CARACTERISTICA

CRIMINALISTICA A
OMORURILOR
Din infracțiunile împotriva persoanei cel mai mare
grad de pericol îl au omorurile.
Descoperirea acestor infracțiuni este însoțită de
greutăți considerabile si de un mare volum de lucru
din partea organelor de cercetare. Deci putem spune
ca dosarele de omor sunt cele mai complicate si multe
din ele rămân nedescoperite.

Constituția Republicii Moldova obliga organele de

stat, organizațiile obștești si persoanele cu funcție
de răspundere, de a păzi si ocroti drepturile si
libertățile cetățenilor precum si viata si sănătatea
lor. (Art. 24 a C. RM – statul garantează fiecărui
om dreptul la Viață și la integritate fizică și
psihică).
Conform datelor statistice in RM în 2000 au fost înregistrate (36195) de
crime, iar în 2001 ritmul lor a crescut constituind (39346) de crime. Deci
dinamica crimelor a crescut in 2001 cu 8,7 fata de anul 2000.
Din toate crimele înregistrate omorurile cu tentativele constituiau in 2000
(359) si in 2001 (411), din ele au fost descoperite in 2000 (64,0%), iar in
2001 – (69,8%). După aceste udate vedem ca ani la rând in RM un număr 11% 5%
14%
1
însemnat de omoruri rămân nedescoperite.
2
13%
In 2001 au fost săvârșite omoruri: 3
48% 9% 4
1)de către minori – 24 5
6
2)de persoanele in stare de ebrietate – 75
3)de persoane ce au comis anterior crime – 68
4)de persoane in grup – 44
5)de persoane ce nu muncesc si nu învață – 247
6)pe străzi, in parcuri – 61.
Reieșind din aceste date cele mai multe infracțiuni îndeosebi (omoruri) sunt săvârșite de
persoanele ce nu muncesc si nu învață si de cele in stare de ebrietate.I
Coeficientul acestui an este de 12 omoruri la 100.000 de locuitori. Zilnic in RM se săvârșesc 100
de infracțiuni dintre care 1-2 omoruri.
Generalizarea practicii penale ne arata ca omorurile intenționate sunt pregătite din
timp,minuțios este aleasa metoda înfăptuirii intenției criminale, la fel si ascunderea faptului
omorului sau nimicirea urmelor lui. (mascarea omorului ca fiind sinucidere sau accident,
tăinuirea cadavrului, dezmembrarea cadavrului s.a.).
In toate cazurile descoperirii semnelor unei morți violente a persoanei s.a. clarificării
circumstanțelor si cauzelor survenirii ei, este necesar de a se conduce de regulile metodicii
criminalistice de cercetare a omorurilor.
In cadrul caracteristicii criminalistice a omorurilor o importanță primordiala se atribuie
chestiunii daca aceasta crima a fost ascunsa s-au avea caracter evident.
– Omorul evident are loc atunci când el este săvârșit de o persoana în prezenta altor persoane
sau in lipsa lor, ce se soldează fie cu retinerea persoanei vinovate la locul faptei, fie ca el singur
s-a autodenunțat la organele de ancheta fără încercări de a ascunde fapta comisa si vinovăția sa.
Omorurile cu caracter evident in majoritatea cazurilor apar in rezultatul certelor, bătăilor din gelozie, stare de afect sau in
cazul depășirii limitelor legitimii apărări. Deseori ele sunt comise fără circumstanțe agravante si de obicei sunt urmări a
unor conflicte, sau ca urmare a conduitei nesatisfăcătoare in strada sau in locuri publice, in stare de ebrietate s.a.m.d.
– Prin omor ascuns se înțelege omorul săvârșit in lipsa altor persoane. Infractorul de regula se pregătește din timp pentru
comiterea omorului, iar după săvârșirea lui întreprinde masuri in privința tăinuirii urmelor si a partinității sale la aceasta
crima. Așa omoruri sunt săvârșite deseori din intenții acaparatoare, sexuale, la fel in cazul jafurilor, tâlhăriilor.
Omorurile ascunse după mecanismul lor de săvârșire se pot împarți in patru categorii:
a) omoruri fără înscenarea (fără mascarea) sinuciderii, unui accident sau altor evenimente si acțiuni
pentru a îndrepta cercetarea pe urme greșite;
b) omoruri cu înscenarea sinuciderii, unui accident sau altor evenimente si acțiuni, pentru a
îndrepta cercetarea pe urme greșite;
c) omoruri cu încercări de a îngreuna stabilirea personalității victimei (dezmembrarea cadavrului,
desfigurarea fetii, nimicirea capului cadavrului);
d) omoruri cercetate in cazurile lipsei cadavrului victimei (in cazurile ascunderii, tăinuirii a însăși
faptului omorului).
Clasificarea omorurilor in ascunse si evidente primite chiar din momentul intentării dosarului penal
de a alege o direcție corespunzătoare la cercetarea acestor infracțiuni. In cazul omorului evident
anchetatorul după efectuarea cercetării locului infracțiunii si a cadavrului concentrează toate
informațiile in vederea relevării dacă corespund dispozițiile învinuitului si a martorilor cu imaginea
obiectiva a celor săvârșite; stabilirii motivelor omorului si a datelor. Ce caracterizează personalitatea
celui vinovat si a victimei si a altor circumstanțe ce au condiționat săvârșirea omorului.
În cazul omorului pe ascuns ca sarcina primordiala a cercetării
apare stabilirea circumstanțelor evenimentului si a persoanei
vinovate (iar uneori in cazul desfigurării fetei pătimașului sau
dezmembrării cadavrului, ori nimicirea pătimașului sau
dezmembrării cadavrului, ori nimicirea lui) si identificarea
personalității victimei.
In cadrul caracteristicii criminalistice a omorurilor o
însemnătate esențială o au datele despre pătimaș, (victima).
Studierea personalității lui este o parte componenta al
activității anchetatorului ce cercetează, anchetează infracțiunea
ce include colectarea datelor, ce caracterizează personalitate,
analiza lor si fixarea in acte procesuale corespunzătoare. Aceste
date nu constau numai din date autobiografice ci orice
informație despre victima pe plan de serviciu, obștești, starea
sănătății, modul de viata, antecedente penale,
comportamentul, opinia publica etc. Astfel de date ne permit
de a determina victimitatea.
Structura caracteristicii criminalistice a omorurilor ar trebui sa corespunda structurii infracțiunii însăși. In
sistemul “omor” se include noua elemente: ucigașul, coparticipanții la omor, scopul si motivul omorului,
metoda, victima omorului, faptul morții, locul, timpul, circumstanțele, împrejurările săvârșirii omorului.
Exista de asemenea diferite legături intre aceste elemente (Ex: legături cauzale dintre rezultat, adică moartea
victimei si anumite acțiuni ale ucigașului). Elementele infracțiunii, la fel si reflectarea acestor elemente in
caracteristica criminalistica a infracțiunii sunt unite intre ele prin conexiuni legitime ce reprezinta prin sine
raporturi, ori o condiționare reciproca, ori o combinare intre legături reciproca si condiționarea reciproca.
Însemnătatea practica a acestor legături este foarte mare. Determinând un element, anchetatorul primește
informație despre alt element sau câteva elemente, despre sumele acestora si unele calități corespunzătoare
acestor semne. Interconexiunile intre “verigile lanțului” într-atât sunt de importante si esențiale incit la
descrierea elementelor caracteristicii criminalistice a omorului este foarte greu de a le descrie pe fiecare in
parte de celelalte elemente (Ex: ucigașul nu poate fi caracterizat ca “ucigaș” ca ceva abstract de scopul si
motivul omorului). Întrebarea “cine este ucigașul” necesita legătura ei cu întrebarea care este scopul si
motivul omorului.
Din intenții acaparatoare săvârșesc omoruri persoanele pentru care omorul este mijlocul atingerii scopului
criminal sau este o metoda de tăinuire a infracțiunii acaparatoare. Din motivul de răzbunare săvârșesc
omoruri coparticipanții la infracțiune, vecinii, cunoscuții, rudele, astfel numai 40% din victimele omorului
premeditat le constituie familiștii, restul fiind persoane necăsătorite si anume – 35% celibatarii si femeile
nemăritate; 16% divorțații si 4% văduvii si văduvele.
O însemnătate mare are o legătura intre ucigaș si victima omorului. Raporturile intre aceste doua persoane deseori determina alegerea de către infractor
a unei metode de omor si metodei tăinuirii lui, la fel determina alegerea locului, timpului si împrejurărilor convenabile pentru săvârșirea infracțiunii. Un
om necunoscut “străin”, de obicei nu are necesitatea de a aplica, folosi unele otrăvuri de concentrație puternica, de a aranja o înscenare de sinucidere sau
de a recurge la desfigurarea exteriorului victimei. Si invers, ucigașii din cercul persoanelor apropiate deseori încearcă de a ascunde însăși faptul omorului
prin înscenări, dezmembrări ale cadavrului sau prin nimicirea cadavrului, temându-se ca daca se va descoperi infracțiunea atunci vor fi bănuite de
săvârșirea crimei in primul rând.Legături stinse exista intre victima omorului metoda săvârșirii omorului si împrejurările infracțiunii. Când un om concret
trebuie sa devina victima, infractorul alege corespunzător locul, timpul si alte condiții, perfecționează metoda săvârșirii omorului corespunzătoare
calităților specifice victimei, omul ei de viata, deprinderilor. Si invers, este aleasa victima corespunzătoare, daca infractorul s-a hotărât sa acționeze prin
metoda si in condițiile preferate de el in care s-a deprins sa săvârșească omorurile. Ca victima a atentării criminale poate deveni orice persoana, însă totuși
exista anumite categorii de oameni care mai deseori pot nimeri in “situații periculoase”. Înainte de toate, acestea sunt persoanele care in baza îndatoririlor
de serviciu profesionale sau obștești sunt împuternicite de a ocroti ordinea publica si private ori alte bunuri si valori materiale care sunt ocrotite de lege:
colaboratorii de politie, paznicii, casierii, încasatorii, comercianții, antreprenorii etc.
La o alta categorie se atribuie persoanele cu un comportament brutal si arogant, ce ușor se implica in certuri si scandaluri, ce recurg la cunoștințe
ușuratice, legate de alcool, narcotice s.a.
In a treia categorie se includ persoanele care sunt in conflict in legăturile amoroase sau casnice, mai ales atunci când, datorita comportamentelor lor
relațiile apropiate de la care se aștepta o viață fericită se transforma in ceva contrar, opus acelora ce se aștepta.
Si in cele din urma o categorie aparte de victime o formează persoanele care mai mult decât altele necesita o tutelă si apărare din partea bărbaților –
domnișoarele tinere si chiar fetitele minore. Intre personalitatea, comportamentul infractorul si victima permanent exista anumite raporturi determinate.
In toate cazurile trebuie de relevat si de ținut in seama comportamentul victimei deoarece el nu rareori este provocator, arogant si ușuratic care
acționează asupra comportării infractorului sau se exprima printr-o opunere activa ucigașului ce in mare măsura, schimbă“mecanismul” infracțiunii.
Identificând personalitatea victimei si stabilind comportamentul ei înaintea si in momentul omorului, anchetatorul are posibilitatea de determina concret
scopul si motivul omorului, iar luând in considerație metoda si împrejurările omorului pate mai concret de a stabili cercul de persoane care puteau sa
săvârșească omorul.
Metoda omorului, adică totalitatea procedeelor, mijloacelor, instrumentelor, la fel si efectuarea
unor acțiuni cu ajutorul acestora in vederea pregătirii, săvârșirii si ascunderii omorului – este
un element de baza atât a infracțiunii însăși cit si a caracteristicii criminalistice a omorului.
Latura specifica a genului dat de infracțiuni consta in multitudinea de metode de săvârșire a
omorului si multitudinea de instrumente si mijloace folosite. Ca instrument si mijloace se
utilizează următoarele: arma cu înălțător optic, ce dau posibilitatea de a omori de la distante
mari; pistoale cu tobe de eșapament, arbalete ce funcționează fără zgomot, substanțe
explozive, arme albe, diferite unelte si instrumente (topor, lama, foarfece, cuțit de bucătărie
s.a.); unele obiecte care ocazional au nimerit sub mina (fier de călcat, piatra, bete); otrăvuri,
gaz natural, automobilul, cârpe, funii etc.
In scopul ascunderii omorului si a urmelor lui (cadavrului, armelor) infractorii recurg la diferite
acțiuni in dependenta de condițiile locului săvârșirii omorului (Ex: îngroapă cadavrele in locurile
unde sunt efectuate lucrări de construcție, păduri, vai etc.). Aceasta este caracteristic pentru
cazurile de omor in sectoarele lucrărilor de construcție capitale, câmpuri, păduri sau când
infractorul dispare de mijloc de transport.
 MULTITUDINEA METODELOR DE TĂINUIRE A URMELOR
OMORULUI POT FI CLASIFICATE IN DOUA GRUPE MARI:
• Ascunderea faptului omorului – se întâlnește atunci când infractorul nu are posibilitatea de a efectua
înscenarea sinuciderii, unei morți accidentare sau considera ca el n-o sa poată sa explice cauza întâlnirii lui
cu victima in un anumit loc sau a apariției victimei in apartamentul lui. In așa cazuri el, dorind sa
tăinuiască faptul infracțiunii, încearcă sa se sustragă de darea lămuririlor in privința circumstanțelor
survenirii morții pătimașului si de a îndrepta bănuielile in săvârșirea acestei infracțiuni. Săvârșind acțiuni
in vederea ascunderii infracțiunii, ucigașul urmărește in primul rând așa scopuri cum sânt:

• a) de a ascunde in general faptul acuzării morții violente victimei;

• b) de a nimici urmele apartenentei sale la infracțiunea data;

• c) de a crea împrejurări false (chipurile infracțiunea a fost săvârșită de alta persoana);

• d) de a complica identificarea personalității victimei;

• e) de a nimici sau tăinui mijloacele cu care a fost săvârșit omorul;

• f) de a ascunde motivele adevărate ale omorului, de a înscena cauzarea unei morți din imprudenta,
accidentare, sinucidere sau a unei morți naturale.
În aceste cazuri infractorii deseori îngroapă cadavrele, le arunca in râuri, iazuri; dezmembrează cadavrului si fără a fi observat le transporta
in diferite localități, nimicesc documentele, îmbrăcămintea si obiectele personale ale victimei, ori nimicesc cadavrul (îl ard). La așa metode
recurg infractorii, care au fost cu victima in relații prietenoase sau apropiate, rudele victimei ori la fel si persoanele in locuințele cărora a
nimerit pătimașul ocazional sau a fost atras intenționat in aceste. locuințe.
Înscenarea – se aplica in scopul eschivării de la răspundere, deseori, de către membrii familiei, de rude, la fel si de unii cunoscuți, legăturile
cărora cu victima sunt bine cunoscute de către cei ce ii înconjoară. Înscenarea sinuciderii, unei morți accidentare sau unei morți naturale,
înscenarea săvârșirii infracțiunii de alta persoana sau săvârșirii in alta localitate deseori consta in modificarea împrejurărilor obiective ale
locului comiterii omorului, nimicirea sau falsificarea urmelor de mâini, picioare, leziuni corporale, la fel si răspândirea informației
mincinoase despre plecarea pătimașului in alta localitate sau despre alte circumstanțe ale dispoziției lui.
Asupra înscenării sinuciderii, morții accidentare sau înscenării morții firești pot arata așa semne cum sunt:
a) imposibilitatea săvârșirii de către victima a anumitor acțiuni, in privința cărora fac trimitere vinovatul sau
martorul;
b) existenta urmelor de lupta sau autoapărare pe haine si pe cadavru la fata locului;
c) modificarea împrejurărilor la fata locului ori nimicirea urmelor.
d) ne corespunderea poziției cadavrului cu leziunile corporale, îmbrăcăminte.
In privința înscenării sinuciderii la fel pot mărturisi si lipsa instrumentelor, mijloacelor cu ajutorul cărora putea
fi comisa sinuciderea, depistarea unei scrisori false cu ultimul cuvânt al victimei s.a.m.d.
In dependenta de caracterul infracțiunilor contra vieții persoanelor, de metodele săvârșirii lor si mijloacelor aplicate la locul
săvârșirii infracțiunii rămân diferite urme si corpuri delicte (cadavrul victimei, vătămările si modificările de pe el, starea
îmbrăcămintei, pete de sânge, urme de picioare, de degete mâinilor, de dinți s.a.). Fiind descoperite fixate si anexate la
dosar ele deseori formează materialul de baza care este utilizat in cadrul cercetării acestor infracțiuni.
Urmele si alte probe materiale pe cazurile de omor repede se modifica, ușor se distrug si repede dispar ce esențial
complica procesul cercetării. De aceea sarcina anchetatorului este de a efectua operativ si calitativ acțiunile inițiale de
ancheta îndreptate in vederea depistării, fixării si examinării criminalistice a acestor obiecte, la fel si relevarea, studierea
cauzelor apariției circumstanțelor negatorii, determinarea legăturii lor cu infracțiunea concreta.
In caracteristica criminalistica a omorurilor se atrage atenția si la așa elemente cum sunt timpul si locul săvârșirii
infracțiunii. Datele statistice indică că aproape jumătate din toate omorurile se comit in zilele de odihna a săptămânii –
sâmbăta, duminica – cea mai criminogenă este duminica. Cele mai multe omoruri (43%) se săvârșesc intre orele 18.00 –
24.00, cel mai intensiv interval 21.00-24.00 când se săvârșește fiecare al 4-lea omor.
In ce privește locul infracțiunii, din numărul total de infracțiuni înregistrate in Republica fiecare a treia revine capitalei. Aici
se comit crime grave concentrându-se nucleul elementelor criminale. In Chișinău adesea se comit omoruri in familie, sunt
frecvente si omorurile la comanda – 8%. Circa 1/3 din victimele omorului nu sunt băștinași, majoritatea din ei fiind migrați
din localitățile rurale a Moldovei (60%).
In cazul dezmembrării cadavrului ca loc de săvârșire a omorului deseori servește locuința infractorului sau victimei.
Stabilirea timpului este necesar pentru organizarea masurilor operative de investigație in vederea găsirii si retinerii
infractorului, verificării alibiului, si in alte cazuri. Locul săvârșirii omorului permite de a stabili si fixa urmele, care arata la
mecanismul săvârșirii lui, mijloacele si personalitatea infractorului, ori de a determina circumstanțele negatorii (lipsa
sângelui sub cadavru, urmele târârii lui s.a.).
La elementele caracteristicii criminalistice se atribuie si datele despre infractor: informații despre modul de viata, calități
persoanele, cercul lui de cunoscuți, antecedentele penale, despre legăturile lui cu victima.
Ca elemente ale caracteristicii criminalistice sunt încă: motivul omorului si comportamentul ucigașului după săvârșirea
omorului. Omorurile pot fi săvârșite atât cu intenție directa cit si cu intenție indirecta si la fel in urma neglijentei criminale sau
imprudenta. Deseori ele sunt săvârșite din motive huliganice sau acaparatoare in rezultatul existentei vrajbei ori geloziei sau
stării de afect condiționată de certuri sau de alte condiții. Motivele omorului uneori sunt legate de teama infractorului de a fi
demascat in săvârșirea altor infracțiuni.
Omorurile intenționate sunt săvârșite atât prin impulsurile, îndemnurile care la moment au acționat asupra psihicului
infractorului cit si din impasurile care de mai înainte au hotărât infractorul de a săvârși infracțiunea. Aceasta se reflecta asupra
diferitor împrejurări ale mecanismului săvârșirii omorului, care pot fi stabilite in cadrul examinării locului săvârșirii faptei (Ex:
locul si timpul comiterii omorului, mijloacele folosite, localizarea leziunilor corporale si caracteristica lor etc.)
În finalul prezentării doresc să concluzionez faptul că omorurile sunt cele mai grave infracţiuni săvîrşite contra persoanei.
Pericolul social sporit al acestor infracţiuni constă în faptul că ele atentează la cea mai supremă valoare – viaţa omului,
pierderea căreia este irecuperabilă.
Omorurile constituie pentru R. Moldova o problemă naţională şi provoacă un prejudiciu ireparabil moral populaţiei. Pentru
prevenirea omorurilor,este necesară studierea sub toate aspectele a acestui fenomen şi a cauzelor care duc la săvârșirea acestei
infracțiuni.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!!!