Primul semn că se apropie sărbătorile este dat de Sfântul Nicolae: în

fiecare casă, copiii -dar şi adulţii- îşi pregătesc încălţările, lustruindu-le

şi punându-le lângă uşă. Vine noaptea de 5 spre 6 decembrie, atunci
când Moş Nicolae trece pe la toate gospodăriile pentru a lăsa câte ceva
în ghete: cadouri pentru cei care au fost buni şi cuminţi sau câte o nuia
pentru cei neascultători.

Sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu, la 350 de mile nord

de Bethlehem. Istoria şi legendele legate de Sfântul Nicolae se
întrepătrund, dar se cunoaşte cu certitudine că a trăit în secolul al IV-
lea, a fost cardinal de Myra (acum aflată pe teritoriul Turciei) şi a fost
recunoscut şi onorat ca sfânt începând cu secolul al VI-lea. Nu mai puţin
de douăzeci şi una de "miracole" îi sunt atribuite.
Sfântul Nicolae a devenind cunoscut pentru credinţa, zelul şi
dragostea pentru semeni şi, în special, pentru copii.
Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor
parinţi (era copil încă), a moştenit întreaga avere pe care s-a hotărât să
o folosească în scopuri umanitare şi să ajute cât mai mulţi oameni
nevoiaşi.
Sfântul nu a fost înmormântat niciodată căci atât de mari se dovedeau
sfinţenia rămăşitelor sale pământeşti şi minunile pe care le săvârşeau,
încât creştinii nici nu au îndrăznit să-i îngroape trupul! La puţin timp
după încetarea sa din viaţă, Sfântul Ierarh Nicolae a fost canonizat şi
astăzi, după aproape şaptesprezece veacuri, el este prăznuit atât de
biserica ortodoxă cât şi de cea catolică.