1. Obiectul filosofiei culturii.

Bogăţia spirituală a omului contemporan care-şi făureşte

conştient propria sa istorie conferă o deosebită importanţă şi
semnificaţie problemelor culturii. Factorul cultural, sub
numeroasele şi variatele lui aspecte, constituie un mobil mereu
activ şi stimulator.
Dezvoltarea contemporană a culturii face necesar ca proble-
mele privind filosofia culturii - disciplină filosofică, relativ de sine
stătătoare, - aşa cum sunt etica, estetica etc. în cadrul şi pe baza
filo-sofiei generale, să fie supuse unei analize şi dezvoltări
sistematice. Problematica unei asemenea discipline este vastă şi
variată.
Filosofia culturii se găseşte la un nivel de generalizare mult
mai ridicat decât ştiinţele culturale speciale (etnografia, istoria,
sociologia etc). Ea generalizează asupra rezultatelor pe care le
oferă disciplinele speciale ale culturii în acelaşi mod în care
filosofia naturii generalizează asupra materialului pe care îl oferă
ansamblul ştiinţelor particulare ale naturii.
Obiectul şi problematica filosofiei culturii cuprind:
- procesul creaţiei umane şi rezultatul specific al
acestui proces - fenomenul cultural în multidimensionalitatea sa;
- generalizarea maximă a elementelor structurale ale
procesului istoric (economice, social-politice, ideologice, practico-
tehnice, meşteşugăreşti, ştiinţifice, artistice, morale, religioase,
mitolologice, filosofice, naţional-populare, de trai etc), stabilirea
interacţiunii acestor elemente structurale şi raportul lor cu diferite
tipuri de cultură şi culturi;
- legile genezei şi dezvoltării culturii;
- definirea genetică, structurală şi funcţională a
fenomenului cultural;
- filosofia valorii - axiologia; definirea, structura şi
funcţionarea valorilor, clasificarea acestora;
- raportul dintre cultură şi civilizaţie;
- condiţiile creaţiei de excepţie;
- statutul uman şi cultura etc.