-se viu în orice cadru temporal.