Bogăţia spirituală a omului contemporan care-şi făureşte
conştient propria sa istorie conferă o deosebită importanţă şi semnificaţie problemelor culturii. Factorul cultural, sub numeroasele şi variatele lui aspecte, constituie un mobil mereu activ şi stimulator. Dezvoltarea contemporană a culturii face necesar ca proble- mele privind filosofia culturii - disciplină filosofică, relativ de sine stătătoare, - aşa cum sunt etica, estetica etc. în cadrul şi pe baza filo-sofiei generale, să fie supuse unei analize şi dezvoltări sistematice. Problematica unei asemenea discipline este vastă şi variată. Filosofia culturii se găseşte la un nivel de generalizare mult mai ridicat decât ştiinţele culturale speciale (etnografia, istoria, sociologia etc). Ea generalizează asupra rezultatelor pe care le oferă disciplinele speciale ale culturii în acelaşi mod în care filosofia naturii generalizează asupra materialului pe care îl oferă ansamblul ştiinţelor particulare ale naturii. Obiectul şi problematica filosofiei culturii cuprind: - procesul creaţiei umane şi rezultatul specific al acestui proces - fenomenul cultural în multidimensionalitatea sa; - generalizarea maximă a elementelor structurale ale procesului istoric (economice, social-politice, ideologice, practico- tehnice, meşteşugăreşti, ştiinţifice, artistice, morale, religioase, mitolologice, filosofice, naţional-populare, de trai etc), stabilirea interacţiunii acestor elemente structurale şi raportul lor cu diferite tipuri de cultură şi culturi; - legile genezei şi dezvoltării culturii; - definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului cultural; - filosofia valorii - axiologia; definirea, structura şi funcţionarea valorilor, clasificarea acestora; - raportul dintre cultură şi civilizaţie; - condiţiile creaţiei de excepţie; - statutul uman şi cultura etc.