Univesrsitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative

Referat
Disciplina: Dreptul instituțional în UE

Tema: Libera circulație a persoanelor

Elaborat:

gr.AP 202, anul II, f/f

conf. univer. Borș V.

Chișinău 2017
 Cuprins
I. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR
II. Dreptul de ieşire şi de intrare
III. Dreptul de şedere pentru o perioadă de cel mult 3 luni
IV. Dreptul de şedere pe o perioadă mai mare de 3 luni
V. Libera circulaţie a lucrătorilor salariaţi
VI. Libera circulaţie a lucrătorilor independenţi
VII. Principiul egalităţii de tratament în cadrul liberei circulaţii a lucrătorilor salariaţi
VIII. Principiul egalităţii de tratament în cazul liberei circulaţii a lucrătorilor
independenţi
IX. Excepție de la libera circulație a persoanelor în funcție de natura sau de
caracteristicile unei activități
X. Excepţii de la libera circulaţie a persoanelor în funcţie de condiţia (conduita)
resortisanţilor statului membru: ordinea publică, siguranţa şi sănătatea publică
XI. Clauzele de salvgardare
XII. Concluzii
XIII. Bibliografie

2
I. LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR

Libertatea de circulație a cetățenilor reprezintă una din libertățile fundamentale ale pieței
interne și se află la baza construcției proiectului european.

Primele prevederi referitoare la libera circulatie a persoanelor sunt menționate in Tratatul de

la Roma, care stabilea eliminarea între statele membre a obstacolelor în calea liberei circulații a
persoanelor, serviciilor, capitalului și mărfurilor, fiind interzisă orice discriminare pe motiv de
naționalitate.

După intrarea în vigoare în 1987 a actului unic european, la 28 iunie 1990, au fost adoptate 3
directive a căror finalitate a fost extinderea dreptului de intrare şi de sejur în favoarea:

1. Studenţilor, prin directiva 90/336/CEE;

2. Pensionarilor, prin directiva 90/365/CEE;
3. Resortisanţilor (Persoană fizică sau juridică aparținând unui stat, aflată sub protecția altui stat)
comunitari care nu beneficiază de dreptul la libera circulaţie în temeiul altor reglementări
comunitare, prin directiva 90/364/CEE.

Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în Uniunea Europeană a fost instituită de

Tratatul de la Maastricht în 1992. Articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii
Europene stipulează că orice cetăţean al Uniunii are dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul
statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor stabilite în tratate şi a măsurilor adoptate pentru
punerea în aplicare a acestora.

Temeiul juridic relevant este reprezentat de Directiva 2004/38/CE* care reglementează:

 dreptul de ieșire şi intrare pe teritoriul statelor membre,

 dreptul de ședere pe o perioadă de cel mult 3 luni, respectiv pentru o perioadă mai mare de 3
luni şi condițiile în care se obține dreptul de ședere în permanent.

II. Dreptul de ieşire şi de intrare

Potrivt art. 4 din Directiva 2004/38/CE, tuturor cetăţenilor U. E., care deţin cărţi de identitate
sau paşapoarte valabile, precum şi membrii familiei acestora care nu au cetăţenia unui stat membru şi
care deţin paşapoarte valabile, i se recunoaşte dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a
se deplasa în alt stat membru, neputînduli-se pretinde viza de ieşire sau alte formalităţi echivalente.

Potrivit art. 5 din aceeaşi directivă, beneficiază de dreptul de intrare pe teritoriul statelor
membre ale U. E. cetăţenii U. E. care deţin cărţi de identitate sau paşapoarte valabile, precum şi
membrii familiei acestora care nu au cetăţenia unui stat membru şi care deţin paşapoarte valabile.

Cetăţenilor U. E. nu li se pot impune vize de intrare şi nici alte formalităţi echivalente.

Membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru li se poate cere, potrivit art. 5, alin. 2 din
Directivă, să posede o viză de intrare. În cazul în care un cetăţean al U. E. sau un membru al familiei
acestuia care nu este resortisant al unui stat membru, nu posedă documentele de călătorie necesare
sau după caz, viza necesară, statul membru în cauză este ţinut de obligaţia de a oferi acestor persoane
toate mijloacele rezonabile pentru a le permite să obţină într-un termen rezonabil documentele
necesare sau pentru a confirma ori dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul de liberă
circulaţie şi şedere.

3
 Statul membru poate cere persoanei în cauză să-şi raporteze prezenţa pe teritoriul său într-un
termen rezonabil şi nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei obligaţii poate face persoana pasibilă de
sancţiuni nediscriminatorii şi proporţionale.

III. Dreptul de şedere pentru o perioadă de cel mult 3 luni

Cetăţenii U.E au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru o perioadă de cel mult 3 luni
fără nici o altă condiţie înafara cerinţei de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport
valabil. În mod similar, acest drept este recunoscut şi membrilor de familie care deţin paşaport valabil
care nu au cetăţenia unui stat membru şi care-l însoţesc pe cetăţeanul U.E, se pot alătura acestuia.

IV.Dreptul de şedere pe o perioadă mai mare de 3 luni

Confom art 7. Alin.1 din Directivă, toţi cetăţenii uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul unui
stat membru pentru o perioadă mai mare de 3 luni în următoarele cazuri:

1. Sunt salariaţi sau desfăşoară activităţi independente în statul membru gazdă;

2. Dispun de suficiente resurse pentru ei şi pentru membrii familiei lor , astfel încit să nu devină
o sarcină pentru sistemul de asistenţă socilaă al statului membru gazdă în cursul şederii, şi
deţin o asigurare medicală completă în statul membru gazdă;
3. Sunt înscrişi într-o instituţie publică sau privată, acreditată sau finanţată de către statul
membru gazdă pe baza legislaţiei sau practicilor sale administrative;

Au scopul principal de a urma studii, inclusiv de formare profesională şi deţin o asigurare

medicală completă în statul membru gazdă, asigură autoritatea naţională competentă printr-o
declaraţie sau altă procedură echivalentă, la propria alegere, că posedă suficiete resurse pentru ei
înşişi şi pentru membrii de familie, astfel încît să nu devină o pavară pentru sistemul de asistenţă
socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere.

Un cetăţean al uniunii care nu mai desfăşoară o activitate salariată sau o activitate

independentă, îşi menţine statutul de lucrător sau de persoană care desfăşoară activitate independentă
în următoarele condiţii:

1. Se află în incapacitate temporară de muncă, ca rezultat al unei boli sau accident;

2. Este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în şomaj involuntar după ce a fost angajat pe o
perioadă de peste un an şi s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul
competent de ocupare a forţei de muncă;
3. Este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în şomaj involuntar după ce a îndeplinit un
contract de muncă pe termen limitat cu durata mai mică de un an sau după ce a devenit şomer
în mod involuntar în timpul primelor 12 luni şi s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru
la serviciul competent de ocupare a forţei de muncă. În acest caz, statutul de lucrător se
menţine pe o perioadă de cel puţi 6 luni;
4. Începe un stagiu de formare profesională, cu excepţia cazului în care se află în şomaj
involuntar, menţinerea statutului de lucrător presupune ca pregătirea să aibă legătură cu
activitatea profesională anterioară.

Pentru perioadele de şedere ce depăşesc 3 luni, statul membru gazdă poate impune cetăţenilor
uniunii să se înregistreze la autorităţile competente. Termenul pentru înregistrare este de cel puţin de
3 luni de la data sosirii, eliberîndu-se un certificat de înregistrare care conţine numele şi adresa
persanei înregistrate, precum şi data înregistrării.

4
 Nerespectarea cerinţei de înregistrare de către persoana respectivă, o poate expune pe aceasta
sancţiunilor instituite de legislaţia statului membru gazdă, cu condiţia ca acestea sa fie
nediscriminatorii şi proporţionale.

Pentru membrii de familie ai unui cetăţean al uniunii care nu sunt resortisanţi ai unui stat
membru, statele membre eliberează un document intitulat permis de şedere de membru de familie a
unui cetăţean al uniunii. Termenul pentru prezentarea cererii de acordare a permisului de şedere este
de cel puţin 3 luni de la data sosirii documentul, fiind eliberat în termen de cel mult 6 luni de la data
prezentării cererii.

Permisul de şedere este valabil timp de 5 ani de la data eliberării sau pe perioada prevăzuta de
şedere a cetăţeanului uniunii în cazul în care aceasta e mai mică de 5 ani. Valabilitatea permisului de
şedere nu este afectată de absenţe temporare care nu depăşesc 6 luni pe an sau de absenţe de durata
mai mare in vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absenţa de cel mult 12 luni
consecutive determinata de motive importante precum sarcina sau nașterea, boli grave, studiile sau
formarea profesionala ori detașarea într-un alt stat membru sau într-o tara terţă.

Directiva de asemenea conține dispoziții referitoare la restrângerea dreptului de intrare şi de

ședere pentru motive de ordine publică, siguranță publică şi sănătate publică, precum şi garantarea
protecției împotriva expulzării nejustificate a cetățenilor uniunii.

Directiva trebuie interpretată și aplicată în conformitate cu drepturile fundamentale, în special

dreptul la respectarea vieții private și de familie, principiul nediscriminării, drepturile copilului și
dreptul la o cale de atac eficientă, garantate prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
și reflectate în Carta Drepturilor Fundamentale a UE.

Libera circulație a persoanelor reprezintă unul dintre elementele fundamentale ale UE. Prin
urmare, derogările de la acest principiu sunt de strictă interpretare. Cu toate acestea, dreptul la liberă
circulație pe teritoriul UE nu este nelimitat și beneficiarilor acestui drept le incumbă o serie de
obligații, care implică respectarea legilor țării lor gazdă.

Beneficiarii libertății de circulație a persoanelor sunt:

 persoanele fizice,
 lucrătorii salariați,
 lucrătorii independenți,
 destinatarii serviciilor,
 membrii de familie ai lucrătorilor salariați şi independenți,
 persoanele juridice.

V.Libera circulaţie a lucrătorilor salariaţi

Potrivit tratatului privind funcționarea U.E., libera circulației a lucrătorilor salariați indică
eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii statelor membre în ceea ce
privește încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiții de munca. Prerogativele ce decurg din
prevederile art.45 din tratat sunt:

1. Dreptul de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă;

2. Dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul statelor membre în scopul angajării;

5
 3. Dreptul de ședere într-un stat membru în scopul desfășurării unei activități salariate potrivit
dispozițiilor legale aplicabile lucrătorilor naționali în materia încheierii, executării şi încetării
raporturilor juridice de munca.
4. Dreptul de a rămîne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă pe
teritoriul acestuia, în condiţiile stabilite de Comisia Europeană, prin măsuri de aplicare.

Beneficiind în statul de primire, inclusiv de avantajele sociale şi fiscale, recunoscute

cetăţenilor acestuia. Invocarea liberei circulaţii a lucrătorilor salariaţi este subordonată următoarelor
condiţii:

1. Deţinerea cetăţeniei unui stat membru;

2. Desfăşurarea unei activităţi salariate, indiferent dacă salariul obţinut este inferior veniturilor
apreciate ca fiind necesare pentru subzistență în statul de primire.

Deşi în mod obişnuit, art. 45 din Tratatul privind funcţionarea U. E. este invocat în situaţia în
care un lucrător desfăşoară o activitate salariată pe teritoriul unui alt stat membru decît cel al cărui
resortisant este, aplicarea acestora nu este exclusă atunci cînd o persoană desfăşoară o activitate
salariată într-o ţară terţă, cu condiţia ca raportul juridic de muncă să aibă o legătură relevantă din
perspectiva dreptului comunitar, cu sistemul juridic al unui stat membru.

 Avantajele fiscale

Aplicarea principului egalităţii de tratament implică şi extinderea asupra resortisanţilor

aparţinînd altor state membre aceloraşi avantaje fiscale recunoscute lucrătorilor naţionali. În acest
sens, Curtea de Justiţie a U. E. a reţinut că nerestituirea unor sume plătite cu titlu de avans la impozit
ca urmare a deplasării angajatului dintr-o ţară membră în alta reprezintă o măsură discriminatorie
interzisă de tratat.

 Avantajele sociale

Curtea de Justiţie a U. E. a calificat avantajele sociale ca fiind acele avantaje care indiferent
dacă sunt sau nu legate de un contract de muncă, sunt acordate lucrătorilor naţionali datorită
statutului obiect de lucrători ori în virtutea rezidenţei pe teritoriul naţional şi a căror extindere pentru
lucrătorii, cetăţeni ai altor state membre este menită să faciliteze mobilitatea lor în cadrul comunităţii.

Reprezintă un avantaj social de exemplu, alocaţia de creştere a copilului şi în consecinţă, în

cauza Martines Sala, s-a reţinut că principiul legalităţii de tratament se opune condiţiei stabilite de un
stat membru ca resortisanţii altor state membre să prezinte, pentru a beneficia de acordarea acesteia, o
autorizaţie de şedere sau un permis de şedere.

Accesul la condiţiile de muncă şi la locurile de muncă presupune de asemenea şi interzicerea

discriminării în ceea ce priveşte accesul la pregătirea profesională şi implică respectarea unor criterii
de şanse egale pentru resortisanţii altor state membre şi membrii familiei ai acestora ca şi pentru
proprii cetăţeni.

VI.Libera circulaţie a lucrătorilor independenţi

Lucrătorii independenţi se pot prevala fie de dispoziţiile referitoare la dreptul de stabilire, fie
de cele privitoare la libertatea de prestare a serviciilor.

6
 Potrivit art. 49 din Tratatul privind funcţionarea U. E. restricţiile privind libertatea de stabilire
a cetăţenilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru, sunt interzise. Această interdicţie se
extinde în egală măsură şi asupra restricţiilor ce privesc înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de
cetăţenii unui stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru.

Libertatea de stabilire implică accesul la activităţile independente şi la exercitarea lor, precum

şi constituirea şi gestionarea întreprinderilor, şi în special a societăţilor, în sensul art. 54, alin. 2 din
Tratat, în condiţiile prevăzute pentru proprii săi cetăţeni, din legea ţării unde are loc stabilirea.

În cazul persoanelor fizice, se solicită ca acestea ca să beneficieze de dreptul de stabilire, să

aibă cetăţenia unui stat membru şi să desfăşoare o activitate independentă.

VII.Principiul egalităţii de tratament în cadrul liberei circulaţii a lucrătorilor salariaţi

Pentru lucrătorii salariaţi, urmează să luăm în considerare dispoziţiile pertinente din Tratatul
privind funcţionarea U. E., Regulamentul 1612/38 şi Directiva 2004/31. Pe baza textelor menţionate,
pot fi sintetizate următoarele semnificaţii şi implicaţii a principiului  egalităţii de tratament în cadrul
lucrătorilor salariaţi.

Principiul egalităţii de tratament se aplică în ceea ce priveşte condiţiile de angajare de

salarizare, criteriile de avansare, desfacerea contractului de muncă, chiar şi criteriile luate în
considerare în vederea obţinerii unei locuinţe.

Tot în baza acestui principiu sunt interzise atît discriminările evidente, fondate pe criteriul
cetăţeniei, cît şi discriminările disimulate. În cazul criteriilor disimulate, aceleaşi criterii se aplică
cetăţenilor străini şi naţionalilor ţării gazdă, dar ele tind să-i dezavantajeze pe cetăţenii stăini.
Exemplu: în ipoteza în care se solicită ca o persoană să fi avut reşedinţa o perioadă de timp
determinată în ţara de primire sau să fi dobîndit experienţă profesională în ţara de primire.

În scopul facilitării liberei circulaţii a lucrătorilor salariaţi, pe plan comunitar au fost iniţial
adoptate 2 Directive pentru echivalarea diplomelor, certificatelor şi altor acte. În prezent, este în
vigoare Directiva 2005/36/CE din 07.09.2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale, care a
abrogat toate Directivele existente în domeniu.

Lucrătorii salariaţi de cetăţenie străină beneficiază în ţara de primire de avantajele sociale şi

fiscale, consimţite naţionalilor ţării gazdă. Principiul egalităţii de tratament se aplică indiferent de
faptul dacă avantajele sociale acordate sunt sau nu în legătură cu contractul de muncă.

Exemplu: împrumutul fără dobîndă acordat la naşterea unui copil; tarife preferenţiale la
transportul de cale ferată pentru familiile numeroase, burse acordate pentru ameliorarea pregătirii
profesionale.

Avantajele fiscale pot consta în anumite deduceri de plata unor impozite şi taxe. Aplicarea
avantajelor fiscale este condiţionată însă de desfăşurarea efectivă a unei activităţi salariale, adică nu
este suficient ca o persoană să se afle în căutarea unui loc de muncă pe teritoriul ţării de primire. La
rîndul ei, Directiva 2004/38 prevede că lucrătorii salariaţi pot beneficia de asistenţă socială, inclusiv
în cadrul primelor 3 luni de şedere în ţara dată.

Principiul egalităţii de tratament se aplică privitor la admiterea în şcolile profesionale, precum

şi în ipoteza admiterii în centrele de reeducare şi de adaptare (în caz de accident).

7
 Principiul egalităţii de tratament este luat în considerare, inclusiv în cazul înscrierii în
organizaţiile sindicale, precum şi în ceea ce priveşte dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de
conducere a organizaţiilor sindicale.

Cetăţenii străini au acces în condiţii egale cu naţionalii ţării de primire la mijloacele în

domeniul securităţii sociale. Potrivit art. 48 din Tratat, Consiliul adoptă în domeniul securităţii
sociale măsurile necesare în scopul realizării liberei circulaţii a lucrătorilor salariaţi, instituind un
sistem care să asigure lucrătorilor migranţi şi succesorilor în drepturi ai acestora:

 Cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de diferitele legislaţii naţionale pentru a

dobîndi şi menţine dreptul la prestaţii sociale, precum şi pentru calculul acestor drepturi;
 Plata prestaţiilor care se cuvin persoanelor rezidente pe teritoriul statelor membre, de
exemplu: art. 48 se poate aplica în circumstanţele în care obţinerea pensiei pentru limită de
vîrstă este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi profesionale pe o durată minimă de
timp. În aşa caz, vor fi cumulate diferitele perioade în cursul cărora o persoană fizică a lucrat
în mai multe state membre. Pensia care i se datorează îi va fi plătită în statul unde şi-a stabilit
reşedinţa.

Pe plan european, nu există un drept comunitar al securităţii sociale, ci numai o serie de

dispoziţii prin care se urmăreşte coordonarea şi nu uniformizarea legislaţiilor statelor membre.

VIII.Principiul egalităţii de tratament în cazul liberei circulaţii a lucrătorilor independenţi

În privinţa acestui principiu, trebuie menţionate următoarele:

1. Sunt interzise discriminările evidente şi cele disimulate referitoare la accesul la o activitate

independentă şi la desfăşurarea acesteia;
2. Lucrătorii independenţi beneficiază de tratament egal, indiferent de cetăţenia lor în domeniul
avantajelor sociale şi fiscale, pot face apel la asistenţa socială în ţara gazdă chiar în cursul
primelor 3 luni de şedere pe teritoriul ţării gazdă;
3. Principiul legalităţii de tratament se aplică în domeniul formării profesionale. Este luat în
considerare inclusiv în ceea ce priveşte înscrierea în organizţiile profesionale, precum şi
dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere a acestuia;
4. În temeiul princiului legalităţii de tratament, cetăţenii stăini au acces în condiţii egale
naţionalii ţării de primire a mijoacele din domeniul securităţii sociale.

Principiul legalităţii de tratament ar fi încălcat în cazul lucrătorlr independenţi dacă:

1. S-ar interzice persoanelor aparţinînd altor state membre să desfăşoare nele activităţi
independente în ţara gazdă
2. Realizarea unei activităţi independente ar fi subordonată cerinţei îndeplinirii unor exigenţe
specifice de cetăţenii străini;
3. În cazul în care desfăşurarea activităţii independente are loc pe baza unei autorizaţii, aceasta
ar fi eliberată în condiţii mai dificile pentru cetăţenii străini;
4. Desfăşurarea unei activităţi independente ar fi condiţionată de existenţa unei reşedinţe sau de
realizarea în prealabil a unui stagiu în ţara gazdă;
5. Cetăţenii străini ar fi supuşi unor sarcini fiscale specifice;
6. S-ar institui unele restricţii sau limitări în ceea ce priveşte achiziţionarea sau vînzarea de
bunuri mobile sau imobile de către cetăţenii străini;
7. S-ar aplica un tratament discriminator la acordarea de împrumuturi sau ajutoarelor de stat
cetăţenilor străini.

8
 Dispoziţiile Directivei 2005/36/CE sunt relevante şi în cazul lucrătorilor independenţi.
Referitor la lucrătorii independenţi, au fost adoptate şi o serie de directive care au vizat coordonarea
sau armonizarea legislaţiilor statelor membre pentru anumite sectoare sau domenii de activitate,
inclusiv pentru anumite confesii precum cea de arhitect, avocat, medic, dentist, farmacist etc.

Exemplu, Directiva 98/5/CE referitoare la avocaţi, prevede că aceștia îşi pot exercita
activitatea în orice stat membru, chiar fără să aibă o reşedinţă în respectivul stat, cu condiţia
respectării regulilor deontologice din ţara unde practică în mod obişnuit avocatura şi a reglemetărilor
deontologice unde reprezintă un anumit client.

Membrii de familie a lucrătorului salariat sau independent  beneficiază și ei de principiul

egalității de tratament. Membrii de familie indiferent de cetățenia lor care au dreptul de ședere  sau
dreptul de ședere permanentă într-un stat membru pot desfășura în țara gazdă o activitate salariată sau
independentă  de asemenea ei pot recurge la asistența socială în primele 3 luni de ședere în țara gazdă
și pot primi  împrumuturi sau burse pentru realizarea studiilor inclusiv a celor de formare 
profesională.

În temeiul art. 59 din Tratat, funcţiile de notar sau de executor judecătoresc pot fi exercitate
numai de naţionalii statelor membre. De asemenea, art. 59 se poate aplica în cazul persoanelor
însărcinate cu consemnarea şi exploatarea fondului forestier, cinegetic sau piscicol. În schimb, art. 59
nu poate fi invocat privitor la profesiile liberale în general. Totuşi, anumite prerogative în cadrul unei
profesii liberale determinate s-ar putea să fie însă rezervate naţionalilor statelor membre.

IX.Excepție de la libera circulație a persoanelor în funcție de natura sau de caracteristicile unei

activități

În art.45 paragraful 4 din tratat  se stipulează că locurile de muncă  din administrația publică
rămîn rezervate naționalilor din fiecare stat membru. Această dispoziție corespunde intereselor
legitime ale statelor membre sintagma arătată are o semnificație comunitară întrucît este vorba de o
dispoziție prin care se limitează libera circulație a lucrătorilor salariați în interiorul comunității
locurile de muncă din administrația publică sunt ansamblul locurilor de muncă care presupun
participarea în mod direct sau indirect la exercitarea puterii publice și la funcțiunile care au ca obiect
salgardarea intereselor generale ale statului ori altor colectivități publice ele comportă din partea
celor ce le ocupă existenșa unei legături part iculare de solidaritate față de stat  de ex art.45 paragraf 4
se aplică locurilor de muncă  din magistratură diplomație , administrație financiară  ,armată , poliție 
etc. În art.45 paragraf 4 nu justifică în schimb  instituirea unui regim juridic derogatoriu pentru
funcționare în general, împrejurarea în cadrul unei anumite structuri de ex un minister de la un
anumit niivel erarhic locurile de muncă presupun participarea la exercitarea puterii politice  nu
justifică refuzul admiterii abinitio a unor persoane de cetățenie străină în cadrul respectivei structuri
art.45 paragraf 5 nu se aplică în cazul unor locuri de muncă precum cele din domeniul transportului
aerian ,maritim , calea ferată , urbam sau regional. Din domeniul distribuției apei, energiei electrice,
gazului, din domeniul poștei și telecomunicațiilor, domeniul radioului și televiziunii, operei și
filarmonicii etc. În materie  implicații conceptuale și practice semnificative  prezintă decizia
pronunțată.

În temeiul art.52 funcțiile de notar  sau de executor judecătoresc pot fi executate de naționalii
statelor membre, de asemenea art.51 se poatee aplica în cazuri persoanelor însărcinate cu  observarea
și exploatarea fondului forestier, cinegetic sau piscicol , în schimb art.51 nu poate fi invocat privitor
la profesiile liberale enumerate , totuși anumite prerogative în cadrul unei profesii liberale
determinate  s-ar putea să fie însă rezervate naționalilor statelor membre.

9
X.Excepţii de la libera circulaţie a persoanelor în funcţie de condiţia (conduita) resortisanţilor
statului membru: ordinea publică, siguranţa şi sănătatea publică

Aceste excepţii pot fi aplicate prin anumite motive legate de ordinea publică, siguranţă
publică sau sănătate publică. Înţelegerea noţiunii de ordine publică se realizează atît pe baza
jurisprudenţei Curţii de Justiţie Europene cît şi în temeiul dispoziţiilor directivei 2004/38/CE. În
scopul înţelegerii noţiuni de ordine publică, trebuie menţionată hotărîrea Curţii de Justiţie Europene
în cauza Bounchereau.

Restricţiile justificate din motivele de ordine publică sau de siguranţă publică pot să fie avute
în vedere atît în domeniul liberei circulaţii a persoanelor cît şi în domeniul liberei prestări a
serviciilor.

Asemenea restricţii pot fi luate în considerare privitor la persoanele fizice şi la persoanele

juridice. În numeroase cauze, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a referit atît la noţiunea de
ordine publică cît şi la cea de siguranţă publică. Ordinea publică priveşte fundamentele societăţii,
libertatea şi securitatea persoanei, iar siguranţa publică se referă la fundamentele statului şi la
securitatea acestuia.

Trasarea unei linii de democraţie între cele 2 concepte este dificilă, întrucît în numeroase
situaţii, dacă se aduce atingere ordinii publice implicit se va aduce atingere şi siguranţei publice, şi
invers.

Corespunzător jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniu, ordinea

publică poate fi invocată în situaţia în care comportamentul unei persoane reprezintă o ameninţare
reală, actuală şi suficient de gravă la adresa intereselor fundamentale ale societăţii.

Sintagma „interesele fundamentale ale societăţii” poate fi înţeleasă diferit de la un stat

membru la altul, şi chiar în cadrul aceleiaşi ţări, de la o perioadă la alta. Totuşi, la invocarea ordinii
publice se va ţinea seama de reperele stabilite în jurispudenţa Curţii de Justiţie a U. E., fiind vorba de
o limitare adusă principiului liberei circulaţii a persoanelor. Invocarea ordinii publice poate fi
motivată numai de comportamentul personal.

Ordinea şi siguranţa publică nu pot justifica expulzările colective, inclusiv pe motivul

prevenţiei generale. Considerentele de ordin economic nu permit invocarea ordinii publice sau a
siguranţei publice. Faptul că o persoană a fost condamnată penal nu justifică ca atare invocarea
ordinii publice sau a siguranţei publice.

Ameninţarea pentru interesele fundamentale ale societăţii trebuie să fie reală, efectivă şi
demonstrabilă, comportamentul anterior al persoanei în cauză va putea fi luat în considerare cu
condiţia să existe indici concludenţi că există o ameninţare efectivă pentru interesele fundamentale
ale societăţii.

În eventualitatea în care ţara gazdă tolerează un comportament similar al propriilor

resortisanţi, nu poate fi invocată ordinea publică. Totuşi, în scopul invocării ordinii publice, nu este
necesar ca un anumit comportament să fie interzis prin lege, fiind suficient ca autorităţile din ţara
gazdă să fi avut o poziţie neechivocă faţă de respectivul comportament şi să fi încercat să-l
contracareze prin măsuri administrative.

Astfel, autorităţile din ţara gazdă pot să reacţioneze cu rapiditate, în variatele situaţii în care se
invocă ordinea publică. Invocarea ordinii publice sau a securităţii publice se face cu respectarea

10
condiţiilor pe care le-am analizat şi în cazul excepţiilor legale şi a celor jurisprudenţiale de la
principiul liberei circulaţii a mărfurilor:

1. Să nu existe în domeniu o măsură de armonizare a legislaţiilor statelor membre;

2. Măsura naţională adoptată să nu aibă caracter descriminator;
3. Măsura naţională să fie necesară pentru atingerea obiectivulu urmărit;
4. Respectarea principiului proporţionalităţii.

Directiva 2004/38, cuprinde în art. 28 o serie de dispoziţii care sunt menite să asigure
respectarea principiului proporţionalităţii. Astfel, se solicită ca înainte de adoptarea unei decizii de
expulzare să se ia în considerare diverşi factori precum durata pe parcursul căreia persoana în cauză a
fost stabilită în ţara gazdă, vîrsta ei, starea de sănătate, situaţia familială şi economică, integrarea sa
socială şi culturală în ţara gazdă, legăturile sale cu statul de origine.

Persoanele care au cetăţenia U. E. şi membrii lor de familie, indiferent de cetăţenie, nu pot să

fie expulzaţi din ţara gazdă, dacă beneficiază de un drept de şedere permanentă decît pentru motive
grave de ordine publică sau siguranţă publică.

Sănătatea publică poate să constituie un alt motiv care să permită instituirea unor restricţii în
ceea ce priveşte intrarea persoanelor străine pe teritoriul statelor membre sau care să justifice
expulzarea acestora din ţara de primire.

În cadrul căii de atac exercitată împotriva unei decizii de expulzare, va fi examinată legalitatea
deciziei, faptele şi circumstanţele pe care se întemeiază, şi dacă este sau nu respectat principiul
proporţionalităţii.

Persoana faţă de care a fost adoptată  o măsură de interdicţie, poate să solicite readmisia pe
teritoriul unui stat membru, după o perioadă rezonabilă de timp şi în orice caz de la 3 ani de la data
aplicării deciziei. Autorităţile din statul membru solicitat trebuie să ia o hotărîre în termen de 6 luni
de la formularea cererii. Formularea unei asemenea cereri nu permite persoanei în cauză să intre pe
teritoriul statului membru solicitat în cursul perioadei în care cererea este examinată.

XI.Clauzele de salvgardare

Unele clauze de salvgardare care pot să fie invocate în domeniu liberei circulaţie  a
mărfurilor, ar putea fi folosite şi în domeniul liberei circulaţii a persoanelor. Astfel, statele membre
pot să-şi liberalizeze parţial sau complet piaţa forţei de muncă pentru resortisanţii ţărilor proaspăt
aderate, sau pot să menţină măsurile respective stabilite potrivit dreptului intern sau tratatelor
bilaterale încheiate cu ţările respective pe o perioadă de 2 ani de la data aderării.Această perioadă
poate fi prelungită cu încă 3 ani.

Resortisanţii străini a ţărilor abia aderate, care au avut sau au acces pe piaţa forţei de muncă a
unui stat membru pentru o perioadă de muncă de cel puţin 12 luni, beneficiază în continuare de
accesul pe piaţa forţei de muncă a acelui stat membru, dar nu şi pe piaţa forţei de muncă a celorlalte
ţări membre.

În raport cu perioada de 5 ani menţionată, statele membre a căror piaţă a forţei de muncă se
confruntă sau s-ar putea confrunta cu perturbări grave, pot menţine restricţiile adoptate în baza
dreptului intern sau a tratatelor bilaterale o perioadă de încă 2 ani cu condiţia avizării Comisiei
Europene.

11
 În cuprinsul perioadei de 7 ani menționată anterior, un stat membru care aplică dispozițiile
regulamentului 492/2011 prin care este consacrat principiul egalității de tratament în ceea ce privește
încheierea unui contract de muncă şi desfășurarea unei activități salariate, poate să adopte măsuri de
salvgardare dacă se produc sau se prevede producerea unor perturbări pe piața forței de muncă care ar
putea să amenințe în mod grav nivelul de trai sau nivelul de ocupare a forței de muncă în cadrul unei
profesii.

Măsurile de salvgardare pot consta în suspendarea aplicării dispozițiilor regulamentului

492/2011 referitor la acea regiune sau acea profesie. Pe perioada suspendării aplicării dispozițiilor
regulamentului dat, se produc consecințe şi referitor la membrii de familie

XII. Concluzii

Libertatea este un concept filosofic, a cărui semnificație ar putea fi rezumată prin sintagma

“lipsa constrângerilor”.
Parlamentul depune de mult timp eforturi susținute pentru a sprijini dreptul la liberă circulație,
pe care îl consideră drept un principiu de bază al Uniunii Europene. În rezoluția sa din 16 ianuarie
2014 referitoare la respectarea dreptului fundamental la liberă circulație în UE, Parlamentul invită
statele membre să respecte dispozițiile din tratat privind normele UE care reglementează libertatea de
circulație și să se asigure că principiul egalității și dreptul fundamental la libera circulație sunt
respectate în toate statele membre, inclusiv în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, condițiile
de muncă, remunerarea, concedierea și avantajele sociale și fiscale. Parlamentul reamintește, de
asemenea, statelor membre că le revine responsabilitatea combaterii utilizării necorespunzătoare a
sistemelor de asigurări sociale, indiferent dacă de aceasta se fac vinovați cetățenii proprii sau alți
cetățeni ai UE.
În ceea ce privește presiunea exercitată asupra spațiului Schengen de fluxul de refugiați și de
migranți în 2015, Parlamentul, în rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare situația din Mediterana și
necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE, a reamintit că spațiul Schengen este „una
dintre cele mai mari realizări ale integrării europene” și și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul
că unele state membre, ca răspuns la presiunea migrației, „au simțit nevoia de a-și închide frontierele
interne sau de a introduce controale temporare la frontiere, punând astfel sub semnul întrebării
funcționarea adecvată a spațiului Schengen.”
Câta vreme libera circulatie este pusa în discutie, referirea la dimensiunile drepturilor omului
nu poate fi evitata, caci art. 13 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede:
"1. Orice persoana are dreptul la libera circulatie si la rezidenta în interiorul frontierelor fiecarui stat.
2. Orice persoana are dreptul sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa proprie, si sa se întoraca în
tara sa."

12
 XIII. Bibliografie

1. Ileana Pascal, stefan Deaconu, Codru Vrabie, Niculae Fabian, Libera

circulatie a persoanelor, Centrul de Resurse Juridice, 2002;
2. Prevederile tratatului de la Maastricht, Amsterdam si Actului Unic European
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/LIBERA-
CIRCULATIE-A-PERSOANELO31.php
3. Spatiul Schengen, www.infotravelromania.ro
4. Libera circulație a persoanelor de Ottavio Marzocchi 06/2017
www.europarl.europa.eu
5. Ghid Dreptul la liberă circulaţie şi şedere în Europa www.fluechtlingsinfo-
berlin.de/fr/pdf.
6. COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL http://eur-lex.europa.eu
7. Reglementari comunitare privind libera circulatie a persoanelor în cadrul UE
http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/Reglementari-comunitare-
privin1951941918.php

13