Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu”

Departamentul Pediatrie

ELABORARE METODICĂ

pentru studenţii anului V, facultatea Medicină, disciplina Pediatria,

la lecţia practică pe tema:

Particularităţle anatomo-fiziologice ale sistemului respirator la copil.

Metodele de examinare clinică ale sistemului respirator la copii.
Semilogia afecţiunilor respiratorii la copii. Sindroamele principale de
afectare ale sistemului respirator la copii.
Metode complementare de investigaţii.

Ore practice – 5
Ore prelegeri - 2

Discutată şi aprobată
la şedinţa Departamentului Pediatrie
din 22.05.2019, proces verbal nr. 12
Director Departament Pediatire
Prof. d.h.m., Ninel Revenco

Elaborată Prof., dr.hab.șt.med., Ala DONOS

Chișinău, 2020
 ELABORARE METODICĂ
pentru studenţii la lecţia practică pe tema: Particularităţle anatomo-fiziologice ale sistemului
respirator la copil. Metodele de examinare clinică ale sistemului respirator la copii. Semilogia
afecţiunilor respiratorii la copii. Sindroamele principale de afectare ale sistemului respirator la
copii. Metode complementare de investigaţii.

I. Baza. Secţiile Pediatrie, Pneumologie Spitalului Clinic Municipal N1, ISM și C, Spitalului
Clinic Municipal pentru copii ”Valentin Ignatenco”.
Înzestrarea orelor practice. Spirograf, pneumotahometru, roenghenograme la semiotica afecțiunilor
organelor respiratorii, centimetru, table cu normativele frecvenței respirației, limitelor plămînilor la copii.
Materiale pentru activități interactive. Teste la temă.
II. Scopul lecției practice. Însușirea metodelor de examinarea a organelor respiratorii la copii,
de depistare și apreciere a semioticii și sindroamele principale ale afectării organelor respiratorii.
Determinarea semnelor generale de pericol.

IV. Studentul trebuie să cunoască:

1. Organogeneza arborelui bronșial și plămînilor pentru a înțelege anomaliile dezvoltării căilor
respiratorii;
2. Particularitățile anatomo-fiziologice a căilor respiratorii superioare, medii și inferioare;
3. Structura segmentară și lobulară a plămânilor, limitele lor în dependență de vârsta copilului.
4. Mecanismul primei inspirații;
5. Particularitățile funcționale ale sistemului respirator la copii- particularități de vârstă a aparatului
respirator extern, particularitățile respirației tisulare;
6. Particularitățile metodice de cerecetare a organelor respiratorii la copii;
7. Acuzele și simptomele principale caracteristice pentru maladiile organelor respiratorii la copii
(semiotica);
8. Metodele instrumentale și funcționale de investigații;
9. Metodica examenului de laborator;
10. Sindromul insuficienței respiratorii, gradul, cauzele și mecanismul;
11. Probele funcționale pentru aprecierea organelor respiratorii.

V. Deprinderi practice
1. A culege anamneza vieții și maladiei;
2. Determinarea și aprecierea stării generale a pacientului;
3. A aprecia dezvoltarea fizică și gradul de influență a maladiilor organelor respiratorii asupra
dezvoltării fizice;
4. A efectua corect metodic în corespundere cu particularitățile de vârstă, examinarea, palparea,
percuția, ascultația copilului și să analizeze datele obținute, depista simptomele care adeveresc
afectarea organelor respiratorii.
5. A aprecia datele principale funcționale roenghenografice și de laborator, care se referă la afectarea
organelor respiratorii.
6. A stabili pe baza datelor primite nivelul aproximativ al afectării căilor respiratorii (superioare,
medii și inferioare).
7. A depista simptomele și gradul insuficienței respiratorii, a face concluzie despre gravitatea
afectării organelor respiratorii și respectiv despre starea gravă a bolnavului.
8. A efectua probele funcționale.

VI. Metodologia petrecerii lecției practice

Prin apelul studenților se apreciază frecvența la ore. După care se evaluează gradul de pregătire teoretică
de bază a studentului către seminar.
Se discută etapele principale ale ontogenezei sistemului respirator, particularitățile morfofuncționale
ale sistemului respirator la copii în raport cu vârsta . Se supune analizei comune principalele simptome
și sindroame de afectare a sistemului respirator la copii în raport cu vârsta.
După aprecierea cunoștințelor de bază la temă, urmează lucru practic la patul bolnavului ce include
discuția asupra anamnezei bolii, particularităților de examinare a sistemului respirator la copil.
Profesorul demonstrează practic particularitățile de folosire a metodelor clasice de examinare a
 inspecției, palpare, percuție, auscultație în diagnosticul posibilelor dereglări ale sistemului. Împreună se
discută exemple de rezultate a investigațiilor paraclinice patologice (de laborator și instumentale).
După inițierea studenților în metodologia examinării unui pacient pediatric cu patologie respiratorie,
profesorul repartizează pacienții pentru lucru desinestătător cu pacienții (un pacient la 2 studenți).
Pacienții sunt de preferință de vîrstă difirită și cu patologie diversă. Profesorul preventiv informează
pe scurt studenții despre unele date anamnestice și investigațiile anterioare în cazul patologiei acute și
cronice (fără foaie de observație).
După curația pacienților studenții fac concluzia asupra diagnosticului prezumtiv împreună cu
profesorul concretizează întrebările neclare.
La sfîrșitul lecției practice profesorul face totalizarea, și evaluează pregătirea teoretică și practică la
tema respectivă și anunță lucru la domiciliu pentru a doua zi.

Distribuirea timpului

N Denumirea etapei lecţiei practice Timpul în

minute
08.00-08.05 Partea întroductivă. Sala de studii. Prezenţa.
08.05-08.35 Aprecierea cunoştinţelor iniţiale, fundamentale ale studenţilor prin un 30 min.
iterogatoriu scurt, teste simple cu răspuns scurt, întrebări scurte. Discuția
gărzii, confruntarea cu recomandările PCN în urgențe la copii .
Brainstorming.
08.35-08.50 Aprecierea pregătirii teoretice a studenţilor la subiectul zilei. Fiecare 30 min.
09.00-09.15 subiect va include: definiție, importanța, epidemiologie, etiologie,
patogenie, tablou clinic, diagnostic pozitiv și diferențial, principii de
tratament, profilaxie, supraveghere. Demonstrarea de către student a
deprinderilor practice zilei precedente.
08.50-09.00 Pauză
09.15-09.35 Demonstrarea metodelor clasice de examinare a pacientului tematic de 20 min.
către profesor
09.35-10.20 Lucrul sinestătător al studenţilor la patul bolnavului. Curaţia bolnavilor. 50 min.
Repartizarea pacienţilor pentru curaţie în secţi pediatrică – fiecare student
la un pacient. La finele curaţiei fiecare student prezintă în scris în caiet:
 diagtnosticul prezumptiv, diagnosticul clinic final, Planul de investigații
suplimentare al pacientului cu argumentarea lor, Planul de tratamentul al
pacientului cu argumentarea lui, Planul de supraveghere la pacient cu
boală cronică. În lipsa pacientului la subiectul zilei: probleme situaționale
cu acelaș program de prezentare.
10.20-10.35 Pauză
10.35-12.00 Prezentarea şi discuţia pacienţilor, foilor de observaţie, cazurilor clinice. 85 min.
Se discută 2-4 pacienţi cu diferite forme clasice de boală la subiect şi de
diferită vârste, inclusiv copii mici. Studentul prezintă anamneza cu
semnele evocatoare pentru afectare respiratorie, evoluţia bolii până la
momentul curaţiei. Prezintă examenul obiectiv al pacientului: starea
generală, dezvoltarea fizică, constituţia. Examenul aparatului respirator:
inspecţia, percuţia, palpaţia, auscultaţia cu concluziile respective.
Examenul obiectiv al altor sisteme şi organe la necesitate. Aprecierea
rezultatelor anamnezei şi a examenului obiectiv cu formularea
diagnosticului prezumptiv (citeşte de pe foaie). Alcătuirea planului de
investigaţii cu argumentarea lor. Aprecierea rezultatelor paraclinice şi
examenului radiologic din fişa de observaţie. Argumentarea
diagnosticului clinic, al complicaţiilor bolii. Efectuarea diagnosticului
diferențial. Lucrul de sinestătător-alcătuirea planului de tratament al
pacientului.
Etapa finală. În sala de studii. Discuţii teoretice. Discuţia particularităţilor
fiecărui caz. Tratamentul la fiecare caz în parte, cu discuţia paralel
 teoretică a principiilor tratamentului de fond conform protocoalelor.
Profilaxia bolii. Discuţia şi analiza greşelilor efectuate la prezentarea
cazului clinic. Confruntarea cu recomandările PCN, ghidul de buzunar
”Asistența medicală spitalicească”
12.00-12.20 Pauză
12.20-12.45 Test control. Concluzii. 35 min.
12.45-13.00 Instrucţiuni pentru pregătirea următoarei teme. 10 min.
13.10-14.00 Lucrul individual al studentului. 50 min.
315 min

VII. Conținutul temei:

- Particularitățile anatomo-fiziologice ale aparatului respirator la copii.
- Plămînul- structură și funcții.
- Metode de examinare clinică ale sistemului respirator la copii.
- Semiologia afecțiuniilor aparatului respirator la copii.
- Sindroamele principale de afectare ale sistemului respirator la copii.
- Metode complimentare de investigații

Particularitățile de examinare clinico-paraclinică a pacientului cu patologie respiratorie

- respirația pe nas e îngreuiată, caracterul secreției rinofaringiene;
- tusea și caracterul ei, intensitatea, frecvența, durata, cantitatea și caracterul sputei etc.;
- schimbarea vocii- răgușirea, afonia;
- respirația dispneică, precizați caracterul ei.
În continuare se apreciază :
- a fost febră;
- a contactat cu bolnavi contagioși în familie, în casă;
- a suportat afecțiuni a aparatului respirator, care au precedat afecțiunii prezente, asistența
și gradul de însănătoșire, a fost bolnav copilul de rujeolă, tuse convulsivă;
- prezența în familie și la rudele apropiate a bolilor aparatului respirator,
- anamneza alergologică (prezența alergiei la copil, în familie și la rudele apropiate).
- După terminarea interogării datele din anamneză se analizează și se face o scurtă
încheiere.

La examenul obiectiv se va atrage atenția la :

1. Conștiința, poziția în pat, reacția la mediul înconjurător.
2. Starea dezvoltării fizice.
3. Colorația pielii feței și a mucoaselor pacientului.
4. Respirația nazală e liberă sau îngreuiată, caracterul eliminărilor nazale.
5. Tusea și caracterul ei, sputa.
6. Vocea copilului.
7. Forma și simetria toracelui.
8. Tipul respirației.
9. Ritmul, frecvența, profunzimea respirației.
10. Prezența dispneei. Corelația dintre inspirație și expirație.
11. Bombarea sau depresiunea spațiilor intercostale (în deosebi monolateral), simetricitatea
participării la respirație a ambelor jumătăți ale cutiei toracice.
12. Umflarea aripilor nazale
13. Corelația dintre frecvența respirației și puls.
14. Starea vestibului faringian, peretelui posterior al faringelui și amigdalelor .

La palpare se va atenționa:
- elasticitatea și rezistența cutiei toracice:
- sensibilitatea la durere;
- vibrația vocii;
- participarea simetrică la actul pe sectoarele aranjate simetric ale cutiei toracice.
- Grosimea stratului adipos pe sectoarele aranjate simetric ale cutiei toracice.
 Percutor se va atenționa la:
- vârsta copilului ;
- starea gravă sau foarte gravă, care determină poziția bolnavului în timpul percuției;
- simetria ambelor jumătăți ale cutiei toracice;
- particularitățile percuției la copii de vârstă precoce (loviturile mai ușoare, percuția directă).
În timpul percuției comparative se determină caracterul sunetului percutor și prezența focarului
patologic, iar în timpul percuției topografice se determină:
- nivelul vîrfului plămînului deasupra claviculelor; aria cîmpurilor Kerning;
- marginea inferioară a plămînilor; proiecția lobilor pulmonari pe cutia toracică;
- mobilitatea marginii inferioare a plămînilor; proiecția lobilor pulmonari pe cutia toracică;
- mobilitatea marginii inferioare a plămînilor.
- În continuare trebuie de efectuat percuția ganglionilor limfatici intratoracici: ai mediastinului
anterior (semnul ,,cupa” Filosofov, semnul Filatov) și mediastinului posterior (paratraheal,
bronhopulmonar și de bifurcație), semnul Koranuyi, semnul Arcavin.

Auscultativ se va atrage atenția la:

- vârsta copilului;
- simetria zonelor de auscultare;
- caracterul suflului respirator principal, de ce e necesar a determina durata inspirației și expirației,
puterea și corelația lor;
- porțiunile localizării mai frecvente a focarelor patologice:
regiunile axilare, spațiile paravertebrale, regiunile suprascapulare și subscapulare.
- Prezența modificărilor patologice (raluri, murmur pleural);
- Modificările bronhofoniei;
- Semne auscultative de mărire a ganglionilor limfatici bronșici (semnul d`Espin).
La finele examenului clinic al bolnavului trebuie să facem o mică concluzie despre modificările
observate și despre starea gravă raportată la gradul de insuficiență respiratorie și simptomele de
toxicoză.
Apoi vor fi valorificate rezultatele metodelor adăugătoare de investigație:
1. Aprecierea stării acido- bazice după gazele din sînge, menționînd scăderea concentrației PO2și
mărirea concentrației de PCO2.
2. Examinarea sputei (bacteriologică și microscopică).
3. Cercetarea punctatului pleural (bacteriologică, microscopică, concentrația proteinelor).
4. Datele radiologice
5. Investigațiile instrumentale (bronhoscopia etc.)
6. Investigații funcționale- spirografia , pneumotahometria etc., rezultatele probelor funcționale.
7. Probele de scarificare cu cei mai răspîndiți alergeni.
8. Cercetarea bioptatului mucoasei bronhiilor și a țesutului pulmonar.

Simptomelele subiective și funcționale:

Cel mai frecvent simptom în bolile aparatului respirator este dispneea.
Dispnee – tulburare a respirației caracterizată prin modificarea ritmului și intensitatății mișcărilor
respiratorii, cu insuficiența de oxigenare a țesuturilor, creșterea CO2 în sânge, cu răsunet direct asupra
ventilației pulmonare.
Tipurile de dispnee: obstructivă, restrictivă, mixtă. Dispnee de origine extrapulmonară.
Noțiuni de:
polipnee- acceleraree a ritmului respirator, de scurtă durată și neînsoțită de alte simptome respiratorii;
tahipnee- accelerarea necompensată a ritmului respirator, cu respirație rapidă, superficială, însoțită și de
alte simptome respiratorii.
Dispnee Cheyne-Stockes – ciclu de respirații în creștere și descreștere succesivă, intercalate cu perioade
de apneede 10-30 secunde
Dispnee Kusmaul- resăirație în 4 timpi, profundă, zgomotoasă, cu inspir, remanență în platou și expir de
aceeași durată cu inspirul, separate prin pauze egale, lungi.
Dispnee Biot: mișcări respiratorii urmate de perioade foarte lungi de apnee, cu durata de 5-30 secunde.
Tuse- act reflex sau voluntar, apărut ca o reacție de apărare a organismului, are ca efect expulzarea
violentă și sonoră a aerului intrapulmonar, a secrețiilor patologice și uneori a corpilor străini din arborele
traheobronșici, prin acțiunea cililor, mișcării peristaltice a bronșiilor.
 Tipurile de tuse: umedă sau productivă, uscată sau neproductivă, tuse spasmodică, lătrătoare.
Expectorația- tot ce se elimină din spațiu alveolo-bronho-traheal printr0o expectorație forțată sau prin
tuse.
Componența sputei și aspectul macroscopic și examenul bacteriologic(importanța.)

Simptomatologia clinică obiectiv

Inspecția tegumentelor paliditatea, roșeața pomeților, cianoza, edeme, secreții nazale,secreții
conjunctivale. erupții cutanate, cicatrici, degete hipocratice.
Inspecția cutiei toracice torace rahitic, torace emfizematos sau globulos, torace astenic, infundibular,
Inspecția dinamică: constă din observarea mișcărilor respiratorii normale sau în inspir forțat, profund.
La copii este frecvent Tirajul – depresiunea părților moi din partea afectată mai ușor de observat în
spațiile intercostale inferioare în regiunea suprasternală, epigastrică și supraclaviculară. Tirajul poate fi
unilateral sau bilateral.
Cu ajutorul palpării se obține informații asupra conformării toracelui, mișcărilor respiratorii, asupra
transmiterii ,, vibrațiilor bucale” și frecăturilor pleurale:
Diminuarea freamătului pectoral se determină în : laringite, stenoze bronșice, pneumotorace.
Accentuarea freamătului pectoral se determină în : condensarea parenchimuluipulmonar: pneumonii,
atelectazii, tumori, chist hidatic.
Percuția toracică: se face sistematic, de la regiunea superioară spre baza hemitoracelui și comparativ
pe cele două hemitorace, pentru fețele anterioare, laterală și posterioară a toracelui.
Modificările sonorității pulmonare se datoresc unor procese patologice care influențează volumul
tensiunii aerului intrapulmonar. Intensitatea, timbrul și tonalitatea sonorității pulmonare se pot manifesta
prin reducerea lor (matitate, submatitate) sau prin creșterea lor (hipersonoritate).
Auscultația se face sistematic, de sus în jos pentru fețele anterioare, posterioară și laterală a fiecărui
hemitorace, comparativ în regiuni simetrice.

Sindroamele respiratorii:

Sindrpoamele bronșice- apar datorită suferinței bronhiilor, care induce modificări de calibru ale acestora
prn mai multe mecanisme: spoasmul musculaturii intrinseci a bronhiilor, apariția edemuljui inflamator
care determină alterarea mucoasei bronșice, tulburări ale secreției glandelor mucoasei bronșice.
Sindroamele de condensare pulmonară- apare cînd âesutul pulmonar ca urmare a pierderii conținutului
aeric, devine mai dens. Densificarea este datorită unor procese inflamatorii sau neoplazice.
Sindromul atelectatic- apare o rezorbție parțială sau totalî a aerului alveolar, datorită unor cauze
mecanice, bronhopilmonare, cel mai frecvent prin obstruarea bronșică.
Sindromul de distensie alveolară- creșterea spațiului aerian situat distal de bronhiolele terminale, care
poate fi trecător- ca în astmul bronșic, sau permanent- ca în emfizemul pulmonar, mecanismul de
producere fiind diferit pentru fiecare din cele două situații clinice .

Caz clinic:
1. Copilul de 8 luni a fost internat în secție cu dispnee, tuse, cianoză intensivă a pielii. El este palid,
apatic. Frecvența respirației -40/min. , pulsul 140/min. Partea dreaptă a toracelui în timpul respirației
rămîne în urmă față de cea stîngă, freatul vocal din dreapta este diminuat. În regiunea subscapulară din
dreapta este dimunuat. În regiunea subscapulară din dreapta și în regiunea axilară, începînd cu coasta a 4-
a se atestă scurtarea sunetului de percuție.
Întrebări :
- A aprecia gradul de insuficiență respiratorie și gravitatea stării bolnavului .
- Care porțiune a aparatului respirator este afectată.
- Ce fel de acțiune a plămînilor se poate presupune.
Răspunsuri:
- IRA gravă de gradul II.
- Plămînii.
- Pneumonie.

2. Caz clinic. Copilul de 8 ani a fost internat cu acuzele de respirație dispneică, care s-a declanșat
după ce copilul s-a aflat în bucătărie unde se pregătea peștele. Starea la momentul internării: ocupă o
poziție forțată, ortopnee, toracele este ridicat, expirația accidentală, se observă participarrea mușchilor
abdominali la actul de respirație, paliditatea tegumentelor, cianoza mucoaselor, o tuse intensă fără spută.
La percuție se apreciază sunet de cutie, se percepe un număr mare de diverse raluri, în deosebi la
expirație, frecvența respirației - 30/min.
Întrebări:
- Afectarea cărui segment al aparatului respirator este descrisă în problemă?
- Ce caracter are?
- Se atestă dispnee? Caracterul ei .
- Apreciați starea bolnavului.

Răspuns:
-Bronhii, alergic.
- Dispnee respiratorie
- Gravă, IR gr.II

Întrebări pentru autopregătire:

1. Cînd are loc primordiul organelor respiratorii la embrion? La a cîta săptămână a dezvoltării
intrauterine se formează arborele bronșic?
2. Ce reprezintă surfactantul? La ce duce insuficiența lui?
3. Care vicii de dezvoltare pot apărea în cazul dereglării embriogenezei?
4. Ce secțiuni ale organelor respiratorii se referă la : superioare, medii și inferioare?
5. Particularitățile anatomo-fiziologice ale cavității nazale la copii.
6. Dezvoltarea sinusurilor paranazalela copil.
7. Particularitățile anatomo-fiziologice ale faringelui ți amigdalelor la copii.
8. Particularitățile anatomo-fiziologice ale laringelui.
9. Particularitățile anatomo-fiziologice ale traheii.
10. Particularitățile anatomo-fiziologice ale bronhiilor.
11. Particularitățile anatomofiziologice ale plămînilor.
12. Structura lobulară și segmentară a plămînilor la copii, însemnătatea ei.
13. Particularitățile de vârstă ale cutiei toracice la copii de diferite vârste și particularitățile respirației
determinate de acestea.
14. Mecanismul primei inspirații.
15. Reglarea respiarției la copii. Prin ce se explică respirația neritmică la nou-născut?
16. Enumerați 5 grupe de indici , care caracterizează funcția respirației externe la copii.
17. Schimbările proprofunzimii respiarției (volumul respiratoriu) la copii de diferite vârste. Prin ce se
explică?
18. Scimbarea frecvenței respirației la copii de diferite vârste . prin ce se explică?
19. Ce reprezintă VRM și VPV? Schimbările acestor indici în dependență de vârstă În ce patologii se
schimbă acești indici?
20. Ce reprezintă volumul de rezervă al expirației, inspirației: VPV forțat, ventilația maximală a
plămînilor (limita respirației ), rezerva respirației, schimbările acestor indici la diferiote vârste?
21. Particularitățile metabolismului gazos la copii. Coeficientul de folosire a oxigenului.
22. Particularitățile transportului oxigenului de la plămîni spre țesuturi, particularitățile respirației
tisulare la copii.
23. La ce trebuie de atras atenția în timpul examinării locale și generale a organelor respiratorii la copii?
24. Ce informație se poate obține la palparea toracelui în patologiile organelor respiratorii la copii?
25. Particularitățile percuției la copii. Cîte feluri de percuții distingem?Consecutivitatea percuției. Ce
informație putem obține?
26. Numiți limitele superioare și inferioare ale plămânilor la copii în , limitele între loburile plămînilor.
27. Care simptome percutorii sunt caracteristice în afectarea ganglionilor limfatici ai mediastinului
anterior și posterior ? cum pot fi ei determinați?
28. La ce trebuie de atras atenția pentru aprecierea caracterului suflului respirator principal? Ce tipuri
auscultative de respirație sunt caracteristice pentru copii, de ce?
29. Ce este bronhofonia? Indicii auscultativi la mărirea ganglionilor limfatici bronhiali.
30. Semiotica tusei la copii.
31. În care afecțiuni se schimbă glasul la copii? Prin ce se caracterizează crupul adevărat și crupul fals?
32. prin ce semne se manifestă afecțiunile inflamatorii ale amigdalelor și ale vestibului faringian la
copii? Formele anginei.
33. Cum se schimbă forma toracelui în afecțiunile organelor respiratorii?
34. Ce înseamnă stridor? Care sunt tipurile de stridor? Cum se manifestă el?
35. Ce fel de dureri se depistează în timpul palpației cutiei toracice? În care patologii?
36. În care patologii au loc schimbări ale vibrației vocale la copii?
37. Cum se schimbă sunetul percutor cu nuanță timpanică?
38. În care stări se manifestă o respirație accentuată (hiperpnee)? Ce este respirație aspră , suflu bronșic?
Ce zgomote adăgătoare se pot percepe la auscultația plămînilor? Ce fel de raluri există? În care afecțiuni
se percep ele? Ce fel de raluri există/ În care afecțiuni se percep ele?
39. Cum poate fi deosebit murmurul pleural de crepitații și de ralurile umede buloase mici?
40. Sindroamele obstructivee ale insuficienței respiratorii, gradele, cauzele și mecanismul.

Bibliografie:
1. Cursul tematic
2. Revenco Ninel. Pediatrie manual. Chișinău. 2014.
3. Ala Donos. ”Pneuminia comunitară și afecțiunile respiratorii recurente la copii“. Chid practic,
Chișinău. 2015
4. Ala Donos. “Pneumonia comunitară la copii”. Ghid. Chișinău. 2015.
5. Protocoale Clinice Naţionale în infecțiile respiratorii acute MS RM.
6. Ciofu Carmen, Ciofu Eugen. Esenţialul în pediatrie. Bucureşti. Editură Medicală. Amaltea,
7. Georgescu Marius, Georgescu Eugen. Semiologie medicală. Bucureşti. Editură Didactică şi
Pedagogică, RA. 2003.
8. Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 1291 din 22.11.2004.
9. West’s respiratory physiology : the essentials / John B. West, Andrew M. Luks. — Tenth edition.
10. Мазурин А. В., Воронцов И. М. Пропедевтика детских болезней. Москва. Медицина. 1986.

Discutată şi aprobată la şedinţa metodică a Departamentului Pediatrie,

proces verbal nr. 12 din 22.05.2019.