Sunteți pe pagina 1din 39

Impozitarea veniturilor persoanelor fizice

CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................2
CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE.......................3
1.1 Prezentarea generală a impozitelor..............................................................3
1.2 Principiile impunerii....................................................................................6
1.3 Așezarea și perceperea impozitelor.............................................................8
1.4 Clasificarea impozitelor.............................................................................10
CAPITOLUL II: ABORDĂRI PRIVIND IMPOZITELE DIRECTE....................17
2.1 Caracterizarea generală a impozitelor directe...........................................17
2.2 Delimitări privind impozitele pe venit.......................................................19
2.3 Fundamente teoretice privind impozitul pe veniturile din salarii..............22
CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: CALCULUL ȘI CONTABILITATEA
SALARIZĂRII PERSONALULUI LA SC NEW ART TOTAL ES. SRL..........26
3.1 Prezentarea entității SC NEW ART TOTAL ES. SRL..............................26
3.2. Calculul salariilor la SC NEW ART TOTAL ES. SRL............................29
3.3 Contabilitatea salarizării personalului la SC NEW ART TOTAL ES. SRL
..........................................................................................................................32
CONCLUZII.........................................................................................................................36
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................38
ANEXE...................................................................................................................................40
INTRODUCERE

Într-o definiție dată de specialiștii români se susține că impozitul este


definit ca fiind plata bănească obligatorie, generală și definitivă, efectuată de
persoane fizice și juridice în favoarea statului, în cuantumul și la termene precis
stabilite de lege, fără obligația din partea statului de a presta plătitorului un
echivalent direct și imediat.
În scopul procurării resurselor financiare necesare acoperirii
cheltuielilor publice s-au instituit o serie de impozite.
Importanța și complexitatea lucrării „Impozitarea veniturilor
persoanelor fizice”, oferă o imagine de ansamblu asupra impozitelor. Am ales
tema prezentată, deoarece vreau să-mi fundamentez cunoștințele și să activez în
acest domeniu.
În țara noastră, impozitul pe venit are o tradiție de mai bine de 90 de ani.
Impozitul pe venit apare ca unul din impozitele cele mai complexe. La
plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice rezidente, persoanele fizice
nerezidente care desfășoară o activitate independentă prin intermediul unui
sediu permanent în România și persoanele fizice nerezidente care desfășoară
activități dependende în România.
Cota de impozit este de 16% și se aplică asupra venitului impozabil
corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea
impozitului pe veniturile din: activități independente, salarii și asimilate
salariilor, cedarea folosinței bunurilor, investiții, pensii, activități agricole,
sivicultură și piscicultură, premii și alte surse.
Importanța impozitului pe venit a crescut odată cu modernizarea statului
român contribuind astăzi într-un procent important la bugetul național. Aceste
aspecte sunt cele care au stat la baza motivației alegerii acestei teme de licență.

2
CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND IMPOZITELE

1.1 Prezentarea generală a impozitelor


Impozitul provine ca denumire din latinescul „ipositum”, teoria fiscală
prezentând mai multe definiri ale acestuia. Astfel, în Discționarul explicativ al
limbii române, impozitul reprezintă „o plată obligatorie stabilită prin lege, pe
care cetățenii o varsă din veniturile lor bugetului statului”.
Impozitul reprezintă contribuția bănească obligatorie, nerambursabilă,
directă sau indirectă, efctuată de persoane fizice sau juridice din veniturile sau
averea lor, la termenele stabilite de lege, fără contraprestație din partea statului.
Ioan Talpoș consideră că „impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la
dispoziția statului, fără contraprestație directă și cu titlu nerambursabil, a unei
părți din veniturile sau averea unei personae fizice și/sau juridice, în vederea
acoperirii unor necesități publice”.1
Impozitul reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu
nerambursabil, datorată conform legii, bugetului de stat de către persoanele
fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin sau bunurile pe care le
posedă.2
Caracterul obligatoriu al impozitelor reiese din faptul că ele sunt stabilite
prin lege şi neplata lor atrage sancţionarea celor vinovaţi pentru încălcarea legii.
Faptul că impozitele nu presupun o contraprestaţie directă şi imediată nu
înseamnă că cetăţenii nu primesc nimic în schimbul lor, ci vor beneficia în
schimbul impozitelor plătite de bunuri şi servicii publice oferite de stat, dar
mărimea, forma şi momentul în care acestea sunt oferite rămâne la latitudinea
statului, plătitorii de impozite neputând solicita un contraserviciu de valoare
egală la un termen dat.
Spre deosebire de impozite, în cazul taxelor, care au şi ele caracter
obligatoriu cetăţeanul beneficiază de prestarea unui serviciu din partea unei
instutuţii publice, fără însă ca între valoarea serviciului prestat şi mărimea taxei
1
Ioan Talpoș- Finanțele României, vol. 1, Editura Sedona, Timișoara, 1995, pag. 137
2
Dan-Drosu Șaguna- Drept financiar și fiscal, Editura Oscar Print, București, 1996, pag. 45
3
plătite să exite o echivalenţă, aceasta din urmă putând fi mult mai mare.
Rolul impozitelor se manifestă pe trei planuri: 3
- financiar;
- economic;
- social.
Cel mai important rol al impozitelor este cel financiar, deoarece acesta
reprezintă principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice.
Trebuie remarcat faptul că, în special după cel de al doilea război mondial,
volumul încasărilor din impozite a crescut în majoritatea ţărilor, atât prin
creşterea numărului plătitorilor şi extinderea bazei de impunere, cât şi prin
majorarea cotelor de impunere. Această creştere a impozitării a început să se
diminueze la începutul secolului XX, când unele ţări au procedat chiar la
reducerea fiscalităţii, deoarece nivelul ridicat al acesteia afecta funcţionarea
economiei.
Rolul economic al impozitelor s-a manifestat prin folosirea acestora ca un
instrument de intervenţie în activitatea econimică. De asemenea, manevrarea
nivelului impozitării a constituit una din principalele politici folosite de
keyneişti şi nu numai, în stabilizarea econimică.
Rolul social al impozitelor constă în utilizarea acestora de către stat pentru
redistribuirea veniturilor în cadrul socităţii, un rol deosebit în acest scop având-
ul impozitarea progresivă a veniturilor şi averii.
Deoarece reglementările referitoare la impozite trebuiesc cunoscute şi
respectate de toţi cetăţenii, pentru a fi uşor de înţeles ele trebuie să precizeze în
mod clar o serie de elemente precum:4
- subiectul impozitului;
- obiectul impunerii;
- unitatea de impunere;
- cota impozitului;
3
Marian Gîdiuță, Sebastian George Ene, Niculina Marcu, Edit. „Independența econimică”, Pitești, 2005, pag.
82,83
4
Marian Gîdiuță, Sebastian George Ene, Niculina Marcu, Edit. „Independența econimică”, Pitești, 2005 , pag.
83,84
4
- asieta;
- termenele de plată;
- sancţiunile.
Subiectul (plătitorul) impozitului este o persoană fizică sau juridică
obligată prin lege la plata acestuia. În reglementările fiscale acesta este denumit
contribuabil.
Legat de subiectul impozitului apare şi noţiunea de suportator (destinatar)
al impozitului, care este persoana care suportă efectiv impozitul. De cele mai
multe ori subiectul impozitului coincide cu suportatorul impozitului, dar există
şi siuaţii când suportatorul impozitului este o altă persoană decât subiectul.
Astfel, de exemplu, în cazul taxei pe valoarea adăugată subiectul impozitului
este comerciantul, care trebuie să vireze impozitul la bugetul de stat, dar
suportatorul este cumpărătorul care plăteşte impozitul atunci când achită
produsul sau serviciul, acesta fiind inclus în preţ.
Obiectul impunerii reprezintă materia supusă impunerii. La impozitele
directe obiectul impunerii il constituie venitul sau averea, iar în cazul
impozitelor indirecte acesta poate fi preţul produsului care face obiectul
vânzării, al serviciului prestat sau al bunului impozitat. Obiectul impunerii mai
este denumit şi '' bază de impozitare '' .
Unitatea de impunere este unitatea de măsură folosită pentru a exprima
mărimea obiectului impozabil. De cele mai multe ori se foloseşte unitatea
monetară, dar putem întâlni şi metrul pătrat de suprafaţă, bucata, kilogramul,
litrul, etc.
Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere.
Impozitul poate fi stabilit în sumă fixă sau în cote procentuale (proporţionale sau
progresive).
Prin asietă (modul de aşezare şi percepere a impozitului) se înţelege
totalitatea măsurilor care trebuiesc luate de organele fiscale în legătură cu
fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea
mărimii materiei impozabile, determinarea impozitului datorat statului şi plata
5
acestuia.
Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie achitat
statului, după care, odată expirat acest termen, organele fiscale pot aplica
sancţiuni.
Sancțiunile cel mai des întâlnite sunt:
- amenzile contravenționale;
- dobânzile și penalitățile de întârziere;
- răspunderea materială;
- răspunderea penală.

1.2 Principiile impunerii


Impunerea reprezintă un ansamblu de măsuri şi operaţiuni efectuate în baza
legii care au drept scop final stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei
persoane fizice sau juridice.
Principiile impunerii in viziunea lui Adam Smith erau: 5
-principiul justeţei impunerii (echitătii fiscale) - contribuţia cu impozite la
bugetul statului să se facă în funcţie de venitul obţinut sau averea deţinută;
-principiul ceritudinii impunerii - mărimea impozitelor datorate de fiecare
contribuabil trebuie sa fie certă, iar termenele, modalitatea şi locul de plată sa fie
bine stabilite şi cunoscute;
-principiul comoditătii impunerii - impozitele trebuie să fie percepute la
termenele si in modul cel mai convenabi pentru contribuabil;
-principiul randamentului impozitelor - sistemul fiscal trebuie să asigure
încasarea impozitelor cu un minim de cheltuieli şi să fie cat mai putin apăsător
pentru contribuabil.
În prezent, impunerea trebuie să răspundă principiilor de: 6
1. Echiate fiscală:
 Stabilirea minimului neimpozabil (poate fi stabilit numai in cazul

5
Nicolae Hoanță- Econimie și Finanțe Publice, Editura Polirom, Iași, 2000, pag. 169
6
Nicolae Hoanță- Economie și Finanțe Publice, Editura Polirom, Iași, 2000, pag. 169-170
6
impozitelor directe, neavând aplicabilitatea in cazul impozitelor
indirecte);
 impunerea să fie generală;
 Echitate fiscală orizontală: tratament fiscal egal pentru contribuabili cu
situaţii personale similare;
 Echitate fiscală verticală: sarcina fiscală să fie stabilită in funcţie de
puterea contributivă a fiecăruia.
2. Politică financiară:
 Randament fiscal ridicat:
-impozitul să aibă un caracter universal;
-să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere;
-volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea şi
perceperea impozitelor să fie cât mai redus posibil.
 Stabilitate:
- randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul întregului ciclu
economic; randamentul unui impozit nu trebuie neapărat să sporească odată cu
creşterea volumului producţiei şi a veniturilor şi nici să scadă în perioadele de
criză.
 Elesticitate:
- impozitul să fie adaptat în permanenţă necesităţilor conjuncturale de venituri
ale statului.
3. Politica economică:
-folosirea impozitelor ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri
sau subramuri econimice, de stimulare, ori de reducere a consumului unor
mărfuri, de extindere/ restrângere a exportului/ importului unor bunuri.
4. Politica socială:
-influenţarea comportamentului indivizilor în scopul reducerii/ creşterii
consumului anumitor bunuri sau servicii, dar şi în scop de atragere a capitalului
electoral.

7
În România prin intermediul Codului Fiscal sunt instituite următoarele
principii:7
-neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi
capitaluri, cu formă de proprietate, asiguând condiţii egale investitorilor,
capitalului român şi străin;
-cerititudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu
conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să
fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi
înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa
deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
-justețea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui
contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respective în funcție de
mărimea veniturilor sau a proprietăților acestuia;
-eficienţa impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un
exercițiu bugetar la altul prin menținerea randamentului impozitelor, taxelor și
contribuțiilor în toate fazele ciclului economic, cât și în cele de criză;
-predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor și
contribuțiilor obligatorii, pentru o perioadă de timp de cel puțin un an, în care nu
pot interveni modificări în sensul majorării sau introducerii de noi impozite, taxe
și contribuții obligatorii.

1.3 Așezarea și perceperea impozitelor


Modul de impunere și de percepere a impozitelor cuprinde metodele
folosite de organele financiare pentru stabilirea și evaluarea materiei impozabile,
pentru determinarea cuantumului impozitului și pentru încasarea acestuia.
Elementul concret care stă la baza așezării impozitului îl reprezintă
obiectul impozitului. El poate fi diferit în funție de natura plătitorului, scopul
urmărit și proveniența venitului. Obiectul impozitului poate fi constituit din
venitul, profitul, bunul mabil sau imobil, actul sau fapta și prețul sau tariful.
7
Codul fiscal, Legea nr. 227/2015, art.3, cu completările și modificările ulterioare
8
Dintre aceste categorii de obiecte impozabile cel mai răspândit este
venitul prin diversitatea de forme pe care le îmbracă în cadrul persoanei care îl
realizează.
Evaluarea obiectului impunerii reprezintă determinarea dimensiunii
acestuia.
În practica fiscală pentru îndeplinirea acestui obiectiv se utilizează
următoarele metode de evaluare:
1. Metoda evaluării directe:
- evaluarea pe baza evidenței și declarației plătitorului;
- evaluarea pe baza declarației unui terț.
2. Metoda evaluării indirecte:
- evaluarea pe baza indiciilor exterioare care se folosește în cazul
impozitelor reale de tipul impozitului pe clădiri și conduce la stabilirea
aproximativă a valorii materiei impozabile;
- evaluarea forfetară atunci când organele financiare de comun acord cu
subiectul stabilesc valoarea materiei impozabile;
- evaluarea administrativă care se face pe baza datelor pe care le dețin
organele financiare.
3. Metoda normativă care constă în determinarea bazei impozabile prin
lege.
Perceperea impozitului cuprinde ansamblul operaţiunilor prin care
impozitul este încasat de organele fiscale însărcinate cu aceste atribuţii.
Încasarea impozitelor printr-un aparat fiscal propriu s-a generalizat în perioada
capitalismului ascendent şi se utilizează si în prezent. În condiţiile existenţei
unui asemenea aparat, perceperea impozitelor se realizează astfel: 8
a. direct de către organele fiscale de la plătitori;
b. prin stopaj la sursă;
c. prin aplicarea de timbre fiscale.
Încasarea impozitelor de către organele fiscale direct de la plătitori
8
Nicolae Hoanță- Economie și Finanțe Publice, Editura Polirom, Iași, 2000, pag. 174-175
9
cunoaşte două variante:
a. când plătitorul este obligat să se deplaseze la sediul organelor fiscale
pentru a achita impozitul datorat statului ( în acest caz, avem de-a face cu
aşa numitul impozit portabil );
b. când organul fiscal are obligaţia de a se deplasa la domiciliul plătitorilor
pentru a le solicita să achite impozitul ( impozitul cherabil ).
Stopajul la sursă constă în aceea că impozitul se reţine şi se varsă la stat
de către o terţă persoană. Spre exemplu, întreprinderile şi instituţiile sunt
obligate să reţină impozitul pe salariu datorat statului de personalul acestora şi
să-l verse la bugetul statului.
Perceperea şi aplicarea de timbre fiscale mobile se practică în cazul
taxelor datorate statului pentru acţiunile în justiţie şi de asemenea, pentru taxele
privind actele, certificatele şi diferite documente elaborate de notariate publice şi
de organe ale administraţiei de stat.
Încasarea forțată a impozitelor se utilezează în cazurile în care
contribuabilii au obligațiuni față de bugetele de toate nivelele cu termenul
expirat de stingere pe o perioadă mai îndelungată și se execută prin:9

- extragerea banilor din conturile curente ale contribuabilului;


- ridicarea numerarului din casierie agentului economic;
- sechestrarea patrimoniului și vânzarea lui la licitație.
1.4 Clasificarea impozitelor
În practica fiscală se întâlneşte o diversitate de impozite care se deosebesc
nu numai ca formă, ci şi în ceea ce priveşte conţinutul lor.
Pentru a sesiza mai uşor efectele diferitelor categorii de impozite pe plan
economic, financiar, social si politic, este necesară gruparea acestora pe baza
unor criterii ştiinţifice.
După trăsăturile de fond şi de formă, impozitele pot fi grupate în impozite
directe şi indirecte.

9
Nicolae Hoanță- Econimie și Finanțe Publice, Editura Polirom, Iași, 2000, pag. 174-175
10
Dacă ţinem cont de criteriile care au stat la baza aşezării impozitelor
directe, atunci acestea pot fi grupate în impozite reale şi impozite personale.
Impozitele reale se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale
(pământul, clădirile, fabricile, magazinele, etc.), făcându-se abstracţie de situaţia
personală a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute şi sub denumirea de
impozite obiective sau pe produs, deoarece se aşează asupra produsului brut al
obiectului impozabil, fără a se face nici o legătură cu situaţia subiectului
impozitului.
Impozitele personale se aşează asupra veniturilor sau averii, în strânsă
legătură cu situaţia personală a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt
cunoscute sab denumirea de impozite subiective.
Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi al
prestării unor servicii (transport, spectacole, activităţi hoteliere, etc.), al
importului, ori exportului ceea ce înseamnă că ele vizează cheltuielile, respectiv
cheltuirea unor venituri. În cazul impozitelor indirecte, chiar prin lege se atribuie
calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât
suportatorul acestuia.
Impozitele indirecte sunt impozitele care se pot repercuta mai ușor,
deoarece ele se varsă statului de către întreprinzători, iar ulterioar aceștia le
agaugă la prețul mărfii și le transferă asupra cumpărătorilor. Caracterul
inechitabil al impozitelor indirecte rezultă din faptul că ele nu prevăd un minim
de venit neimpozabil și nu cuprind nici un fel de scutiri.
Impozitele directe și indirecte contribuie la scăderea nivelului de trai al
populației, dar în mod diferit. Astfel, în timp ce impozitele directe conduc la
scăderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, cele indirecte nu
le afectează veniturile nominale, dar le micșorează în schimb puterea de
cumpărare. În urma instituirii unui impozit indirect asupra unei anumite mărfi,
consumatorul va putea să-și procure o cantitate mică din marfa respectivă, decât
cea care putea fi procurată înainte de aplicarea acestuia.10
10
Dan Drosu Șaguna, Dan Șova – Drept fiscal, Editura C.H. Beck, București, 2008, pag. 98
11
O caracterizare de bază a impozitelor directe este faptul că se stabilesc
nominal, în sarcina unor persoane fizice și juridice, în funcție de veniturile sau
averea acestora, fiind încasate la anumite termene. De asemenea, la impozitele
de acest tip, cel puțin în intenția legiuitorului, subiectul și suportatorul
impozitului sunt una și aceeași persoană. Tocmai de aceea, se spune că
impozitele de acest tip au incidență directă asupra subiectului plătitor.
La baza determinării materiei impozabile, precum și calculul acestor
impozite, stau două principii de impunere oponente și anume principiul
realității și principiul personalizării impozitului, în funcție de care apar două
tipuri de impozite directe: impozite reale și personale.
Datorită faptului că în practica fiscală se întâlnește o diversitate de
impozite, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii științifice pentru a
sesiza mai ușor efectele diferitelor categorii de impozite.
Cea mai importantă clasificare a impozitelor este aceea după trăsăturile
de fond și formă, care împarte impozitele în directe și indirecte.
Impozitele directe se caracterizează prin faptul că sunt stabilite nominal
în sarcina unor persoane fizice sau juridice în funcție de veniturile (profitul) sau
averea acestora.
În practica fiscală internațională întâlnim o diversitate de impozite,
care se deosebesc ca formă și conținut. De aceea, pentru a identifica usor
efectele diferitelor categorii de impozite în plan economic, financiar, social si
politic este necesară gruparea acestora pe baza următoarelor criterii11:
 trăsăturile de fond și de formă ale impozitelor;
 obiectul asupra cărora se așează;
 scopul urmărit de stat prin instituirea lor;
 frecvența perceperii lor;
 instituția care le administrează.
A. În funcție de trăsăturile de fond și de formă, impozitele se
grupează în:
11
Marian Gîdiuță-„ Finanțe publice”, Editura Independența Economică, Pitești, 2005, pagina 94
12
 impozite directe;
 impozite indirecte.
1. Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane
fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor
legale de impunere și se percep direct de la subiectul impozitului la anumite
termene precis stabilite. De regulă, în cazul acestor impozite, subiectul și
suportatorul impozitului sunt una și aceeași persoană. 
Pe baza criteriilor care stau la baza așezării impozitelor directe, acestea se
grupează in: 
a) impozite reale (obiective, pe produs), care:
- se stabilesc în legatură cu deținerea unor obiecte materiale (cum sunt pamântul,
cladirile, magazinele etc.), facându-se abstracție de situatia personală a
subiectului impozitului;
- au cunoscut o largă aplicabilitate în perioada capitalismului premonopolist, dar
ele se practică și în prezent in cazul clădirilor, terenurilor ocupate de clădiri,
exploatărilor agricole;
În această categorie se includ:
 impozitul funciar;
 impozitul pe clădiri:
Impozitul/ taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale,până la
datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.
Pentru plata cu anticipație a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de
către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o
bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul
municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al
Municipiului București.
 impozitul pe activități industriale, comerciale și profesii libere;
 impozitul pe capitalul mobiliar sau bănesc.

13
b) Impozite personale (subiective), care se așează asupra veniturilor sau
averii avându-se în vedere și situația personală a subiectului impozitului.
Acestea au apărut treptat, începând cu cea de-a doua jumătate a secolului XIX,
atunci când dezvoltarea clasei muncitoare și meseriașilor, lipsiți de proprietăți
funciare, clădiri sau capitaluri mobiliare, nu puteau fi supuși la plata impozitelor
reale. În schimb, în această perioadă s-a mărit numărul celor care realizau
venituri din muncă, suportând greul impozitelor indirecte care era tot mai
apăsător pentru cei cu venituri mici, afectându-le din plin puterea de cumpărare.
Pentru a se trece la o anumită diferențiere a sarcinii fiscale în funcție de
mărimea veniturilor sau a averii, s-a procedat la asigurarea unei impuneri
progresive, introducerea minimului neimpozabil și acordarea unor înlesniri
contribuabililor cu familii numeroare sau care se află în situații diferite față de
ceilalți. Aceste caracteristici ale impunerii au condus la denumirea impozitelor
astfel obținute ca impozite personale, deoarece sunt stabilite corespunzător
principiului personalizării impunerii, care presupune ca la stabilirea materiei
impozabile, să se aibă o corelație între mărimea acesteia și situația personală a
contribuabilului corespunzător unei abordări de natură economică( asigurarea
unei corelații între natura, permanența și importanța veniturilor sau averii și
situația personală a contribuabilului) și tehnică (baza impozabilă stabilită să
reprezinte capacitatea contributivă reală, totală și corect determinată) astfel încât
baza impozabilă să reflecte o capacitate contributivă reală și sigură.
În această categorie se includ:
 impozitele pe veniturile persoanelor fizice;
 impozitele pe veniturile societăților de capital;
 impozitele pe averea propriu-zisă;
 impozitele pe circulația averii;
 impozitele pe sporul de avere.
2. Impozitele indirecte se percep la vânzarea unor bunuri si al prestarii
unor servicii, fiind varsate la bugetul public de catre producatori, comercianti

14
sau prestatori de servicii si suportate de catre consumatorii bunurilor si
serviciilor impozabile. 
În cazul acestor impozite, prin lege, se atribuie calitatea de subiect al
impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora. 
În funcție de formă lor de manifestare, impozitele indirecte se grupează
in:
 taxe de consumație;
 venituri care provin de la monopolurile fiscale;
 taxe vamale;
 taxe de timbru și de înregistrare.
B. Avându-se în vedere obiectul asupra cărora se așează, impozitele
se clasifică în:
 impozite pe venit;
 impozite pe avere;
 impozite pe consum (sau pe cheltuieli).
C. În funcție de scopul urmărit de stat prin introducerea
lor, impozitele se grupează în:
1. Impozite financiare, instituite de stat în scopul realizării de venituri necesare
acoperirii cheltuielilor statului .
2. Impozite de ordine, introduse de stat in scopul limitarii unei activitati anume
sau in vederea realizarii unor obiective nefiscale cum sunt, de exemplu,
introducerea unor accize ridicate asupra consumului de alcool si tutun sau
utilizarea unor taxe vamale antidumping in scopul limitarii importului anumitor
marfuri ce au pret de dumping.
D. După frecvența cu care se realizează (respectiv, se percep la
buget), distingem: 
1. Impozite permanente (ordinare), sunt cele care se mentin in practica,
se percep cu regularitate, astfel ca ele se inscriu in cadrul fiecarui buget public
anual. 

15
2. Impozite incidentale (extraordinare), care se instituie in situații
excepționale (cum ar fi, de pildă, în situații de criză și război) și se percep o
singură dată, motiv pentru care ele nu sunt înscrise în bugetul public.
E. După instituția care le administrează, impozitele se grupează în
funcție de tipul statelor în care se instituie și se percep, in felul următor: 
– în statele de tip federal distingem:
   1. impozite federale;
2. impozite ale statelor, landurilor, cantoanelor, regiunilor sau provinciilor
membre ale federațiilor;
3. impozite locale, ale departamentelor, provinciilor sau județelor, ale
municipiilor, orașelor și comunelor.
– în statele de tip unitar distingem:
1. impozite ale administrației centrale de stat;
2. impozite locale, ale organelor administrativ-teritoriale.
Distincția dintre impozitele direct și cele indirecte are la origine
următoarele criterii: juridic( administrative), pe care se bazează noțiunea de rol
nominativ, incidența impozitului, personalizarea, elasticitatea, adică variația
randamentului impozitelor în funcție de evoluția condițiilor economice.
Distincția dintre cele două tipuri de impozite poate fi privită din punctul de
vedere al relațiilor diferite dintre autoritatea de impunere și contribuabil.
În cazul impozitelor directe, autoritatea de impunere așează și stabilește
obligația în mod direct pe fiecare contribuabil, persoană fizică sau juridică, în
funcție de circumstanțele lor specifice. Contribuabilii plătesc deci impozitul
direct autorității.
În cazul impozitelor indirecte, obligația fiscală este determinată de
contribuabilii înșiși, deoarece ea depinde de ce și de cât de mult cumpără ei.

CAPITOLUL II: ABORDĂRI PRIVIND IMPOZITELE DIRECTE

16
2.1 Caracterizarea generală a impozitelor directe
În desfășurarea lor, impozitele directe au ținut pasul cu creșterea
economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri
de activități, fie pe venit sau pe avere.
Impozitele directe se rețin direct de la persoanele fizice sau juridice, care
potrivit intenției legiuitorului, trebuie să suporte, la anumite termene, sarcina
fiscală stabilită pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoana,
averea, venitul fiecărui contribuabil și a cotelor fixate prin lege.
O caracteristică de bază a impozitelor directe este faptul că se stabilesc
nominal, în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau
averea acestora, fiind încasate la anumite termene. De asemenea, la impozitele
directe cel puțin în intenția legiuitorului subiectul și suportatorul impozitului
sunt una și aceeași persoană. Tocmai de aceea se spune că impozitele de acest
tip au incidență directă asupra subiectului plătitor.12
Pentru determinarea materiei impozabile, precum și calculul acestor
impozite, se folosesc două principii de impunere și anume:
- principiul realității;
- principiul personalizării impozitului.
În funcție de aceste principii apar două tipuri de impozite directe:
- impozite reale;
- impozite personale.
Impozitele directe reale sunt cele mai populare în practica financiară
internațională și au ca obiect al impunerii pământul, clădirile, activități
economice cu caracter neagricol și circulația capitalului bănesc.
Impozitele reale se utilizează și în zilele noastre. Astfel în multe țări,
exploatațiile agricole sunt supuse unor impozite de tip real. În cazul acestor
impozite, sarcina fiscală este măsurată în funcție de suprafața de teren, de

12
Dănuț Chilarez- Fiscalitate- Fundamente tehnice, metode și proceduri fiscale, Editura „Independența
economică”, Pitești, 2011, pag. 28
17
numărul animalelor, de cantitatea de îngrășăminte folosite, de valoarea
materialelor procurate pentru lucrările de irigații sau de alți factori.
La impunere, pentru impozitele reale nu se ia în considerare produsul net
(venitul) real al obiectelor impozabile, ci produsul brut, ceea ce îi
dezavantajează pe producătorii mai mici și îi avantajează pe marii producători
care au condiții pentru a efectua un venit mai mare decât cel mediu.
Impozitele personale se mai numesc și impozite subiective, deoarece ele
țin cont în primul rând de persoană (subiectul impozitului) în legătură cu
veniturile și averea acestuia.
Cele mai cunoscute impozite personale sunt impozitele pe venit cum ar fi:
impozitele pe veniturile persoanelor fizice din salarii, dobânzi, dividende,
activități liber profesionaliste, etc.
O altă alcătuire a impozitelor personale, o reprezintă impozitele pe avere,
clasificate la rândul lor în: 13
- impozite asupra averii propriu-zise;
- impozite pe circulația averii;
- impozite pe sporul de avere sau pe creșterea valorii averii.
Principalele caracteristici ale impozitelor directe sunt:14
 În decursul timpului, au avoluat odata cu dezvoltarea econimiei, ele
stabilindu-se pe diferite obiecte materiale, genuri de activități, pe
venituri sau pe averi;
 Impozitele directe sunt individualizate;
 Constituie cea mai veche formă de impunere. În primele decenii ale
secolului XX, impozitele așezate pe obiecte, materiale și genuri de
activități (impozitele de tip real) au fost înlocuite treptat cu impozitele
stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, rentă) sau pe avere
(mobiliară, imobiliară), adică cu impozitele de tip personal;

13
Dănuț Chilarez- Fiscalitate- Fundamente tehnice, metode și proceduri fiscale, Editura „Independența
economică”, Pitești, 2011, pag 30
14
Mihai Nedelescu, Neculae Plăiașu, Cristina Stănescu, Răzvan Șindilaru, Dan Moraru (coordonator)- Finanțe
publice și evaziune fiscală, Editura Economica, 2009, pag. 122
18
 Începând cu altimele decenii ale secolului XIX, datorită creșterii
continue a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin
introducerea impozitelor personale nu a fost suficint pentru acoperirea
acestora, astfel încât s-a recurs și la impunerea indirectă;
 Deoarece impozitele directe sunt nominative, reglementate în funcție
de mărimea venitului sau a averii și au termene de plată stabilite și
cunoscute în anticipație, ele sunt preferate față de impozitele indirecte.
Avantajele impozitelor directe:
 Constituie venituri sigure pentru stat, cunoscute din timp și pe care se
poate baza la anumite intervale de timp;
 Îndeplinesc obiectivele justiției fiscale, deoarecele sunt exonerate
veniturile necesare minimului de existență;
 Se calculează și se percep relativ ușor.
Dezavantajele impozitelor directe:
 Nu sunt agreabile plătitorilor;
 Se apreciază că nu sunt productive, deoarece conducerile statelor nu ar
avea interes să devină nepopulate, prin creșterea acestor impozite;
 Pot genera abuzuri în ceea ce privește așezarea și încasarea impozitelor.

2.2 Delimitări privind impozitele pe venit

Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit sunt următoarele:15


1. Venituri din activități independente;
2. Venituri din salarii și asimilate salariilor;
3. Venituri din cedarea folosinței bunurilor;
4. Venituri din investiții;
5. Venituri din pensii;
6. Venituri din activități agricole, sivicultură și piscicultură;
7. Venituri din premii și jocuri de noroc;

15
Codul fiscal, Legea 227/2015, art. 61, cu completările și modificările ulterioare
19
8. Venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
9. Venituri din alte surse.
Veniturile din activități independende alcătuiesc venituri din profesii
liberale, adică veniturile realizate din desfășurarea de servicii cu caracter
profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea
și exercitarea profesiei respective.
Veniturile din salarii cuprind sume de bani primite pentru munca prestată ca
urmare a contractului individual de muncă.
Veniturile din cedarea folosinței bunurilor sunt veniturile în bani și/sau în
natură, care provin din cedarea folosinței bunurilor mobile și imobile, obținute
de către proprietar sau alt posesor legal, altele decât veniturile din activități
independente.
Veniturile din investiții cuprind:16
- Venituri din dividende;
- Venituri din dobânzi;
- Câștiguri din transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu
instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate;
- Câștiguri din transferul auruui financiar, definit potrivit legii;
- Venituri din lichidarea unei persoane juridice.
Veniturile din pensii sunt reprezentate de sumele de bani primite ca pensii
de la fondurile înființate din contribuțiile sociale, inclusiv cele din fonduri de
pensii facultative și cele finanțate de la bugetul de stat, diferențe de venituri
din pensii, precum și sume reprezentând actualizarea acestora cu indicele de
inflație. 17
În cazul veniturilor din activități agricole, plătesc impozitul persoanele
fizice care obțin venituri din:18
- cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și în
solare special amenajate și/sau în sistem irigat;
16
Codul fiscal, Legea 227/2015, art. 91, cu completările și modificările ulterioare
17
Codul fiscal, Legea 227/2015, art. 99, cu completările și modificările ulterioare
18
L. Țâțu, C. Șerbănescu, D. Ștefan, D. Cataramă, A. Nica, E. Miricescu-Fiscalitate, Ed. A IV-a, Edit.C.H. Beck,
Bucuresști, 2007, pag. 181-182
20
- cultivarea și valorificarea arbuștilor, plantelor decorative și ciupercilor;
- exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea acestora;
- valorificarea produselor agrocole obținute după recoltare, în stare
naturală, de pe terenurile agricole proprietate privată sau luate în arendă,
către unități specializate pentru colectare, unități de procesare industrială
sau către alte unități, pentru utilizare ca atare.
Veniturile din sivicultură și piscicultură sunt reprezentate de veniturile
primite din recolarea și vânzarea produselor lemnoase și nelemnoase, precum și
cele obținute din exploatarea amenajărilor piscicole.
Veniturile din premii sunt reprezentate de veniturile din concursuri. Nu sunt
impozabile veniturile obținute de elevii și stundeții care participă la competiții
interne/ internaționale și ale premiilor obținute de sportivi în campionatele
mondiale, europene și a jocurilor olimpice.
Veniturile obținute din jocurile de noroc cuprind toate sumele încasate,
bunurile și serviciile primite, ca urmare a participării la jocuri de noroc,
indiferent de denumirea venitului sau de forma în care se acordă, inclusiv cele
de tip jack-pot, definite conform normelor metodologice.19
Materialele publicitare, pliantele folosite în scopul creșterii vânzărilor nu
sunt venituri impozabile.
În ceea ce privește veniturile obținute din transferul proprietăților
imobiliare din patrimoniul personal, la transferul dreptului de proprietate și al
dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra contrucțiilor de
orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice
fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin
aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil. Venitul impozabil se stabilește
prin deducerea din valoarea tranzacției a sunei neinpozabile de 450.000 lei.20
În cazul veniturilor obținute din alte surse, orice venituri constate de
organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a
fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei ajustate. Prin
19
Codul fiscal, Legea nr.227/2015, art. 108, cu completările și modificările ulterioare
20
Codul fiscal, Legea nr.227/2015, art. 111, cu completările și modificările ulterioare
21
decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al
accesoriilor.21
Nu au obligația de completare a Registrului de evidență fiscală și de
conducere a evidenței contabile persoanele care obțin venituri din alte surse.

2.3 Fundamente teoretice privind impozitul pe veniturile din salarii

Salariul, reprezintă forma de venit, realizată de un salariat pentru munca


prestată. Pentru angajator, salariile reprezintă o obligație față de angajați.
Veniturile din salarii se impozitează prin stopaj la sursă. Obligația reținerii
impozitului și vărsarea lui revine angajatorului.
Decontările cu personalul intră sub incidența relației dintre contabilitatea și
fiscalitatea întreprinderii începând cu:22
- determinarea veniturilor din salarii;
- calculul impozitului pe salarii;
- determinrea obligațiilor sociale și a contribuțiilor sociale în funcție de
veniturie salariale;
- plata venitului net către salariați;
- plata impozitului și contribuțiilor aferente.
Toate veniturile în bani/ în natură obținute de o persoană fizică care
prestează o activitate în baza unui contract individual de muncă sunt considerate
venituri din salarii.
Veniturile salariale cuprind cuprind componentele salariilor și anume:23
- salariile de bază;
- sporurile (vechime, condiții deosebite de muncă, lucru în timpul nopții,
muncă suplimentară);
- adaosurile la salariul de bază (premii, primele de vacanță și de sărbători);
21
Codul fiscal, Legea nr.227/2015, art.117, cu completările și modificările ulterioare
22
Dănuț Chilarez, Sorin Grigorescu, Marin Popescu, Mihaela-Cosmina Petre, Edit. „Independența economică”,
Pitești, 2013, pag. 69
23
Dănuț Chilarez, Sorin Grogorescu, Marin Popescu, Mihaela-Cosmina Petre, Edit. „Independența economică”,
Pitești, 2013, pag. 70
22
- indexările;
- alte drepturi de personal (indemnizații pentru concedii de odihnă,
indemnizații pentru incapacitatea temporară de muncă).
Pe lângă salariu, angajatul mai poate primi o serie de avantaje. Acestea se
referă la utilizarea oricărui bun, din patrimoniul afacerii, în scop personal și
includ, însă nu sunt limitate la:24
- utilizarea oricărui bun, inclusiv a unui vehicul, în scopul personal, cu
excepția deplasării pe distanță dus-întors de la domiciliu la locul de
muncă;
- împrumuturi nerambursabile;
- primele de asigurare plătite de angajator pentru salariați sau alt beneficiar
de venituri din salarii, la momentul plății primei respective, altele decât
cele obligatorii;
- anularea unei creanțe a angajatorului asupra angajatului;
- tichete cadou acordate potrivit legii;
- abonamentele și costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, în scop personal.
Nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile:
- sumele primite, potrivit dispozițiilor legale, pentru acoperirea cheltuielor
de mutare în interesul serviciului;
- contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între
localitatea în care locuiesc angajații și localitatea în care se află locul de
muncă, la nivelul unui abonament lunar, pentru situațiile în care nu se
asigură locuință sau nu se suportă contravaloarea chiriei;
- ajutoarele de inmormântare, ajutoarele pentru bolile grave și incurabile,
ajutoarele pentru naștere, veniturile reprezentând cadouri pentru copiii
minori ai salariaților, cadourile oferite salariatelor, costul prestațiilor
pentru tratament și odihnă, astfel cum este prevăzut în contractul de
muncă;
24
Dănuț Chilarez, Sorin Grogorescu, Marin Popescu, Mihaela-Cosmina Petre, Edit. „Independența economică”,
Pitești, 2013, pag. 70-71
23
- cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaților,
cu ocazia Paștelui, a zilei de 1 iunie, a Crăciunului, precum și cadourile
oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în
măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, nu depășește
150 lei.
Persoanele fizice au dreptul la deducerea din venitul net lunar din salarii a
unei sume sub formă de deducere personală, acordată pentru fiecare lună a
perioadei impozabile numai pentru veniturile din salarii la locul unde se află
funcția de bază.
Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit
lunar brut de până la 1500 lei inclusiv, astfel:25
 pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 300 lei;
 pentru contribuabilii care au o persoană în întreținere – 400 lei;
 pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 600 lei;
 pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere –
600 lei.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii
cuprinse între 1501 lei și 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt mai mici
și se stabilesc prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice.
Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de
peste 3000 lei nu se acordă deducere personală.
Impozitul pe veniturile din salarii se calculează și se reține lunar de
angajatori pe baza ștatelor de salarii/plată, întocmite la sfârșitul fiecărei luni.

25
Codul fiscal, Legea 227/2015, art.77, cu completările și modificările ulterioare
24
CAPITOLUL III: STUDIU DE CAZ: CALCULUL ȘI
CONTABILITATEA SALARIZĂRII PERSONALULUI LA SC NEW ART
TOTAL ES. SRL

3.1 Prezentarea entității SC NEW ART TOTAL ES. SRL

25
Societatea are ca obiect de activitate lucrări de pardosire și placare a
pereților (cod CAEN 4333). Efectuează în principal lucrări din rigips și
amenajări interioare.
A fost înființată în anul 2014 cu un capital social de 200 lei, având un
singur asociat și administrator. Sediul social al firmei se află în Comuna Bradu,
Sat Geamăna, județul Argeș.
Societatea și-a început activitatea cu lucrări de mică amploare, dar care,
prin calitatea execuției și seriozitatea cu care au fost abordate angajamentele
contractuale cu clienții, au adus cel puțin capitalul de încredere care să o
recomande pentru noi colaborări.
În primul an, societatea a realizat un profit de 3.066 lei.
Societatea are forma juridică de societate cu răspundere limitată.
Sc NEW ART TOTAL ES. SRL dispune atât de utilaje și echipamente
specifice activității de construcții, cât și de mijloace de transport ce permit
desfășurarea în condiții de comformitate a activităților sale.
Capacitatea organizației de a se adapta cu rapiditate cerințelor în continuă
schimbare ale clienților și în general ale pieței serviiciilor din domeniul
amenajărilor interioare, a dat posibilitatea contractării de lucrări care au
presupus un grad sporit de dificultate sau care au presupus utilizarea de
materiale și tehnologii noi. Acest lucru a fost posibil în condițiile în care
administratorul firmei a înțeles din primul moment că unul din elementele cheie
ale funcționării proceselor este capabilitatea personalului și că trebuie să
întreprindă acțiuni care să garanteze permanenta ei concordanță cu cerințele.
SC NEW ART TOTAL ES.SRL este o firmă dinamică, dornică să-și
consolideze poziția pe segmentul de piață pe care acționează prin execuții de
lucrări al căror element de referință să fie calitatea.
Experiența acumulată până în prezent îi dă siguranța că poate merge
înainte promovând calitatea în tot ceea ce face.
Societatea dorește să contruiască relații de bună colaborare cu toți clienții,
bazate pe încredere și respect față de necesitățile acestora.
26
Structura personalului: total personal = 5, dintre care:
- 4 muncitori necalificați;
- 1 director general.

Tabel nr.1 Cifra de afaceri înregistrată de societate de la înființare până în


prezent

CA

2014 2015 2016

6.475 lei 16.309 lei 24.500 lei

Sursă: prelucrare proprie

Tabel nr.2 Cheltuielile realizate de societate de la înființare până în prezent

2014 2015 2016

Cheltuieli totale 3.409 lei 15.264 lei 23.320 lei

Sursă: prelucrare proprie


Cheltuielile îmbracă două forme:
1. cheltuieli financiare;
2. cheltuieli de exploatare.
În cheltuielile financiare se includ:
- pierderi din creanțe legate de participații (din titluri de participare la
diverse lucrări de investiții);
- cheltuieli privind titlurile de plasamente;
- cheltuieli privind dobânzile;
- alte cheltuieli financiare (provizioane pentru deprecierea titlurilor de
plasament, comisioane plătite).
În cheltuielile de exploatare se includ:
27
- cheltuielile salariale;
- cheltuielile cu materiile prime, materialele consumabile, piesele de
schimb, combustibilul, etc.
În anii 2014 și 2015, societatea a înregistrat cheltuieli în valoare de 3.409
lei, compuse din cheltuieli privind salariile, cheltuieli cu materialele
consumabile, cheltuieli privind amortizările şi cheltuieli cu obiectele de
inventar.
În anul 2016, societatea a înregistrat cheltuieli în valoare de 23.320 lei,
compuse din cheltuieli privind salariile, cheltuieli cu materii prime, cheltuieli cu
piese de schimb, cheltuieli cu materiale consumabile, cheltuieli privind
amortizările si cheltuieli cu obiecte de inventar.

Tabel nr.3 Veniturile obținute de societate de la înființare până în prezent

2014 2015 2016

Venituri totale 6.475 lei 16.309 lei 24.500 lei

Sursă: prelucrare proprie

Societatea înregistrează venituri doar din prestări servicii (manoperă).


În perioada analizată, societatea a înregistrat venituri în valoare de
47.284lei.
Veniturile obținute de societate au crescut de la an la an datorită dorinței
dinamice de a-și consolida poziția pe segmentul de piață. Experiența acumulată
a reușit să îi ofere siguranța calității serviciilor, având o bună colaborare cu
clienții.

Tabel nr.4 Profitul realizat de societate de la înființare până în prezent

2014 2015 2016

Profit 3.066 lei 1.045 lei 1.180 lei

28
Sursă: prelucrare proprie

Din experiența acumulată, societatea a înțeles că doar oferind servicii de


calitate poate obține profitul dorit.

3.2. Calculul salariilor la SC NEW ART TOTAL ES. SRL


Salarizarea se realizează o dată pe lună și anume pe 15 ale lunii
următoare.
Salariul de încadrare s-a stabilit prin contractul individual de muncă.
Conform Codului Fiscal, cota impozitului pe salariu este de 16%,
deoarece societatea nu are salariați scutiți de impozit.
Sporurile se stabilesc prin contractul individual de muncă și se aplică la
salariul de încadrare: 1% spor de noapte, 1% spor de vechime, 1% spor de stres.
Pentru faptul că se desfășoară o activitate normală, se aplică contribuțiile
în cote normale pentru angajați și angajator, anume:
- impozitul pe salariu: 16%
- contribuțiile angajaților la asigurările sociale: 10,50%
- contribuțiile angajaților la fondul de șomaj: 0,50%
- contribuțiile angajaților la sănătate: 5,50%
- contribuțiile societății la asigurările sociale: 15,80%
- contribuțiile societății la fondul de șomaj: 0,50%
- contribuțiile societății la sănătate: 5,20%
- contribuții concedii medicale și indemnizații: 0,85%
- contribuții asigurări accidente de muncă, boli profesionale (la boli
profesionale, cota se stabilește în funcție de codul CAEN, în cazul de față:
0,26%)
- fond garantare creanțe salariale: 0,25%

Calculul salariilor angajaților firmei:


1.Calculul salariului muncitorului Andreica Ionuț-Nicolae:
29
Salariu încadrare = 1.450 lei
Primă Paște = 150 lei
Spor vechime = 1%*1.450 = 15 lei
Salariul brut/salariat = 1.450+150+15 = 1.615 lei
Contribuții asigurări sociale = 1.615*10,50% = 170 lei
Contribuții șomaj = 1.615*0,5% = 8 lei
Contribuții asigurări sănătate = 1.615*5,5% = 89 lei
Venit net = 1.615-170-8-89 = 1.348 lei
Deducere personală = 280 lei
Venit bază de calcul = 1.348-280 = 1.068 lei
Impozit salarii = 1.068*16% = 171 lei
Salariu net = 1.348-171 = 1.177 lei
2.Calculul salariului administratorului Deseroiu Alexandru:
Salariu încadrare = 2.000 lei
Primă Paște = 150 lei
Salariul brut/salariat = 2.000+150 = 2.150 lei
Contribuții asigurări sociale = 2.150*10,50% = 226 lei
Contribuții șomaj = 2.150*0,5% = 11 lei
Contribuții asigurări sănătate = 2.150*5,5% = 118 lei
Venit net = 2.150-226-11-118 = 1.795 lei
Deducere personală = 170 lei
Venit bază de calcul = 1.795-170 = 1.625 lei
Impozit salarii = 1.625*16% = 260 lei
Salariu net = 1.795-260 = 1.535 lei

3.Calculul salariului muncitorului Lucan Ionuț:


Salariu încadrare = 1.450 lei
Primă Paște = 150 lei
Spor de noapte = 1%*1.450 lei = 15 lei
Spor de vechime = 15 lei
30
Salariul brut/salariat = 1.450+150+15+15 = 1.630 lei
Contribuții asigurări sociale = 1.630*10,50% = 171 lei
Contribuții șomaj = 1.630*0,5% = 8 lei
Contribuții asigurări sănătate = 1.630*5,5% = 90 lei
Venit net = 1.630-171-8-90 = 1.361 lei
Deducere personală = 280 lei
Venit bază de calcul = 1.361-280 = 1.081 lei
Impozit salarii = 1.081*16% = 173 lei
Salariu net = 1.361-173 = 1.188 lei

4.Calculul salariului muncitorului Mucalău Florin-Daniel:


Salariu încadrare = 1.450 lei
Primă de Paște = 150 lei
Spor de vechime = 1%*1.450 = 15 lei
Salariul brut/salariat = 1.615 lei
Contribuții asigurări sociale = 1.615*10,50% = 170 lei
Contribuții șomaj = 1.615*0,5% = 8 lei
Contribuții asigurări sănătate = 1.615*5,5% = 89 lei
Venit net = 1.615-170-8-89 = 1.348 lei
Deducere personală = 280 lei
Venit bază de calcul = 1.348-280 = 1.068 lei
Impozit salarii = 1.068*16% = 171 lei
Salariu net = 1.348-171 = 1.177 lei

5.Calculul salariului muncitorului Prunaru Ionel:


Salariul de încadrare = 1.450 lei
Primă de Paște = 150 lei
Spor de vechime = 1%*1.450 = 15 lei
Spor de stres = 1%*1.450 = 15 lei
Salariul brut/salariat = 1.450+150+15+15 = 1.630 lei
31
Contribuții asigurări sociale = 1.630*10,50% = 171 lei
Contribuții șomaj = 1.630*0,5% = 8 lei
Contribuții asigurări sănătate = 1.630*5,5% = 90 lei
Venit net = 1.630-171-8-90 = 1.361 lei
Deducere personală = 280 lei
Venit bază de calcul = 1.361-280 = 1.081 lei
Impozit salarii = 1.081*16% = 173 lei
Salariu net = 1.361-173 = 1.188 lei

3.3 Contabilitatea salarizării personalului la SC NEW ART TOTAL ES.


SRL

1. Calculul impozitului pe salariu:


8.640 lei-1.290 lei-(908 lei+43 lei+476 lei)*16% = 948 lei

421 „Personal- salarii datorate” = 444 „Impozit pe venituri 948


de natură socială”

2. Înregistrarea salariului brut datorat personalului:

641 „Cheltuieli cu salariile = 421 „Personal- salarii 8.640


personalului” datorate ”

3. Înregistrarea contribuției unității la asigurările sociale (CAS):


15,80%*8.640 lei = 1.365 lei
6451 „Cheltuieli cu contribuția = 4311 „Contribuția unității 1.365
unității la asigurările sociale” la asigurările sociale”

4. Înregistrarea contribuției unității la asigurările sociale de sănătate


(CASS):
5,2%*8.640 lei = 449 lei

6453 „Cheltuieli cu contribuția = 4313 „Contribuția unității 449


unității la asigurările sociale la asigurările sociale
de sănătate” de sănătate”

5. Înregistrarea contribuției unității la fondul de șomaj:

32
0,5%*8.640lei = 43 lei

6452 „Cheltuieli cu contribuția = 4371 „Contribuția unității 43


unității pentru ajutorul de la fondul de șomaj”
șomaj”

6. Înregistrarea contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli


profesionale:
0,26%*8.640 lei = 22 lei

6451 „Cheltuieli cu contribuția = 4311.1 „Contribuția unității 22


unității la asigurările sociale” la asigurările sociale”

7. Înregistrarea contribuției datorate la fondul de garantare pentru plata


creanțelor:
0,25%*8.640 lei = 22 lei

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 447.2 „Fonduri speciale 22


taxe și vărsăminte asimilate” taxe și vărsăminte asimilate”

8. Înregistrarea contribuției pentru concedii și indemnizații:


0,85%*8.640 lei = 73 lei

635 „Cheltuieli cu alte impozite, = 447.1 „Fonduri speciale 73


taxe și vărsăminte asimilate” taxe și vărsăminte asimilate”

9. Înregistrarea contribuției personalului la asigurările sociale:


10,5%*8.640 lei = 908 lei

421 „Personal- salarii datorate” = 4312 „Contribuția personalului 908


la asigurările sociale”
10. Înregistrarea contribuției personalului la asigurările sociale de sănătate:
5,5%*8.640 lei = 476 lei

421 „Personal- salarii datorate” = 4314 „Contribuția angajaților 476


pentru asigurările sociale
de sănătate”

11. Înregistrarea contribuției personalului la fondul de șomaj:


0,5%*8.640 lei = 43 lei

421 „Personal- salarii datorate” = 4372 „Contribuția personalului 43


33
la fondul de șomaj”

12. Virarea pe destinații a tuturor contribuțiilor patronale și impozitului pe


salariu:
% = 5121 „Conturi la bănci 4.349
În lei”
4311.0„Contribuția unității la 1.365
asigurările sociale”
4312 „Contribuția personalului la 908
asigurările sociale”
4313 „Contribuția unității la 449
asigurările sociale de sănătate„
447.1 „Fonduri speciale- taxe 73
și vărsăminte asimilate”
4314 „Contribuția angajaților 476
pentru asigurările sociale de sănătate”
4371 „Contribuția unității la 43
fondul de șomaj”
4372 „Contribuția personalului la 43
fondul de șomaj”
444 „Impozitul pe venituri din 948
Salarii datorate”
4311 „Contribuții asig. accid.
muncă-boli profesionale 22
447 „Fonduri speciale-taxe 22
și vărsăminte asimilate”

13. Plata salariului net:


421 „Perssonal- salarii datorate” = 5121 „Conturi în 6265
bănci în lei”
Am atașat declarația contribuțiilor în anexă.
Declarația este semnată electronic și se depune online la Anaf. În urma
depunerii, se obține o recipisă cu număr de înregistrare și fără erori de validare
dacă aceasta a fost validată corect.
Declarația contribuțiilor conține:
 Perioada de raportare;
 Codul de identificare fiscală;
 Denumirea firmei;
 Creanțele fiscale.
34
Declarația 112 privind contribuțiile se depune până la data de 25 ale lunii
următoare. Pentru luna aprilie 2017 declarația a fost depusă pe data de 22
mai, conform recipisei din anexă.
Plățile se realizează de societate în baza unor ordine de plată.
În contul bugetului de stat se plătesc impozitele pe salarii și venit, iar în
contul bugetului de asigurări sociale și fondurilor speciale se virează
contribuțiile asigurărilor sociale.

CONCLUZII

Existența impozitelor este justificată, în general, de existența cheltuielilor


publice și necesitatea prelevării lor este înscrisă în legea fundamentală a unei
țari.
Această lucrare a avut tendința de a demonstra importanța impozitării
veniturilor persoanelor fizice.

35
În practica fiscală se delimitează doua sisteme de așezare a impozitelor pe
veniturile persoanelor fizice, care funcționează în baza metodei impunerii
separate sau a metodei impunerii globale.
Legea fiscală cuprinde un element sancțional, având în vedere scopul de a
întări, o dată în plus, caracterul obligatoriu al achitării impozitelor.
Lucrarea a fost structurată pe trei capitole după cum urmează:
În urma parcurgerii primului capitol am prezenetat un scurt istoric al
impozitelor privind caracterul obligatoriu al acestora care reiese din faptul că
sunt stabilite prin lege și neplata lor atrage sancțiuni. Am scos în evidență că
rolul cel mai important al impozitelor este cel financiar, deoarece acesta
reprezintă principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice.
Stabilirea impozitelor se face printr-un ansamblu de măsuri și operațiuni
făcute în baza legii, care trebuie să răspundă anumitor principii. Pentru stabilirea
materiei impozabile, organele financiare au anumite metode de impunere și
percepere a impozitelor. În practica fiscală regăsim o diverisitate de impozite,
deosebite prin formă și conținut: impozite directe – reale, personale și impozite
indirecte.
Al doilea capitol cuprinde analiza pe larg a impozitelor directe
concluzionând că au un tip de incidență directă asupra subiectului plătitor. O
atenție deosebită am acordat-o categoriilor de venituri supuse impozitelor pe
venituri din: activități independente; salarii; cedarea folosinței bunurilor;
investiții; pensii; activități agricole, sivicultură și piscicultură; premii și jocuri de
noroc; transferul proprietăților imobiliare și din alte surse. În primul rând le-am
definit pe fiecare în parte consultând cu atenție Codul Fiscal, iar în al doilea rând
m-am axat foarte mult pe veniturile obținute din salarii, făcând un subcapitol
despre acestea.
Studiul de caz se regăsește în capitolul al treilea, fiind realizat pe
societatea SC NEW ART TOTAL ES. SRL care cuprinde prezentarea entității,
situația veniturilor și a cheltuielilor de la înființare până în prezent, precum și
situația profitului și a cifrei de afaceri.
36
Am efectuat înregistrarea în contabilitate a impozitului care este calculat
asupra veniturilor salariale ale personalului societății, precum și contribuțiile
sociale aferente care sunt achitate atâ de angajat cât și de angajator.

BIBLIOGRAFIE

1. Boulescu Mircea – „Administrarea impozitelor și taxelor”, Editura


Economică, București, 2003
2. Cârlescu Neculai – „Evaziunea Fiscală”, Ediția a III-a, Editura C.H. Beck,
București, 2015

37
3. Chilarez Dănuț – „Fiscalitate-Fundamente tehnice, metode și proceduri
fiscale”, Editura Independența Economică, Pitești, 2011
4. Chilarez Dănuț, Sorin Grigorescu, Marin Popescu, Mihaela Cosmina-
Petre, Editura Independența Economică, Pitești, 2013
5. Ciumag Anca, Marian Ciumag – „Contabilitatea financiară conformă cu
directivele europene”, Volumul I, Editura Scrisul Românesc, 2010
6. Gâdiuță Marian, Niculina Marcu, Sebastian Ene – „Finanțe Publice”,
Editura Independeța Economică, Pitești, 2005
7. Gânguță Alina, Gabriela Anghelache, Lucia Risti, Pavel Belean –
„Bugetul Public și Trezoreria Publică în România”, Editura Economică,
București, 2007
8. Georgescu Florin, Iulian Văcărel,– „Finanțe Publice”, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2007
9. Goicea Gabriel, Mirela Goicea – „Evaziune Fiscală”, Editura Național,
București, 2011
10.Hoanță Nicolae – „Economie și Finanțe Publice”, Editura Polirom, Iași,
2000
11.Hoanță Nicolae – „Evaziunea Fiscală”, Ediția a II-a, Editura C.H. Beck,
București, 2010
12.Istrate Costel – „Fiscalitate și Contabilitate în cadrul firmei”, Editura
Polirom, 1999
13.Jitaru Constantin – „Contabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor”,
Editura Danubius, Brăila, 2007
14.Moșteanu Narcisa Roxana – „Fiscalitate-Impozite și taxe”, Editura
Universitară, București, 2008
15.Moșteanu Tatiana – „Finanțe Publice”, Editura Universitară, București,
2005
16.Nica Adrian, Cosmin Șerbănescu, Dan Ștefan, Delia Cataramă, Emilian
Miricescu, Lucian Țâțu – „Fiscalitate-De la lege la practică”, Ediția a VII-
a, Editura C.H. Beck, București, 2010
38
17.Nica Adrian, Cosmin Șerbănescu, Dan Ștefan, Delia Cataramă, Emilian
Miricescu, Lucian Țâțu – „Fiscalitate-De la lege la practică”, Ediția a
VIII-a, Editura C.H. Beck, București, 2013
18.Patroi Dragoș – „Evaziunea Fiscală”, Editura Economică, București, 2007
19.Popescu Luigi, Luminița Panduru, Mihaela Dumitru – „Fiscalitate”,
Editura Sitech, Craiova, 2002
20.Sasu Horațiu, Lucian Țâțu, Mihai Brăgaru – „Impozite, taxe și
contribuții”, Editura C.H. Beck, București, 2011
21.Stănescu Cristina, Dan Moraru, Mihai Nedelescu, Neculae Plăiașu,
Răzvan Șindilaru – „Finanțe Publice și Evaziune Fiscală”, Editura
Economică, 2009
22.Șaguna Dan Drosu – „Procedura fiscală în România”, Editura Oscar Print,
București, 1996
23.Șaguna Dan Drosu, Dan Șova – „Drept Fiscal”, Ediția a II-a, Editura C.H.
Beck, București, 2008
24.Șerbănescu Cosmin, Lucian Țâțu – „Fiscalitate”. Ediția a IV-a, Editura
C.H. Beck, București, 2007
25.Talpoș Ioan - „Finanțele României”, Editura Sedona, Timișoara, 1995
26.Vintilă Georgeta – „Fiscalitate-Metode și tehnici fiscale”, Editura
Economică, București, 2004
27.*** Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal
28.*** www.mfinanțe.ro
29.*** www.Anaf.ro

ANEXE

39