TEMA 7.

INSTABILITATEA
MACROECONOMICĂ ŞI
FLUCTUAŢIILE CICLICE
 PLANUL TEMEI:

1. Ciclitatea şi structura ciclului economic

2. Tipologia ciclurilor economice şi
manifestările ciclului de afaceri
3. Politicile de stabilizare
macroeconomică
 Fluctuaţiile ca caracteristică a evoluţiei economiei de
piaţă
 Analiza datelor statistice disponibile arată că activitatea economică a
tuturor ţărilor nu prezintă un profil uniform, liniar, unele perioade
înregistrând creşteri, stagnări sau chiar reduceri. Aceasta înseamnă că, în
timp, procesul creşterii şi dezvoltării economice este fluctuant.

 În funcţie de frecvenţa şi natura cauzelor ce le generează se pot delimita

fluctuaţii: sezoniere, accidentale (întâmplătoare) şi ciclice.
 Fluctuaţiile sezoniere reprezintă variaţiile activităţilor economice pe
parcursul unui an. Astfel, sub influenţa unor factori naturali-climaterici,
volumul producţiei, al ocupării factorilor de producţie, al activităţii
economice în general, cunosc fluctuaţii pe parcursul unui an în
agricultură, construcţii, turism, în unele subramuri ale industriei etc.
 Fluctuaţiile întâmplătoare (accidentale) sunt variaţii ale nivelului
producţiei sociale determinate de factorii sau evenimente neaşteptate,
neobişnuite, cum ar fi: conjuncturi economice nefavorabile; evenimente
sociale şi politice care afectează activitatea firmei; fenomene naturale
neprevăzute (cutremure, inundaţii etc.) etc.
 Fluctuaţiile ciclice sunt fluctuații agregate , care au loc fenomene
repetabile şi constau în variaţii ale activităţii economice agregate, care se
cu o anumită regularitate, deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase,
exacte.

Măsurarea fluctuaţiilor ciclice are loc prin aplicare indicatorilor: PIB

nominal şi real, volumul vânzărilor, nivelul dobânzilor bancare, indicele
volumului fizic al producţiei industriale, nivelul şomajului, numărul locurilor
de muncă, venitul personal, preţurile etc.
 Structura ciclului economic

Ciclul economic reprezintă un model de succesiune a etapelor de expansiune şi recesiune a

activităţii economice în jurul trendului de creştere economică.
Trendul PIB, adica curba pe care ar fi trebuit sa evalueze PNB real daca factorii de productie ar
fi fost folositi integral. Utilizarea integrală presupune menținerea ponderii capacităților de
producție neutilizate la un nivel de 10% – 20% și a ratei șomajului la un nivel de 5,5% - 6,5%
Ciclul economic poate fi definit ca fiind perioada de la începutul unei crize economice până la
începutul unei crize următoare.
 Ciclu economic este constituit din două faze care se deosebesc una de cealaltă şi se
intercondiţionează reciproc: a) faza de expansiune (de creştere economică); b) faza
de recesiune (de scădere economică).
 Faza de expansiune este faza de creştere a variabilelor economice, a investițiilor,
producției, desfacerilor, sporește gradul de ocupare a forței de muncă, cresc salariile
și rentele, se înregistrează o ridicare a standardului de viață a populației.
 Faza de recesiune este faza de scădere a variabilelor economice, se înregistrează o
reducere a ritmului de creștere economică, a producției, investițiilor, veniturilor,
gradului de ocupare a forței de muncă.

 De la expansiune la recesiune se trece printr-un fenomen denumit contracţie

(porneşte din punctul de contracţie), iar de la recesiune la expansiune se trece prin
intermediul relansării (porneşte din punctul de relansare). Punctul de contracţie
este punctul în care factorii ce generează frânarea sau scăderea variabilelor
economice încep să domine factorii care încurajează creşterea economică. Din acel
moment, economia intră într-o perioadă de recesiune. Punctul de relansare este
punctul în care factorii ce încurajează creşterea economică devin mai puternici
decât obstacolele în calea creşterii economice. Acest moment marchează sfârşitul
fazei de recesiune şi începutul unei noi faze de expansiune economică.
 .

MANIFESTĂRILE CICLULUI DE AFACERI

RECESIUNEA

↑ şomajului ↓ consumului
apariţia ↓ preţurilor ↓ profiturilor ↓ investiţiilor ↓ ofertei
stocurilor agregate
↓ veniturilor ↑ deficitului
publice bugetar

↓ costurilor
apariţia
↓ cererii ↓ ofertei dispariţia stabilizarea stabilizarea profiturilor
agregate agregate stocurilor ofertei preţurilor realocarea
resurselor
.

MANIFESTĂRILE CICLULUI DE AFACERI

RELANSAREA

↓ şomajului ↑ consumului
↑ profiturilor ↑ investiţiilor ↑ ofertei ↑ cererii
agregate agregate
↑ veniturilor ↓ deficitului
publice bugetar

↑ ofertei ↑ cererii apariţia etc.

agregate agregate stocurilor
Indicator de măsurare a ciclului economic:
➢ Decalajul PIB: exprimă abaterea PIB-ul real de la cel
potenţial.

 Valoarea pozitivă a abaterii PIB (Gap > 0), indică

asupra faptului că economia se află în faza de
relansare economică;
 Valoarea negativă a abaterii PIB (Gap < 0), detestă
aflarea economiei în faza de recesiune.
Se detaşează prin importanţa lor trei tipuri de cicluri generale:
 cicluri de durată lungă, “seculare”, sau Kondratieff, de la numele economistului
rus care le-a studiat primul. Ciclurile economice lungi, au o durată de 50-60 de ani
şi cuprind două faze: faza ascendentă şi faza descendentă, fiecare dintre ele având o
durată de 25-30 de ani.

 cicluri cu durată medie, “decenale” sau cicluri Juglar, după nume economistului
care le-a investigat, - au o durată care variază de la 4-5 ani la 10-12 ani; Ciclul
decenal cuprinde 4 faze – prosperitatea, recesiunea, depresiunea şi învoirea.

 cicluri scurte – cu o durată de la 6 luni la 3 ani, identificate de studiile efectuate de

Kitchin in rândul cărora se detaşează ciclul inflaţionist şi cel al variaţiei stocurilor.
Ciclurile economice scurte cuprind două faze: expansiunea şi încetinirea creşterii
economice. Trecerea de la expansiune la încetinire în cadrul ciclului scurt nu
presupune declanşarea unei crize economice.

Criza economică este o tulburare bruscă a echilibrului economic, fiind exprimată prin
creşterea stocurilor de produse nevândute şi reducerea producţiei, prin scăderea
preţurilor, prin şomaj şi scăderea cursurilor bursiere.
Variabilele macroeconomice în funcție de modul cum reacționează la etapele ciclului economic pot fi grupate în:
1. Variabile prociclice – înglobează variabilele care au tendinţa de a creşte în condiţiile expansiunii afacerilor sau tendinţa de a se micşora în fazele de
contracţie economică. Aceste variabile se pot grupa, la rândul lor, în alte două categorii:
a) variabile ce au o legătură intensă cu ciclul economic, cum ar fi:
 output-ul de ramură;
 output-ul agregat;
 profiturile firmelor;
 agregatele monetare;
 viteza de rotaţie a banilor;
 rata dobânzii pe termen scurt;
 nivelul preturilor etc.
b) variabilele ce au o legătură slabă cu ciclul afacerilor, cum ar fi:
 producţia bunurilor agricole şi a resurselor naturale;
 preţurile produselor agricole şi resurselor agricole;
 ratele dobânzii pe termen lung etc.

2. Variabile contraciclice – acelea care au tendinţa de a creşte în fazele de contracţie economică şi de a se micşora în fazele de expansiune economica, cum
ar fi:
 stocurile bunurilor finale;
 input-urile pentru producţie;
 rata şomajului;
 numărul falimentelor etc.

3. Variabile aciclice – acelea care nu cunosc mişcări în funcţie de ciclul economic, cum ar fi:
 exporturile;
 migraţia forţei de muncă etc.
Factorii care generează fluctuaţiile ciclice:

 şocuri ale ofertei – fluctuaţii ale preţurilor la materiile prime,

cataclisme naturale, invenţii şi descoperiri importante;

 şocuri ale cererii – modificări ale preferinţelor de consum şi

de economisire, modificări în aşteptările agenţilor economici
(atitudinea producătorilor şi a consumatorilor);

 şocuri politice – aplicarea instrumentelor de politică

economică (modificări ale masei monetare, în politicile fiscală
şi monetară).
 Politica anticiclică (anticriză) reprezintă ansamblul măsurilor întreprinse de către
stat, prin care se urmăreşte corectarea evoluţiilor ciclice excesive ale activităţii
economice şi atenuarea efectelor nefavorabile care decurg din acestea.

1. Politicile anticiclice de influenţarea cererii agregate (AD), pornesc de la teoria lui

Keynes, după care cauza principală a fluctuaţiilor activităţii economice rezidă din
modificările nedorite ale AD în raport cu posibilităţile şi evoluţia efectivă a producţiei
(AS). În această situaţie pot fi aplicate următoarele instrumentele de politică
economică: cheltuielile publice, sistemul de impozite şi taxe, masa monetară şi rata
dobânzii etc.
 Politica cheltuielilor publice vizează majorarea în faza de recesiune a cheltuielilor
de la bugetul de stat mărind astfel AD şi pe această bază impulsionându-se
producţia şi trecerea la faza de expansiune. Cheltuielile bugetului de stat sunt
orientate cu precădere spre achiziţii de stat, investiţii cu caracter social-cultural şi în
sectorul public.
 Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente rata dobânzii, creditul
şi masa monetară. Pentru stimularea activităţii economice în fazele de stagnare sau
recesiune se practică dobânză mai reduse, facilităţi în acordarea de credite,
urmărindu-se stimularea consumului şi investiţiilor. În faza de avânt se recurge la
sporirea ratei dobânzii, la restricţionarea creditului şi la control mai rigiros a masei
monetare.
 Politica fiscală constă în utilizarea impozitelor şi taxelor în scopuri anticiclice.
Astfel, în faza de recesiune, statul va recurge la reducerea fiscalităţii, lăsând mai
multe venituri agenţilor economici cu scopul de a încuraja consumul şi investiţiile.
În faza de expansiune va proceda la majorarea fiscalităţii pentru a frâna AD.
2. Politicile de influenţare a ofertei agregate se bazează pe aplicarea a
două grupe de măsuri:
a) realizarea de reforme structurale, care să permită afirmarea
concurenţei şi preţurile libere, prin eliminarea centrelor de putere
economică (oligopoluri,monopoluri), care pot obţine venituri
independent de evoluţia ofertei;

b) Folosirea unor pârghii economice, care să ofere perspective bune de

profit pentru producători, stimulându-i astfel să menţină sau să
sporească oferta de bunuri. Asemenea măsuri vizează: reducerea
obligaţiilor fiscale impuse firmelor, scăderea ratei dobânzii şi a
restricţiilor în acordarea creditelor pentru ameliorarea randamentului
investiţiilor, fiscalitate avantajoasă pentru plasarea economiilor pe piaţa
monetară şi financiară.