UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA : MANAGEMENT,

REFERAT

Profesor :

Studenta:
 Moneda

Geneza, evolutie , functii

Moneda a aparut in urma dezvoltarii schimburilor si tranzactiilor. Exista mai multe acceptiuni
privind moneda:

 prima acceptiune considera moneda orice marfa care are proprietatea de a amasura si
reprezenta orice valoare
 alta acceptiune priveste moneda moneda ca pe o conventie sociala, artificiala, cu
insusiri subiective
 a treia acceptiune este una de mijloc intre primele doua. Moneda este atat o marfa cat
si creanta asupra emitentului.

Cel mai bine insa, moneda se poate defini prin functiile sale.

Cele mai importante functii sunt:

1. functia de mijloc de plata

2. functia de etalon al valorii

3. functia de unitate de cont

4. functia de standard al platilor amanate

5. functia de rezerva a valorii

Functia de mijloc de plata (de tranzactie sau de schimb) Moneda este unicul
instrument al tranzactiilor intr-o economie de schimb. Ea reprezinta contrapartida dintre oferta
si cerere pe piata bunurilor si serviciilor. O alternativa la schimbul intermediat de moneda o
reprezinta trocul. Intr-o economie de troc, un bun se schimba direct cu un alt bun. Aceasta
presupune ca fiecare dintre cei doi parteneri de schimb sa gaseasca bunul de care are nevoie la
celalalt si sa doreasca sa se lipseasca de un bun propriu in contrapartida.

Utilizarea tocului depinde de masura in care acesta poate satisface urmatoarele cerinte ale
schimbului:

 cei doi parteneri de schimb sa se intalneasca in momentul in care fiecare dintre ei sa se

poata lipsi de un bun dorit de celalalt
 sa existe posibilitatea compararii bunurilor sau serviciilor schimbate
 sa existe posibilitatea divizarii bunurilor si serviciilor schimbate

In prezent trocul apare si este utilizat, in special, in urmatoarele situatii:

- in cazul unor momente de incertitudine (razboi, crize), cand oamenii isi pierd increderea in
moneda
- in conditiile in care preturile sunt controlate, iar vanzatorul prefera sa schimbe bunurile cu
preturi controlate cu altele cu preturi libere
- in contractele inernationale, cand statele schimba bunuri pe alte bunuri in cantitati mari
Cu cat un bun are o utilitate mai mare, cu atat el va fi mai usor acceptat la troc si chiar
poate
tinde in a fi folosit ca moneda. Folosirea monedei elimina toate neajunsurile trocului si
imparte
schimbul in doua operatiuni:
- o operatiune de vanzare (flux real pe flux monetar), ce permite obtinerea de moneda
- o operatiune de cumparare (flux monetar pe flux real), ce permite obtinerea marfurilor
dorite.

Aparitia si dezvoltarea utilizarii monedei au fost inlesnite de diviziunea muncii, cand agentii
economici nu mai erau nevoiti sa produca bunuri foarte cautate sau o gama larga de bunuri
pentru a
avea succes la schimb. Fiecare putea sa vanda propriul produs, optinand in schimb moneda
necesara
cumpararii altor bunuri. Orice cumparare a fost precedata de o vanzare care a adus moneda
necesara.
Functia de standard sau etalon al valorii
Indeplinind aceasta functie, moneda are o dubla utilizare:
 permite masurarea bunurilor si serviciilor tranzactionate
 permite, pe baza unui numitor comun, compararea unor bunuri si servicii eterogene
Fata de alte etaloane ce permit masurarea (secunda, kilogramul, etc), moneda prezinta o
anumita caracteristica: inconstanta - valoarea monedei se poate modifica in timp. De
asemenea, o
alta caracteristica a monedei este data de indispensabilitatea sa. Detinerea banilor este absolut
necesara pentru obtinerea bunurilor.
Calitatea monedei de etalon al valorii a devenit mai importanta si s-a manifestat mai des
odata cu diversificarea bunurilor si serviciilor oferite la schimb, cand utilizarea trocului a
devenit
aproape imposibila.
O conditie necesara pentru a asigura schimburi echivalente pe piata este invariabilitatea
monedei. In schimb puterea sa de cumparare poate fluctua.
Functia de etalon a monedei a fost initial indeplinita de bunuri obisnuite, apoi de metale
pretioase si devizer. In prezent avem etalonul putere de cumparare.
Functia de unitate de cont
Conform functiei de etalon al valorii, toate bunurile din economie pot fi evaluate din punct
de vedere monetar prin preturi, ceea ce permite realizarea de analize economice si de evidente
contabile. Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite urmarirea evolutiei in timp a
valorii bunurilor si a activitatilor economice desfasurate. De mentionat ca indeplinirea
aceastei
functii nu reclama existenta fizica a monedei.
Functia de standard al platilor amanate
Moneda permite, de asemenea, cuantificarea datoriilor si creantelor, ce implica anumite plati
sau incasari viitoare. Cei ce utilizeaza moneda in astfel de scopuri trebuie sa tina seama de
faptul ca
valoarea sa se poate modifica in timp, ceea ce inseamna o deplasare fata de valorile stabilite
astazi.
Daca moneda se devalorizeaza sunt avantajati cei care s-au imprumutat sau au de facut plati
(debitorii). In cazul cresterii valorii monedei sunt favorizati creditorii.
Functia de rezerva a valorii (mijloc de tezaurizare)
Spre deosebire de economia de troc, unde schimbul de bunuri este concomitent, in economia
care foloseste moneda schimbul se poate impartii in doua tranzactii ce pot avea loc la
momente
diferite: vanzarea si cumpararea. Aceasta presupune ca in intervalul dintre cele doua momente
moneda conserva valoare. Ea este o rezerva a puterii de cumparare.
In comparatie cu alte active ce pot conserva valoare (depozite, actiuni, obligatiuni, bunuri),
moneda prezinta

1. lichiditate ridicata, imediata si ieftina

2. randament zero
3. valoare nominala constanta

Functia monedei de rezerva a valorii se bazeaza pe existenta a doua elemente:

nesincronizarea dintre incasari si plati. Moneda e achizitionata la vanzare si va iesi din
patrimoniu in viitor, cand se vor face plati incertitudinea in viitor actioneaza in sensul
acumularii si pastrarii monedei pentru situatii neprevazute. In acest caz un rol important il au
factorii psihologici. Teoretic orice bun poate constituii rezerva a puterii de cumparare si de
multe ori, in special pe termen lung, sunt bunuri care conserva mai bine puterea de cumparare
decat moneda. Aceste bunuri insa, au o lichiditate mai redusa si implica anumite costuri vis a
vis de aceasta. Putem afirma ca pe termen scurt moneda conserva cel mai bine si cu riscuri
minime puterea de cumparare.

Evolutia monedei
Initial moneda imbraca forma unor bunuri obisnuite (sare, ceai). Aceste bunuri erau cu atat
mai mult utilizate ca moneda cu cat erau mai utile, durabile, divizibile si de valoare ridicata.
In
acest moment in care aceasta moneda-marfa este achizitionata pentru a fi folosita la schimb si
nu
pentru consum, se renunta la economia de troc.
Cu timpul se impun in calitate de monede o serie de metale comune (fier, cupru, bronz) sau
metale pretioase, care indeplineau mai bine decat alte bunuri cerintele monetare. In Grecia
existau
monede de argint in sec VII ien.
Datorita dezvoltarii productiei si schimburilor, volumul bunurilor si serviciilor ce pot fi
tranzactionate creste intr-un ritm mai ridicat decat al monedei metalice. Se creaza un
dezechilibru
intre nevoile economiei si existentul monetar. In aceste conditii apare moneda de hartie
(bancnota)
si moneda scripturala (de cont). Bancnotele au derivat din efecte de comert (trate), care, fara a
avea
o valoare intrinseca, reprezenta angajamentul emitentului de a plati. Banii de cont au fost
creati de
catre bancile comerciale prin inscrierea in conturi a sumelor de bani ale clientilor. Alte forme
ale
monedei scripturale sunt cecurile si viramentele aparute in a doua jumatate a secolului trecut.
In prezent, moneda marfa cu valoare intrinseca (din aur, argint) este eliminata, ramanand
numai moneda semn ( fara valoare intrinseca). O perioada scurta a existat o legatura intre
moneda
semn si aur prin obligatia emitentilor de a avea in depozit o anumita cantitate de aur pentru
acoperirea monedelor emise.
O alta forma a monedei o reprezinta moneda electronica, aparuta si dezvoltata prin utilizarea
pe scara tot mai mare a tehnicii computerizate. De asemenea, o speta de monedei este si
moneda
supranationala (DST, ecu, euro).
Clasificarea semnelor monetare
Semnele monetare se pot clasifica in functie de mai multe criterii. Astfel avem:
a) dupa forma de existenta:
 moneda materiala (manuala) – se prezinta sub forma monedei metalice (din aur, argint si
in prezent moneda divizionara) si monedei de hartie.
 moneda scripturala (de cont) – constituita pe baza depozitelor bancare ale clientilor
bancilor
b) dupa emitent:
 moneda creata de agentii economici – a functionat in timpul etalonului aur-moneda, cand
agentii economici puteau prezenta la monetarie lingouri de aur pentru a le transforma in
moneda
 moneda creata de tezaur – in special moneda divizionara
 moneda creata de banci – bancnote emise de bancile centrale si moneda scripturala emisa
de bancile comerciale
c) dupa valoarea intrinseca:
 moneda cu valoare integrala – este moneda care contine o cantitate de metal pretios egala
cu valoarea sa
 moneda semn – sunt monede din hartie a caror valoare este stabilita conventional iar
circuatia lor se bazeaza pe increderea utilizatorilor
d) dupa convertibilitate:
 moneda convertibila – pentru care emitentul isi asuma obligatia schimbului in raport cu
aurul (convertibilitate interna) sau in raport cu alte monede (convertibilitate externa)
 moneda neconvertibila – circula numai in cadrul granitelor nationale
e) dupa puterea liberatorie:
 moneda legala – cu circulatie nelimitata (moneda nationala)
 moneda fractionara – cu circulatie limitata (moneda de argint sau moneda divizionara)
 moneda facultativa – de multe ori monede straine