patima prin gesturi fierbinti.

Scena in care saruta pamanturile lui Vasile Baciu,

depaseste limitele omenescului in dragostea nutrita pentru pamant. Dupa ce o
batjocoreste pe Ana, ea se sinucide, dar Ion ramane nepasator si indiferent,
exprimata gestual, linistit, merge dupa glasul iubirii si incearca sa o recapete pe
Florica, considerand ca nu este fericit daca nu o are alaturi.

Concluzie

Avand in vedere aceste caracteristici, caracterizarea lui Ion demonstreaza ca in

acest personaj se regaseste o dorinta arzatoare de a-si schimba statutul social, dar
in acelasi timp vrea sa aiba si femeia iubita alturi. Daca le-ar fi avut pe amandoua,
ar fi fost fericit si poate viata lui ar fi decurs firesc, cele doua glasuri, al iubirii si al
pamantului. Dar Ion se gaseste intr-o situatie limitata, trebuie sa aleaga si opteaza
pentru pamant, iar la final isi da seama ca nu-l face pe deplin fericit.

Asemanatoare:

În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;

– evidenţierea unei trăsături a personajului ales prin două scene/secvenţe

comentate;

– analiza a două elemte de structură, de compoziţie şi de limbaj ale textului narativ,

semnificative pentru construcția personajului (de exemplu: acțiune, incipit, final,
conflict, tehnici narative, modalităţi de caracterizare, perspectivă narativă, registre
stilistice, limbaj etc.)

Caracterizare- Ion de Liviu Rebreanu

– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin

raportare la conflictul/conflictele din romanul studiat;
Romanul Ion de Liviu Rebreanu, cel care deschide în 1920 seria marilor romane
ale literaturii interbelice, are în centru figura emblematică a personajului eponim,
Ion Pop al Glanetaşului.

Personajul principal Ion este exponent al ţăranului român şi al iubirii sale pentru
pământul “ care ne-a modelat trupul şi sufletul ”( Liviu Rebreanu- Laudă ţăranului
român).

El este un personaj rotund, cu însuşiri contradictorii, oscilând şi evoluând între

cele două mari pasiuni ale sale.

Social, Ion este ilustrativ pentru clasa ţăranului sărac însetat de pământ : “ Toţi
flăcăii din sat sunt varietăţi de Ion”(George Călinescu). Tipic prin legătura cu
pământul, Ion este, în schimb, atipic prin mijloacele folosite pentru a-l obţine.
Realizat prin tehnica basoreliefului, personjul îşi dezvăluie trăsăturile
tridimensional, surprins în diferite unghiuri şi în diferite lumini, convingând prin
impresia de zugrăvire completă, veridică.

Psihologia lui Ion se organizează în jurul unei trăsături dominante- instinctul

posesiunii. Procesele sale interioare sunt ușor de urmărit și se oglindesc în acte
concrete. Inteligent, harnic, brutal, impulsiv, cinic, considerat de unii critici erou
stendhalian, cu voinţă puternică ( Eugen Lovinescu), de alţii o brută, “căreia
şiretenia îi ţine loc de deşteptăciune” ( George Călinescu), personajul poate avea,
în final, statutul moral formulat de criticul Nicolae Manolescu: “Ion trăieşte în
preistoria moralei, într-un paradis foarte crud, el e aşa zicând bruta ingenuă”, care
acţionează sub impulsul necesităţii ca acoperire morală.

De asemenea, având în vedere voinţa de a-