Perioada literara interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor

poetice si in proza dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste.

Scriitori precum: Vasile Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu se remarca in aceasta perioada datorita povestirilor, nuvelelor si
romanelor care au vazut lumina tiparului sub incidenta acestor tendinte literare.
Liviu Rebreanu ramane in literatura ca un nuvelist si romancier a carui opera se
afla la granita dintre realism si modernism.

Ipoteza

Opera literara Ion de Liviu Rebreanu apartine genului epic, ca specie literara este
un roman social, obiectiv, apartinand realismului. (citește Comentariu literar –
“Ion”)

Teorie

Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu personaje
numeroase, complexe si amplu caracter

izare c O secvenţă ilustrativă în acest sens este aceea a horei din debutul
romanului. Pagină de monografie, descrierea horei este, de asemenea, ocazie de
prezentare a organizării ierarhice a satului. În această ierarhie, Ion are o poziţie
hibridă. Respectat ca lider al flăcăilor neînsuraţi datorită calităţilor și autorităţii de
care dă dovadă, Ion este desfiinţat prin apelativele folosite de Vasile Baciu
( sărăntoc, hoţ şi tâlhar) care scot la iveală latura sa vulnerabilă: lipsa pământului,
şi, deci, sărăcia. Din cauza mândriei rănite, cu rădăcini adânci în frustrarea
sufletului ţărănesc lipsit de obiectul existenţei sale, se declanşează latenţe obscure
ale comportamentului său. Deşi nu prezintă antecedentele unui suflet odios, Ion
cade într-o demenţă a deziluziei. Setea de răzbunare se îndreaptă împotriva lui
George Bulbuc, într-o scenă sângeroasă, dar şi în înnoirea hotărârii de a-şi duce la
îndeplinire planul de a se însoţi cu Ana şi cu pământurile acesteia. În slujba
atingerii acestui scop, scena horei prezintă un întreg spectru al metodelor mai mult
sau mai puţin disimulate folosite de personaj.