

Page -9-
încercare dificilă, temerară chiar, lucrarea Ceramica populară din Oltenia a necesitat ani de studii şi cercetări,
în dorinţa şi cu ambiţia de
 Page -10-
Lucrare de sinteză, Ceramica populară din Oltenia se înscrie astfel în demersurile care ţin de cercetarea
sistematică pe zone, a meseriilor populare şi de repertorierea generală a centrelor de artă tradiţională, a
creatorilor şi a târgurilor în care aceştia îşi desfac produsele. Sperăm ca, odată realizată, ea să devină un
argument al intensificării eforturilor de cunoaştere aprofun¬ dată a meseriilor tradiţionale, a centrelor crea¬
toare de civilizaţie şi artă populară şi de punere în valoare a valenţelor artistice pe care le implică.
 Page -10-
O lucrare ca aceasta impune cercetări din perspective şi sub aspecte diferite: istoric, social, estetic, funcţional,
material, tehnic şi economic, ceea ce presupune o abordare monografică, interdisciplinară, în măsură a reflecta
realitatea complexă a centrelor de ceramică dintr-o zonă, la rândul ei complexă, ca aceea care face obiec¬ tul
cercetării noastre.
 Page -10-
Au fost puse în lumină numeroase detalii privitoare la trecutul olăritului, precum şi date referitoare la tehnicile
de lucru, la forma şi funcţionalitatea produselor ceramice. Interesul specialiştilor s-a concentrat mai ales asupra
anumitor centre de ceramică, prezentate în cerce¬ tări cu caracter monografic. Au apărut şi câteva studii
tematice, în care, pe lângă particularităţi tradiţionale, au fost relevate, într-o formă mai mult sau mai puţin
extinsă, şi unele aspecte contemporane.
 Page -10-
Diferită într-o oarecare măsură, situaţia ac¬ tuală nu ne mai permite să vorbim chiar despre „pete albe" în
privinţa cunoaşterii artei populare din Oltenia, ci doar despre anumite neajunsuri din punctul de vedere al
modalităţii şi al per¬ spectivei de abordare a problemei legate, în ceea ce priveşte domeniul pe care-1 avem în
vedere, de observaţiile aceloraşi autori, potrivit cărora „...ceramica diferitelor centre olteneşti are ele¬ mente
comune care ne permit să le clasăm într-o singură familie (...) Ceramica oltenească are ele¬ mente
deosebitoare de olăria ţinuturilor înveci¬ nate". Aceste observaţii, pe de o parte, iar, pe de altă parte, aceea că
„...ceramica oltenească are caracterele esenţiale ale ceramicii româneşti, ceea ce face să fie socotită o parte
din marea familie românească" (ibidem, 66) au determinat, într-o anumită măsură, configuraţia şi conţinu¬ tul
lucrării de faţă, care, dincolo de tratarea sin¬ cronică şi diacronică, nu-şi propune să „rezolve" decât
dimensiunea actuală a meşteşugului din întreaga zonă, reţinând din trecut doar semnifi¬ caţia unor evenimente
ce au marcat prezentul, in spiritul ideii goethiene potrivit căreia „...nu mai încape nici o îndoială în zilele noastre
că istoria lumii trebuie să fie rescrisă din timp în timp".
 Page -11-
Ceramica popuCară din 06tenia
 Page -11-
O constatare ca aceasta, cuprinsă în lucrarea Ceramica românească tradiţională, a reprezen¬ tat, de
asemenea, un îndemn către abordarea celor atât de multe încă nespuse: „Mai rămâne încă mult de făcut
pentru a înregistra, măcar descriptiv, aspectele atât de variate ale unei ceramici produse şi astăzi în aproape o
sută cincizeci de centre, dintre care numai vreo zece au fost cercetate în amănunţime. Tot aşa, nu s-a realizat
încă o privire de ansamblu asupra tehnicilor de producţie utilizate diferenţiat (...), după cum nu s-a făcut încă
tipologia generală a formelor ceramicii şi nici repertoriul analitic al motivelor şi sistemelor decorative. (...) Numai
după realizarea acestor studii cu caracter mono¬ grafic (...) se va putea trece la o amplă sinteză" [Nicolescu,
Petrescu: 1974, 17].
 Page -11-
Lucrarea de faţă reprezintă, deopotrivă, rezultatul cunoaşterii contribuţiilor teoretice în legătură cu acest
domeniu, dar, în egală măsură, al cercetărilor proprii efectuate în teren. Am dori ca ea să poată deveni cu
adevărat o contribuţie la înfăptuirea unei sinteze privind imaginea de ansamblu a ceramicii din Oltenia, atât sub
aspectul particularităţilor locale, cât şi din punctul de vedere al fondului comun al cera¬ micii româneşti în
general, al acelui fond de la care au evoluat, în cursul veacurilor, în condiţii istorice specifice, diferitele centre
de ceramică din România, fiecare având, la rândul său, particularităţi bine definite.
 Page -11-
în privinţa ceramicii, Oltenia (ca mare re¬ giune etnografică, şi nu administrativă) este una dintre puţinele care
cuprind centre producătoare de ceramică de toate felurile: neagră (la Şimiani, judeţul Mehedinţi, azi centru
dispărut - n.n.), nesmălţuită, smălţuită, cu forme foarte diferite, cu adânci rezonanţe şi similitudini în trecutul
îndepărtat, cu profiluri ale substratului nostru cultural, prezentând, de asemenea, şi o mare varietate de stiluri şi
culori.
 Page -11-
Totuşi, în afară de câteva articole apărute în reviste de specialitate, s-a publicat destul de puţin
despre ceramica oltenească, iar o lucrare de sinteză lipseşte.
 Page -11-
Au fost avute în vedere fie anumite centre, între care, fireşte, acela de la Horezu, fie, dim¬ potrivă, arta
populară în ansamblul ei, cu o anumită secţiune, atât cât putea fi aceasta, într-o asemenea lucrare, consacrată
subiectului la care ne referim.
 Page -12-
O altă explicaţie a acestei diversităţi etno¬ grafice, pe lângă cele amintite, ar fi poziţia geo¬ grafică a centrelor
de ceramică, faţă de aşezările urbane (culturale), de unde iradiau inovaţiile tehnice şi artistice, precum şi faţă
de celelalte „centre" de meşteşuguri. Extinzând „...analiza repartizării meseriilor tradiţionale la teritoriul Olteniei,
desprindem constatarea că, mai cu seamă înjumătăţea de nord a regiunii, centrele cele mai renumite de
meşteşugari se concen¬ trează în grupuri formând adevărate zone crea¬ toare de civilizaţie, care au ca punct
gravitaţio¬ nal de obicei un oraş sau un târg de mai veche atestare. De exemplu, în Goij, cele mai de vază
centre de olari, vărari, cojocari, pietrari, de meş¬ teri artişti în ale lemnului etc. sunt grupate cu precădere între
Runcu-Săcelu (la nord), Câlnic- Hodoreasca (la sud), având ca nucleu gravita¬ ţional oraşul Târgu Jiu".
[Iordache: 1977, 169]
 Page -12-
O arie mai restrânsă, lipsită de un nucleu atât de important, o formează zonele „Novaci, Baia de Fier, Racoviţa
şi Polovragi. în Vâlcea, cea mai compactă zonă de centre meşteşug㬠reşti este cuprinsă între Brezoi (la
nord), Dăeşti- Popeşti (la sud), Alunu-Vaideeni (la vest). Pentru această arie punctele de convergenţă mai
impor¬ tante sunt Horezu şi Râmnicu Vâlcea.
 Page -12-
din Oltenia, aşezate în majoritatea lor în zona subcarpatică, „...cunoscut fiind că în regula generală, centrele
de ceramică luau fiinţă în regiunile deluroase, unde există lut bun pentru oale şi unde, datorită lipsei unei
agriculturi intensive şi a altor posibilităţi suficiente de ago¬ nisire a bunurilor necesare vieţii, olăritul deve¬ nise
intr-un fel ocupaţia de bază". [Bănăţeanu, Focşa, Zderciuc: 1964, 3]
 Page -13-
Ceramica populara din OCtenia
 Page -13-
Parcurgerea diferitelor surse bibliografice, ca şi investigaţiile la faţa locului, evidenţiază un proces
contradictoriu, care înseamnă continua¬ rea meşteşugului în unele centre, restrângerea şi dispariţia sa treptată
în altele, inclusiv din centrele de ceramică de veche tradiţie.
 Page -14-
Lucrarea se va referi la ceramica din Oltenia şi din punctul de vedere al funcţiilor acesteia - utilitară, cultică,
magică, decorativ-estetică -, în¬ cercând totodată şi o incursiune în simbolistica ornamentaţiei sale.
 Page -16-
Ceramica
 Page -16-
afirma că la Horezu, în judeţul Vâlcea, se produce una dintre cele mai interesante şi mai rafinate ceramici
româneşti nu mai repre¬ zintă de mult timp o noutate. E un adevăr care, din fericire, a devenit într-o măsură tot
mai mare valabil nu doar pentru specialiştii şi colecţiona¬ rii din ţară şi chiar din afara hotarelor ei, ci şi pentru
un public tot mai divers, atât din punct de vedere geografic, cât şi intelectual.
 Page -16-
O trecere în revistă, fie şi sumară, a studii¬ lor de specialitate, care au lămurit, în parte, problemele legate de
istoria, de tehnologia şi de imaginea de ansamblu a producţiei ceramice de la Horezu, în contextul celei
vâlcene (olteneşti
 Page -16-
de Horezu
 Page -16-
în 1937, Barbu Slătineanu publica tratatul Ceramica românească, definit drept „o încercare de sinteză despre
evoluţia ceramicei româneşti", precizând, între altele, că documentaţia s-a făcut
 Page -16-
priveşte epocile mai timpurii, parte din material l-am putut căpăta prin bunăvoinţa arheologilor noştri care
făceau săpăturile. Cum lipseşte o literatură despre ceramica românească şi cum materialul care se găseşte
este foarte limitat, este firesc ca documentaţia să fie incompletă. De aceea fac apel la toţi cei cu dragoste
pentru arta şi patrimoniul naţional, să-mi aducă la cunoştinţă orice elemente documentare noi şi totodată îi rog
să nu se sfiască să mă îndrepte acolo unde am greşit." [Precuvântare]
 Page -17-
Ceramica populata din OCtenia
 Page -17-
Centrul ceramic de la Horezu deschide seria analizelor dedicate ceramicii din Oltenia: „Cătu¬ nul Olari din
comuna Horezu, judeţul Vâlcea, se află pe muchea unui deal ce domină acest orăşel, întinzându-se pe o mare
lungime spre munţi şi este cel mai important centru de olărie din secolele al XVTII-lea şi al XlX-lea (...)
 Page -17-
Desigur că, sub impulsul olăriei orientale, care era adusă la reşedinţa domnească a lui Brâncoveanu, olarii de
la Horezu au căutat să imite pe cât se putea vasele străine, împodo- bindu-şi cu mai multă îngrijire arta lor.
Chiar dacă acest centru ar fi existat şi din timpuri mai vechi, pare aproape sigur că odată cu înfiinţarea
Mânăstirei Horezu, arta olăriei să se fi dezvoltat, pentru a răspunde mai bine nevoilor curţii şi boierimii din
împrejurimi. Cătunul are o biserică proprie a «Olarilor» din secolul al XlX-lea. Astăzi acest centru este în
decădere: în ceea ce priveşte frumuseţea şi arta decorării, este în mare parte uitată. Meşteşugul nu se mai
plăteşte aşa de bine din cauza concurenţei obiectelor de tablă şi de fier smălţuit." [Slătineanu: 1937, 98]
 Page -17-
în studiile sale, Tancred Bănăţeanu încadrează ceramica de Horezu în cadrul larg al ceramicii româneşti
(„Ceramica populară românească" în Arta plastică, nr. 3/1954) sau în cel regional-etnografic al Olteniei
(„Ceramică populară oltenească" în Ramuri, 1964), zonă ce cuprindea, în anul apariţiei articolului, toate felurile
de ceramică: „...neagră, nesmălţuită, smălţuită, cu formele cele mai diferite, cu adânci rezonanţe în trecutul
îndepărtat şi similitudini cu forme ale substratului nostru cultural, prezentând, de asemenea, şi o mare
varietate, bogăţie şi frumuseţe de linii, ornamente, culori".
 Page -17-
Articolul Olăria ţărănească din Vâlcea, semnat de Paul Henri Stahl şi Paul Petrescu [Stahl, Petrescu: 1965,
159-174] fixează mai întâi reperele geografice ale olăriei vâlcene, din nord-estul Olteniei, „...mărginită la nord,
spre Transilvania, de înălţimile Carpaţilor, la răsărit, spre Muntenia, de Valea Oltului, la apus, spre Goij, de
Valea Olteţului şi terminată la sud prin dealurile ce o despart de Romanaţi", pentru a face apoi o incursiune prin
studiile de speciali¬ tate care s-au referit la ceramica în discuţie.
 Page -17-
Amintind că muzeele păstrează frumoase exemplare de ceramică vâlceană, dintre care cele mai cunoscute
sunt cele ale centrului Horezu, aparţinând sfârşitului secolului al XlX-lea şi în¬ ceputului celui de la XX-lea,
autorii constată că, sub aspectul reprezentării la nivelul lucrărilor de specialitate, al monografiilor de centre
săteşti, publicaţiile asupra acestei regiuni sunt relativ puţine: „Astfel, o lucrare mai veche
(Ceramica românească, Bucureşti, 1937) sem¬ nala existenţa centrului de la Buda, a celui de la Dăieşti (cu 75
de olari), a Hurezului (cu 30 de olari), a Râmeştilor (cu 4 olari); centrul de la Hurez era descris pe scurt, dar
precis, caracte- rizându-se principalele lui aspecte. Mai târziu, o altă lucrare descrie în câteva pagini (Georgeta
Simionescu, Un sat de olari din judeţul Vâlcea, p. 5) centrul Horezu, dând indicaţii preţioase în special asupra
tehnicii de lucru."
 Page -17-
Monografia Ceramica din Hurez (1956), scrisă de Paul Petrescu şi Paul Stahl, reprezintă contribuţia cea mai
importantă asupra meşte¬ şugului, şi mărturisesc că a constituit punctul de plecare în demersul nostru
etnologic, dat fiind că intenţia iniţială a fost aceea de a alcătui o replică comparativă a acestei lucrări, ca arc
peste timp, la un interval de aproape 50 de ani!
 Page -18-
Autorii au definit aspectele principale şi par¬ ticulare ale acestui valoros centru - Horezu cu speranţa că studii
de acest fel. cuprinzând
 Page -18-
.monografii asupra centrelor de ceramică, care
 Page -18-
„în sfârşit, într-o lucrare privind ceramica românească (Paul Stahl, Paul Petrescu, Arta populară în Republica
Populară Română. Cera¬ mica. Bucureşti, 1958), se descriu câteva din caracteristicile Hurezului şi ale
celorlalte patru principale centre din Vâlcea: Buda, Dăieşti, Slătioara." [Stahl, Petrescu: 1965, 159]
 Page -18-